Este vorba de acad. prof. dr. Sorin Dumitrescu şi d-na Silvia Radu. Deşi este binevenită şi cu efect intervenţia celor doi, ne punem întrebarea: doar atâţia oameni de cultură sunt în stare să apere tradiţia bimilienară a poporului român? Dar să nădăjduim că vor mai vorbi şi alţii şi mai ales preoţii la predicile lor, mâine în faţa sfintelor altare. Cât priveşte poziţia Patriarhiei, mereu întârziată, credem că nu se va face auzită de această dată.
Aveţi mai jos mărturisirea celor doi artişti, pe care bunul Dumnezeu să-i întărească!

Acad. Sorin Dumitrescu: “Cerem statului român anchetarea directorului MŢR şi a celorlalţi autori ai profanării”

Cine ne vrea etrusci? Muzeul Ţăranului Român profanat de homosexuali! Care este motivul pentru care M.Ţ.R e ţinta mişcării gay? Nimeni nu-şi  aduce aminte ca M.Ţ.R să fi organizat o segregaţie sexuală, să fi interzis vreunuia din membrii declaraţi ai orientării gay să-i viziteze sălile şi să-i asculte discursul muzeal. Nu există şi n-a existat vreodată o interdicţie marcată oficial printr-o plăcuţă sau afiş public, care să fi blocat vreunui gay intrarea în spaţiul muzeal.

N-a existat nici o măsură a conducerilor instituţiei M.Ţ.R, care să oblige vreun homosexual minoritar să se legitimeze, să prezinte documente care să-i dee în vileag orientarea sau să cumpere biletul de intrare mai scump! continuare »

„NOUL ACT DE IDENTITATE: BILET FĂRĂ ÎNTOARCERE” (prezentarea conferinței)

Părintele Justin: Nu are nevoie Gafencu de recunoştinţa evreilor şi a nimănui. Cum pot fi acuzaţi aceşti tineri de antisemitism când tocmai Valeriu Gafencu a salvat un evreu, ştiţi foarte bine, pe Wurmbrand?… Şi tocmai un evreu, Nicolae Steinhardt, îl numeşte sfântul închisorilor. Legionarii au luptat împotriva socialismului, iar hitlerismul era tot un soi de socialism, nu era compatibil cu învăţătura legionară. Germanii ar fi vrut să pună mâna pe această mișcare ca să o compromită şi ca să poată ei cuceri pe români şi apoi mai departe, dar nu au reuşit. Ce legătură să aibă tinerii legionari, care puneau credinţa mai presus de orice ideologie şi stăpânire lumească, cu fascismul, care era pentru ei un păgânism? La fascişti a prins mai bine catolicismul cu ramurile lui, dar în niciun caz ortodoxia.

Pentru evrei, gestul lui Gafencu de a-l salva pe Wurmbrand a fost mai degrabă o slăbiciune şi o dezonoare că s-a lăsat salvat de un creştin, fiindcă pentru evrei noi suntem spurcaţi. Pentru ei bunătatea este o defecţiune morală. Noi sau ei suntem rasiştii? Dar diavolul nu poate să recunoască niciodată sfinţenia lui Hristos. Ei tot timpul vor încerca să denigreze prezenţa noastră în istorie, luptând pe toate căile şi cultural şi religios şi militar. Cititi interviul integral pe site-ul ATITUDINI.

Vedeți aici textul complet al memoriului şi adresa Institutului Elie Wiesel

Lista organizaţiilor civice şi a personalităţilor care s-au alăturat memoriului în favoarea lui Valeriu Gafencu iniţiată de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, în ultimile zile, în timp ce aproape 1000 de români au semnat petiţia on-line. Vă invităm să o faceţi şi dvs.!

Arhimandrit JUSTIN PÂRVU, Stareț al Mănăstirii Petru Vodă
FUNDAŢIA ION GAVRILĂ OGORANU, Preşedinte – Coriolan Baciu
FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI, Preşedinte – Marcel Petrişor, scriitor
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI BUCUREŞTI, Valentin Cantor
FUNDAŢIA MEMORIALUL DURERII, Lucia Hossu Longin
Dan Puric, actor
Răzvan Codrescu, publicist
FUNDAŢIA SFINŢII ÎNCHISORILOR, Ioan Şuţă
ASOCIAŢIA ROST, Preşedinte Claudiu Târziu
FUNDAŢIA ARSENIE BOCA, Irina Popescu
FUNDAŢIA SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI, Marcel Bouroş
Laurean Ţoţa, antreprenor, Bucureşti
ASOCIAŢIA ORTODOXIA TINERILOR, Preşedinte Emil Bălan
MIŞCAREA NAŢIONAL CREŞTINĂ (BASARABIA), Preşedinte Sergiu Laşcu continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=TzAC5tGJ_Nk]

Papa Benedict al XVI-lea îşi anunţă demisia începând cu 28 februarie, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Papa Benedict al XVI-lea susţine că nu mai are “forţele” necesare pentru a conduce Biserica din cauza vârstei sale. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a anunţat un “nou Papă pentru Paşti”.

“Papa a anunţat că va renunţa la ministerul său la ora 20.00 (21.00 ora României), la 28 februarie. Atunci va începe perioada «sede vacante» (locul vacant)”, a precizat purtătorul de cuvânt Federico Lombardi, într-un anunţ fără precedent în istoria Bisericii Catolice.

În anunţul în latină, tradus ulterior de către Vatican, Benedict al XVI-lea, în vârstă de 85 de ani, a spus că a “ajuns la certitudinea că forţele (sale), din cauza vârstei (“ingravescentem aetatem” în latină), nu mai sunt apte pentru a exercita adecvat ministerul” de Papă şi Episcop al Romei.

El a făcut acest anunţ într-o sală a Palatului Apostolic, în cursul unui consistoriu, la Vatican, pentru canonizarea martirilor din Otranto

“În lumea de astăzi, supusă unor schimbări rapide şi agitată de probleme de mare importanţă pentru viaţa credinţei, pentru a conduce barca Sfântului Petru şi a propovădui Evanghelia, forţa corpului şi a spiritului sunt la fel de necesare”, a spus Papa. continuare »

Actorul Mircea Albulescu a declarat într-un amplu interviu acordat cotidianului Adevărul că “a văzut cu ochii lui” pe cînd era doar un copil de 6 ani oameni agăţaţi în cîrlige la abatorul din Bucureşti, punînd aceste fapte pe seama legionarilor, readucînd astfel în atenţia opiniei publice o temă preferată a secţiei de agitaţie şi propagandă din perioada instalării comunismului în România.

Mircea Albulescu, actor

“Sigur că s-au pus premisele unei alte instalări, pentru că am schimbat stăpînul. Păi înainte, cu ‘heil-hitlerismul’, cu ‘Garda şi Căpitanul’ legionarilor, Dumezeule!, am văzut cu ochii mei evrei agăţaţi în cîrlige la abator! La abator, oameni buni! Să nu mai fie niciunul. Nimeni de nimeni dintre ei”, a răspuns actorul la o afirmaţie a jurnalistului de la Adevărul care încerca să întreţină o discuţie pe tema instaurării stalinismului în ţara noastră după cel de al doilea război mondial şi despre tranziţia către un sistem de valori străin, impus de puterea ocupantă.

Totul a început după anul 1945, cînd în România ocupată de trupele sovietice s-au răspîndit o sumedenie de relatări despre presupuse crime săvîrşite de membrii Gărzii de Fier în timpul aşa-zisei “rebeliuni legionare”, practic o lovitură de stat a lui Ion Antonescu împotriva foştilor parteneri de guvernare. Scopul a fost denigrarea uneia dintre cele mai anticomuniste organizaţii din România interbelică şi începerea unei adevărate “vînători de vrăjitoare”. Una din cele mai răspîndite şi îngrozitoare poveşti despre acea perioadă a fost cea legată de “progromul de la abatorul din Bucureşti”. Prin diverse articole apărute în presa comunistă, luări de poziţie, cărţi (Marin Preda) sau filme (Sergiu Nicolaescu) s-a sedimentat în conştiinţa publică faptul că zeci de evrei au fost ucişi şi agăţaţi ca animalele în cîrlige de măcelărie în timpul violenţelor din ianuarie 1941. Mişcarea Legionară a negat întotdeauna acest lucru, aducînd drept argument lipsa probelor concrete şi de necontestat.

În 1946 procurorii comunişti au deschis dosarul “Abator” pe baza zvonurilor lansate de propagandiştii sovietici. Au fost anchetaţi atunci muncitorii şi medicii angajaţi ai abatorului în 1941. Nu au fost găsite probe referitoare la existenţa masacrului, dosarul fiind în cele din urmă închis. Pînă şi angajaţii evrei, precum tinichigiul Segal, au declarat că nu a existat nici o crimă şi nici un cadavru nu a fost atîrnat în cîrlige.

Dintre toţi cei audiaţi, doar măcelarul Horwat a afirmat că el crede în versiunea pogromului, dar acesta nu era angajat al abatorului în 1941. Cu toate acestea, el a fost răsplătit de autorităţile vremii pentru declaraţia sa cu funcţia de director al instituţiei. continuare »

“Când se vorbeşte de Grecia [antică, n.n.], atunci încep oamenii să se însenineze: „Ce frumos era în Grecia!”.
— Cum era ?
Zice: — Cerul era senin, oamenii erau sănătoşi şi frumoşi, şi viaţa era o continuă armonie.
— Şi ce mai era ?
Zice: — Guvernare democratică.
Cred că nimic nu e mai fals decît imaginea ce o avem despre Grecia de-atunci. De exemplu: democraţia atenia­nă n-a existat niciodată. Democraţia ateniană erau acele cete de exploatatori ai poporului. Întotdeauna s-a băgat de seamă că democraţia nu funcţionează propriu-zis decât într-o ţară unde e ceva de exploatat.
Să luăm un exemplu de astăzi: toată lumea e minunată de democraţia şi perfectul liberalism ale vieţii engleze. Bine, dar faptul că englezii sunt un popor liberal şi demo­crat se sprijină pe sistemul sclavajului; şi ştiţi: faptul că democraţia engleză a intrat în criză se datoreşte faptului că regimul colonial nu mai funcţionează bine. Englezii sunt liberali şi democraţi pentru că sunt tovarăşi la exploatarea globului omenesc, sunt tovarăşi de pradă!
Tot aşa şi în Grecia antică: democraţia ateniană o for­mau unii oameni care asupreau o populaţie de zece ori mai mare de hiloţi.
Se mai zice: armonie. Ce armonie?
Zice: — Toată lumea trăia bine.
— Dar nu trăiau bine decît ăi de sus; dar hiloţii? continuare »

„Nu vă puteţi închipui cât de grozav mă izbi acel anunţ, puindu-mă din nou în cea mai adâncă mâhnire sufletească… Vă rugăm să binevoiţi a face prin mijlocirea de care dispuneţi de a lăsa pomenitului schit iarăşi de a se administra de sine ca şi până acum.” (din Scrisoarea Sfântului Calinic de la Cernica adresată ministrului
Cultelor pentru a nu seculariza averile Mănăstirii Frăsinei)

Ne aducem aminte de faptul că Voievozii noștri au ctitorit multe mănăstiri, atât în Țările Românești cât și în alte țări ortodoxe. Unele mănăstiri de la noi erau închinate unor mănăstiri din Sfântul Munte Athos sau de la Ierusalim; o parte din veniturile lor mergeau la acele mănăstiri, ca milostenie; iar Părinții de acolo se rugau pentru tot neamul românesc. Aceasta a durat până la secularizarea averilor mănăstirești (1859 și 1863), înfăptuită de doi francmasoni: domnitorul Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu.

Alexandru Ioan Cuza a fost „ales de Adunările Elective ale Țării Românești și Moldovei ca urmare a sfatului delegației europene, alcătuită numai din masoni și aflată în Principate pentru a supra­veghea alegerile. Ca urmare a unor neînțelegeri masonice de culise, va fi silit să abdice după șapte ani de domnie”.[1] Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstireşti. Al doilea mason despre care vorbeam a fost Mihail Kogălniceanu. În 1863, când au fost secu­larizate și averile mănăstirilor neînchinate celor străine, Kogălniceanu era prim-ministru. Se cunoaște faptul că el era conducătorul unei loji masonice bucureștene încă din anul 1844.[2]

„Domnia lui Cuza Vodă se inaugură în 1859 prin acte arbitrare în Biserică. Primul act, comis de guvern împotriva practicei Bisericii şi Tradiţiei, a fost numirea de locotenent episcopal la Buzău, în contra voinţei mitropolitului Nifon. Episcopul Filotei al Buzăului se îmbol­năvise de o boală crudă şi trebuia neapărat înlocuit. Guvernului îi trebuia însă un om devotat în toate planurile sale şi-l găsi în persoana lui Dionisie Fotino, care era „persona grata”. Dar mitropolitul Nifon se opuse la numirea acestuia şi nu-l recomandă, conform uzului. Atunci guvernul călcă în picioare tradiţia, care cere ca Biserica prin şeful său să-şi spună cuvântul la numirea locotenenţilor de episcopi, şi numi cu de la sine putere pe Dionisie Fotino locotenent episcopal la Buzău, îndatorindu-l ca împreună cu autoritatea civilă să strângă toţi banii episcopului îmbolnăvit şi să-i dea guvernului. continuare »

In august 1983, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, imediat dupa Adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul.

“Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatema – si celor ce comunica in mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspat aparute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati!”

TALMACIREA ANATEMEI data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi mereu adaugata la sfarsitul anatemelor insirate in “Credinta Ortodoxiei”, praznuita in prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxie.

… Biserica Ortodoxa Rusa de peste hotare, condusa in acest moment de mitropolitul Filaret, se marturiseste ca fiind o parte de nedespartit a Bisericii istorice a Rusiei. Ca Biserica Locala are dreptul sa-si tina continuare »

Organizații oculte ca Bilderberg și Consiliul pentru Relații Externe au planuri mari pentru Europa. G20, instrumentul perfect pentru punerea în practică a planurilor privind Noua Ordine Mondial. Bilderbergul Herman Van Rompuy cheamă în ajutor marea putere de la Răsărit. continuare »

Libraria Sophia, Editura Sanziana si Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu” va invita marti, 8 ianuarie 2013, ora 18.00, la lansarea volumului “Din lagarul Romania evadeaza mortii” de prof. univ. dr. inginer Iulian Constantin (detinut politic timp de 14 ani, fost presedinte al Federatiei Romane a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti, trecut la Domnul pe 8 iunie 2012)

Invitati:
parintele Petru Darascu, preot paroh, parohia Slobozia Clinceni (inchis la Poarta Alba si Aiud)
Octav Bjoza – presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania
Dumitru Comsa – presedintele Partidului “Pentru Patrie”, fost detinut politic, luptator in Rezistenta Nationala Anticomunista.
Florin Dobrescu – directorul editurii Sanziana

Sergiu Nicolaescu a fost într-adevăr un mare regizor, de talie internaţională şi trebuie să recunoaştem că filme precum “Dacii”, “Mihai Viteazul”, “Mircea cel Bătrân” au făcut să bată în noi mai tare inima de român. Dar ce folos dacă acest regizor a slujit minciunii? Ce folos dacă şi-a bătut joc de cea mai adevărată mişcare pur românească, Mişcarea Legionară. Să zicem că a fost obligat de regimul comunist să fabrice minciuni la adresa legionarilor, dar după ’89 de ce nu a spus adevărul şi nu şi-a reparat greşeala? De ce-a ales să slujească tot comuniştilor, intrând în partidul lui Ion Iliescu?

Cu aceste întrebări îl vor întâmpina sfinţii, noii martiri ai neamului românesc, pe care i-a dat Mişscarea Legionară. Oare cum va sta în faţa lui Valeriu Gafencu, care a rămas legionar până la moarte? Sau ce răspuns va da poetului Radu Gyr, Părintelui Gheorghe Calciu, Părintelui Ilie Lăcătuşu? Să nu ne îndoim că vom ajunge să ne înfăţişăm tronului ceresc dacă în viaţa noastră am hulit vreun sfânt cu bună ştiinţă! Să ne apere bunul Dumnezeu de un astfel de păcat.

Şi ca semn că nici credinţa nu şi-a iubit-o, Sergiu Nicolaescu a lăsat prin testament să nu fie înmormântat creştineşte, cu slujbă făcută de preoţi, ci să fie ars la crematoriu, ca un păgân.

O fi acesta blestemul sfinţilor? Oricum este de luat aminte de cei ce hulesc Mişcarea Legionară şi nu vor să recunoască sfinţenia martirilor ce şi-au topit tinereţea în închisori, mărturisind pe Hristos şi dragostea pentru neamul românesc.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DgJBRRMRwDU]

Filantropia diaconală a Bisericii Ortodoxe în contextul mondialismului
Abordare din punct de vedere al Teologiei Sociale
(Acest subiect a fost titlul conferinţei pastorale de toamnă, ţinută de pr. Mihai VALICĂ la sediul protoieriei Câmpulung Moldovenesc pe 15 oct. 2012, articol apărut în nr. 26 al revistei ATITUDINI)

1. 1. Introducere

A apărut „omul de tip social” sau „teologia socială” întrucât s-a produs o despărţire între teologie şi viaţă. Teologia Socială încearcă să reîncreştineze valorile sociale de azi, care sunt în parte un rezultat al educaţiei creştine, să le redea valoarea hristică şi eclesială, să refacă Trupul tainic al lui Hristos sau să invite cel puţin la dialog şi colaborare „socialul”, adică societatea civilă, medicală, culturală, ştiinţifică, etc., care nu este angajată religios, sau care nu ţine cont de valorile morale ale Teologiei.

Unii Sociologi[2] şi teologi[3] susţin unanim, că pentru omul social sau post modern[4] pentru a-i reda chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, adică „omul-complet”, cu nevoile sale spirituale, religioase, culturale, etc., este nevoie de o abordare teologică complexă, care să cuprindă atât dimensiunea socială, ştiinţifică, academică, cât şi cea teologică într-o conlucrare şi unitate deplină.

În acest sens este nevoie de o Teologie pastorală vie, misionară, neprozelită, practică, contribuind astfel ca socialul să nu cadă liber spre secularism, ci meținerea lui în Trupul Tainic al lui Hristos cu valoare eshatologică și mântuitoare[5].

1.1. Filantropia diaconală între istorie, ”persecuția” bunăstării și mondializare

Este cunoscut faptul că perioadele de persecuţie și prigoană sunt cele în care cunoaștem cel mai profund teama, durerea, nesiguranța și nedreptatea, dar și fericirea interioară pe măsură, dată de harul lui Dumnezeu[6]. Istoria ne arată că vremurile (g)rele au fost pentru Biserică perioadele cu cea mai intensă creștere a solidarității creștine și de rodire duhovnicească, numite chiar” secole de aur ale Creștinismului”.

Există un har peste har al vremurilor (g)rele, pe care Dumnezeul îl rânduiește celor aleși. În vremuri de prigoană, lipsă și persecuție, definindu-te în opoziție cu ceea ce este în afară, ajungi mai puternic pe dinăuntru, prin harul, împreună lucrarea cu Dumnezeu și alegerea făcută de tine pentru Dumnezeu și pentru slujirea aproapelui prin slujire filantropică. continuare »

Locuitorii municipiului Mangalia îşi vor exprima părerea cu privire la exploatarea gazelor de şist în sudul litoralului în cadrul unui referendum care va avea loc în aceeaşi zi cu alegerile parlamentare, în data de 9 decembrie.

Consilierii locali din Mangalia au aprobat la sfârşitul lunii octombrie organizarea acestui referendum, iar în cadrul unei şedinţe de îndată din data de 15 noiembrie au fost stabilite toate detaliile de organizare a referendumului.

Potrivit hotărârii Consiliului Local, cu ocazia referendumului, cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe cu “DA” sau “NU” la întrebarea: “Sunteţi de acord cu riscul de afectare a pânzei freatice şi a turismului pe teritoriul administrativ al municipiului Mangalia, în urma exploatării gazelor de şist din sudul litoralului?”. continuare »

De câteva săptămâni s-a înteţit parcă înverşunarea jidovilor faţă de cei care au pus mai presus de viaţă idealurile credinţei şi ale neamului românesc, luptând pentru eliminarea şovinismului iudaic şi a monopolului financiar sionist. Numai din acest motiv aceşti eroi ai neamului, sfinţi martiri din temniţele comuniste şi nu numai, au fost catalogaţi ca fiind fascişti, nazişti, anti-semiţi şi alte alte atribute mincinoase inspirate de “tatăl minciuni”, diavolul. Dar aceşti martiri, creştin ortodocşi cu toată fiinţa lor, nu aveau cum să fie anti-semiţi sau extremişti căci ar fi fost implicit împotriva Dumnezeului lor, Cel Întrupat, Domnul şi Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, născut din Pururea Fecioara Maria, de origine evreiască. Tocmai prin acest fapt categoric se arată falsitatea acuzelor ce li se aduc acestor martiri ai neamului.

Prin urmare, cei care publică articole pozitive despre aceşti români adevăraţi sunt catalogaţi la rândul lor ca fiind extremişti, fascişti etc. Slavă Domnului! Dacă şi sfinţii sec. XX au fost prigoniţi din acest motiv, este o bucurie şi o binecuvântare pentru noi, cei ce suntem acuzaţi cu aceleaşi minciuni. Pentru cine nu cunoaşte legislaţia, ţinem să amintim că Mişcarea Legionară a fost, este şi va rămâne o organizaţie LEGALĂ, care a fost scoasă de sub orice acuzaţie de Tribunalul de război de la Nurnberg, iar toate procesele intentate până acum împotriva membrilor sau a simpatizanţilor ei au fost pierdute de către acuzatori. Urmează să fie promulgată o hotărâre definitivă a Justiţiei româneşti prin care cei care aduc prejudicii imaginii Mişcării Legionare şi membrilor/simpatizanţilor ei să răspundă în faţa Legii. Un grup de avocaţi ortodocşi se ocupă în acest moment de acest lucru. continuare »

[dailymotion id=xv1jp6] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=M8oL2coSyEE]

Ilie Serbanescu: De ce este atât de dramatic să fii colonie în UE

Prin intervenţia politică directă şi determinantă în desfăşurarea referendumului din 29 iulie, puterea colonială şi-a dat, culmea!, şi peste propria mână. În cauză a fost fuga sa de responsabilitate! Nerecunoscută oficial, deşi e vizibilă de la o poştă, disfuncţia organică a economiei şi, prin incidenţă, chiar a societăţii din România este că, în timp ce decizia a ajuns integral la capitalul străin, administrarea a fost lăsată de acesta, într-o evidentă fugă de responsabilitate, fostului deţinător al deciziei, statul român, probabil din motive de costuri. Aşa ceva nu poate însă funcţiona! După cum se şi vede !

În general nu este posibil, pentru că acela ce administrează nu poate face practic nimic dacă nu are în mână decizia. În structurile corporatiste, problemele se rezolvă prin delegarea deciziei către administrator, acţionarul păstrându-şi practic decizia doar în privinţa confirmării/infirmării administratorului. Dar totul devine nefuncţional dacă administratorului nu i de dă de fapt nici o decizie la dispoziţie. Iar disfuncţia majoră în România se adânceşte tocmai pe măsură ce statul tot pierde poziţii, pârghii şi instrumente de acţiune ce trec la capitalul străin care, evident şi pentru Grivei, nu doreşte să preia administrarea. continuare »

Conţinut: Şarpele simbolic şi înţelesul lui. Balanţa constituţională nu e stabilă. Teroarea din palate. Puterea şi ambiţia. Maşinile de vorbit parlamentare. Pamfletele. Abuzurile puterii. Sclavia economică. „Dreptatea poporului”. Acaparatorii şi aristocraţia. Armata francmasonilor jidani (sionişti). Degenerescenta creştinilor. Foamea şi dreptul capitalului. Venirea şi încoronarea „Stăpânitorilor Lumii”. Obiectul fundamental al programului viitoarelor şcoli populare ale francmasonilor. Taina ştiinţei ordinii sociale. Criza economică generală. Punerea la adăpost a „a lor noştri”. Despotismul francmasonilor e domnia raţiunii. Pierderea unui conducător. Francmasoneria şi „marea” Revoluţie franceză. Regele despot e din sângele Sionului. Cauzele atotputerniciei francmasoneriei. însemnătatea agenţilor secreţi ai francmasoneriei. Libertatea.

NOTA: a se înţelege prin apelativul jidani pe evreii sionişti si nu poporul evreu in intregul lui. Sioniştii sunt o forţă politico – economică evreiesca care urmăreşte să câştige supremaţia în lume prin orice mijloace.

Vă pot anunţa astăzi că suntem deja aproape de ţintă. Încă puţină cale şi cercul Şarpelui simbolic (care reprezintă poporul nostru) se va închide. Când cercul se va fi închis, toate Statele Europei vor fi încleştate în el, ca în nişte cătuşe puternice.

Balanţa constituţională va fi în curând răsturnată, deoarece am falsificat-o, în aşa fel încât să se aplece când într-o parte, când într-alta, până ce în sfârşit se va dărăpăna. Creştinii credeau că au făurit-o destul de puternică şi aşteptau totdeauna ca cele două talere să se pună în echilibru. Dar, conducătorii sunt puşi la adăpost de către reprezentanţii lor, care fac neghiobii şi se lasă târâţi de către puterea lor fără control şi fără responsabilitate. Aceşti reprezentanţi îşi datorează puterea teroarei de care sunt stăpânite palatele. Conducătorii ne mai având legătură cu poporul lor, nu se mai pot înţelege cu el şi nu se pot întări împotriva persoanelor lacome după putere. Puterea clarvăzătoare a conducătorilor şi puterea oarbă a poporului, fiind despărţite de către noi, şi-au pierdut toată însemnătatea; separate, sunt tot atât de neputincioase ca orbul fără toiag. continuare »

Dragii mei, noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta, decât în acoperământul Maicii Domnului cum am spus şi sub oblăduirea puterilor cereşti. Noi parcă am prevăzut întotdeauna cuvintele Psalmistului: „Nu vă nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor în care nu este mântuire”. După experienţa pe care acest neam a avut-o de milenii aici, noi am rămas întotdeauna pe calea de mijloc a credinţei şi pe ea am mers fără sprijinul acesta omenesc, şi nu am avut străini de partea noastră. Ne-au promis şi nu ne-au ajutat cu nimic. Dimpotrivă, au uneltit împotriva noastră cât s-a putut ca să ne distrugă din ce în ce mai mult, dar nu le-a fost cu putinţă. Pentru că o Europă strategică nu se poate lipsi de cuvântul sfânt al României. Aici s-au izbit toate forţele Răsăritului, de apărarea naturală a Carpaţilor răsăriteni; iar aici în ’44 am fost martor ocular cum s-au măcinat toate puterile fiarei din Răsărit până ce a venit trădarea de la Yalta şi Malta. Ruşii nu intrau la noi în ţară dacă nu era trădarea. Ca de obicei, în toate împrejurările, cuceririle mari n-au stat în forţa armelor, ci în forţa trădărilor, a vânzărilor. Eu am crezut dintotdeauna că în apărarea noastră vin mai puţin armele, decât orice alte posibilităţi. Noi avem arma Duhului Sfânt, avem sabia Duhului care ne ocârmuieşte, ne pune în lumina şi mărturisirea adevărului.

extras din interviul apărut in revista ATITUDINI, nr. 18

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nPpMVUJrJ_A]

“Ce a făcut străinătatea din bietul român?

Vine şi el în ţară, după 4, 5 ani de stat în occident cu o maşină ultimul răcnet, ca să se uite vecinii la el: „mai, uite ce maşină a adus Grigore! Ai văzut măi, Ioane”? Şi ei îi văd maşina, dar nu văd că ochii îi sunt duşi în fundul capului, slab, cu nasul ieşit în faţă şi cu umerii uscaţi de munca nebună, pe care, săracu’, a dus-o acolo”.

Iată fragmente dintr-un interviu cu părintele Justin Pârvu, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici din România, publicat în revista “Atitudini”: despre mirajul Occidentului, viciile unor români plecaţi peste hotare, munca lor de zi cu zi şi educaţia copiilor.

Părinte, se abat asupra omenirii vremuri mai întunecate – sărăcie, cutremure, revolte, războaie, boli şi multe înrobiri şi limitări ale drepturilor noastre umane – cu ce cuget ar trebui să treacă creştinul prin aceste greutăţi, fără ca să deznădăjduiască, fără ca să se compromită în vreun fel sufleteşte? continuare »