Cititi si:
1 Decembrie-ziua nationala a Romaniei
Avem nevoie nu de o zi a unirii, ci de o zi a unitatii

Profilul interior al Capitanului, vazut de Emil Cioran in 1940

Inainte de Corneliu Codreanu, Romania era o Sahara populata. Cei aflati intre cer si pamant, n-aveau niciun continut, decat asteptarea. Cineva trebuia sa vina.
Treceam cu totii prin desertul romanesc, incapabili de orice. Pana si dispretul ni se parea un efort.
Tara nu ne putea fi o problema decat negativa. In cele mai necontrolate sperante, ii acordam o justificare de moment, ca unei farse reusite. Si Romania nu era mai mult decat o farsa reusita.
Te invarteai in aer liber, vacant de trecut si de prezent, indraznind dispretul dulce al lipsei de menire.
Biata tara, era o pauza vasta intre un inceput fara maretie si un posibil vag.
In noi, gemea viitorul. In unul, clocotea. Si el a rupt tacerea blanda a existentei noastre si ne-a obligat sa fim. Virtutile unui neam s-au intruchipat in el. Romania din putinta, se indrepta spre putere.

*

continuare »

La sfarsitul lui noiembrie 1940 cei 14 sunt dezgropati la Jilava, de sub betoane si vitriol (acid sulfuric concentrat). Unul din participantii la dezgropare si martori ocular la imaginea de groaza, Vasile Posteuca, scrie ca trupul Capitanului era ca al unui sfant. Era miracolul lui Dumnezeu ca acest om a trecut in randul martirilor.

„Cu grija, infasurate in cearceafuri, trupurile sunt identificate de familii si scoase pe mal, unde se insira langa cel al Capitanului. Tarana din jurul trupurilor ramane plina de sange. O scormonim, o framantam in maini, o amestecam cu lacrimile ce ne curg fara incetare, o sarutam si o luam cu noi ca talisman… La gat stau intacte: sacusorul cu tarana si cateva cruciuliti cu chipul Mantuitorului si al Maicii Domnului. Toate sunt intacte, neatinse de umezeala. Insusi trupul Capitanului e parca astazi trecut din viata. Pieptul e bombat, de parca ar vrea sa iasa din haina, iar sub pielea alba se deslusesc bine de tot vinele cu sange roz. E in adevar o minune. Capitanul n-a putrezit. Pe cand celelalte trupuri sunt prabusite, al lui e intreg, neintrat in descompunere. Jumatatea de fata care n-a fost atinsa de tarana e alba si luminoasa. Ca de om viu. Privim la el cutremurati. Da! Capitanul a fost un sfant. El n-a putrezit si nu va putrezi. Am credinta nestramutata ca asa se va pastra si de acum incolo, in mormantul de la Casa Verde.

Doamna Lilica [sotia] strange lucrurile gasite la el, le saruta cu lacrimi, apoi se prabuseste intr-un strigat dureros: Mai Corneliu!… Mai Corneliu!…

Si lumea incepe a plange cu hohote, din nou. Sub infiorarea unei aripi de vant plang si salcamii, cu lacrimi mari, galbene, de frunze uscate. E in plansul Doamnei Lilica durerea celei mai credincioase si incercate sotii. Durere care ne strabate pe toti. Nu stiu de ce, simt, in clipa aceasta, cum plang odata cu ea, toate sotiile si mamele neamului romanesc. Ii urmaresc manile calde si mangaietoare, care resfira parul ravasit al Capitanului, pentru a se prelinge apoi peste fata inspre pieptul unde inima aceea mare cat o istorie nu mai bate. Ii vad lacrimile cum spala fata Capitanului, a sotului pe care dusmanii nu i l-au crutat si simt cum un potop de durere inunda toata tara… E atata lacrima. Atata plans. Voi calailor, cand l-ati omorat pe Capitan, ati ras si ati dansat in sabaturi. Iar noi, acum cand v-am pedepsit, plangem. Noi nu ne bucuram de moartea voastra. Caci nu noi v-am omorat. Voi v-ati omorat! continuare »

Ziua: 27 noiembrie
09:3o-11:oo – Participare la Sf. Liturghie. Com. Saftica, Ilfov.
11:30 – 13:oo – Mars memorial. Punctul de plecare DN1 com. Saftica.
13:oo-14:oo – Slujba de pomenire a Capitanului. Liziera padurii Tancabesti (DN1 – km. 31).

Cititi si:

1. Minunea prin care a luat nastere Miscarea Legionara
2. Sfintenia vietii si lucrarii lui Corneliu Zelea Codreanu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=fIpfEZRSvqg]

Cantecul legionarilor cazuti

de Simion Lefter

Plange printre ramuri luna,
Noptile-s pustii,
Caci te-ai dus pe totdeauna,
Si n-ai sa mai vii. bis
Pe cararile umblate
De noi te-am catat,
Te-au uitat pan-astazi toate,
Si ai tai te-au uitat. bis
Numai vantul mai suspina,
Dulcele tau cant,
Peste florile ce-alina,
Tristul tau mormant. bis
Ca o lacrima de sange,
A cazut o stea,
Drum de foc si biruinta
Pentru Garda ta. bis
Bate vantul peste ape,
Trece timpul greu,
Noi mereu te plangem, frate,
Iar tu dormi mereu. bis

Corneliu se ruga lui Dumnezeu pentru neamul romanesc, in speranta „invierii lui”. Ce viata crestina poti avea cand spui aceste cuvinte?!

„Telul final, sensul ultim al neamului este invierea. Invierea in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop in sine. Sunt mijloace pentru aceasta inviere. Dar cultura este rodul capacitatilor si dispozitiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru. Pentru aceasta purtam toata  raspunderea. Va veni o vreme in care neamurile pamantului se vor intrece pentru aceasta ultima inviere; toate neamurile, cu toti regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecarui popor locul hotarat lui inaintea Tronului lui Dumnezeu. Aceasta clipa covarsitoare, aceasta inviere din morti, este cel mai inalt si mai stralucit tel spre care se poate pregati o natiune” („Pentru Legionari”).

In „Carticica sefului de cuib” el scrie:

– Legiunea apara altarele Bisericii pe care dusmanii vor sa ni le darame.
– Legiunea ingenunche inaintea crucilor vitejilor si mucenicilor Neamului.
– Legionarul crede in Dumnezeu si se roaga pentru biruinta Legiunii. Sa nu se uite ca noi, poporul roman, stam aici, pe acest pamant prin voia lui Dumnezeu si binecuvantarea Bisericii Crestine. In jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunata de mii de ori in vremuri de bejenie si restriste, intreaga suflare romaneasca de pe acest pamant, cu femei, copii si batrani, cu constiinta perfecta a ultimului refugiu posibil. Si astazi stam gata sa ne adunam, poporul roman, in jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca ingenuncheati, sa capatam binecuvantarea lui Dumnezeu…

Patronul nostru este Sfantul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuieste sa o avem in casele noastre, si in vremuri grele sa cerem ajutorul lui si El nu ne va lasa niciodata. continuare »

S-a nascut la 25 martie 1922 la Ramniceni, com. Maicanesti, Vrancea, intr-o familie de razesi. Dupa ce a urmat clasele primare in comuna natala, a plecat la Scoala Nor­mala din Buzau sa devina invatator. A fost mereu primul la invatatura. A intrat in Fratiile de Cruce din scoala si le-a condus pana in momentul arestarii.

In primavara lui 1942 clasa lui Marin Naidim absolvea. Elevii din FDC facusera o excursie pe muntele Penteleu prin august. In acelasi an, la 20 ani a fost con­damnat de regimul Antonescu la 25 ani munca silnica pentru „Sfanta-i lege din strabuni”, alaturi de Virgil Maxim si alti colegi. Era prieten apropiat cu Valeriu Gafencu cu care se asemana temperamental. „Naidim era cel mai apropiat ca structura de Valeriu. Sfios ca o domnisoara, ascultator, un om pur, de o mare curatie sufleteasca.” (Sfantul inchisorilor, 2007, p.61)

A executat 23 ani de temnita cumplita, suferind si indurand cu rabdare profund crestina toate caznele la care a fost supus de catre ucigatorii de suflete. In inchisoare avea o traire profund crestina, cu multe cunostinte teologice. Stia pe de rost Sf. Liturghie si pagini intregi din Vietile Sfintilor si Filocalii. Stia foarte bine Vechiul si Noul Testament.

„Marin e cel mai simplu dintre toti prietenii mei. Curat, iubire multa, caldura sufleteasca, copil curat la suflet, foarte bine format”, spunea Valeriu Gafencu.

A iesit cu fruntea sus, dar calea spre invatamant i-a fost interzisa. Totusi a urmat la „fara frecventa” facultatea de Limba si Literatura romana, luandu-si licenta. A ramas constant un profund prac­ticant al credintei ortodoxe. «A fost un profund traitor al credintei ortodoxe», asa il caracter­izeaza parintele Arsenie Papacioc, pri­etenul si camaradul sau de suferinta. Un suflet mare si cald. Credem ca nu facem o greseala spunand ca adevarata lui vocatie era calugaria. Poate dintr-o modestie rara, n-a imbracat rasa calugareasca. I-a fost scris sa se implineasca ascultandu-ne rugaciunile adresate celor din lumea de dincolo, cand avem nevoie de ajutorul lor. (amanunte biografice: Permanente, dec. 1999)

Va trece la cele vesnice la 1999, 25 noiembrie. continuare »

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=4086382910346847831] [googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-547234823161548742]

P. Gh. Calciu: Din cand in cand, ne vin vesti din tara. Altfel decat cele politice. Altele decat scandalurile dintre cutare formatiune politica si cutare personaj; sau calomniile despre persoane, ori grupuri, toate de natura sa strice imaginea unui popor in fata strainilor care nu sunt mai buni decat noi, dar au fost mai favorizati de destin, pentru ca sunt natiuni mari, sau au fost asezate de Dumnezeu la alte rascruci geografice si istorice decat neamul nostru.

Vestea care mi-a parvenit foarte de curand este una duhovniceasca. Ea porneste de la Sfanta Manastire Bistrita si, dincolo de reprosul care imi este adresat cu blandetea monahala de catre Parintele Ieromonah Ioanichie Balan, contine mesajul unei iubiri fratesti si convingerea ca Dumnezeu nu abandoneaza un popor care se apropie de El tot mai mult, nu numai cu buzele. Redau scrisoarea integral:

„Mult iubite Parinte Gheorghe, de ce taceti tocmai acum cand este mai multa nevoie sa vorbiti? Atata lume va cunoaste si va doreste. V-am asteptat in tara si nu stiu (desi stiu) de ce nu reveniti acasa. Aici avem atat de mult de lucru! continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=j3R9w12X2PM] 2010 2009

Cititi si:

• Parintele Gheorghe Calciu la 5 ani de la nasterea in Ceruri. Cuvantul Parintelui Justin la inmormantarea acestui mare marturisitor
• Parintele Gh. Calciu – Marturisirea neinfricata a dreptei credinte in fata oricarei amenintari, indiferent daca atrage moartea sau exilul, inchisoarea sau alte suplicii
• Glasul Parintelui Gheorghe Calciu striga din vesnicie: Canonizati Sfintii Inchisorilor!

Poate ca, in cea mai mare masura, Parintele Calciu se defineste prin curaj, prin teama invinsa, printr-o indrazneala ce frizeaza nebunia, nebunia pentru Hristos. Dar curajul sau, de atitea ori uluitor, n-avea nimic epatant, nimic exterior, demonstrativ: nu aparea decit pentru lucrurile pe care le socotea esentiale: apararea Bisericii, a credintei, a demnitatii si libertatii umane. Acest curaj nu poate fi inteles decit in originea lui, in izvorul lui: dragostea hristica, iubirea aproapelui pina la sacrificiu, pina la moarte. Iar aceasta iubire, la rindul ei, este aprinsa de credinta lui in Hristos, de dorinta de a aduce la mintuire cit mai multi oameni, neamul lui romanesc mai ales. De aceea, de cite ori iei cunostinta de vreo fapta de-a Parintelui, nu stii ce e mai mare in ea: curajul, dragostea, credinta, daruirea dintr-o data a intregii vieti, iluminarea gindului jertfei, libertatea duhului. Si, contemplindu-i viata de la inceput pina la sfirsit, iti dai seama ca suferinta, truda, jertfa lui continua nu sunt intimplatoare, ci consecinte directe ale iubirii, credintei si demnitatii sale hristice. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zV_a3VNETdQ]

Vedeti si: Danion Vasile – Despre Mihai Viteazul (predica la manastirea Petru Voda)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=a_c1r7GxLOM]

Cititi si:

• Viata Dreptcredinciosului Voievod Mihai Viteazu
• Acatistul Fericitului intre Voievozi Mihai Voda.
• VIDEO: Descoperirea moastelor de la Plaviceni, ce se cred a fi ale domnitorului Mihai Viteazul
• Marturie a Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului despre Dreptcredinciosul voievod Mihai Viteazul si adeverirea dreptei credinte
• Uciderea lui Mihai Viteazul si inmormantarea trupului. Lacasul de cult ridicat pe locul jertfei marelui domnitor
• Actualitatea lui Mihai Viteazul in fata diversiunilor contra poporului roman

O parte din sfintele moaste de la Plaviceni au fost aduse si la Manastirea Petru Voda si Manastirea Paltin.

fresca dintr-o biserica din Radauti

Despre martiriul Voievodului Mihai Viteazul (1593-1604) vorbele noastre nu au puterea sa zugraveasca cruzimea de care au dat dovada miseii. De aceea, il vom lasa pe cronicar sa povesteasca el cum a fost. Iata ce spune, de pilda, Wolfgang de Bethlen in ampla sa “Cronica a Transilvaniei”: “O vreme mijlocitorul (Iacobus Beaurius) lui Basta cerceteaza aici si acolo si, pe neasteptate, trupa valonilor inconjoara cortul lui Mihai. Beaurius si alti cativa subalterni de-ai sai au intrat in cortul lui Mihai, pe care l-au gasit linistit si stand intins. Beaurius, adresandu-i-se acestuia, spune: “Esti prizonier!”, la care acesta raspunde: “Nicidecum!”, si spunand aceasta Mihai a incercat sa scoata sabia, care era atarnata de propteaua cortului, in timp ce era lovit de Beaurius cu halebarda, si capul ii este taiat cu sabia proprie a lui Mihai, iar unul dintre valoni l-a impuscat la incheietura de la mana stanga, despre care se stia ca obisnuia sa o foloseasca si cu care incerca chiar atunci sa-si scoata sabia. Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului calu alb mort… Corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine, si a zacut timp de trei zile in apropierea drumului public, iar soldatii i-au taiat pielea de pe spate, coaste si umeri, i-au taiat-o ca sa o pastreze ca amintire pentru faptele lor nemaipomenite. Dupa aceea, totusi, corpul acestuia, ca sa nu fie sfasiat de caini, cativa sarbi l-au inmormantat din ordinul lui Basta intr-o groapa, pentru ca in cele din urma sa fie adus la Alba Iulia unde a fost inmormantat in biserica sfanta…”

La 1715 insa, la Alba Iulia a fost ridicata o fortificatie bastionara de catre stapanirea habsburgica, pe locul complexului mitropolitan, si tot atunci, probabil, “se vor fi distrus si mormintele mitropolitilor si al Voievodului Mihai Viteazul, iar ramasitele lor se vor fi imprastiat…”, cum spune prof. dr. Gheorghe Anghel. continuare »

La 1 noiembrie si la 1 decembrie s-au petrecut evenimente importante in viata poporului nostru, pe care avem datoria sa le comemoram. La 1 noiembrie, dupa victoria de la Selimbar, Mihai Viteazul a intrat cu oaste si mare alai in Alba Iulia, realizand apoi in mai 1600 prima mare unire, de la Nistru pana la Tisa. Ecoul ei va fi nepieritor in istoria poporului roman. Dupa mai bine de 300 de ani, dupa unirea Basarabiei si a Bucovinei, adunarea reprezentantilor poporului de pe tot cuprinsul Transilvaniei, reunita la Alba Iulia la 1 decembrie, va pune bazele celei de a doua mari uniri, a Romaniei Mari.

In istorie se schimba imprejurarile, in functie de contextul in care se desfasoara evenimentele, dar pericolele raman constante. Asezarea noastra geografica ne-a impus aceleasi pericole ca si pe timpul lui Mihai Viteazul. Astazi, in cazul nostru, ele nu se mai exprima prin atac armat, dar se exprima intr-o forma noua, prin diversiune.

Astazi, sunt doua mari diversiuni contra poporului roman; continuare »

Predica Parintelui Sofian Boghiu

Frati crestini,
Vreau sa va spun doua-trei lucruri despre acesti sfinti arhangheli, despre cerul care este plin de arhangheli si de ingeri.

Cei doi arhangheli, Mihail si Gavriil, de-a lungul istoriei neamului omenesc, s-au aratat de multe ori in viata oamenilor.

Sfantul arhanghel Mihail: prima data cand se stie despre el, era momentul infatisat din aceasta icoana, adica atunci cand puterile raului, acelui Lucifer care a fost ingerul luminii, mai marele ingerilor din ceruri, i-a venit un gand vrajmas in inima lui, un gand trufas: sa se inalte, sa-si puna scaunul mai presus de scaunul lui Dumnezeu. Ce gand viclean si rau! Si in clipa aceea s-a prabusit.

Si a aparut Sfantul arhanghel Mihail care a strigat din inaltimile cerului: “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!” – cuvinte rostite in mijlocul Sfintei Liturghii. El striga aici, in centrul acestei icoane si in jurul lui sunt cetele celorlalti arhangheli.

De atunci, de-a lungul istoriei neamului omenesc, Sfantul Arhanghel Mihail, socotit, cum e cu adevarat, ingerul dreptatii sau al legii dumnezeiesti, s-a aratat de foarte multe ori, in Vechiul Testament si in Noul Testament. Intervine in fata ostirilor dusmanilor, aparand pe cei care cereau lui Dumnezeu ajutor. Sunt multe cazuri de interventii in Vechiul Testament. In Noul Testament, arhanghelul Mihail apare la Invierea Domnului si el ridica piatra de pe usa mormantului. Si dupa aceea continua sa se arate si sa vesteasca oamenilor voile lui Dumnezeu. continuare »

In urma cu 19 ani, in noaptea de 29-30 octombrie 1992, s-au stins din viata, in urma unui accident rutier, sotii Ion și Doina Aldea Teorodovici, doi dintre cei mai mari muzicieni din Basarabia acelor vremuri si militanti pentru reunificarea celor doua state romanesti.

Accidentul a avut loc in circumstante neelucidate, in apropierea localitatii Coșereni, la 49 de kilometrii de București. Moartea celor doi a fost perceputa ca o tragedie nationala pe ambele maluri ale Prutului.

Cazul nu a fost investigat amanuntit de autoritati, speculatiile privind un eventual asasinat devenind din ce in ce mai prezente in randul opiniei publice. continuare »

Parinele Justin: Si Aiudul, si Gherla, si Pitestiul, si celelalte inchisori, toate locurile acestea sunt punctele noastre de mare greutate pe langa altarele si manastirile voievodale. Nu trebuie uitat niciodata ca ele sunt o marturie pentru viitor a suferintelor, lacrimilor si sangelui nostru. Ca marturie vie de comuniune cu Duhul Sfant si de sfintire a martirajului sau il avem pe Parintele Ilie Lacatusu; deshumat dupa cincisprezece ani, a fost aflat cu trupul neputrezit si buna mireasma, caruia i se inchina credinciosii in Bucuresti.
Parintele Ilie Lacatusu trebuie cinstit ca un sfant, pentru ca este un argument puternic impotriva materialismului si a ratacirii idolatre.
I se pot inalta rugaciuni oricand, pentru ca sfintii sunt adevaratele marturii ale vietii noastre ortodoxe, chiar in vremurile in care traim.

Parintele loanichie Balan: Un slujitor devotat pentru Hristos a fost preotul llie Lacatusu, de loc din judetul Valcea, care a petrecut mai multi ani in inchisori si a patimit ca un martir. In toamna anului 1998; la 15 ani de la moartea sa, a fost gasit intreg si neputred in mormant, ca semn ca Dumnezeu a primit jertfa lui si l-a numarat in ceata celor drepti.

Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa: Toate semnele pledeaza pentru sfintenia parintelui llie, venerarea populara si pietatea pe care moastele lui le trezesc in popor lucreaza continuarea predicarii sfinte pe care el a facut-o, si in viata fiind…”

Distributie la: Tel. 0212228380, e-mail: [email protected], https://meteorpress.ro
Comenzi la: Tel. 0753359366, e-mail: [email protected], https://areopag.ro

continuare »

CENTRUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI DIN ROMANIA
Strada Barbu Vacarescu nr. 301 – 311, etaj 14, Sector 2
CP. 81, Of. Postal 4, Bucuresti
www.condamnareacomunismului.ro

MUZEUL NATIONAL DE ISTORIE A TRANSILVANIEI – CLUJ
Strada Constantin Daicoviciu nr. 2, Cluj-Napoca
MUZEUL NATIONAL AL TARANULUI ROMAN
Soseaua Kiseleff nr. 3, Sector 1, Bucuresti
www.muzeultaranuluiroman.ro

– COMUNICAT DE PRESA –

 Vineri, 21 octombrie 2011, ora 15, la Muzeul National al Taranului Roman din Bucuresti, Soseaua Kiseleff nr. 3, in Sala Foaier, va avea loc vernisajul expozitiei Numitorul comun: Moartea. Vernisajul va fi urmat de proiectia filmului Patru feluri de a muri, un documentar in regia lui Nicolae Margineanu despre crimele fostului regim comunist.

Expozitia va fi deschisa pentru public in perioada 21 octombrie – 6 noiembrie 2011. continuare »

Exista unele povesti, desi foarte vechi, care isi afla abia astazi deznodamantul. In urma cu 60 de ani, un barbat oarecare pleca de acasa pentru a lupta din munti cu strainii care pofteau la averea lui muncita. Barbatul nu stia atunci ca, peste multe decenii, in jurul mormantului sau se vor aduna camaradul de arme, nepoata, un tortionar si cativa istorici. Caci dupa sase decenii, barbatul nu mai este un oarecare, ci victima unui regim comunist condamnat ca fiind criminal, dar ai carui criminali imbatranesc in libertate. Filmul prezinta si activitatea arheologilor care sapa pentru descoperirea trupurilor celor ucisi de ciuma comunista.

Stiti cum e sa fii fericit cand gasesti un mort?[vimeo 30306208 w=640&h=480]

Cine au fost partizanii?

Rezistenta impotriva impunerii comunismului a inceput sa se manifeste imediat dupa preluarea conducerii de catre comunisti. Erau arestati, anchetati, judecati si condamnati nu numai cei ce se opuneau direct instaurarii comunismului, epurarilor din armata, colectivizarii sau introducerii in scoli a comunismului, ci si rudele lor, fratii, parintii, surorile continuare »

Parinte un pericol social care se intrezareste la ora actuala il reprezinta posibilitatea unor revolte generale, pe care niste conducatori din umbra le dirijeaza si scot populatia in strada sa protesteze fata de criza in care ne aflam. Chiar exista niste anunturi de mobilizare generala programata anul acesta, oricum cat de curand. Ce sfatuiti oamenii sa faca?

Sub nicio forma sa nu iasa in strada, pentru ca este o capcana mai mare decat iși pot vreodata inchipui. Sunt manevre politice, in care romanul nostru a picat de multe ori. Asa cum ne-au ametit si rusii si americanii; dupa ’44 toti sareau in sus ca vin americanii si vin americanii! Romanii nostri peste tot asteptau americanii. Si securitatea inregistra toate persoanele care propovaduiau acest americanism. Americanii nu au mai venit, bineinteles, au umplut insa puscariile de romani, condamnari – 15-20 de ani de puscarie. De aceea eu atentionez si acum, pentru ca niciodata nu poti sti ce e pus la cale si care sunt intelegerile si dedesubturile dintre ei. Cetateanul, inainte de a iesi la o manifestatie sau revolta, trebuie sa isi puna mai intai intrebarea: Cine pune la cale aceasta revolta? Cine o conduce? Ca spontana e o naivitate sa crezi ca e. Daca se va informa va vedea ca in spatele acestor miscari sunt oameni ai sistemului, niste criminali care se folosesc de multime spre a-si castiga ei autoritate si putere. Impotriva cui te revolti? Se stie macar cine e de vina pentru aceasta criza? Nu e limpede ca ea este provocata tocmai de bancherii si oamenii sistemului in scopuri murdare? Asadar cine se va face partas la astfel de revolutie isi va periclita si libertatea pe care o mai are si raspunde si pentru intreaga omenire care se va afunda intr-o dictatura nemaiintalnita pana acum. Nu va incredeti in manipularile mass-mediei. Si chiar de ar avea un scop bun o revolutie, cine sa mai dirijeze o societate in zilele noastre? Toti stapanii netrebnici s-au facut, nu mai este niciun drept care sa poata dori binele omenirii. Numai Dumnezeu ne poate scapa de urgia care vine. De abia aici este justificata cumintenia. Deci sa avem cumintenia cea buna si sa nu cadem in laturile unei politici nefaste.

extras din interviul ce va aparea in ATITUDINI, nr. 19

RASPANDITI ACEST MESAJ!

Sa ne aducem aminte de proorociile facute de pustinicii din muntii Raraului pentru anul acesta: Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania