† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=rFr4C2BPLeM?feature=oembed&w=500&h=375]
Inregistrarea e din 18 noiembrie 1990.
Iata si transcriptul: continuare »
Author Archives: admin
PROFEȚIA Sfântului Serafim de Virița despre AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL, RUSIA și ANTIHRIST
„Va veni vremea când Rusia va fi sfâșiata în bucăți. La inceput, o vor împărți, iar apoi vor începe sa jefuiască bogățiile ei. Occidentul va concura in toate felurile posibile la distrugerea ei si va da partea ei răsăriteană, pana la o vreme, in stapanirea Chinei. Extremul Orient il vor acapara în mâinile lor japonezii, iar Siberia o vor lua chinezii, care vor veni in Rusia; se vor face casatorii mixte, iar in final, prin viclenie si perfidie, vor lua teritoriul Siberiei, pana la Urali. Cand China va voi sa treaca mai departe, Occidentul se va opune si nu va permite.
Multe tari se vor intoarce impotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzand o mare parte din pamanturile sale. Acesta este razboiul despre care spune Sfanta Scriptura si proorocii ca va deveni pricina pentru unirea intregii omeniri. Oamenii vor intelege ca nu se poate trai asa pe mai departe, fiindca tot ce este viu va pieri, si vor alege un guvern unic, care va fi antecamera imparatiei lui Antihrist. Apoi vor incepe prigoanele asupra crestinilor; cand, in adancul Rusiei, vor iesi primele esaloane din orase trebuie sa se grabeasca cineva sa iasa intre primii, caci multi dintre cei ce vor ramane vor pieri.” continuare »
Cuviosul Serafim Rose despre SEMNELE VREMURILOR și interpretarea lor AUTENTICĂ
Temeiul înţelegerii semnelor
Dacă vrem să avem o interpretare autentică a semnelor vremurilor, primul lucru pe care trebuie să-l stăpânim este o cunoaştere ortodoxă temeinică. Adică o cunoaştere a Sfintei Scripturi, atât a Noului cât şi a Vechiului Testament (dar nu prin constatări ale „bunului simţ”, ci potrivit modului prin care Biserica a tâlcuit-o); o cunoaştere a scrierilor Sfinţilor Părinţi; o cunoaştere a istoriei bisericeşti; o cunoaştere a ereziilor şi a erorilor care au atacat adevărata înţelegere a dogmelor şi mai ales a semnelor vremurilor din urmă de către Biserică. Dacă nu avem o întemeiere pe surse ca acestea, ne vom afla nepregătiţi şi tulburaţi. Este exact ceea ce ne spune Domnul: „să fim pregătiţi, să fim gata”.
Pr. Serafim Rose, Semnele sfarsitului lumii, Editura Egumenita, 2004 continuare »
NEPOMENIREA – ȚEPUȘA în care au lovit cu piciorul ECUMENIȘTII din BOR
sinedriul BOR îl răstignește periodic pe Hristos
De la ereticul sinod din Creta, asistăm periodic la noi abuzuri săvârșite de ierarhii BOR care vor să impună cu orice preț acceptarea documentelor eretice semnate de către ei la pseudo-sinodul din 2016. Deși preoții, monahii și mirenii care au întrerupt pomenirea și comuniunea cu ierarhia ERETICĂ, au respectat întocmai Sfintele Canoane, stabilite de Sfinții Părinți pentru astfel de cazuri, tot ei sunt catalogați ca fiind înafara Bisericii și drept urmare sunt alungați, scoși cu forța din mănăstiri, schituri și parohii.
Cei care au întrerupt pomenirea și-au asumat o cruce grea, căci pe lângă faptul că trebuie să lupte cu erezia ecumenistă, acum sunt loviți și de cei care ar trebui să păstorească turma și să o păzească de lupii cei răpitori de suflete. De fapt, păstorii sunt cei mai de temut prigonitori, lupi în piei de oaie, ce recurg la metode josnice, de cea mai joasă speță pentru a înlătura pe cei ce se împotrivesc ereziei. De la alungarea unor maici în plină iarnă, la bătăi din partea maicilor puse de stareță, până la mutarea unui monah imobilizat într-un scaun la schitul Rădeni sau ocuparea cu forța a unor sfinte altare, cu ajutorul jandarmeriei – organul opresiv al conducerii mafiote a statului român, acestea sunt faptele ce caracterizează mai nou pe preasfințiți, înaltpreasfințiți sau preafericiți.
Iată de câtă cuvioșie, bunătate și smerenie, ca să nu mai vorbim de dreaptă credință, dau dovadă cei pe care lumea îi adulează la vederea mitrelor sclipitoare, crezând în legendele lansate de zvonaci despre multa lor rugăciune și postire.
Testul NEPOMENIRII îi arată și în văzul lumii, căci Dumnezeu le știe viclenia înainte de a se naște, pe mai marii „Sfântului și Marelui Sinod din Creta”, că nu sunt altceva decât niște FIARE inumane, ce l-ar răstigni mai mișelește pe Hristos. Era nevoie de această ispită în Biserică, pentru ca bunul Dumnezeu să-i vădească în fața credincioșilor, pe noii Ana și Caiafa, pe cei mai feroce decât Dioclețian și Maximian, pe prigonitorii cei din urmă, ce-i pregătesc calea lui antihrist. Iar ei au lovit cu piciorul în țepușă, asemeni lui Saul, care se împotrivea răspândirii Evangheliei lui Hristos. continuare »
Holocau$tul – începutul dictaturii minorităților. Părintele Justin Pârvu: În România nu a fost holocaust!
Vedem cum de mai bine de jumătate de secol umanitatea este șantajată de cea mai periculoasă doctrină politică, ce sugrumă orice ideal național, spiritual și de libertate a exprimării. Este de ajuns să citezi dintr-un mare poet național, de ex. Radu Gyr, că îți sar în cap ONG-urile sioniste finanțate via Tel Aviv. Apoi, ca să nu-ți pierzi locul, din guvern, parlament, serviciu etc. trebuie să-ți faci mea culpa, să-ți torni cenușă în cap și deja ești gata pentru o îndoctrinare ideologică la muzeul holocaustului de la Ierusalim, cu nume sugestiv Yad Vashem, unde ți se impune istoria politic corectă ți unde trebuie să aduci jertfă idolească cu cipilica pe cap. Întors acasă trebuie să dai roade și să lovești în valorile neamului românesc, care au plătit cu viața datorită regimului comunist adus de bolșevicii evrei pe tancurile rusești.
Acest tip de ideologie este exemplu pentru doctrinele altor minorități ce-și impun, majoritații unde trăiesc, ideile imorale, necreștine, anti-românești precum comunitatea lgbt, reprezentanții politici ai comunității maghiare – UDMR ș.a. Este noua dictatură ce subjugă multe națiuni – dictatura MINORITĂȚII. Peste tot în lume, minoritatea evreiască trăiește prin bau-baul creat de holocaust, și anume anti-semitismul, fiind prima acuză invocată în caz că un evreu nu este angajat, promovat, premiat etc., neluându-se în seamă criterii obiective precum specializarea, eficiența, conduita etc. Identic ești acuzat de xenofobie, rasism, homofobie etc. dacă refuzi să accepți anormalul, imoralul ca mod de viață în propria țară.
Nu neagă nimeni crimele asupra cetățenilor evrei, atât cât au existat în realitate, însă trebuie clar spus cine le-a făcut cu adevărat și la comanda cui. În România lucrurile au stat cam așa:
[VIDEO] PRIGOANĂ și în episcopia Maramureșului și Sătmarului: episcopul Iustin Sigheteanul vrea CATERISIREA a doi preoți ce au întrerupt pomenirea
Duminică, 1 octombrie 2017, la Lunca Potăului, jud. Satu Mare, unde episcopul Iustin Sigheteanul a fost huiduit de oameni, pentru că are intenția de a-i caterisi pe preoții Emanuel Oros, din parohia Mesteacăn și Popa Daniel, din parohia Aliceni, acuzându-i de ”neascultare și nesupunere față de Biserică”. Preoții în cauză, au întrerupt pomenirea episcopului Iustin Sigheteanul, în urmă cu un an, pentru ca acesta a semnat la București, în cadrul Sinodului BOR, în luna octombrie, documentele impuse la Sinodul tâlhăresc din Creta, iunie 2016.
Doi SFINTI NOI introduşi de Sinodul BOR în calendarul creştin-ortodox: Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv si Sfântul Gheorghe Pelerinul
La 26 ianuarie 1902 a trecut la Domnul Mitropolitul Iosif Naniescu, cel care a păstorit Moldova mai bine de un sfert de secol, între 1875-1902.
Pruncul Ioan, cum se numea din botez viitorul mitropolit, s-a născut la 15 iulie 1818 în Răzălăi, judeţul Soroca, şi a fost educat într-un mediu profund religios. Tatăl său, Anania Mihalache, era preot, iar mama, Teodosia, era fiica preotului Vasile Fornea din satul Răzălăi, ocolul Răutului. În familie, mai mulţi membri au avut vocaţie monahală. Un frate al mamei, Iosif, era ierodiacon, şi tot ierodiacon era şi călugărul Teofilact din mănăstirea basarabeană Frumoasa, rudă căreia îi va fi încredinţat spre grijă tânărul Ioan, după împlinirea vârstei de 10 ani. Mama sa a intrat în monahism, luând numele de Fevronia.
Educaţia creştină primită în casa părintească a fost completată cu deprinderile pe care şi le-a format în preajma călugărului Teofilact. Cei patru ani petrecuţi la Mănăstirea „Sfântul Spiridon“ din Iaşi, între 1831-1834, l-au adus în contact cu personalităţi şi evenimente care-şi vor pune amprenta asupra vieţii sale. După o scurtă trecere pe la Mănăstirea „Sfântul Proroc Samuel“ din Focşani, îşi va completa noviciatul la Episcopia din Buzău, sub îndrumarea Episcopului Chesarie, „unul dintre cei mai mari ierarhi din trecutul Bisericii noastre“, care-l va călugări, hirotoni şi sprijini pentru a urma studii temeinice. A fost în prima generaţie care a terminat cursurile seminariale la Buzău, între 1836-1840. După absolvirea Seminarului din Buzău, ierodiaconul Iosif a urmat, între anii 1840-1847, cursurile Colegiului „Sfântul Sava“ din Bucureşti. Şi-a completat aici cultura generală, a studiat ştiinţele exacte, limbi străine şi cele clasice, dobândind o pregătire intelectuală temeinică.
„Admirau în el pe profesorul cu vaste cunoştinţi între profesorii acelor vremuri“
În mai 1849, a fost numit egumen al Mănăstirii Şerbăneştii Morunglavului, judeţul Vâlcea. Cu binecuvântarea Mitropolitului Nifon al Ungravlahiei, a fost hirotonit preot la 29 august 1850 în Biserica „Sfântul Ioan“ din Bucureşti, care-şi sărbătorea hramul, de către Arhiereul Timotei Troados, egumenul Bisericii Creţulescu. Peste doi ani, la 30 noiembrie 1852, Sfântul Calinic, Episcopul Râmnicului, l-a ridicat la rangul de protosinghel. În octombrie 1857, protosinghelul Iosif Naniescu a primit o nouă ascultare, aceea de egumen al Mănăstirii Găiseni din judeţul Dâmboviţa. Apreciat de Mitropolitul Nifon pentru calităţile şi activitatea sa, în 1860 a fost hirotesit arhimandrit.
Arhimandritul Iosif Naniescu a desfăşurat o activitate didactică în Bucureşti timp de nouă ani, ca profesor de religie la Gimnaziul „Gh. Lazăr“ (1864-1866), Liceul „Matei Basarab“ (1866-1873) şi la Şcoala normală „Carol I“ (1867-1873). Timp de un an, între 1870-1871, a fost director al Seminarului „Central“ din Bucureşti. „În timpul profesoratului, arhimandritul Iosif Naniescu şi-a atras iarăşi simpatiile tuturor. Admirau în el pe profesorul cu vaste cunoştinţi între profesorii acelor vremuri, şi pe omul cu experienţă strălucită izvorâtă din o înţelepciune naturală. Iar toate acestea, înveşmântate în curăţenia şi evlavia sufletului său, dădeau un prestigiu nespus de mărit. Profesorii se mândriau cu colegul lor, elevii cu profesorul de religie, iar familiile copiilor cu sprijinul părintesc pe care-l aveau în el“ (Vasile Vasilache).
La 23 aprilie 1872, Mitropolitul Nifon, cel care îi oferise până atunci toate rangurile bisericeşti, l-a hirotonit pe arhimandritul Iosif Naniescu arhiereu cu titlul de Mireon. Mai puţin de un an a trecut până a fost chemat pe o nouă treaptă a slujirii. La 18 ianuarie 1873 a fost ales episcop de Argeş, acolo unde păstorise primul ierarh al eparhiei al cărui nume îl purta de la călugărie. La 10 iunie 1875 a fost ales mitropolit al Moldovei, fiind instalat la 6 iulie.
Mitropolitul Iosif, ierarhul care citea permanent din Scriptură
Venit la Iaşi, a fost preocupat în primul rând de zidirea sufletească a credincioşilor, restaurarea diferitelor biserici ale eparhiei – între care un loc central l-au ocupat catedrala mitropolitană şi bisericile „Sfântul Nicolae Domnesc“ şi „Trei Ierarhi“, expresia văzută a zidirii Bisericii lăuntrice.
Mitropolitul Iosif nu a fost doar un propovăduitor şi mărturisitor al dreptei credinţe, ci şi un apărător al acesteia. A luat atitudine în eparhie contra unor manifestări potrivnice moralei creştine. Prin tot ce a cuvântat, a scris şi a trăit, Mitropolitul Iosif Naniescu a propovăduit „doctrina sfintei noastre Biserici şi credinţa pe care am moştenit-o noi de la părinţii şi strămoşii noştri, prin învăţătura Sfintelor scripturi şi a sfinţilor Părinţi ai Bisericii, până în ziua de astăzi“.
Mitropolitul Iosif citea permanent din Scriptură. Întâlnim citate scripturistice în toate scrierile sale, pe care îşi fundamenta mesajul pe care-l transmitea. Mărturisea în testament: „Gândindu-mă pururi la eternele cuvinte ale Sfintei Scripturi că tainic şi neştiut de nimeni este ceasul când Domnul cheamă la Sine pe aleşii Săi, şi cugetând neîncetat la cuvintele Marelui Apostol al neamurilor, Pavel, că noi, credincioşii, nu trebuie să fim ca cei ce nu au credinţă în învierea şi nemurirea sufletului; ci în toată viaţa noastră să avem credinţă tare şi neclintită în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, carele suferind moartea pentru noi, iar moarte de cruce, s-a făcut pe Sine începutul învierii noastre, gândindu-mă, zic, la acestea şi aflându-mă astăzi în anul al optzeci şi unul al vieţii mele, am crezut că este bine să fac cunoscut iubiţilor mei ultima mea voinţă şi să orânduiesc eu însumi, cum trebuie a se urma, după săvârşirea mea din viaţa aceasta pământească, cu tot ce am putut agonisi şi economisi în zilele vieţii mele, servind în Biserica Dumnezeului nostru celui viu, cu dragoste, cu frică şi cu cutremur, aşa precum am învăţat de la bătrânii şi mai marii mei, care m-au introdus în Casa Domnului şi m-au povăţuit cu cuvântul şi cu fapta să fiu de folos sfintei noastre Biserici şi Scumpei noastre Patrii“.
Profesorul Constantin Erbiceanu, colaborator apropiat al Mitropolitului Iosif, a dat şi el mărturie că ierarhul citea permanent din Scriptură: „Înaltpreasfinţitul Iosif Naniescu avea calităţi mari, aş putea zice apostolice, pentru că zilnic cugeta numai la îndeplinirea datoriilor sale pastorale, grija casei Domnului. Credinţa sa era tare în Hristos Domnul, ea îl întărea în luptele vieţii, ea-i forma convingerile, ea-l îndemna la săvârşirea faptelor sale mari şi virtuoase… Totdeauna l-am găsit cetind în Sfânta Scriptură şi-mi spunea: de aici eu învăţ toate, tocmai ca şi marele ascet Antonie, care n-avea altă carte decât cerul şi pământul, contemplându-le“.
Mitropolitul Iosif a cunoscut de mic cum este viaţa orfanilor şi a văduvelor. Primele experienţe în viaţa monahală l-au pus în contact cu suferinţa umană. La „Sfântul Spiridon“ în Iaşi şi la „Proorocul Samuil“ la Focşani şi-a adus partea de contribuţie pentru alinarea durerilor celor suferinzi. În Bucureşti şi apoi ca stareţ a fost în legătură cu lumea celor suferinzi, atât Mănăstirea Şerbăneştii Morunglavului, cât şi Mănăstirea Găiseni aflându-se sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti.
Milostenia Mitropolitului Iosif, virtutea ce a rămas în coştiinţa contemporanilor şi a urmaşilor
Printre virtuţile pe care le-a lucrat în viaţă, cea care a rămas în primul rând în conştiinţa contemporanilor şi apoi a urmaşilor este milostenia. A ajutat persoane şi instituţii, creştini şi necreştini, clerici şi laici, în cele mai diverse moduri şi cu diferite ocazii. Se împrumuta uneori de la apropiaţi, pentru ca nimeni să nu plece nemiluit de la uşa sa.
Cei care s-au bucurat în mod constant de ajutorul său au fost săracii din curtea catedralei mitropolitane din Iaşi. „Zilnic veneau, doar numai cu ochii plini de lacrimi, cei săraci în toate, pentru a se îmbrăca, sau pentru a se hrăni, sau însănătoşi prin mila Părintelui Iosif. La început, el însuşi se cobora cu punga plină în mijlocul celor o sută de săraci, mângâindu-i cu vorba, binecuvântându-i cu harul şi ajutorându-i cu banul. El avea ca un principiu de a nu da oricărui sărac mai puţin de o pâine: bani pentru o pâne. Şi dacă se golea punga de mulţimea săracilor, atunci dădea bani din cei mari pe care îi mai avea prin buzunare, şi aşa se urca uşurat, sufleteşte mai ales, pe treptele palatului său, în camera rugăciunilor sale, păzită de sfinţii îngeri…Iar când puterile trupeşti au mai slăbit, arunca mila sa săracilor din balconul palatului. Duminica, însă, mila Mitropolitului Iosif se împărţea altfel. Economul mitropoliei, părintele Visarion Boboc, primind blagoslovenie şi punga plină de la Stăpânul său, după sfânta slujbă, se aşeza el ca un sărac la poarta din dos a Mitropoliei, şi pe acolo trecând cei săraci, ca la o sută-două la număr, îşi primeau leafa de la Mitropolitul Iosif. Şi aşa, zilnic, milostivul mitropolit îşi împărţea leafa sa, iar nu bunul unei mitropolii sărăcite prin secularizare. Veneau la el săracii ca la vistiernicul Iosif din Egipt, să ceară hrana de toate zilele…“ (Vasile Vasilache).
A fost socotit de contemporani om cu viaţă sfântă: „Peste toate acestea covârşeşte iubirea creştină pentru cei săraci şi suferinzi, jertfelnicie pentru contemporanii săi l-au socotit un sfânt, titulatură dată de fostul Mitropolit Primat care, auzind de moartea lui Iosif Naniescu, a izbucnit în lacrămi şi a zis: – A murit un sfânt!“.
Viaţa sa sfântă a fost mărturisită chiar din aceste momente încât „când a murit Mitropolitul Iosif, pe toate buzele fluturau cuvintele: Iosif cel Sfânt, şi tot Iaşul şi Moldova toată l-au petrecut la mormânt în murmurul acestor cuvinte. Biruise viaţa lui pilduitoare şi faptele sale creştineşti“.
Aprecierea contemporanilor s-a arătat în cuvântările ţinute la înmormântare. Ministrul Spiru Haret mărturisea că „rare sunt exemplele de oameni cari zecimi de ani de-a rândul, în situaţiile cele mai modeste ca şi în cele mai înalte ale ei să fie model neclintit de virtute. Mitropolitul Iosif a avut acest privilegiu. Ca preot, ca călugăr, ca profesor, ca arhiereu, el a fost totdeauna acelaşi: bun, blând, îngăduitor şi făcător de bine“. În cuvântul primarului oraşului Iaşi vedem cum s-au raportat şi cum l-au perceput autorităţile timpului pe Mitropolitul Iosif: „Suflet bun, inimă simţitoare şi înduioşată, nenumărate sunt binefacerile, mângâierile şi alintările ce le-au adus cu cuvântul, fie cu fapta tuturor celor căror se adresau lui: Adevărat apostol al lui Christos, împărţea frăţeşte tot avutul lui. Din gura şi mâna lui, bătrâni şi tineri, femei şi copii, creştini de alte rituri, precum şi mozaici primeau mângâierea sufletului şi hrana trupului“.
Cine este Sfântul Gheorghe Pelerinul, care a murit în 1916 în Turnul lui Ştefan cel Mare
O altă hotărâre a Sinodului BOR a fost de canonizare a mireanului Gheorghe Lazăr, cu numele Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu ziua de prăznuire la 17 august. Decizia BOR a fost, în fapt o acceptare a propunerii sinodului Mitropoliei Moldovei luată pe data de 15 iunie 2017.
,,Sinai, capitala religiilor” pentru doua zile. Manastirea Sf. Ecaterina a fost in IMPREUNA rugaciune cu ERETICII si PAGANII
În Egipt, Mănăstirea Sinai, sub patronajul președintelui egiptean Abdel Fattah al-Sisi, a avut loc un eveniment de două zile, numit “Sinai: Capitala religiilor”.
Grecia a fost reprezentată de ambasadorul grec la Cairo, dl Michael Christos Diametis, care și-a exprimat satisfacția față de dorința autorităților egiptene de a consolida în continuare relațiile dintre cele două popoare și state, în timp ce la evenimente au participat și ambasadorii Vaticanului, Belarus, Ungaria și alte țări.
Evenimentele au început în Sharm El Sheikh în prima zi a zilei de 29 septembrie și au continuat în orașul istoric Sinai, unde mănăstirea ortodoxă greacă Sf. Ecaterina a întîmpinat pe toți oficiali care mai apoi au ţinut o rugăciune comună cu reprezentanții altor religii, eveniment care a fost difuzat chiar și de televiziunea egipteană.
Apoi oficialii s-au dus la Moscheea orașului, unde au purtat din nou o rugăciune comună, la fel difuzată de televiziunea egipteană.
Evenimentele au fost completate cu discursuri care îndemnau ca pacea să prevaleze în întreaga lume.
„Teologii” BOR vor să introducă primatul papal în Ortodoxie, prin dialogul cu alți „teologi” papistași
Întâlnire de maximă importanță ecumenistă la Patriarhia Română, avându-l drept gazdă pe celebrul ecumenist, Ieronim Crețu, cel ce împărțea Sfânta Împărtășanie în insula Patmos. la toți cei prezenți, indiferent de confesiune, fiind apoi, drept răsplată, avansat ca episcop vicar patriarhal. Sub numele de grupul comun de lucru ortodox-catolic „Sfântul Irineu”, un număr de 26 de „teologi”: 13 ortodocși și 13 papistași „discută în mod academic și științific documente istorice ce reflectă modul în care raportul dintre primat și sinodalitate a fost implementat, trăit și practicat atât în Răsărit cât și în Apus”, ni se explică pe basilica.ro. Știm faptul că papa de la Roma încearcă disperat să obțină primatul în „biserica cea una”, mărturisită în Creta de cei prezenți, printre care ierarhii români în unanimitate. Majoritatea discuțiilor „teologice” la astfel de întâlniri ecumeniste au ca subiect principal: primatul! S-au făcut destule concesii din partea ortodocșilor, ajungându-se până la recunoașterea tainelor papistașilor, cât și schimbarea Simbolului de credință, prin acceptarea termenului de „biserici” pentru confesiunile eretice. Vedem și cum își însușesc acest „crez”:
PS Ieronim și-a exprimat speranța că rezultatele dialogurilor purtate atât la nivelul de inițiativă a unui centru de apropiere între Biserici cât și la nivel oficial între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică vor fi unele pozitive.
Sinodul BOR a ales NOUL EPISCOP de HUȘI: Ignatie Mureșeanul, vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a ales astăzi noul episcop al Episcopiei Huşilor, prelatul care îi va urma în scaun lui Corneliu Bârlădeanu, episcopul retras din funcţie după ce a provocat cel mai mare scandal sexual din BOR.
Şedinţa Sinodului BOR s-a desfăşurat la Patriarhia Română, sub preşedinţia patriarhului Daniel.
Candidaţii propuşi de către Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au fost Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei şi Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nichifor Horia, Exarh Administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi stareţ al Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi.
”Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşeanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei,ca Episcop al Huşilor, cu un număr de 39 din 48 de voturi valid exprimate”, a precizat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
Ignatie Mureşeanul (41 ani) este în prezent Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, dar este originar din Topliţa, judeţul Harghita. A absolvit Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolit Simion Ştefan” din Alba Iulia şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În 2001 a fost hirotonit diacon şi apoi preot la Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia. A urmat studii doctorale la Atena, ca bursier al Sfântului Sinod al Greciei şi al YKY (Idrima Kratikon Ipotrofion), având în pregătire teza de doctorat cu tema: Contribuţia teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreştin, în 2011 obţinând titlul de doctor în teologie la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian”, Bucureşti.
În 2008 a fost tuns în monahism de către Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, la Mănăstirea Sfânta Treime, Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia, în acelaşi an fiind hirotesit protosinghel.
În 2011 a fost hirotesit arhimandrit la Mănăstirea Afteia, judeţul Alba şi în acelaşi an este ales Arhiereu-vicar pentru Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul de Mureşanul. În decembrie 2011 este hirotonit episcop în Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Rafail” din Paris.
Este autorul de lucrări ştiinţifice, publicistice, traduceri de studii teologice etc. Începând cu anul 2004 şi până în 2011 a fost asistent universitar şi mai apoi lector titular pentru catedra de Patrologie şi literatură patristică şi Limba elină la Facultatea de Teologice Ortodoxă din Alba Iulia.
Cum a rămas Episcopia din Huşi fără episcop
Fostul episcop al Huşilor, Corneliu, şi-a anunţat retragerea din funcţie pe 18 august, în urma presiunilor membrilor Sfântului Sinod, survenite pe fondul scandalului sexual ce îl avea în centrul atenţiei pe fostul prelat de la Huşi încă din luna iulie.
Corneliu Bârlădeanu a ajuns în atenţia Sfântului Sinod al BOR abia după ce în spaţiul public a apărut înregistrarea video în care se presupune că înaltul prelat ar întreţine relaţii sexuale cu un alt bărbat îmbrăcat în sutană, un fost elev al Seminarului Teologic Huşi, actualmente preot.
Filmarea a circulat ani la rând printre preoţii din Vaslui, însă a ajuns publică, în forma cenzurată, după ce episcopul Corneliu nu a mai făcut faţă şantajului la care era supus de preoţi şi a depus plângere la DNA. Trei preoţi, printre care şi arhimandritul Episcopiei Huşilor, Sebastian Jitaru, au fost trimişi în judecată de DNA, fiind acuzaţi de şantaj. Surse judiciare au precizat că în urma percheziţiilor la preoţii incriminaţi au fost descoperite opt înregistrări compromiţătoare cu episcopul Corneliu.
Pregătirea terenului pentru vizita Papei în România: Suveranul Pontif trimite „binecuvântarea sa” și speră să sosească ziua în care va veni în țara noastră
FOTO: https://i2.wp.com/cetateanul.net/wp-content/uploads/2017/05/papa-francisc.jpg?resize=2880%2C1517
Mesajul Papei Francisc despre vizita în România a fost transmis de Cardinalul Leonardo Sandri. Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale a declarat, duminică, la Catedrala Sfânta Treime din Blaj, că Papa Francisc speră „să sosească ziua” în care va veni în România.
Cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, a vizitat sâmbătă şi duminică oraşul Blaj din judeţul Alba, informează mediafax.ro. Înaltul prelat a participat la slujba de la Catedrala Sfânta Treime. La finalul ceremoniei, Cardinalul a transmis un mesaj enoriașilor.
„Din Mica Roma (n.r. Blaj), gândurile noastre se îndreaptă spre Cetatea Eternă, Roma, Scaunul urmaşului lui Petru, cel care m-a însărcinat să vă aduc salutul său, încurajarea şi binecuvântarea sa. Sfântul Părinte cunoaşte dorul vostru arzător, de a putea în curând să-l îmbrăţişaţi pe aceste meleaguri şi speră să sosească ziua în care acest dor să se împlinească”, a spus Cardinalul Leonardo Sandri.
Întrebat dacă Papa Francisc va ajunge în 2018 în România, Cardinalul Leonardo Sandri a precizat că nu există informaţii noi în acest sens.
„Nu vă pot da nicio altă informaţie, fiindcă nu am. Cred că în momentul când va fi această vizită va fi realizat un program adecvat, ţinând cont de viaţa bisericii, de realitatea bisericii catolice în România atât romano-catolică şi greco-catolică”, a spus Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.
Potrivit sursei citate, Cardinalul Leonardo Sandri a participat la Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală Majoră din Blaj, alături de Preafericirea Sa Cardinal Lucian, cu Nunţiul Apostolic Mons. Buendia şi cu Episcopii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
După Sfânta Liturghie, ierarhii au sfinţit piatra de temelie a noii capele, care urmează să fie ridicată pentru minoritatea romă în cartierul Barbu Lăutaru din Blaj.
În luna mai, Arhiepiscopul Romano-Catolic de Bucureşti, Ioan Robu, a precizat că este aproape sigur că Suveranul Pontif va efectua o vizită anul viitor în România. Papa Francisc ar putea veni în țara noastră cu prilejul ceremoniei de beatificare a şapte episcopi greco-catolici, martiri care şi-au pierdut viaţa în timpul regimului comunist.
Totodată, Cardinalul Lucian, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din România i-a trimis, în primăvară, o invitaţie oficială Papei Francisc, pentru a veni 2018.
NOTĂ OrtodoxInfo
În urma prestației împotriva „nepomenitorilor”, exarhul Nichifor Horia este propus pentru episcopat, la Huși
Ieri, 30 septembrie 2017 s-a întrunit Sinodul mitropolitan al MMB, în cadrul căruia au fost desemnați doi candidați, pentru postul de episcop al Hușilor. Candidații propuși sunt :
– episcopul Ignatie Mureșeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei;
– Arhimandrit Nichifor Horia, Exarh Administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor și stareț al Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași.
În urma ședinței de sinod au fost consultați și membrii clerici și mireni ai Adunării eparhiale a Episcopiei Hușilor cu privire la cei doi candidați propuși, aceștia exprimându-și acordul față de propunerile făcute în cadrul Sinodului mitropolitan.
Propunerile au fost înaintate Sinodului Bisericii Ortodoxe Române care, în ședința de lucru din zile de 5-6 octombrie 2017, va alege pe întâistătătorul acestei eparhii.
“Ucenicii” care-i compromit imaginea Părintelui Justin Pârvu
Trăim vremuri de derută duhovnicească în urma plecării Marelui Duhovnic la Domnul. Apar de la o zi la alta “ucenici” care mai de care, fiecare cu mărturia sa și fiecare cu ce-a înțeles din cunoașterea Părintelui Justin. Acum, deoarece ctitorul Mănăstirii Petru Vodă e trecut la Domnul, nu-i mai poate controla nimeni pe acești “ucenici” care pun pe seama Marelui Duhovnic, vrute și nevrute.
Avem de-a face pe de o parte cu idolatrizarea excesivă, de tip arsenist, prin care actualul stareț Hariton Negrea, cultivă o falsă imagine Părintelui Justin, povestind ca o babă minuni peste minuni, pe la conferințe și televiziuni în goana după senzațional, “minuni” ce întrec orice normă de credibilitate și care compromit numele Marelui Duhovnic. Se știe că cea mai mare nevoință a Părintelui a fost să-și ascundă darurile primite de la Dumnezeu pentru îndelunga sa nevoință și slujire a aproapelui și a Sfintei Biserici. Nu înseamnă că noi nu trebuie să facem cunoscute minunile sale autentice, chiar să le strigăm de pe case, dar nu oricum, scoțând din burtă false minuni și în orice mod și loc ce nu-i fac cinste sfântului. Idolatrii arseniști i-au compromis numele părintelui Arsenie Boca mai mult decât a greșit el cu pictura de la Drăgănescu și anumite scrieri, căci au pus pe seama sa tone de “minuni”, mărturii personale, scrieri eretice și păgânești, doar pentru a se afișa ca ucenici ai lui și a-i folosi numele pentru propagarea de idei eretice și păgânești în spațiul ortodox. Din câte știu, părintele Arsenie Boca a scris o singură carte, care a dat-o unui preot din Brașov cu sfatul de a nu o publica niciodată, iar acesta nu a ascultat din motive doar de el știute. Astfel, s-a creat un fals cult pentru părintele Arsenie Boca, cu care Părintele Justin Pârvu nu era de acord. Același lucru îl încearcă și starețul Hariton Negrea, pentru a redirecționa adulatorii de false minuni către Petru Vodă, căci până la urma de bani este vorba, iar nu de cinstirea cum se cuvine a Părintelui Justin. El este cinstit prin ascultarea și urmarea învățăturii sale, nu prin atragerea numelui său în emisiuni de televiziune de scandal, în discuții ezoterice, în care nici măcar nu sunt combătute ideile păgânești, străine de învățătura ortodoxă a Părintelui Justin (a se vedea emisiunea România devreme de la ora 16 de pe Romania TV, din data de 10 iunie 2017).
Pe de altă parte este cazul unui alt “ucenic”, rămas acum ca un câine dezlegat, pe numele său de mirean Rogojină Marius (alias monahul Teodot, vedeta cu blog), care face ravagii în mințile oamenilor slabi de înger, punând pe seama Părintelui Justin, propriile înșelări. Doar faptul că de acest monah nu auzise nimeni, decât după moartea Părintelui, și aici am avut din păcate un rol important în promovarea sa, arată că Părintele Justin nu-i dădea voie să-și dea cu părerea sau să scrie, știindu-l cu deraieri în gândire și afecțiuni psihice. Și știu acest lucru din propria experiență, Părintele dându-l afară de mai multe ori, pentru aberațiile care reușea să le spună oamenilor fără binecuvântare. E drept că pare mânat de o râvnă pentru adevăr și dreptate, sper să nu mă înșel și cu asta, dar ce folos dacă este credul și nu are discernământul de a distinge adevărul de minciună, omul cinstit de șarlatan s.a.m.d. Este un credul înnăscut, cum l-a definit părintele mucenic Atanasie Ștefănescu, și astfel lansează în spațiul public numai aberații auzite de la oameni pe care-i cunoaște de puțin timp sau doar virtual, punând o parte din ele pe seama Părintelui Justin. Mai nou face public faptul că lui îi răspunde Părintele Justin și alți sfinți prin voce, vedenii, încredințări pe care el le simte în propria căpățână și spune tuturor ce i-a soptit lui vrăjmașul, punând pe seama Părintelui Justin. Pe asemenea convorbiri se bazează și unii contestatari ai sfințeniei Părintelui Justin, căci Teodot i-a încredințat că sfântul era de acord cu anumite rătăciri din cadrul BOR, precum cazul Vladimirești, Petrache Lupu, cât și cu anumite cărți scrise înafara Mănăstirii Petru Vodă, care nu erau verificate de Părintele Justin, nici măcar de ucenicii care dormeau pe ei. Ei bine acum, acest monah aflat în mare înșelare, încearcă să explice, atribuind Marelui Duhovnic, rătăcirile și erorile dogmatice strecurate voit pentru compromiterea Părintelui de către autori precum Grația Lungu și masonul Adrian alui Gheorghe, pe care Părintele l-a combătut pentru o carte în care îi atribuia o atitudine ecumenistă. Singurele scrieri autentice care exprimă teologia și ultima linie de urmat ale Părintelui Justin sunt cărțile editate de Fundația Justin Pârvu, căci sunt singurele cărți verificate cuvânt cu cuvânt de Marele Duhovnic, în care combate toate rătăcirile ce i le atribuie falsul ucenic Teodot. Legat de mărturiile despre minunile Părintelui Justin, citiți spre întărire tot cărțile editate cu simț de răspundere de editura Fundației Justin Pârvu și aveți evlavie că Părintele Justin este mare înaintea lui Dumnezeu, făcător de minuni încă din viață și nu credeți băbismele menite să-i compromită numele, din foame de bani sau, mai rău, în scopuri vădit denigratoare.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi și pentru ca Biserica Ortodoxă Română să scape de eretici și înșelați!
Campania de strângere de semnături împotriva ecumenismului și a pseudo-sinodului din Creta
Până la sfârșitul celei de-a doua săptămâni a lunii iulie se va desfășura o campanie națională de strângere de adeziuni la Rezoluția Sinaxei. Naționale de la Botoșani a preoților, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași la adunarea din Creta.
Cei ce doresc să semneze această rezoluție vor putea să o facă în felul următor:
-
Lista de adeziuni se poate descărca din secțiunea de la sfârșitul acestui articol.
-
Cine dorește să se implice în colectarea de semnături de la mai multe persoane va strânge personal acele semnături, după care va completa declarația pe proprie răspundere de la sfârșitul fiecărui tabel, care atestă că datele și semnăturile colectate sunt reale, iar când va trimite listele pe care le-a completat va adăuga o copie de pe propriul buletin/carte de identitate, pentru ca noi să avem dovada că cel ce a strâns semnăturile este la rândul său real și că datele sale de identitate sunt reale, pentru cazul în care organele judiciare ne-ar putea cere acest lucru. Atenție!Copia de pe actul de identitate o prezintă numai cel ce strânge semnăturile, nu și cei ce le dau. Cei ce le dau, prezintă actul de identitate celui ce le strânge, iar cel ce le strânge scrie personal cu atenție pe listă datele cerute. continuare »
16 IUNIE: Prăznuirea Sfântului Mărturisitor JUSTIN Pârvu. “Rezistenţa noastră stă în dreapta credinţă. Dușmanii au pus mâna pe Biserică, acum o stăpânesc”
– Părinte Justin1., am venit la Sfinţia Voastră cu o durere în suflet, provocată de textele tot mai dese care anunţă dispariţia poporului român, dar şi de situaţiile cumplite de criză prin care neamul nostru trece în aceşti ani. Credeţi că suntem pe cale de pieire, de dispariţie din istorie?
– Să ştiţi că şi eu mi-am pus întrebarea aceasta de la o vreme încoace. Poate că datorită sărăciei, datorită crizelor… dar la noi criza aceasta a fost şi este permanentă. Suntem o insulă latină, înconjuraţi peste tot de slavi şi, unde mai pui, suntem şi ortodocşi pe lângă faptul că suntem români. Multora nu place deloc rezistenţa noastră în mijlocul Europei. Pe noi ne duşmănesc toţi, şi Răsăritul, şi Apusul. Ne aflăm între ciocan şi nicovală. Aşa a fost tot trecutul nostru, toată istoria. Rezistenţa noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul ortodox pe care l-am apărat. Poporul nostru este una cu Biserica, una – cu satul, una cu credința lui. În acestea constă tăria lui. Dacă nu era așa erm de mult desfiinţaţi.
– Părinte dar în istorie am dăinuit în faţa păgânilor, în fața ereticilor. Se ardeau satele, se otrăveau apele și românii se retrăgeau în munţi, mereu, mereu. Şi totuşi, generaţiile de strămoşi au fost în stare să păstreze ţara, neamul, satul, limba română, credinţa şi ni le-au dat nouă, Acum, noi ce facem cu ele?
– E greu de înţeles fenomenul acesta, pentru că la noi, acum, lipsesc factorii de formare a caracterelor oamenilor şi de formare a demnităţii persoanei. Despre acestea nu se mai vorbeşte nici în şcoală, nici în societate. Ei bine, tânărul nostru când intră în întunericul lumii europene nu mai ştie nici cine este, nici pe cine reprezintă. Dacă-i necăjit, de ce nu rămâne în ţară? Ar trebui să muncească aici, să stea legat de pământul străbunilor. Aşa au fost moşii şi strămoşii noştri, cu inima înrădăcinată în glia lor. Oricâte greutăţi au venit peste ei, au fost în stare să ne dea pământul moştenire şi ţara cu toate ale ei. Păi, în 1944, ce urgie a venit peste noi, dar ţăranul român, necăjit, a stat aici, nu s-a dus nicăieri. Am fost atunci la Iaşi, cu Valeriu Moglan, un ţăran cu origine sănătoasă, am primit-o pe Cuvioasa Parascheva, că fusese evacuată în Muntenia şi acum era adusă înapoi. El, când a văzut-o, s-a rugat aşa:
„Cuvioasă Parascheva, mulţumim că ne cercetezi. Am stat în Moldova noastră dragă şi am aşteptat să te întorci în mijlocul nostru, că tu eşti temeiul rezistenţei noastre şi apărătoarea credinţei noastre ortodoxe”.
PSEUDO-mitr. Savu Teofan îl numește pe Părintele JUSTIN Pârvu, DUȘMAN al ORTODOXIEI
Vizionați începând cu min. 14:40
Și ascultați logica de trădător al Bisericii, căci Domnul îl vădește prin propriile cuvinte: “(cei care sunt anti-Creta,) luptând pentru APĂRAREA DREPTEI CREDINȚE, atacă pe cei care nu sunt de aceeași părere cu ei (adică pe ecumeniști și eretici) și prin aceasta se înscriu în rândurile DUȘMANILOR BISERICII”.
Întrebare simplă: Sfântul Părinte Justin Pârvu ar fi luptat pentru apărarea Dreptei Credințe? Ar fi fost de acord cu ecumeniștii? Viața sa întreagă ne este mărturie și ne oferă răspunsurile clare. Deci, pe cine faci tu, pseudo-mitropolitule, DUȘMAN al Bisericii?
Această vulpe vicleană, așa cum l-a numit IPS Serafim de Pireu pe Teofan Savu, întărește apostazia din Creta la care este părtaș și se leapădă încă o dată de Hristos! Iată pe cine pomeniți voi, preoți auto-numiți anti-ecumeniști.
Mitropolitul TEOFAN cu capul descoperit de Sfintele Paşti: “pe motive neîntemeiate NEPOMENITORII acuză de erori doctrinare Sinodul din Creta”
Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adresat obişnuita pastorală1. de Sfintele Paşti credincioşilor moldoveni, cu câteva zile înaintea Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Pastorala pascală de anul acesta, pe lângă consideraţiile teologice fireşti legate de Sărbătoarea Învierii, are un puternic caracter de fidelizare a clerului laic şi monahal şi a mirenilor faţă de Înaltpresfinţia Sa, în condiţiile în care participarea la Sinodul din Creta i-a adus o puternică contestare în rândul clerului şi credincioşilor, care au receptat deciziile acelui sinod ca eretice.
În cuvântul de Sfintele Paşti, Înaltpreasfinţia Sa atacă câteva teme de actualitate, pentru a întări în ochii opiniei publice ideea că este un episcop ortodox, militant pentru valorile perene ale Sfintei Biserici.
Pastorala condamnă “libertatea” de a face avort, “libertatea” de a ucide prunci nevinovaţi, “libertatea” de a săvârşi desfrânare, “libertatea” şi “dreptul” de a forma “familii” de acelaşi sex, într-un limbaj care pare a ne da de înţeles că ierarhia Sfântei noastre Biserici este în sfârşit decisă să militeze activ în plan public contra acestor flageluri, după un sfert de veac de prezenţă destul de discretă în luptele care s-au dat pe aceste teme de către credincioşi şi de către unii preoţi curajoşi şi de către marii duhovnici.
Dacă preocuparea pentru lupta contra avorturilor este una serioasă în rândul ierarhiei româneşti, aceasta ar putea să se implice în iniţierea unei campanii cetăţeneşti de modificare a art. 22 (1) din Constituţie, în sensul că “dreptul la viaţă precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate încă de la momentul conceperii”. Cum art. 26 (2) din Constituţie spune că “persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică şibunele moravuri” (s.n.), avortul ar putea fi interzis pe calea aceasta fără niciun impediment de ordin constituţional. Polonia, Ungaria şi alte ţări au rezolvat de mult problema în maniera aceasta. continuare »
Scopul nostru comun, al tuturor, este să ne păstrăm în interiorul Bisericii şi departe de erezie
Gheron Savva Lavriotul: Omilie la Conferinţa Interortodoxă a clerului şi poporului de la Tesalonic, 4 aprilie 2017
“Pe Părinţii Athosului si îngeri în trup, mărturisitori si cuviosi, ierarhi si mucenici, să îi cinstim cu laude si cântări, urmând virtuţilor acestora; toata mulţimea de monahi a Muntelui strigând într-un glas: Slavă celui ce v-a încununat pe voi, Slavă Celui ce v-a sfinţit, Slavă Celui ce v-a arătat apărători ai nostri în primejdii”. (Troparul Sfinţilor Aghioriţi)
Cinstiţi Părinţi, iubiţi fraţi în Hristos,
Laudă şi mulţumire înălţăm încă o dată Domnului nostru Iisus Hristos, Dătătorul de bine, şi Preasfintei Sale Maici şi Chivernisitoare a Muntelui cu nume sfânt, precum şi Cuvioşilor noştri Părinţi, pentru cinstea şi binecuvântarea de a organiza şi a participa la această conferinţă mărturisitoare împotriva panereziei ecumenismului, alături de atâţia părinţi şi fraţi luptători, însemnaţi, cunoscuţi, dar şi neştiuţi, care de decenii de-acum, având cuget neînfricat şi glas de Stentor, în ciuda a tot felul de uneltiri de a-i face să tacă, dau mărturie că stăruie cu evlavie şi îşi asumă jertfelnic până la capăt credinţa noastră apostolică nefalsificată şi veritabilă. Mai mult încă, mulţumim Dumnezeului nostru Treimic pentru cinstea care ni se face de a ne numi “aghioriţi” şi de a fi prigoniţi pentru numele preasfânt al Domnului nostru şi pentru adevărul credinţei noastre ortodoxe sfinte şi neprihănite, cinstindu-i în felul acesta pe Cuvioşii noştri Părinţi, ştiut fiind că, aşa cum spun Sfinţii, a cinsti un Sfânt înseamnă a-i urma viaţa. De la început, de-a lungul istoriei bisericeşti, monahismul a fost în fruntea luptelor împotriva ereziilor de Dumnezeu urătoare, şi mai cu seamă Sfântul Munte, fortăreaţa şi bastionul Ortodoxiei. Şi noi, deci, purtând titlul greu de Părinţi Aghioriţi, deşi simţim că suntem cu mult în urma minunatei vieţuiri ascetice a Cuvioşilor Aghioriţi, încercăm fie şi puţin, să le urmăm în luptele pentru credinţă, deoarece acest lucru, de altfel, constituie cea mai înaltă îndatorire şi sfântă obligaţie, nu doar pentru monahi, ci pentru toţi ortodocşii. Din acest motiv, Domnul nostru ne-a dat poruncă spunând:
“Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi- voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10:32-33).
Azi, când credinţa ortodocă este luptată şi nimicită de cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, de panerezia ecumenismului, simţim nevoia irezistibilă şi de neînfrânt să recurgem din nou la sfintele lupte ale Cuvioşilor noştri Părinţi şi în genunchi să îi rugăm să ne dea înţelepciune, putere şi întărire ca să făptuim cele plăcute lui Dumnezeu în ce priveşte înfruntarea ereziei şi tămăduirea acesteia, acolo unde trebuie să aibă loc. Pentru că răspunderea pentru faptele noastre are impact asupra tuturor membrilor Bisericii, dat fiind că toţi sunt cu ochii îndreptaţi asupra a ceea ce fac Aghioriţii. continuare »
SERVICIILE SECRETE și ȘANTAJUL plănuit în CRETA
Încă de la sfârșitul anului 2016 au respirat câteva detalii din culisele falsului sinod din Creta. Mai mulți apropiați ai ierarhilor români au lăsat să se înțeleagă în predici, conferințe, interviuri că integritatea teritorială a României a fost pusă în pericol. Mai exact, dacă ierarhii români nu ar fi acceptat documentele finale prin semnătură, ar fi urmat desființarea Patriarhiei Române și implicit dezintegrarea României. Acest “șantaj” i-ar fi determinat pe ierarhii români să cedeze, chiar dacă au dus “lupte grele” cu Zizoulas și Bartolomeu de Istanbul, cerând rugăciuni fraților români din țară și nu numai (conform unui SMS trimis de Teofan Savu, episcopului Longhin Jar). Și au capitulat până la urmă, semnând actele trădării Bisericii și sfâșiind Cămașa lui Hristos. Dar la întoarcerea în România s-au afișat ca mărturisitori și pe deplin mulțumiți că mai mult nu se putea. Așa au potolit pe anti-ecumeniștii naivi, lansând zvonul securistic, că de fapt au salvat integritatea statului român. Asta a prins la preoți precum Amfilohie Brânză, la cei din gruparea Puric, Capsali, homeopatul Pavel Chirilă, Marian Munteanu, care au început să-i ridice în slăvi pe ierarhii români: Biserica Ortodoxă Română și-a făcut datoria față de ortodoxie. Biserica Ortodoxă Română este cam singura instituție care a mai rămas în picioare din …România. Apoi au continuat să și explice de ce ierarhii români și-au făcut datoria, propagând zvonul securistic “SE VREA O “PRIMAVARĂ” A ORTODOXIEI” (revista FAMILIA ORTODOXĂ), cât și pe activenews: Dreapta dezbisericită. Virgiliu Gheorghe spunea:
Dragul meu, l-au confiscat serviciile (nn. pseudo-sinodul din Creta), cei care au contribuit şi la organizarea lui. Privind la luptă, s-ar putea ca prin exagerări să se facă mai mult rău decât bine cauzei antiecumeniste. Serviciile fac mai mult decât credem noi.
Deci băieții au înghiți momeala sau sunt cu treabă (infiltrarea agenților în rândul ortodocșilor este de toți cunoscută), fiind acum apărătorii ierarhilor “mărturisitori” și prigonitorii preoților care mărturisesc și își asumă prigoana, exceptând pe cei care într-adevăr exagerează și dăunează cauzei antiecumeniste. Aceasta este lupta lor contra falsului sinod din Creta, anume împotriva anti-ecumeniștilor care, după părerea lor, fac jocul serviciilor ce vor destabilizarea României.
Dar orice om necompromis vede clar că de fapt, apărătorii ierarhilor fac jocul serviciilor, prin contribuția lor la izolarea și eliminarea antiecumeniștilor care nu fac altceva decât să se îngrădească de erezie, după modelul și învățătura Sfinților Părinți, conform sfintelor canoane. Astfel BOR va rămâne câmp deschis pentru tăvălugul ecumenist și globalist.
Destabilizarea României se vrea și este un lucru evident, precum este și dorința de a destabiliza Ortodoxia din România și punerea ei sub papucul papei. Și la nivel european se urmărește același lucru: singura șansă de SALVARE A UE este UNIREA Bisericii Catolice cu Biserica Ortodoxă.
DAR distrugerea BOR și desființarea Patriarhiei Române se va face tocmai prin ecumenism și unirea cu Roma. Anul 2018 fiind foarte important pe agenda ecumeniștilor ce pregătesc vizita papei în România, în propaganda lor arătând pe papă ca garant al integrității teritoriale a statului român. Dar noi știm că papa este garantul distrugerii Ortodoxiei, iar pentru această trădare, Dumnezeu va îngădui și dezmembrarea României. Iar nu cum ne înșeală ierarhii trădători: să acceptăm compromisul de credință ca să ne salvăm țara. Așa au făcut și pe timpul comunismului, dar cei care au salvat Ortodoxia au fost mărturisitorii din temnițe, iar nu ierarhii trădători ce au bătut palma cu conducerea bolșevică și sionistă.
Părintele Justin Pârvu în cazul actelor cu CIP: “Mai bine o Biserică împărţită decât una rătăcită”. Cu atât mai mult s-ar fi delimitat de erezia din Creta: “Ierarhii ecumeniști sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul Adevărului, care doar mimează adevărul”
Preambul
Dintru început vrem să tăiem orice pricină de bucurie pentru schismatici: Părintele Justin a fost mereu pentru o clarificare a pozițiilor fiecăruia, ecumenist sau ortodox, dar în aceeași Biserică! Nu a fost pentru un amestec între Adevăr și minciună, între lumină și întuneric, între Hristos și mamona. Părintele nu a vorbit de vreo biserică paralelă, de sinod paralel sau alte idei schismatice. Considerăm că situarea noastră pe o poziție mărturisitoare va duce negreșit la ceea ce va trebui să spunem și să facem pe viitor. (Nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi, Matei 10:19).
În ultimul interviu al Părintelui Justin, acordat Revistei Atitudini, Nr. 28, 2013, este foarte transant atat in privinta cipurilor, cat si in privinta ecumenismului, atât de transant si indurerat incat Părintele afirmă cu durere:
„Mai bine o Biserica impartita decat una ratacita!”.
Referitor la intreruperea pomenirii ierarhului, de nenumarate ori pe Parintele Justin a afirmat, in cazul in care ierarhul ar fi savarsit vreo erezie cu capul descoperit:
„Inchidem portile manastirii, ramanem in Biserica noastra si nu ii mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserica, nu noi”.
Iar în Creta tocmai asta s-a întâmplat, prin urmare Părintele Justin întrerupea pomenirea ereticului Teofan.
Prorocia Părintelui Justin cu privire la scindarea (întreruperea pomenirii, iar nu schismă) ce va avea loc
În urma adunării ecumeniste din Creta, culegem roadele conform duhului care a vorbit prin acei ierarhi apostați. Asistăm la o fragmentare până și între cei care înainte de Creta erau de aceeași partea a baricadei, cea în duhul Sfinților Părinți. Această dezbinare s-a și dorit de cei care stau în spatele organizării acestei adunături, încât să fie eliminați cei mai fervenți împotrivitori ai ecumenismului. Dar Domnul întoarce, pentru rugăciunile celor drepți, această capcană într-o cernere, o alta după cea din lupta anti-cip, care să elimine putregaiul ce mai rămăsese în Biserică.
Din păcate, la fel cum s-a încercat atragerea părinților Ilie Cleopa și Dumitru Stăniloae în propaganda ecumenimului, se vrea același lucru și cu Părintele Justin Pârvu. Iar această lucrătură vine din partea unor personaje aciuate în mănăstirea de călugări, pe care Părintele le-a ținut aproape și cu atenție, pentru “a nu sări gardul” Bisericii. Căci pe vremea Părintelui erau mari viteji, făcând toată parada lor de mărturisire pe barba Marelui Duhovnic. Acum, ei își justifică frica/lașitatea prin distorsionarea tâlhărească a cuvintelor Marelui Duhovnic. Este vorba de esența a ceea ce a reprezentat Mănăstirea Petru Vodă, și anume lupta Părintelui cu erezia, lucru cu care nu a fost vreodată de acord și a sancționat tot ce aducea atingere dreptei credințe. Într-un context oarecum asemănător, adunarea ecumenistă de la Sibiu, Părintele practic prorocea scindarea ce va avea loc după “sinodul” din Creta:
Mă gândesc, ferească Dumnezeu, la o scindare care va avea loc, pentru că nu s-a făcut niciodată o trecere dintr-o zonă a credinţei la alta cu uşurinţă. A fost, aşa precum ştiţi, şi la 1700, a mai fost pe la 1948, ’49, ’50, a fost și o viaţă individuală care a venit cu diferite cereri de lepădare de credinţă, sunt o mulţime de lucruri: la politruc, la birou să dai o declaraţie de solidarizare, pe unul să-l facă să treacă dintr-o concepţie politică la alta. În mare, noi suntem în fenomenul acesta, foarte periculos, greu de suportat. De aceea şi ispitele şi mântuirea noastră vor fi mult mai grele, adică în raport de cum vom putea să înfruntăm aceste încercări şi lucrarea diavolească. Să ne înarmăm cu putere la rugăciune, ca Dumnezeu să ne ajute, să putem ieşi curaţi, nepătaţi de aceste ispite şi de păcate.
Cine a făcut această scindare? Cumva cei care, canonic, se îngrădesc de ierarhii ecumeniști (ereticii ereticilor) sau cei care se delimitează de toată învățătura patristică, de sfinții ce condamnă erezia papistașă, protestantă și alte rătăciri de la dreapta credință? Vedem cum în urma adunării din Creta, această scindare se concretizează deja prin prigonirea, amenințarea cu caterisirea sau scoaterea din mănăstiri, cenzura celor ce condamnă, canonic, pe semnatarii documentelor apostate din Creta. Cu toate că anti-ecumeniștii sau tradiționaliștii sunt unilateral de acord că în Creta s-a legiferat ecumenismul/ s-a dogmatizat erezia ecumenistă, când este vorba de întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști, apare extrema catalogării celor care nu pomenesc ierarhul ca fiind schismatici!!! Conform căruia canon? Se exclud canoanele unele pe altele? Când este vorba de erezie, nepomenirea ereticilor înseamnă evitarea schismei!!! Schismă înseamnă ruperea de învățătura Sfinților Părinți, de Sfinții Apostoli, de Adevărul, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, iar Adevărul este acolo unde este dreapta credință, nu la ierarhul apostat, ci la ierarhul mărturisitor până la sfârșit. Nu la ierarhul care spune una și semnează contrariul, ci la cei care condamnă cu toată convingerea cel mai mic compromis în materie de credință! Și slavă lui Dumnezeu, avem astfel de ierarhi! Tot Părintele Justin mai descrie situația în care ne aflăm acum:
Vezi ce dărâmă o imensitate de stejar? Un firișor de viermuleț care se așează acolo și începe să roadă și în timp mai îndelungat sau mai scurt stejarul e căzut la pământ. Așa este și cu încercările care se fac la noi. Nu vedeți? Am semnat cu monofizitismul, mâine-poimâine mai semnăm altceva și noi habar nu avem de toate treburile astea, pentru că astea nu se publică. Te găsești la un moment dat într-o scadență ortodoxă, de nu te mai recunoști! Și te lasă așa într-o formă oarecare în biserica ta, dar fondul este din ce în ce mai alterat. Și în felul acesta, am ajuns să ne dizolvăm încetișor, fără să ne dăm seama unde am ajuns: la un dezastru neortodox.
Demontarea pragului de apostazie, numit “firul roșu”
Cât despre firul roșu al RUPERII DEFINITIVE de ierarhi în cazul împărtășirii în comun – ca punct final al apostaziei, Părintele Justin spunea: “închidem porțile mănăstirii și nu mai avem treabă cu ei”. Deci nu doar o întrerupere a pomenirii lor ca semn de avertisment și metodă pedagogică, ci ruperea oricărei legături cu ierarhia apostată, fiindcă nu mai erau considerați ca fiind parte din Biserică. Iar despre harul ierarhilor ecumeniști, Părintele Justin spunea:
Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului (nn. cât despre harul sfințitor, p Sava Lavriotul spune că tainele sunt valide, dar spre osândă), care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi: îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?
Reamintim că ecumenismul A FOST deja anatematizat de un sinod, încă din 1983.
ANATEMA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei
“ANATEMA celor ce atacă Biserica lui Hristos învătînd că Biserica Sa este împărtită în asa-zise “ramificatii” ce se deosebesc în doctrină si în felul de viată, sau că Biserica nu există vizibil, ci va fi formată în viitor cînd toate “ramificatiile” – sectele, denominatiunile si chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mîntuire, prin urmare, celor ce cu bună-stiintă sunt în comuniune cu acesti eretici înainte-mentionati sau celor ce sustin, răspîndesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frătesti sau al presupusei uniri a crestinilor despărtiti, să fie Anatema!”
(Dată de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscălită de toti episcopii, spre a fi adăugată la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenită mereu în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)
TALMACIREA ANATEMEI, de Arhiepiscop Vitalie de Montreal
Biserica Ortodoxa Rusa de peste hotare, condusa in acest moment de mitropolitul Filaret, se marturiseste ca fiind o parte de nedespartit a Bisericii istorice a Rusiei. Ca Biserica Locala are dreptul sa-si tina soboarele obisnuite si sa dea hotarari ce sunt obligatorii in totalitate pentru toti fii ei imprastiati in int reaga lume. Timpul va arata daca celelalte Biserici Locale vor accepta hotararea noastra privind Ecumenismul, chiar daca la vremea lor, hotararile celor zece Sinoade Locale au fost acceptate de catre toti, si au fost inscrise in “Cartea Canoanelor Sfintilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice si Locale si ale Sfintilor Parinti” a Bisericii Sobornicesti… Cat priveste Ecumenismul, fiecare Biserica Locala a avut timp suficient in decursul ultimei sute de ani pentru a-l studia, si daca o anume Biserica Locala isi bazeaza invataturile si viata pe canoanele Sfintilor Apostoli, pe canoanele tuturor Sinoadelor Ortodoxe, atunci nu poate decat sa recunoasca faptul ca Ecumenismul s-a format intr-una din ereziile care au existat din totdeauna, atat in trecut cat si in prezent, si numeste aceasta unitate o biserica. O astfel de manifestare este deja pe deplin a Antihristului.
Astfel, dand Anatema, ne-am protejat turma de aceasta ispita apocaliptica, si in mod neintentionat am ridicat o intrebare profunda constiintei tuturor Bisericilor Locale, pe care trebuie mai devreme sau mai tarziu sa o solutioneze intr-un fel sau altul. Viitoarea lor soarta duhovniceasca va depinde de raspunsul la aceas ta intrebare. De jure [de drept] Anatema care a fost data de noi are un caracter strict local al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare, dar de facto [de fapt] are o semnificatie istorica imensa, pe plan universal, istoric si ecleziastic, exact fiindca Ecumenismul este o erezie de scara mondiala. Aceasta pozitie a Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare este vadit constiinta tuturor ortodocsilor. Pentru noi, este o cruce grea pusa asupra noastra de Domnul. Dar nu mai putem pastra tacerea, caci tacerea in continuare ar echivala cu o tradare a adevarului, de care tradare sa ne izbaveasca Domnul pe noi toti.