ACEST AFIS S-A FACUT CU BINECUVANTAREA PARINTELUI STARET ARHIM. JUSTIN PARVU!

Cititi: Talcuire la …afis

Urmand parca zicala: “sa te faci frate cu dracu ca sa treci puntea”, Kyril al Rusiei lanseaza, alaturi de papa-ruda sa Ratzinger, o ofensiva contra “liberalismului” protestant din Occident (o fi si ca urmare a acestui film). Am zis parca, pentru ca aceasta “intamplare” face parte dintr-un amplu plan demonic de recunoastere a papei ca prim intre episcopii “bisericii” apostate, iar “lupta comuna” este dusa pentru a nu mai vedea nicio diferenta intre Ortodoxie si papism. Dupa cum spunea si Parintele Cleopa si alti Parinti, dialogurile dintre ortodocsi si eterodocsi nu au dus si nu vor duce la nici un rezultat, si tocmai din acest motiv partea ortodoxa a fost momita ca sa accepte colaborari pe alte planuri, avand un substrat teologic comun, lasand la o parte diferentele uriase ce ii despart pe papistasi de Credinta dreptslavitoare. In numele lui Hristos poate fi dusa decat o singura lupta, cea ortodoxa. Restul nu-L au pe Hristos, ci doar interpretari dupa cum le-a soptit satana. Si atunci se va implini cuvantul Evangheliei:

Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?

Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.

Iata si articolul cu pricina, aparut pe site-ul antena3.ro

Patriarhul rus Kirill si un alt oficial al bisericii ortodoxe ruse si-au exprimat opiniile despre “tendintele liberale” in unele biserici protestante. Ei au tinut un discurs in fata Comisiei pentru Consens si Cooperare a Consiliului Mondial al Bisericilor.

Patriarhul aprecia ca crestinismul din Europa “are nevoie de eforturile comune ale crestinilor pentru a fi protejat de fortele seculare ce incearca sa forteze sentimente anti-crestini  si in general anti-religioase in lume.”

Hilarion Afeev, care conduce departamentul patriarhiei ruse pentru relatii externe, vorbea si despre fobia anti-crestina din Occident si nevoia de a rezista “intolerantei fata de crestini si discriminarea lor.”

El si-a exprimat sprijinul pentru tentativele catolicilor de a contesta decizia din noiembrie 2009 a CEDO in cazul Lautsi v. Italia, potrivit careia crucifixele trebuie inlaturate din scoli.

El a mai criticat “liberalismul” protestantilor din Occident si il cita pe patriarhul Kirill declarand ca “luptatorii rusi pentru crestinismul mondial” saluta pozitia Bisericii Catolice in aceasta privinta.

Vaticanul planifica de mai mult timp “o noua evanghelizare “ a Europei, iar acum papa a anuntat infiintarea unui consiliu in acest sens.

Inter­viu din revista ATITUDINI nr. 11 cu Par­in­tele Iachint,
ucenicul de chilie al Par­in­telui Cleopa

Blagosloviti, Par­inte!

Dom­nul si Mai­cuta Dom­nu­lui! Bine ai venit in Sfan­tul Munte!

Bine v-am gasit! Cum sunteti?

Mul­tumim Maicii Dom­nu­lui ca sun­tem ortodocsi! Si sa ne ajute Preas­fanta sa ramanem ortodocsi pana la capat! In rest, scriu, adun invata­turi de la Sfin­tii Par­inti, pen­tru pas­trarea dreptei Cred­inte. E o indelet­ni­cire de mare man­gaiere pen­tru sufle­tul meu.

Ce teme aveti in vedere?

Acum, cu aju­torul Maicii Dom­nu­lui, toc­mai am ter­mi­nat o lucrare despre Uni­tatea Bisericii. Fiindca ecu­menis­mul acesta a denat­u­rat rau de tot invatatura despre Bis­er­ica cea Una, Sfanta, Sobor­niceasca si Apos­toleasca. Mereu ii auzi vorbind despre „unirea Bis­eri­cilor” si despre „refac­erea uni­tatii Bis­ericii”, ca si cum Bis­er­ica si-ar fi pier­dut uni­tatea, si vin ei acum, prin intal­niri ecu­meniste, sa refaca uni­tatea Bis­ericii. Aceasta rat­acire este o blas­femie adresata direct Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos. Fiindca Bis­er­ica este Trupul lui Hris­tos, iar a spune ca exista mai multe Bis­erici dezbi­nate, este tot una cu a spune ca s-a impar­tit Trupul lui Hris­tos in parti dezbinate.

De mult timp am dorit sa vorbesc cu Sfin­tia Voas­tra, fiindca in mediul teo­logic uni­ver­si­tar am auzit multe zvonuri despre incli­na­tia ecu­menista a Par­in­telui Cleopa. Stiu ca ati fost ucenic apropiat al Par­in­telui si ca ati avut ocazia de a cunoaste direct invatatura sa, mai bine zis invatatura orto­doxa propo­vaduita de Par­in­tele. De exem­plu, am auzit ca Par­in­tele Cleopa ar fi fost de acord cu dia­logurile ecumeniste…

Stii cum a aparut acest zvon? Veneau unii din cei mari… si ii spuneau Par­in­telui ca fac efor­turi deosebite pen­tru a-i ajuta pe romano-catolici sa cunoasca Orto­doxia. Si ca de aceea sunt impor­tante dia­logurile „ecu­menice”, de fapt, ecu­meniste. Dar nu ii spuneau nimic despre com­pro­misurile pe care le fac ei acolo. Nu ii spuneau ca se pre­gatesc sa accepte „Tainele” papis­tasilor, fiindca Par­in­tele nu ar fi fost de acord. Stii ca un om bun la inima, cu multa dragoste de oameni, se induioseaza si crede de multe ori tot ce ii spui, nu banuieste vicle­nia.

Par­in­tele Cleopa pas­tra neabatut invatatura orto­doxa despre unic­i­tatea si uni­tatea Bis­ericii. Bis­er­ica este Una, adica este unica si uni­tara. Iata, am aici cartea Par­in­telui, Calauza in Cred­inta Orto­doxa, edi­tia a patra, ingri­jita de Par­in­tele Ioanichie Balan. Uite ce scrie Par­in­tele Cleopa in aceasta lucrare, la pag­ina 111: „Bis­er­ica lui Hris­tos este una, deoarece Man­tu­itorul a inte­meiat o sin­gura Bis­er­ica (Matei 16: 18), nu mai multe, pen­tru ca Bis­er­ica are un sin­gur cap, pe Iisus Hris­tos, ea fiind infati­sata ca o sin­gura Mireasa a lui Hris­tos (Efe­seni 5: 27 )”. Aceasta despre unic­i­tatea Bisericii.

In ceea ce priveste uni­tatea Bis­ericii, Par­in­tele Cleopa spunea foarte clar ca aceasta uni­tate nu se poate rupe, fiindca Bis­er­ica este Trupul lui Hris­tos. Ereticii se desprind de Bis­er­ica, se despart, dar Bis­er­ica ramane uni­tara. Iata aici, la pag­ina 118, cum zice Par­in­tele: „Despar­tirea n-a atins uni­tatea Bis­ericii; pen­tru ca aceasta uni­tate nu se poate destrama nicio­data, ori­care ar fi numarul si cal­i­tatea ereti­cilor care se smulg de la sanul Bis­ericii. Erezi­ile si schis­mele, ori­cat de multe si de mari ar fi ele, nu pot imparti Bis­er­ica cea Una, pen­tru ca ea sta strans unita cu Capul ei, care este Iisus Hris­tos. Uni­tatea Bis­ericii este mai pre­sus de fire si ea nu poate fi zdrun­ci­nata de nimeni”.

Iar despre incer­car­ile de unire cu papis­tasii, Par­in­tele spunea asa: „Toate incer­car­ile de unire intre Apus si Rasarit au fost si sunt sor­tite esecu­lui, cata vreme nu se va reveni in Apus la Tra­di­tia Sfin­tilor Par­inti” (la pag­ina 27). Par­in­tele Cleopa nu dorea o unire de tip ecu­menist, ci dorea revenirea la Orto­doxie a celor care s-au rupt de Biserica.

In Fac­ul­tate, ne-a spus un par­inte cu ori­entare ecu­menista, ca au venit la Par­in­tele Cleopa niste neo­protes­tanti si ca Par­in­tele ar fi spus ca si ei sunt botezati in numele Sfin­tei Treimi.

Stii cum a fost? E ade­varat ca au venit acei neo­protes­tanti, dar Par­in­tele nu a spus ca si ei au fost botezati, ci i-a intre­bat: „Dar, voi, sun­teti botezati?” Par­in­tele nu accepta botezul aces­tor eretici, ci le spunea asa despre ade­varatul Botez: „Botezul este cu ade­varat Taina, iar nu sim­bol, asa cum cre­deti voi, sec­tar­ilor neo­protes­tanti”. Asa cum vezi ca scrie si aici, la pag­ina 482.

Dar ecu­menis­tii accepta pseudo-botezul het­erodoc­silor, zicand ca botezul in numele Sfin­tei Treimi nu se poate repeta. continuare »

de Aurel Selaru

Mai multi locuitori din comuna Nereju se pregatesc sa organizeze un miting de amploare in fata Episcopiei Buzaului si Vrancei. Acestia sunt nemultumiti de faptul ca fostul staret, Macarie Besliu de la Poiana Marului, a fost exilat de reprezentantii Episcopiei la schitul Munteoru. Liderul nerejenilor, Toader Gemanas, spune ca valorile crestinismului sunt terfelite si aruncate in derizoriu prin aceasta „marsavie“, la care a fost supus fostul staret Macarie. „Suntem profund dezamagiti de nelegiuirile facute de Episcopia Buzaului si Vrancei la Manastirea Poiana Marului. Locuitorii de la noi, dar si din comunele invecinate sunt mahniti de faptul ca parintele Macarie a fost mutat fortat la schitul Munteoru. Este tare greu si oamenii nu mai pot ajunge sa primeasca un sfat, o vorba buna pentru a trece mai usor peste necazurile de zi cu zi. Deja relele ne urmaresc la tot pasul, iar starea noastra sufleteasca este incarcata la maxim. La Munteoru nu se poate ajunge. Parintele Macarie ne dadea acea bunastare sufleteasca, mai ales prin oranduirile bisericesti pe care le respecta cu sfintenie. Cei de la Episcopie mint in toate felurile, iar realitatea din teren este cu totul alta. Dupa plecarea parintelui nu se mai tin slujbe la Poiana Marului. Acest lucru nu au reusit sa-l faca nici macar comunistii si se intampla acum in zilele noastre. E strigator la cer“, a declarat Toader Gemanas. Acesta ii indeamna pe vranceni sa fie alaturi de fostul staret Macarie Besliu si ii cheama la schitul Munteoru. „Oamenii asteapta revenirea parintelui Macarie la Poiana Marului. Nu vom mai astepta mult acest lucru si ne vom face dreptate singuri, deoarece dreptatea de aici de pe pamant este una stramba. Ii rog pe toti cei care sunt alaturi de Manastirea Poiana Marului si care cred in slujbele parintelui Macarie, sa incerce sa ajunga la schitul Munteoru, unde se afla fostul staret, pentru a participa la slujba de aghiasma, ce are loc pe 1 ale fiecarei luni de peste an. Toate acestea dovedesc faptul ca, in continuare, credinciosii sunt alaturi de parintele Macarie. Daca nu vom avea castig de cauza la mitingul de la Buzau, vom face acelasi lucru in fata Patriarhiei Romane, sa vedem daca Preafericitul Daniel tolereaza abuzurile celor de la Buzau. Suntem hotarati sa mergem pana in panzele albe si cu ajutorul lui Dumnezeu, Testamentul Lui Vasile Cel Mare sa nu fie batjocorit in fel si chip de anumite personaje“, a mai spus Toader Gemanas.

Oameni simpli si cu sufletul curat, nerejenii nu au uitat de credinta in Dumnezeu. Poate tocmai acest lucru i-a tinut uniti, mai ales in dorinta lor de a spune lucrurilor pe nume. Darjenia cu care il apara de staretul Macarie, urmasul lui Vasile Cel Mare de la Poiana Marului, izvoraste din sufletul lor. „Noi credem in Dumnezeu si suntem siguri ca de acolo, de sus, va face dreptate. Dumnezeu a fost si este alaturi de noi de la nastere pana la moarte. Noi credem in parintele Macarie, omul de la care luam alinare, un gand bun, o povata, un sfat, un zambet, o bucurie, ca doar toti suntem copiii lui Dumnezeu. Vreau sa se stie in toata tara asta ca nu ne vom lasa in niciun fel calcati in picioare si vom indrepta lucrurile“, a adaugat Toader Gemanas. Credinciosii spera ca Domnul sa aduca liniste, pace si ganduri curate celor de la Episcopia Buzaului si Vrancei si sa lase manastirea asa cum a fost oranduita de parintele Macarie Besliu, al doilea ctitor al lacasului de cult.

Potrivit unor surse, alti oameni din tara si strainatate vor participa la protestul de la Buzau.

sursa: Monitorul de Vrancea

Uitati cum arata noile carduri de calatorie RATB…. Am desfacut unul din curiozitate dupa ce m-am uitat la lumina.
Cardul are 86 pe 54 mm, este prevazut cu antena (serpuiala de pe margine) si cu un CIP patrat cu latura de 0,75mm (patratelul negru incadrat cu rosu). Masuratoare am facut-o digital.
Antena este exact ca la pasapoartele biometrice. Cipul este cam mic… la pasapoarte este mult mai mare, circuitul integrat de la pasapoarte are cam 2 cm pe 2 cm.
Comparand cu marimea cipului din pasaport, sunt de parere ca in cipul din acest card RATB nu intra mai mult decat informatia ca are n calatorii. S-ar putea sa gresesc avand in vedere ca cipurile implantabile au diametrul unui bob de orez. Desi, nu scrie niunde ca este netransmisibil. Si este perfect transmisibil. Pot sa il dau cui vreau. Deci, inca nu este numele meu in interior. Sau daca este, e degeaba caci aparatul in care il bag nu se uita la mine sa vada daca numele din cip corespunde cu mine. Sau… inregistraza cate calatorii fac eu. Prietenul care mi l-a adus mi-a spus ca nu se introduce in vreun aparat pentru a stoca date personale pe cip. Rog fratii din Bucuresti sa se intereseze cand au timp cum sunt emise aceste carduri.

Acum sa trecem la concluzie: ESTE DOAR UN PAS PREMERGATOR BIOMETRIZARII!!! Un pas de acomodare, pregatitor, un aperitiv cu cip. Lumea prostita de sistem zice vai ce avansat… peste cativa ani vom avea abonamentul in mana.
Se va ajunge la asta. Stim! Dar noi sa ne tinem tari in rugaciune sa nu fim noi aceia care se vor lasa cipati de sistemul antihristic.

Astept completari din partea voastra.

articol primit prin mail, autor Silvian

Cea de-a treia Declaratie Comuna din cadrul dialogului Comisiei Mixte dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile ,,Ortodoxe” Orientale (monofizite), care a avut loc la Chambesy, Elvetia, intre 1-6 noiembrie 1993, a pricinuit ingrijorare si teama. Comisia Mixta propune ridicarea anatemelor ,,de catre intaistatatorii tuturor Bisericilor de ambele parti, prin semnarea unei declaratii ecleziastice cu scopul ca fiecare Biserica sa o recunoasca pe cealalta ca deplin ortodoxa” si ca ,,ridicarea anatemelor sa aiba drept consecinte: a) restabilirea deplinei comuniuni intre cele doua parti si ca b) nici o condamnare din trecut, sinodala sau personala, sa nu mai fie in vigoare”.

Daca intelegem in mod corect cele de mai sus, unirea este iminenta. O unire pe care patriarhul Antiohiei a realizat-o deja in parte.

Fara indoiala, noi ar trebui sa sarbatorim unirea iminenta, daca aceasta unire ar fi potrivita si cu adevarat acceptabila dintr-un punct de vedere ortodox, adica intru adevar. Dar de vreme ce, precum intentionam sa aratam, in opinia noastra si a altor teologi, conditiile nu sunt indeplinite, ne temem ca o unire pripita va duce, in primul rand, la o unire falsa si necinstita si, in al doilea rand, la o schisma in sanul Sfintei Biserici Ortodoxe.

Rezervele noastre sunt urmatoarele:

1. Este demn de remarcat faptul ca in toate cele trei declaratii oficiale, ortodocsii au abandonat ecleziologia ortodoxa, potrivit careia Biserica Ortodoxa constituie singura Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Monofizitii sunt recunoscuti drept ,,ortodocsi orientali” si ambele Biserici sunt doua familii de acelasi rang ale aceleiasi Biserici. Cu alte cuvinte, aceasta este o forma a teoriei ramurilor Bisericii.

In mod caracteristic, profesorul G. Mantzaridis noteaza: ,,Constiinta Bisericii Ortodoxe este aceea ca ea constituie continuitatea neintrerupta a uneia Biserici nedespartite. Aceasta constiinta se bazeaza pe unitatea de-a lungul veacurilor cu Biserica Apostoleasca. Unitatea Bisericii, ca trasatura esentiala a naturii ei, nu poate fi supusa negocierii. Nu exista mai multe Biserici deoarece nu exista mai multi Hristosi sau mai multe trupuri ale lui Hristos. Aceasta pozitie nu este nici retrograda, nici conservatoare, ci de la sine inteleasa si traditionala. Este pozitia pe care Biserica a avut-o dintru inceput si a fost intotdeauna reflectata in traditia bisericeasca. Din acest motiv, chiar modul in care este revendicata restabilirea comuniunii depline dintre monofiziti si Biserica Ortodoxa creeaza temeri serioase pentru discernamantul identitatii ortodoxe insesi. In lumina noului acord dogmatic, nu este cu putinta ca sinoadele care au fost condamnate de Sinoadele Ecumenice sa fie socotite ortodoxe in invatatura lor, pentru ca o invatatura nu este limitata doar la formularea dogmei, ci exprima de asemenea unitatea si identitatea Bisericii. Nu este cu putinta nici ca persoane care sunt anatematisite in Sinodiconul Ortodoxiei sa fie considerate Parinti ai altei Biserici Ortodoxe care trebuie, in cele din urma, sa fie acceptata ca identica cu Biserica care a alcatuit Sinodiconul. Intotdeauna si mai cu seama in vremuri decisive precum cele de astazi, atentia fata de identitatea si constiinta de veacuri a Ortodoxiei este imperativa” (G. Mantzaridis, Ortodoxia si unitatea europeana, Thessaloniki, 1994, pag. 157-158).

2. Noi, ortodocsii, renuntam la continuitatea si identitatea noastra istorica cu Biserica Sinoadelor Ecumenice (al IV-lea, al V-lea si al VI-lea) daca acceptam ca monofizitii au fost intotdeauna ortodocsi si ca parintii lor (Dioscor si Sever) au fost de asemenea ortodocsi. Indirect, noi acceptam ca Sinoadele Ecumenice de mai sus au fost in eroare si noi continuare »

Rugati-va, rugati-va
sa nu cadeti in ispita inselarii!

Mar­tur­isirea cred­in­tei, care este o dato­rie evanghe­lica, cum ar tre­bui facuta, ast­fel incat sa nu cadem in extreme, ajun­gand in felul acesta la schisme grab­nice si nein­te­meiate?

Dragii mei, mar­tur­isirea tre­buie facuta fara echivoc, fara ascun­zisuri. Ade­varul tre­buie scos la lumina, dar numai ade­varul, pen­tru ca lumea nu mai stie de unde vine si incotro merge. Din pacate man­ualele teo­log­ice prez­inta real­i­tatea Bis­ericii trunchiat si copiii nos­tri nu vor avea acces la o invatatura aut­en­tica a isto­riei bis­ericesti. Sis­temul politic a urcat si pana la var­ful ier­arhiei bis­ericesti, ca peste tot, de alt­fel. Dar asta nu e nicio nou­tate. Cum a fost Bis­er­ica sub comu­nism, asa e si acum. Si tot asa va si supravi­e­tui – prin jertfa si mar­tur­isire. Insa nu iesim din staul si nu tre­cem la nicio alta bis­er­ica schis­mat­ica, chipurile orto­doxa. Ramanem in Bis­er­ica in care ne-am nascut si sa avem cura­jul sa mar­tur­isim orice abatere de la dreapta cred­inta. Deo­cam­data nu se pune prob­lema unei erezii vadite in Bis­er­ica noas­tra. Avem dato­ria de a vadi rat­acir­ile con­d­u­ca­to­rilor bis­ericesti, de a vadi peri­colul ecu­menist, pen­tru a evita fatala unire cu papis­tasii sau alte comu­ni­tati bis­ericesti care sunt cazute din Har, nu mai au suc­ce­siune apos­tolica si nu mai pas­treaza ade­varul intreg al Bis­ericii Sobor­nicesti, sta­bilit prin cele 7 sinoade ecu­menice. Sa ne pazeasca Dum­nezeu de o ast­fel de unire necanon­ica! Atunci nu va mai fi har intr-o ast­fel de bis­er­ica. Dar Dum­nezeu isi va pas­tra ale­sii Lui si va pazi Bis­er­ica Orto­doxa, dupa cum ne-a fagaduit. Sa ne rugam sa ne pazeasca in acele vre­muri si sa nu cadem in mreaja inse­larii. Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis­ericii fara inte­meiere canon­ica, asa cum e cazul bis­ericii stiliste de la noi. Un apolo­get intelept si un ade­varat apos­tol ar vre­murilor noas­tre are dis­cer­na­man­tul mar­tur­isirii si nu mar­turis­este cu patima, fara socoteala, ci stie sa se faca tuturor toate, fara sa se abata de la Ade­var. El cauta mereu sa lupte sa poata trezi in ceilalti sen­ti­men­tul de aparare a Ade­varu­lui. Acesta este ros­tul mar­tur­isirii lui, dar, din pacate, tara noas­tra nu are un ast­fel de mar­tur­isi­tor la ora actu­ala. Ros­tul mar­tur­isi­to­rilor este sa faca ostasi ai apararii Ortodoxiei.

extras din revista ATITUDINI, nr.11;
cititi tot interviul aici.

Se crede indeobste, chiar de catre ortodocsi, ca papismul este „o forma” a Crestinismului (de parca Adevarul ar putea fi de mai multe feluri, de parca ar putea fi mai multi „hristosi” adevarati!). Aceasta se datoreaza puterii (politico-financiare) si propagandei papistasilor, dar mai ales faptului ca papismul e cea mai la indemana credinta mincinoasa, care se potriveste intrutotul duhului lumesc al omului cazut, dornic de pogoramintele „indulgentelor”, „dispenselor” si „Purgatoriului”. Dar – daca cercetam de Dumnezeu insuflata Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului Testament, de Dumnezeu insuflatele invataturi ale Sfintilor Parinti ai Bisericii, de Dumnezeu insuflatele Sfinte Canoane – vedem nenumaratele nepotriviri invederate dintre erezia romana si adevaratul Crestinism al Bisericii lui Hristos, aceea Ortodoxa. Aceste deosebiri dezvaluie papismul ca fiind nimic altceva (printre altele) decat vechiul paganism imbracat in haina crestina, precum s-a aratat.

Asa putem intelege de ce Vaticanul este capitala pan-ecumenismului, de ce Marele Preot de la Roma propovaduieste „valorile spirituale” ale tuturor paganilor si infratirea cu acestia. Sa ne amintim de intalnirea de la la Assisi din anul 1986, pusa la cale de papa insusi. La acea adunare de rugaciune, intaii statatori ai 160 de „religii” s-au intalnit pentru a se ruga „Domnului” pentru pacea lumii. Intre ei, au fost inchinatori la foc, la sarpe, buddhisti, musulmani, spiritisti, hinduisti si animisti. Papa Ioan Paul II a grait: „Toti ne rugam acum «Domnului» («to the God»)!” – desi fiecare crede, ai zice, intr-un alt „God” si negresit nu intru Hristos-Dumnezeu. De fapt, toti se inchina aceluiasi domn stapanitor al lumii acesteia cazute, si anume diavolului cel mare Satana, care li se arata insa in felurite chipuri.[1]

Dar atotputernicia papala s-a vazut cand Ioan Paul al II-lea a primit acea multime de „lideri religiosi din toata lumea” la Vatican: toti l-au salutat ca pe pe intai-statatorul lor (un ierarh roman a dat chiar sa-i pupe inelul, desi protocolul zicea sa-si stranga mainile, acesta fiind semnul masonic al „solidaritatii”). Intalnirea s-a terminat cu un mare spectacol de sunet si lumina, nimic altceva decat o „liturghie” in cinstea omenirii cazute si a Antihristului asteptat de ea, consfintind unirea tuturor impotriva Dumnezeu-Omului. (Despre papa ca inainte-mergator al Antihristului am aratat intr-un articol anterior.)

Nu este locul aici sa zicem mai multe despre infratirea papilor cu marii vrajitori ai lumii. De pilda, Ioan Paul al II-lea s-a intalnit cu toti: i-a binecuvantat si a fost binecuvantat la randul sau de aceia (de la cei Africani si pana la preotesele lui Shiva). Unul dintre prietenii sai apropiati era Dalai Lama, „zeu” el insusi si intai-statator al buddhistilor din toata lumea. Iar buddhiismul este un vrajmas marturisit al Crestinismului, jurat sa vada nimicirea acestuia si pieirea lui de pe fata pamantului.

In poza alaturata, il vedem pe papa dand mana cu un sef Voodoo, Voodoo fiind o forma de samanism (vrajitorie) africana, care se intemeiaza pe dansuri dracesti care pot dura zile in sir. In vremea dansului, sunt chemate duhurile necurate pentru a cere demonizarea credinciosilor. In Haiti, aceasta credinta draceasca este unita cu „crestinismul” roman. Se zice ca Haiti este o tara 85% papista si 11% Voodoo![2] Dar pentru papa cel pagan, asta nu e nimic! In vremea vizitei sale in Africa, pe cand nebune tinere fete dansau in fata lui ca sa-l aduca in starea de „transa”, papa le-a spus urmasilor lui Voodoo ca nu-si vor trada inaintasii daca vor trece la papism! Chiar asa si e, caci papismul este el insusi la fel de idolatru! Africanii aceia si-ar trada „credinta stramoseasca” doar daca s-ar crestina!

Pentru a nu mai lungi cuvantul, destul este a zice ca, in numele „pacii” potrivnice lui Hristos[3], papa (de pilda Ioan Paul al II-lea) face orice: o saruta in chip ritual pe zeita-glie, saruta Coranul musulman, se roaga la Zidul Plangerii si asa mai departe. Papalitatea incurajeaza toate practicile New Age-ului, ocultismului si credintelor „mistice”. Astfel, „Catholic World” (publicatia oficiala a Vaticanului), cuprinde numeroase articole care propovaduiesc miscarea New Age. Mii de preoti si calugarite practica Yoga si alte forme de misticism buddhist. In intreaga lume, scolile catolice ingaduie si folosesc metode oculte si New Age-iste (din publicatia Femeia calare pe Fiara).

Putem spune asadar ca ecumenismul este reanvierea Babilonului, si anume a aceluia „duhovnicesc”, asa cum Europa Unita, Statele Unite ale Americii, Uniunea Statelor Americane (viitoarea federatie alcatuita din S. U. A., Mexic si Canada), care preinchipuie Statele Unite ale Lumii, insemneaza Babilonul politic, economic si social. Povatuirea papistasa a acestei miscari antihristice este vadita. Graind in fata Consiliului Mondial al Bisericilor, papa Ioan Paul al II-lea a zis: „De la inceputul lucrarii mele ca episcop al Romei, am insistat asupra faptului ca angajarea Bisericii Catolice in miscarea ecumenica este ireversibila” („The Fresno Bee”, 13 iunie, 1984).

[1] Nu pot uita bucuria „comuniunii” „Crestinilor” romani si ortodocsi cu toti cei zisi mai inainte si mai ales cu doi Indieni Americani (purtand pene si tot soiul de amulete), care chiar au fumat „calumetul pacii”, in aplauzele celor de fata.

[2] Cat de salbatici sunt sarmanii Haitieni s-a vazut in urma cutremurului de anul trecut.

[3] Caci spune Mantuitorul:

„Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant! N-am venit sa aduc pace, ci sabie! Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului vor fi casnicii lui” (Matei 10:34-36). Stih pe marginea caruia Sfintitul Teofilact adauga:

„Nu intotdeauna este buna unirea, uneori si despartirea este buna. Iar «sabie» este cuvantul credintei, care ne taie pe noi [si] de la iubirea de prieteni si de rude, daca acestia ne impiedica de la buna cinstire de Dumnezeu. Nu ne indeamna sa ne despartim de acestia fara pricina, ci numai atunci cand nu se unesc cu noi in credinta si, mai vartos, atunci cand ne impiedica de la credinta.”

de Florin Stuparu

Stupefiant ce citim in ziarul Jurnalul:

Pentru prima data in analele religiei si credintei ortodoxe, in noua biserica din Petresti – Alba sunt pictati cei trei mari barbati ai omenirii care au contribuit decisiv la demolarea comunismului: George Bush, Papa Ioan Paul al II-lea si Mihail Gorbaciov… sunt pictati, “nu intre sfinti, ci intre oamenii providentiali ai Terrei din amurgul celui de al doilea mileniu”, dupa cum spune preotul Alexandru Coman. Sub ei, sunt scrise cu litere de-o schioapa cuvintele “Cand omul striga: «Opriti Planeta, vreau sa cobor». Dumnezeu, prin acesti trei oameni providentiali, a schimbat mersul lumii”. […] in stanga si in dreapta, se gasesc alte doua picturi cu o valoare unicat atat din punct de vedere religios, cat si interconfesional. Astfel, pe peretele din dreapta sunt pictati, in marime naturala, defunctul Patriarh al Romaniei, Prea Fericitul Teoctist, alaturi de defunctul episcop Greco-Catolic Inochentie Micu Klain, iar pe peretele din stanga IPS Andrei, Arhiepiscopul de Alba Iulia, este zugravit alaturi de fostul episcop Luteran Albert Klein, care in tinerete a fost preot evanghelic in Petresti. In mijloc, intre cele doua fresce sunt inscrise cuvintele Mantuitorului de la Cina cea de Taina, care se constituie intr-un testament si o pledoarie pentru unitatea lumii crestine: “Parinte, Eu pentru acestia ma rog ca toti sa fie una…”, parintele Coman fiind de parere ca, asa cum exista un singur Dumnezeu, asa ar trebui sa fiinteze o singura biserica… Tot ca noutati absolute intr-o biserica ortodoxa, in pridvorul celei pastorite de preotul Alexandru Coman sunt pictati cei doi mari filozofi greci, Platon si Aristotel.

Despre pictarea celor trei mari barbati ai omenirii, Papa, Bush si Gorbaciov, pictorul Nicolae Govoreanu din Blaj are o opinie pertinenta si pragmatica. “In hol, intr-adevar pictura socheaza, insa Biserica de Vest a facut un pas spre impacarea cu modernismul inca din Renastere, vezi Capela Sixtina. Biserica Ortodoxa Romana a ramas intr-adevar in niste canoane… Este un punct de vedere unic, care schimba oarecum aspectul in ceea ce priveste relatia BOR cu politica. […] Este un merit istoric, cred eu”, a subliniat pictorul Nicolae Govoreanu, care a lucrat sase ani la aceasta opera de arta.

Preotul paroh Alexandru Coman, in varsta de 62 de ani, slujitor de 26 de ani in Petresti, ctitorul incredibilului locas, are o viziune originala in legatura cu picturile comandate. “Consider ca toti cei trei mari conducatori ai omenirii sunt asemanatori lui Constantin cel Mare, care in anul 319 a dat libertate de manifestare crestinilor, pe care Biserica l-a asezat langa apostoli. Tot asa, acesti trei mari oameni au schimbat mersul lumii, lor le datoram ridicarea si libertatile de astazi. Sustin ca Biserica ar trebui sa-i declare sfinti, pentru ca ne-au izbavit pentru totdeauna de acel sistem opresiv”, ne-a declarat parintele Alexandru Coman.
In ceea ce priveste asocierea reprezentantilor BOR cu cei greco-catolici si evanghelisti, Alexandru Coman este de parere ca reprezentarea celor trei mari ramuri crestine, Ortodoxismul, Catolicismul si Protestantismul, face din Biserica din Petresti “o adevarata biserica a infratirii confesionale”. IPS Andrei, Arhiepiscopul Ortodox de Alba Iulia, cel care a fost de acord cu picturile respective ale preotului Coman, a subliniat, in exclusivitate pentru Jurnalul National: “Parintele Coman a avut intotdeauna idei deosebite, oarecum la zi. Sigur ca pictura bisericii din Petresti nu intra neaparat in traditia picturii bizantine, dar si in erminia (tipar al felului in care se aranjeaza scaunele in biserici – n.a.) bisericilor din Moldova erau reprezentati tracii ca niste cuceritori… Preotul Coman a surprins de fapt o realitate, nu vad nici un lucru rau in reprezentarea aceea“. Cat despre cealalta idee revolutionara a parintelui Coman, cea a unei biserici a infratirii confesionale, IPS Andrei a precizat: “Este idealul pe care orice crestin serios il are – ca odata, intr-o zi, toti sa fie una…”

de Lucian Dobrater

Intrebare retorica: Oare la Aiud pe cine vor picta pe zidurile moscheii lor?

Astazi, in ratacirea duhovniceasca care pe toti ne patrunde, a cauta si a pazi adevarul in cele despre mantuire este din ce in ce mai anevoios. Adevarul este persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Pe acest Adevar Intrupat, omul modern, ”omul nou” nu il mai primeste, il reinterpreteaza dupa norme umanist-rationaliste, cautandu-L in puhoiul de filozofii, doctrine, studii, stiinte, experimentari etc., croindu-L dupa chipul si asemanarea lui decazuta. ”Ispita neamului celui de pe urma a si sosit mai grozav acum” – graieste Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) – ”cu apropierea venirii lui Antihrist, incat ameninta sa-i piarda si pe cei alesi. Si nu-i atat de primejdioasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe Crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi, cu atat mai primejdiosi, cu cat cred ca sunt frati curati. Predica si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si a stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrana care a inceput sa se strice si, in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Ei aduc tulburare in randurile Crestinilor Ortodocsi. Acestia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: ”Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela” (Matei 24:5). Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si prea-dulcea Ortodoxie, de dragoste, de curatie, pentru fapta buna, de smerenie, de unire si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cat e de greu pentru Ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor! Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele filosofice si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea la un idol care se numeste OM”.

In anul 1906 in mediile protestante, ia fiinta asa numitul Consiliu Ecumenic Mondial cu scopul de a uni toate religiile lumii pe baza dialogului si principiilor democratice de libertate, egalitate si fratietate. Sa nu ne lasam amagiti. Exista si un ”dialog al minciunii”, atunci cand cei care dialogheaza se inseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog este insuflat de diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8:44). Urmatori raului sunt toti impreuna-lucratorii, cei de buna voie sau fara de voie, cand ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la ”adevarul” lor cu ajutorul hulitoarelor minciuni. Nu exista ”dialog al dragostei” fara dialogul adevarului. Altminteri, un altfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Romani 12:9). Dar toti care vorbesc de unire nu au inteles de ce Hristos a venit in lume. Ei cred ca Dumnezeu a venit ca sa predice un mesaj etic si artificial ca al lor, ca El a venit ca sa ne invete cum sa traim in lume ca buni cetateni. Ei vor ca aici sa le fie pamantul fagaduintei castigat prin respectarea regulamentara a Legii lui Dumnezeu. Acei falsi ”crestini” ce vorbesc de ”regate crestine”, ”natiunea lui Dumnezeu”, ”crestinism mondial”, ”crestinism democratic”, ”unirea bisericilor”, nu-si dau seama cat de mult asteptarile lor se aseamana nationalismului mesianic al evreilor sionisti care l-au vrut pe Hristos ca imparat al lumii. Acestia toti – numiti dezbinatori -, nu-l vor pe Hristos asa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor in paini. Ei nu vor un Hristos umil si ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care sa ceara celor ce-I urmeaza doar smerenie si rastignirea in taina a suferintei pe pamant. Ei vor un hristos care sa li se supuna, un hristos care sa-si doreasca imparatia lumii. Iertati-ma domnilor ecumenisti, dar ati confundat conceptele. Sfantul Nicolae Velimirovici va va spune ca una este pacea sociala si politica, alta e impacarea credintelor. Si una este egalitatea in drepturile si indatoririle cetatenesti, si alta este egalizarea credintelor. Crestinilor Ortodocsi li s-a poruncit cu strictete sa fie milostivi fata de toti oamenii, fara deosebire de credinta, dar, in acelasi timp, si tinerea cu strictete a credintei lui Hristos. In calitate de Crestin Ortodox, va puteti jertfi pentru cei de alta credinta atat averea, cat si viata, dar nicidecum si adevarul lui Hristos – fiindca averea si viata sunt proprietatea fiecaruia, iar adevarul lui Hristos, nu. Aici e piatra de poticnire – in aceasta lipsa de discernamant. Din aceasta lipsa de discernamant a venit si confuzia din sufletul ”ortodocsilor” ecumenisti. Putem spune ca secularizarea este cea mai mare primejdie pentru Biserica. Ea este aceea care ii falsifica adevaratul duh, adevarata atmosfera. Desigur, trebuie sa spunem din nou ca ea nu afecteaza Biserica, ci madularele Bisericii, caci Biserica este adevaratul si Sfantul Trup al lui Hristos.

De aceea ar fi mai bine sa vorbim de secularizarea madularelor Bisericii. Uimitor, majoritatea ecumenistilor ortodocsi doresc din toate puterile sa dialogheze cu eterodocsii, nu insa si cu Ortodocsii. Pe Ortodocsii care dezaproba deschiderile lor ecumeniste ii caracterizeaza fanatici sau fundamentalisti, pentru a-i scoate din lupta. Uita insa ca fanatici nu sunt doar anti-ecumenistii radicali ce folosesc anti-ecumenismul ca sa formeze grupari schismatice, ci si ecumenistii radicali, cata vreme incearca sa impuna perspectiva lor individuala in Biserica Ortodoxa, fara sa se intereseze daca aceasta exprima invatatura Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei si constiinta Bisericii Ortodoxe. Extremele se intalnesc si formeaza doua fete ale aceleiasi monede. Foarte rar, sau chiar niciodata, un teolog ortodox care dezaproba felul in care se duc azi dialogurile ecumenice este chemat sa ia parte la acestea, si daca, din greseala, ia parte, ecumenistii se vor ingriji de inlocuirea lui. Dar nu trebuie sa dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia ca demolarea din interior a Ortodoxiei, adica a Bisericii lui Hristos, ar insemna de fapt distrugerea a insusi Crestinismului. Fiindca Biserica Apostolica Ortodoxa este adevarata Biserica a lui Hristos. O combinare a celorlalte grupari si culte religioase eretice ce nu respecta Canoanele Apostolice si Sfintele Sinoade Ecumenice nu va duce la alcatuirea unei Biserici unice, sau nu in modul si in rostul in care a intemeiat-o Hristos. Si daca toate aceste biserici ”crestine” nu exista decat in masura in care se pot raporta una la cealalta, atunci nici o insumare a lor nu va putea rezulta intr-o Biserica absoluta, caci o atare insumare va trebui si ea sa se raporteze la alte organizatii ”religioase”. Si iata cum ecumenismul ”crestin” nu va putea sa sfarseasca decat in sincretismul unei religii mondiale. Caci, intr-adevar, acesta este scopul nemarturisit al ideologiei de tip masonic, care inspira si anima ”miscarea ecumenica”, ideologie care, la ora actuala, a patruns atat de adanc in constiinta celor care participa la asa-zisul dialog ecumenic, incat pentru crestinismul denaturat de astazi urmatorul pas logic care se prefigureaza este intrarea in comuniune cu religiile necrestine.

Vine timpul, si nu e departe – prooroceste Sfantul Lavrentie al Cernigovului – cand foarte multe biserici si manastiri se vor deschide in slujba Domnului, se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri si acoperisurile bisericilor cat si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face misiune. Cand se vor termina lucrarile nu se vor putea bucura de slujbe duhovnicesti in ele ca va veni vremea imparatiei lui Antihrist si el va fi pus imparat.

Toti credinciosii trebuie sa inteleaga ca in viitor Biserica nu va mai fi ceea ce a fost in vremurile de odinioara si nici ceea ce ni se pare ca este ea astazi. Liturghiile vor continua sa fie tinute si bisericile vor fi pline de oameni, dar adevarata Biserica Ortodoxa nu va mai avea nici o legatura cu acele biserici ce astazi apartin ortodoxiei oficiale, legiferata si promovata de organele de stat, si nici cu acei clerici ce si-au vandut credinta. Biserica va ramane acolo unde este adevarul si va deveni din ce in ce mai greu de descoperit in anarhia duhovniceasca ce ni se pregateste. Ceea ce astazi gandim, cunoastem si credem despre biserica, preot si Sfanta Liturghie, in viitor vor fi asa de schimbate incat vor deveni simpla figuratie, ecumenista parodie. Si proorocia de mai sus continua: continuare »

In istoria neamului omenesc sunt trei caderi insemnate: a lui Adam, a lui Iuda si a papei [Romano-Catolic].

Sfantul Iustin Popovici

Romano-Catolicismul sta impotriva Dumnezeu-Cuvintului Hristos nu numai pentru ca este eretic (adica nu invata buna Lui vestire, ci strica sfintele dogme ale credintei) si deci pagin, dar si prin aceea ca “biserica” Romana, prin intai-statatorul ei, chiar s-a pus pe sine in locul lui Hristos! Astfel – in anul 1870, la Conciliul Vatican I – toate ratacirile sale din trecut s-au contopit in dogma „infailibilitatii papei”, care a ajuns atot-dogma papismului (intarita si prin al doilea Conciliu de la Vatican, din anii ’60 ai veacului trecut). Negresit, aceasta – adica a marturisi ca papa, un om, poate judeca si hotari fara greseala intru cele ale Duhului – e cea mai mare hula impotriva Dumnezeu-Omului Hristos si a Duhului Sfint-Dumnezeu. Pe de alta parte – precum arata acelasi Cuvios Iustin Popovici:

Dogma aceasta are o insemnatate cat se poate de mare pentru intreaga soarta a Europei [si a lumii intregi], mai ales pentru apocalipsa ei, in care deja a pasit. Prin dogma aceasta, toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost propovaduit drept cea mai mare zeitate, atot-zeitate. Panteonul european umanist si-a dobandit Zeus-ul. […] [Caci] – uzurpand, prin dogma infailibilitatii, in folosul sau (adica in folosul omului) toata puterea si toate drepturile care sunt numai ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos – papa s-a auto-propovaduit, in fapt, biserica in biserica papista si a ajuns in ea «totul in toate». Un «atot-tiitor» sui generis. [Altfel spus], in Biserica Romano-Catolica locul Dumnezeu-Omului il ocupa «Vicarius Christi» (Loctiitorul lui Hristos), iar Dumnezeu-Omul a fost surghiunit in cer.

Papii Romani marturisesc hotarit aceasta nebunie! Astfel, Leon al XIII (papa intre 1878-1903) zice: „Papa tine pe pamint locul Atotputernicului Dumnezeu…” Robert Bellarmino, vestitul cardinal iezuit din veacul al 16-lea si un „sfant” al Bisericii Romano-Catolice, zice asa: „Toate numele care I se dau in Scriptura lui Christ prin care se arata ca El este deasupra Bisericii, toate aceste nume se potrivesc si papei.” Publicatia pariziana Catholique Nationale, in numarul sau din 13 iulie, 1895, cuprinde urmatoarea zicere a arhiepiscopului de Venetia, mai tarziu papa Pius al X-lea: „Papa nu este numai reprezentantul lui Jesus Christ, dar este Insusi Jesus Christ, ascuns sub invelisul carnii…”

Deci papa este „vicarul”, „inlocuitorul” lui Dumnezeu pe pamant. Iar in limba elina, „in loc de” se zice „anti”, care inseamna totodata si „impotriva”. Deci latinescul „Vicarius Christi” se talmaceste in elina prin „Antihrist”, inlocuitorul si potrivnicul lui Hristos-Dumnezeu! Asa au inteles si unii din Sfintii Parinti ai Bisericii, precum si Protestantii. Este insa o mare nedumerire daca Antihristul cel mare va fi ultimul papa Romano-Catolic, fiindca Hristos-Omul nu a fost preot, iar Antihristul va urma intru totul petrecerea Lui paminteasca, asadar nu va fi din tagma preoteasca, ci „va veni ca un imparat Roman”, precum zic Sfintii Parinti care au talcuit Cartea Apocalipsei. Caci el va fi acel „Mesia” vazut de Iudei ca imparat pamantesc, povatuitor politic si militar, sub al carui sceptru ei ar urma sa refaca o asa-zisa „imparatie a lui David” si sa stapaneasca lumea. Pe de alta parte, orice papa eretic a fost si este imparat pamantesc! Caci Vaticanul, desi stramt, e totusi un stat liber, suveran si independent. Dar nu asta are insemnatate, ci faptul ca papa este cel mai puternic conducator (el face si desface din umbra politica pamanteasca) si cel mai bogat om din lume (macar ca nu se lauda cu asta). Iar acest om stapaneste peste mai mult de un miliard de supusi pagani, intunecati la minte si salbatici, care i se inchina precum unui zeu cu puteri depline. Si nimic nu-l impiedica pe „suveranul pontif” sa lepede vesmantul preotesc si carja (despre care vom vorbi mai jos), sa-si impatureasca frumos asa-zisa „mitra” in forma de plic si sa le schimbe cu armura de otel si cu intreita coroana, apucand sabia si biciul plumbuit. N-ar fi de mirare, caci si alti papi au facut aceasta in trecut!

Se pare insa ca ultimul papa nu va fi totusi Antihristul cel mare, ci mai degraba acea „fiara  iesita din pamint” pentru care citim la capitolul 13 al Apocalipsei. Caci Scriptura arata limpede ca, la a doua venire a Mantuitorului Hristos, drepta credinta va pieri aproape cu desavarsire, apostazia (lepadarea de Hristos) stapanind si asupra celor botezati si lumea intreaga crezand in eresul Antihristului. Caci zice Mantuitorul Hristos: „Dar Fiul Omului, cind va veni, va gasi oare credinta pe pamant?” (Luca 18:8)[1] Iar acest eres este acum pregatit de asa-numitul „ecumenism”, „religia unica” a viitorului, al carei prooroc este nimeni altul decat papa Romano-Catolic! Iar in Apocalipsa (la capitolul 13:11) aflam despre acel Prooroc Mincinos, inainte-mergator al Antihristului (un fel de Ioan Botezatorul pe dos), al povatuitorului politic si militar ce va imparati cu puteri depline asupra Statelor Unite ale Lumii. La acel loc, Sfantul Evanghelist Ioan zice asa: „Am vazut apoi alta fiara, ridicindu-se din pamint, si avea doua coarne asemenea mielului, dar graia ca un balaur.” Iar intelegerea este aceasta (dupa Sfintul Andrei al Neochesariei, cel care a alcatuit, dupa Sfintii Pariti dinaintea lui, singura talcuire adevarata a Apocalipsei): „Unii inteleg ca «fiara» aceasta este Antihristul. […] Iar noi socotim (dupa Irineu) ca fiara aceasta de acum va fi intr-adevar un prooroc mincinos, care «va iesi din pamant», adica din viata cea pamanteasca si care se tiraste pe pamant. Se zice ca va avea «doua coarne asemenea cu ale mielului» pentru ca, sub piele de oaie, va tainui salbaticie de lup ascunsa si mohorare. Caci la inceput va arata un chip de crestinatate. Sfintul Irineu al Lyonului spune ca acesta este sluga ajutatoare lui Antihrist si proorocul lui mincinos, care va primi puterea de a face semne si minuni, inaintea lui Antihrist, gatandu-i acestuia calea cea ducatoare la pieire. Si zice ca acesta va grai «ca un balaur», de vreme ce le va face si le va grai pe cele ale diavolului celui incepator de rautate.”

Iar Apocalipsa urmeaza asa: „Si toata stapinirea celei dintii fiare [adica a Antihristului] o are in mina [cea de a doua fiara, Proorocul cel Mincinos]” (capitolul 13:12). Asa incit nici nu mai are rost sa ne intrebam daca ultimul papa va fi Antihrisul insusi sau inainte-mergatorul lui, de vreme ce intre acestia nu e mare deosebire (decit aceea ca cel dintii va primi „toata puterea Satanei”). Destul ne este noua sa vedem cu ochii ca papii sint inainte-inchipuiri vadite ale Antihristului. Pentru ca ei insisi nu se feresc sa se arate astfel in privelistea intregii lumii, chiar prin semnele pe care le poarta invederat, precum intelegem din cele scrise mai jos:

CRUCEA INTOARSA

Steagul papal infatiseaza un scut impartit in patru cimpuri printr-o cruce intoarsa:

La fel, pe spatarul scaunului „fericitului parinte” de la Vatican vedem limpede semnul cel mai folosit de satanistii din toata lumea: crucea intoarsa cu susul in jos (si goala, decupata in lemnul spatarului, adica facuta din… nimic)! (Intr-o alta fotografie, l-am vazut pe Ioan Paul al II-lea purtind o cruce pe dos si la git). Multa vreme nu am putut crede ca Romano-Catolicii chiar se arata precum sint, pina cind am inteles indreptatirea lor: ei vor sa ne inchipuim ca aceasta e crucea lui Petru, care a fost rastignit cu capul in jos. Aceasta e o batjocura, fireste (precum tot ce se petrece la Vatican); dar, chiar daca papistasii ar crede cu adevarat ce marturisesc, tot o hula ar fi, pentru ca noi nu ne inchinam lui Petru si crucii lui (precum de altfel fac Catolicii, pentru care sfintii nu sint altceva decit zei, idoli).

CRUCEA STRIMBA

Fara indoiala, infriosatorul „crucifix” al papei arata vadit negraita ura a papismului impotriva lui Hristos. Luati aminte cita batjocura cuprinde aceasta scursura de metal! Caci ce vedem? Forma unui trup omenesc mort demult, spinzurat in batjocura pe o asa-zisa „cruce” strimbata in toate cele trei planuri. Acesta e „Rastignitul” pe care Talmudul Il huleste in cuvinte pe care nici nu e bine sa le stim. Crucea rasucita e un alt semn al satanismului Romano-Catolic si are o continuare »

Desi evenimentul a avut loc in luna aprilie 2010, el nu trebuie ignorat pentru ca ne arata clar tendinta celor “prea fericiti” de a duce Biserica in mainile antihristului. Patriarhul Kyril, tocmai ce se despartise de ereticii monofiziti, apare acum la o “narghilea”, in fumul sincretist al dragostei ecumeniste, alaturi de un… balaur cu 6 capete, pe numele lor: Sheikh ul Islam Allahshukur Pasha-zade, lider al musulmanilor din Caucaz, intr-o intalnire la Baku, in Azerbaijan. Din aceasta adunatura nu putea lipsi nici Karekin al II-lea, Catolicos si Patriarh Suprem al monofizitilor armeni, cel care a semnat cu patriarhul Kyril intelegerea necesara pentru apropierea Bisericii de erezia monofizita. Din pacate nici sanctitatea din tara noastra nu s-a ferit sa se roage alaturi de capistea monofizitilor.

Dar sa revenim la intalnirea de la Baku si sa ne ingrozim de ce a declarat asa-zisul patriarh al Rusiei, chiar intr-o moschee:

Rugaciunea ne uneste cu Dumnezeu, cu Dumnezeu cel Sfant. Avem diferente in a-L intelege pe Dumnezeu, in viata noastra religioasa, dar avem ceva in comun, si aceasta este rugaciunea impreuna.

Spre finalul intalnirii,tovarasul Kyril a concluzionat:

Dumnezeu sa binecuvanteze minunatul pamant al Azerbaijanului, pe popor si pe voi toti, dragii mei frati si surori. Ma bucur ca ne-am intalint sub arcadele principalei moschei din Baku.

Destul de clar, nu? Caderea ierarhilor se face pas cu pas si aceasta ca urmare a compromisurilor considerate de ei “indreptari” ale canoanelor  Sfintelor Sinoade. Si astfel harul ii paraseste, ajungand sa nu mai faca diferenta nici de dusmanii consacrati ai crestinilor.

Sa stam bine, sa stam cu frica… ! Vor urma inselatorii si vanzari ale credintei mult mai mari; poate vom fi martori la “uraciunea pustiirii” din altarele Bisericii, dar Fiul lui Dumnezeu ne-a promis ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor, iar Biserica Sa nu o vor birui nici portile iadului. Asadar, grozaviile ereziarilor si ale dusmanilor lui Dumnezeu nu vor reusi niciodata sa distruga Biserica, noua neramanandu-ne decat sa ne pastram credinta si sa rezistam in biserica in care ne aflam.

“Daca va indrazni cineva a strica dupa moartea mea aceasta legatura si asezamint al smereniei mele, sau va indrazni sa faca turburari si sminteli, unul ca acesta sa fie anathema, si partea lui si locul lui sa fie in tartar impreuna cu Iuda vinzatorul. Si am scris eu insumi cu a mea mina adevarat.

Nevrednicul Staret Vasile in schitul
Poiana Marului, 1764, Ghenarie, 3“.

Arhiepiscopia Buzaului a trimis la manastire o adresa prin care staretul Macarie Besliu era obligat sa aleaga intre traiul cu maicute sau stramutarea la Monteoru, sub amenintarea ca va fi raspopit daca nu alege imediat u parintele a ales sa se retraga la Monteoru u hotarirea Parintelui Arhiepiscop Epifanie, supraparafata de Patriarhul Daniel, de a schimba statutul Manastirii Poiana Marului contravine chiar Testamentului Cuviosului Vasile, ctitorul lacasului, care ii trimite in fundul iadului pe cei care ii incalca vrerea u enoriasii din mai multe comune au inceput demersurile de a-l readuce la Poiana Marului pe staretul exilat

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Sy3Eodtjc6g]

extras din conferinta : ,,Tanarul si misiunea sa in biserica”,
din 3 iunie 2010, organizata de ASCOR Iasi

Si pentru ca inca exista incertitudini fata de ce inseamna ecumenismul, va prezentam punctul de vedere al celor mai autorizati sa-l defineasca:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sxf2K6pXhBc]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=xPqwh8ziOPw]

Margot Kässmann, Mitropolitul Serafim Joanta, Olav Fykse Tveit si episcopul Gerhard Feige

In data de 15 mai 2010 a avut loc in Germania o noua intalnire ecumenista, ce pateaza din nou imaginea Bisericii Ortodoxe Romane, prin participarea mitropolitului Serafim Joanta. La acea intalnire au mai fost prezenti reprezentanti ai cultelor eretice, astfel: secretarul general al CMB, reverendul Dr Olav Fykse Tveit, “episcopul” catolic Dr Gerhard Feige si reverend Dr Margot Kässmann (fosta “episcopeasa”  luterana de Hanovra).

Aceasta adunatura de apostati s-a “rugat” pentru “ca toti sa fie una”, adica “biserica” lui antihrist. Fiecare s-a rugat in felul sau, conform traditiei din religia sa, citind din cartea “Laudate omnes gentes – Praying together”, care cuprinde rugaciuni si texte liturgice (!) al tuturor “bisericilor” membre a CMB.

Se pune din nou problema respectarii deciziei Sinodului BOR conform careia:

… nu este ingaduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxa Romana sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina. De asemenea, nu este ingaduit niciunui cleric ortodox sa concelebreze Sfintele Taine si Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinţa, vor suporta sancţiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni.

Asadar, nu este cazul sa se mai si respecte ceea ce decide Sinodul? Este clar pentru toata lumea, ca mitropolitul Serafim Joanta a savarsit o ierurgie in comun cu “slujitori ai altor culte” si dupa cate stim nu este la prima abatare.

O alta problema care ar trebui clarificata este apartenenta BOR la CMB, un organism eretic ce nu face decat jocul globalistilor, ce au nevoie de o “biserica” unica pentru Noua Ordine Mondiala, dupa cum declara si “episcopeasa” amintita mai sus:

Bisericile sunt prima miscare de globalizare din lume

Margot Kassmann

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WHtO8Q119ms&feature=player_embedded] (pentru intregul interviu apasati aici)

Autorul cartii „Grupul Bilderberg”, Daniel Estulin, a tinut o prezentare  asupra grupului Bilderberg in cadrul Parlamentului European, considerat cel mai puternic organism legislativ din lume.

„Acesti oameni vor un imperiu”, a spus Daniel Estulin. „Asta e de fapt globalizarea. … Prea multi oameni cred acum ca daca vrei un imperiu, ai nevoie de bani. Cu totii ati auzit de fraza – banii elitei. Dar banii nu sunt un factor determinant al bogatiei si al economiei. Banii nu fac ca planeta sa se invarta… Puterea lor consta in abilitatea de a controla lumea”

Trebuie sa fim precauti in a crede tot ce spune acest Daniel Estulin, mai ales la solutiile pe care le ofera (cum Alex Jones ofera alternative pagane). In expunerea sa a subliniat faptul ca presedintele UE, Herman Von Rompuy, este un globalist de elita a grupului Bildeberg si ca telul lor este sa creeze un sistem de control mondial pe baza de interese corporatiste. Numai ca Daniel Estulin ofera solutii revolutionare si ne baga in capcana in care vor elitele sa cadem, ca mai apoi sa recurga la metodele lor de exterminare si sa aiba motiv sa adopte masuri de securitate mai drastice. Le trebuie doar acest motiv.

O solutie pentru statele europene ar fi iesirea din Uniunea Europeana, dar nu apoi integrarea in Uniunea Mondiala.

Atentie la astfel de instigatori, lasati special sa vorbeasca si sa induca oamenilor directia pe care o vor elitele. Se lucreaza foarte fin si oamenii pot pica in cursa lor, crezand ca au aflat o alternativa. Dar suntem avertizati de marii nostri Parinti ca nu avem alternative lumesti, decat singura rugaciunea si apoi Domnul va avea grija de noi, dar si de ei. Calea muceniciei au ales-o cei care au trait in vremea stapanirilor pagane-atee-comuniste si nu calea revolutiei. Insa mucenicia este un rezultat al Harului Duhului Sfant si nu-l primeste oricine. Sa ducem o viata in Hristos cu orice pret si sa avem smerenia ca doar Domnul face cele bune prin noi.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WHtO8Q119ms&feature=player_embedded] (pentru intregul interviu apasati aici)

Autorul cartii „Grupul Bilderberg”, Daniel Estulin, a tinut o prezentare  asupra grupului Bilderberg in cadrul Parlamentului European, considerat cel mai puternic organism legislativ din lume.

„Acesti oameni vor un imperiu”, a spus Daniel Estulin. „Asta e de fapt globalizarea. … Prea multi oameni cred acum ca daca vrei un imperiu, ai nevoie de bani. Cu totii ati auzit de fraza – banii elitei. Dar banii nu sunt un factor determinant al bogatiei si al economiei. Banii nu fac ca planeta sa se invarta… Puterea lor consta in abilitatea de a controla lumea”

Trebuie sa fim precauti in a crede tot ce spune acest Daniel Estulin, mai ales la solutiile pe care le ofera (cum Alex Jones ofera alternative pagane). In expunerea sa a subliniat faptul ca presedintele UE, Herman Von Rompuy, este un globalist de elita a grupului Bildeberg si ca telul lor este sa creeze un sistem de control mondial pe baza de interese corporatiste. Numai ca Daniel Estulin ofera solutii revolutionare si ne baga in capcana in care vor elitele sa cadem, ca mai apoi sa recurga la metodele lor de exterminare si sa aiba motiv sa adopte masuri de securitate mai drastice. Le trebuie doar acest motiv.

O solutie pentru statele europene ar fi iesirea din Uniunea Europeana, dar nu apoi integrarea in Uniunea Mondiala.

Atentie la astfel de instigatori, lasati special sa vorbeasca si sa induca oamenilor directia pe care o vor elitele. Se lucreaza foarte fin si oamenii pot pica in cursa lor, crezand ca au aflat o alternativa. Dar suntem avertizati de marii nostri Parinti ca nu avem alternative lumesti, decat singura rugaciunea si apoi Domnul va avea grija de noi, dar si de ei. Calea muceniciei au ales-o cei care au trait in vremea stapanirilor pagane-atee-comuniste si nu calea revolutiei. Insa mucenicia este un rezultat al Harului Duhului Sfant si nu-l primeste oricine. Sa ducem o viata in Hristos cu orice pret si sa avem smerenia ca doar Domnul face cele bune prin noi.

Conferinta: „Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana” sustinuta la Constanta de catre Pr. prof. Gheorghios Metallinos si de catre Prof. Dimitrios Tselenghidis, in prezenta inaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si a Preasfintitului Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei.
Pr. prof. Gheorghios Metallinos este doctor in teologie si filosofie-istorie, profesor de istorie bisericeasca si spiritualitate ortodoxa al Facultatii de Teologie din Atena, autor a peste 40 de volume de specialitate, dintre care unele traduse in limba romana. Prof. Dimitrios Tselenghidis este profesor de Dogmatica la Facultatea de Teologie din Tesalonic.
In partea cu intrebarile si raspunsurile, cei doi invitati fac referiri dese la ecumenism,erezie,catolicism si protestantism. Curajos si cuvantul IPS Teodosie.

Cuvantul pr. prof. Gheorghios Metallinos

Download

Cuvantul prof. Dimitrios Tselenghidis

Download

Intrebari si raspunsuri

Download

„Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”
Sfantul Efrem Sirul

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=IdlYrSeHneI&feature=player_embedded]

DOWNLOAD: (valabil timp de 10 zile, incepand din data 03.06.2010.)

UPDATE:Vedem ca si reprezentatii Bisericii Ruse se milogesc la papistasi si se mai si lauda ca merg si se roaga alturi de ereticii catolici

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=81Qq50cn6JU]

“Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.”(Matei 7:15)

Pe ereziarhul Tihon Ivanov, cel care apare surprins in aceste imagini, il putem gasi pe site-ul oficial al Patriarhiei Bulgariei, alaturi de ceilalti sinodali, la pagina https://www.bg-patriarshia.bg/index.php?file=bishops.xml, pe al treilea rand de poze de sus in jos (in partea stanga).

In vremurile de astazi, cand apostazia este confundata cu Ortodoxia, cei sinceri totusi pot observa cum erezia ecumenismului patrunde ca un sfredel, tot mai adanc, in jurisdictiile bisericilor oficiale, ce par a fi unite doar in neadevar.

O alta dovada edificatoare, pe aceeasi “frecventa” cu prima, este si ce a declarat “Mitropolitul” Filaret de Minsk si Slutsk, exarhul Patriarhiei Moscovei peste intreaga Bielorusie, ce se poate citi la

https://www.catholica.ro/2010/05/07/este-timpul-unor-pasi-decisivi-spre-unitate/ :

Acum este timpul pentru Bisericile Ortodoxa si Catolica sa faca pasul spre unitate, si pentru Papa Benedict al XVI-lea si Patriarhul ortodox al Moscovei sa se intalneasca. […] Conform Mitropolitul Filaret a sosit timpul sa se faca pasi decisivi pe drumul unitatii. Liderul ortodox a spus ca ambele Biserici cauta unitatea deplina, lucru pe care l-a constatat din intalnirile avute cu reprezentantii Bisericii Catolice.

Acestei declaratii blasfemiatoare si inselatoare, extrem de potrivita pentru a-i fi opusa, socotim ca este, autoritatea chiar a unui sfant rus, anume Sfantul Ioan de Kronstadt (+1908):

Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care insa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre intai-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi sau pateri se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mantuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul?

Dar ce este de facut in aceste imprejurari tulburi, pentru cei mai multi dintre credinciosi si care sunt reperele la care ei trebuie sa se raporteze, atunci cand mai toti duhovnicii ii indeamna la nejudecarea pacatelor [de fapt in acest caz este vorba de o veche confuzie intre pacat si erezie] si ramanerea in ascultare, fata de episcopii care nu Il urmeaza pe Hristos?

Tocmai in astfel de momente trebuie sa cautam cuvant de invatatura la Sfintii Parintii, cei prin care a lucrat si lucreaza Dumnezeu si dupa marturiile carora ar trebui sa se ghideze episcopii si toti ceilalti povatuitorii duhovnicesti, chiar daca cuvantul lor este greu de purtat.

Atunci cand Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un carmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi castiga existenta?… Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta”. Daca voi veti tacea si veti ramane nepasatori, atunci pietrele vor striga – Sfantul Theodor Studitul, Epistola II, 81.

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur, in talcuirea Epistolei catre Evrei, ne spune foarte raspicat:

Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi.

Sa fim cu luare aminte la aceste indemnuri si sa nu nesocotim, fie si din nestiinta, marturia lasata noua de catre Sfantul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, ultimul stalp al Ortodoxiei la sinodul talharesc de la Ferrara-Florenta (1438-1439), de unire cu papistasii:

Credinta noastra este dreapta marturisire a Sfintilor Parinti ai nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosenie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. In materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia.

Intarire de la Hristos!

sursa: primit pe mail

Mai adaugam faptul ca noi nu suntem lasati de izbeliste de Dumnezeu, fara vreun povatuitor, cu discernamantul necesar pentru aceste vremuri. Si e musai sa tinem de ei si sa le dam ascultare pana cand vor ramane in duhul Sfintilor Parinti. Prin urmare, atata timp cat Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Justin Parvu nu au de gand sa se lepede de ierarhii lor, nici noi nu trebuie sa facem altfel. Sa mergem sa cerem sfat de la sfintiile lor si daca apartinem de alt ierarh considerat de noi apostat, iar unul din cei doi Parinti ne vor zice sa ne lepadam de el (sa nu-l mai pomenim sau sa nu mai participam la slujbele oficiate de acesta), atunci asa sa facem, dar nu de capul nostru. Credem ca bunul Dumnezeu, din acest motiv ii mai tine in viata pe acesti stalpi ai Ortodoxiei, cu toate ca ei traiesc mai mult in suferinta, insa este nevoie de sfaturile lor pentru incercarile cu care ne confruntam. Har in BOR este deocamdata si e posibil sa fie pana la sfarsit, tocmai pentru acei unu, doi … zece ierarhi care nu au tradat credinta. Care sunt acestia? Cine suntem noi sa discernem? O fi doar unul, dar noi vedem doar putregaiul. Garantia ca mai este har o avem de la acesti mari duhovnici cu viata sfanta, pe care Dumnezeu nu-i va lasa in inselare in probleme ce tin de mantuirea unui neam intreg. Deci nu va plecati urechile la alti oameni, ci mai intai cereti sfat acestor duhovnici. Lucrurile sunt foarte subtile si trebuie mult discernamant, nu ascutimea mintii. Sa ramanem in Biserica, caci ea nu inseamna patriarhul sau vreun episcop, ci noi suntem Biserica, alaturi de ierarhii necazuti din har, in frunte cu Arhiereul Ceresc, Iisus Hristos. Sa nu ne avantam noi in pareri personale despre unul sau altul, ci in sfat cu marii duhovnici, care impartasesc duhul Sfintilor Parinti, sa ne vedem de mantuirea nostra si sa lasam judecata si clevetirea aproapelui, rugandu-ne pentru pacatele noastre  si pentru luminarea mintii.