Ortodoxia are şi ea un papă, mai vechi decât toţi papii şi patriarhii din lume. L-a avut dintru început, şi-l va avea până la sfârşitul vremurilor. Este acelaşi papă pe care l-au chemat şi toţi apostolii lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii şi înţelegerii, Duhul mângâierii şi puterii lui Dumnezeu – El e adevăratul papă al Bisericii lui Hristos din veac şi până în veac, neînlocuit şi neschimbat, nevotat şi necontestat, fără înaintaş şi fără urmaş.

Iar în ce priveşte faptul că apostolii L-au recunoscut pe Duhul Sfânt ca verhovnic şi papă al lor, există din fericire un document scris – scris chiar de mâna lor. La primul lor sinod, din Ierusalim, apostolii au scris vestitele cuvinte: Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă să fie aşa şi pe dincolo (Fapte 15, 28). Evident, apostolii L-au pus pe Duhul Sfânt înainte şi mai presus de sine. Înainte de acea întrunire şi de oricare alta, Lui I se rugau, pe El îl chemau, Lui I se supuneau necondiţionat. Oare nu fac astfel până în ziua de astăzi mai-marii Bisericii Ortodoxe? De câte ori se adună în sinod, ei îşi aduc aminte în primul rând să-L cheme pe infailibilul lor papă, pe Duhul Sfânt; pe Acesta îl cheamă cu frică şi cutremur înainte de începerea a tot lucrul, şi Lui I se supun necondiţionat. Dar nu numai mai-marii bisericeşti, ci şi mai-marii lumeşti din ţările ortodoxe, miniştrii şi aleşii poporului, dintotdeauna au purces mai întâi la chemarea Sfântului Duh, şi cu asta au început lucrarea lor sinodală sau parlamentară. Acelaşi lucru l-au făcut şi-l fac mai-marii din învăţământ. Ştiţi că la începutul anului şcolar ei merg cu elevii lor să îl cheme pe Duhul Sfânt. Şi Atotbunul, Atotputernicul şi Atotînţeleptul Duh Sfânt toate le îndrumă, toate le întăreşte, toate le insuflă: şi Biserica, şi statul, şi educaţia. Şi stăpâneşte tot şi toate, nu prin forţă, ca un dictator pământesc, ci ca un tată – prin înţelepciune şi dragoste. El ne şi este tată prin botezul cu care suntem botezaţi.

Iar dumneavoastră ştiţi că în greceşte cuvântul „papa” înseamnă părinte, tată. Aşadar, în înţelesul corect din punct de vedere istoric şi moral Duhul Sfânt este tatăl nostru, este papă al nostru. Şi la ce i-ar mai trebui Bisericii Ortodoxe încă un tată, altfel spus papă? Oare nu ne-a preîntâmpinat şi însuşi Domnul Hristos să ne ferim de papii – taţii – pământeşti? El ne-a poruncit acum 19 veacuri: Şi tată (a se citi: papă) să nu chemaţi vouă pe pământ, că Unul este Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 23, 9).

Pace dvs. şi sănătate de la Dumnezeu!

| de  Episcop Nicolae Velimirovici în cartea
Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi- scrisori misionare

De sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie 1927, o mână de tineri români punea bazele unei mişcări care peste zece ani avea să capete o amploare de dimensiuni naţionale. Care să fi fost secretul acestei ascensiuni fulgerătoare a “Legiunii Arhanghelul Mihail”? Explicaţia nu e deloc complicată. Aceşti tineri, în frunte cu Căpitanul lor, purtau în suflete esenţa unui mesaj de înnoire morală a socieţătii prin înnoirea interioară a individului. Erau călăuziţi de elanuri şi energii nestăvilite, numai că acest fapt nu poate fi nicidecum o explicaţie suficientă pentru succesul lor. Printr-o hărnicie neobosită ei au dus într-adevăr acest mesaj din sat în sat, din casă în casă. Esenţial era însă faptul că majoritatea românilor care ajungeau să-i cunoască pe aceşti tineri plini de idealuri direct, faţă către faţă, dincolo de murdăriile şi invectivele cu care erau acoperiţi de nişte adversari lipsiţi de scrupule, se regăseau de fapt pe ei înşişi. Îşi regăseau propriile aspiraţii, propriile idealuri morale şi de dreptate, propriile valori moştenite din moşi-strămoşi, şi care ameninţau acum să se destrame sub frământările unui veac hain. Curentul legionar a avut succes tocmai datorită autenticităţii sale. Iar această autenticitate, la rândul ei, îşi trăgea seva dintr-o forţă spirituală genuină, din duhul de rugăciune şi de invocare a puterilor protectoare cereşti, din întoarcerea la icoană. Sub această pavăză divină nu mai exista nici teama de moarte, ea fiind transfigurată în jertfă creatoare. Moartea cu sens, de aceeaşi esenţă ca în baladele Mioriţei şi Meşterului Manole, a făcut ca sufletul neamului să rezoneze înmiit cu jertfele curate ale acestor tineri. Fapt care a făcut ca până şi gesturile lor justiţiare -când în disperare de cauză nu s-a putut apela la justiţia firească- să fie înţelese de popor şi asociate cu cele similare din baladele haiduceşti. Partea curată a neamului, cea care a ajuns în contact nemijlocit cu fenomenul legionar, l-a înţeles şi l-a urmat în mare parte. Vor fi fost şi alţii care se declarau naţionalişti şi creştini (aşa cum sunt destui şi în ziua de azi). Dar, fără a le nega meritele, toate celelalte grupări nu au reuşit să închege o veritabilă comunitate sufletească, aşa cum a izbutit Legiunea. Căci aici zace adevărata “piatră filosofală”. Mişcarea Legionară a fost o comunitate de români uniţi între ei prin liantul dragostei. În el rezidă întreaga autenticitate şi întreaga forţă a mesajului legionar, care a străbătut nealterat deceniile care au trecut de la lansarea sa înspre toate zările. Nicio imitaţie de pe lume, nicio purtare de simboluri exterioare sau de conformare unor ritualuri, nicio răspândire pe internet sau sub alte forme a unui mesaj de “tip legionar”, fără o pătrundere suficientă a profunzimii dinapoia lui, nu va reuşi să se substituie acestui sâmbure autentic. Ca atare, o asemenea abordare nici nu va putea avea vreodată succes, fiind condamnată de-a pururi să rămână sub formă de epigonism steril la periferia societăţii româneşti. continuare »

“Din câte s-au spus de către oamenii care merită să fie apreciaţi – zicea Părintele Iachint al Putnei –, Ştefan cel Mare a creat o epocă pentru întreaga Europă. A creat valori şi a ştiut să apere valori. De aceea poporul nostru, încă de pe vremea sa şi mai târziu, l-a numit mare şi sfânt“.

Împlinirea a 500 de ani de la strămutarea la veşnicele locaşuri a marelui voievod constituie pentru orice român ce gândeşte şi simte româneşte un prilej binecuvântat de a medita asupra rolului providenţial determinant pe care l-a jucat Ştefan cel Mare şi Sfânt – acest atlet al lui Hristos, în salvarea Ortodoxiei în general, dar şi a celei româneşti şi athonite în special.

Ilustrul bizantinolog rus arhimandritul Porfirie Uspensky afirma pe bună dreptate că “nici un popor nu a copleşit Muntele Athos cu atâtea binefaceri ca poporul român”.

Sfântul voievod moldovean a creat valori nu numai în Moldova, Muntenia şi Transilvania, ci şi la Athos, şi nu a apărat valori numai în Moldova, Muntenia şi Transilvania, ci şi la Athos. Nu avem date sigure dacă voievodul Ştefan a fost sau nu la Athos, deşi s-au vehiculat afirmaţii cum că anii de pribegie care s-au scurs între uciderea tatălui său şi urcarea sa pe tron i-ar fi petrecut la Mănăstirea Vatopedi din “Grădina Maicii Domnului”. Dacă a fost sau nu la Sfântul Munte, cert este că voievodul a înţeles Athosul ca pe o nouă Tebaidă, ca pe un minunat focar al monahismului răsăritean, ca pe o bijuterie a creştinătăţii răsăritene, ca pe un bastion al Ortodoxiei, ca pe o perlă a monahismului oriental, ca pe o sfântă oază mereu înverzită a vieţii celei după Dumnezeu, ca pe un febril atelier de virtuţi, ca pe o mare bibliotecă mondială, ca pe o adevărată cetate a culturii teologice ortodoxe universale, ca pe un centru mistic, dogmatic şi liturgic al Ortodoxiei soborniceşti, ca pe o citadelă a monahismului şi a spiritualităţii ortodoxe şi nu în cele din urmă ca pe o cetate duhovnicească zidită pe piatră, şi de aceea inexpugnabilă: pe stânca duhului ortodox, pe Piatra-Hristos, care nu încetează să fascineze şi să intrige totodată.

Numeroasele ctitorii şi danii pe care Ştefan cel Mare le-a făcut la Muntele cel cu nume sfânt dovedesc atât adânca sa evlavie faţă de această Meccă a Ortodoxiei, cât şi mărinimia sufletului ce astăzi este în mâna lui Dumnezeu.

A zidit la Muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult ca în ţara sa Moldova. continuare »

pentru filo-sioniști: Noi mergem la judecată cu locul, cu spiritualitatea, cu neamul și acolo vom da socoteală cum am știut să luptăm pentru dreptate, pentru credință.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=BN59aFRWzhk]

Vedeți și: VIDEO DVD: Înmormântarea Părintelui Justin, cu momente din viața sa povestite de monahul Teodot

La Mănăstirea cu hramul Sfinții Arhangheli din Celie, Serbia a avut loc joi 12 iunie deshumarea osemintelor Sfântului Iustin Popovici, marele teolog și mărturisitor anti-ecumenist al sec. XX. Sfintele sale oseminte au fost așezate într-o raclă spre a fi proslăvite și de credincioșii din ce în ce mai numeroși la acea mănăstire. Numai la acest eveniment au fost peste 15.500 de oameni.

Astfel, este prima dată când de prăznuirea Sfântului Iustin, binecredincioșii au posibilitatea de a se închina sfintelor sale moaște.

Sfinte Iustin de la Celie roagă-te pentru biruința drepcredincioșilor asupra ecumenismului!

Muzica lui Walter Ghicolescu în Cântecul deplin al lui Radu Gyr! Vom incerca să readucem în actualitate personalitatea celui supranumit „poetul închisorilor”, printr-un omagiu adus operei sale.

JOI 19 IUNIE 2014, ORA 20.00, Radu Gyr va fi prezent în sufletul braşovenilor prin poezia sa, de astă dată înviată de inspirata chitară a lui Walter Ghicolescu.

După prima aparitie din 2014 în Capitală, care a stat sub semnul cuvântului în privinţa noii dimensiuni artistice explorate de Walter în muzica sa, artistul se prezintă din nou în faţa publicului într-o formulă poetico-muzicală inedită – un remember Radu Gyr, organizat în ideea unui spectacol de folk la care sunt invitaţi să participe toţi cei cărora le este cunoscută poezia scrisă in vremuri extrem de dificile. „Cântec deplin” este piesa lui Walter pe versurile lui Radu Gyr care se va regăsi pe cel de al patrulea album al artistului – un material gospel-blues aflat deja în lucru şi care va fi lansat în cursul acestui an.

Vă aşteptăm cu drag într-un spaţiu propice, „Terroirs Boutique du Vin”, Strada Diaconu Coresi nr 2, din Brașov, un loc unde dorim să retuşăm împreună o filă de cultură, de istorie şi de artă românească.

Se vor canta versurile lui Radu Gyr, ne vom aminti de „cei ce ne-au dat nume”, reconfirmând din nou profeţia poetului zidit de viu:

„Din luptele şi-nfrângerile noastre
Aşternem trepte noilor destine,
O scară de mărgean peste dezastre,
Să urce paşii lumii care vine.”

Intrarea: 15 LEI

Vă aşteptăm!

| buciumul

“Nu acceptați deformarea (învățăturilor) Părintelui Justin!”

“Cei care au îngropat moaștele Sfântului Gheorghe Calciu s-au lepădat de predania Părintelui Justin!”

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=SCfEcMhjsjI]

Care e primul lucru care vă vine în minte când vă gândiţi la părintele Justin Pârvu?

Forţa sa. Avea o forţă extraordinară, a fost cu adevărat puternic. Nu era un om simplu, ci un om foarte citit, cunoscător a toate lucrurile, foarte priceput. Părintele Justin a venit la Petru Vodă în toamna lui ’91. Pe atunci locul era pustiu, şi-a petrecut iarna ’91-’92 într-o chiliuţă de scânduri de doi metri, în care bătea vântul printre şipci. Singurul care i-a ţinut companie a fost un dulău ciobănesc, alb, cu numele Bălan. Apoi, din primăvară, au început să apară părinţii călugări şi să pună bazele obştii. Eu am venit în toamna lui ’92 şi am avut şansa să-l am în preajmă mai bine de două decenii. Era o bucurie să fii alături de un astfel de Om.

Dincolo de bândeţe, cât de dur era părintele Justin?

Cum să nu fie?! Dur a fost şi Mântuitorul: „Du-te şi fă şi tu asemenea“. Noi vedem lucrurile destul de greşit. A fi dur înseamnă a nu accepta compromisuri, a nu accepta să te laşi rănit, a arăta siguranţă celor din jur, a prezenta aşa, ca un fel de sclipire de putere. Nu-i nimic rău în a fi dur.

Duritatea părintelui Justin nu era goală, era o duritate în iubire. Iubirea înseamnă totala părtăşie cu cel de lângă tine.

În ce mod v-a schimbat părintele Justin perspectiva asupra ortodoxiei?

Părintele Justin a fost închis mulţi ani la Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi la Aiud, a făcut muncă silnică în minele de la Baia Sprie. Părintele mi-a adus înţelegerea a ceea ce au suferit cei din închisori şi a suferinţei transformate în martiriu. Până a ajunge în Petru Vodă, cunoştinţele mele despre prigoană erau foarte pale.

Alături de părintele Justin am înţeles cu adevărat ce înseamnă Biserică luptătoare. continuare »

Inițiatorii speră că el va fi gata până în 2018. Construcția nu va fi nici biserică, nici moschee, nici sinagogă, ci va conține elemente arhitecturale din toate cele trei tipuri de lăcașuri de cult. Construcția – „o casă de rugăciune și de învățătură”, așa cum o numește asociația care a inițiat proiectul – a fost imaginată de comunitatea protestantă din Berlin, la sfârșitul anilor 2000.

„În 2007, săpăturile arheologice sub Petriplatz au permis descoperirea fundațiilor a patru biserici”, a povestit pentru AFP Roland Stolte, unul dintre cei doi reprezentanți protestanți din consiliul de administrație al asociației.

Municipalitatea a atribuit terenul comunității protestante. „Noi am vrut să resuscităm acest loc, dar nu construind o nouă biserică, ci construind un loc care spune ceva despre viața religioasă din Berlinul de astăzi”, a continuat Stolte.

În Berlin trăiesc 3,4 milioane de locuitori. Dintre aceștia, 18,7% se declară protestanți, 8,1% musulmani, 0,9% evrei, iar cea mai mare parte (60%), fără religie, potrivit datelor oficiale din 2010.

„Ni s-a părut că există o dorință foarte puternică de coabitare pașnică între religii”, a subliniat el. Așa a luat naștere ideea unui loc unde să vină să se roage nu numai creștinii, ci și evreii și musulmanii.

„De la început am dorit ca acesta să fie un proiect inter-religios, nu un loc construit de creștini”, a subliniat pastorul Gregor Hohberg, reprezentant al comunității protestante, care se va ocupa de organizarea activității religioase din viitorul lăcaș de cult alături de rabinul Tovia Ben-Chorin și de imamul Kadir Sanci, de origine turcă. continuare »

Pustnica Elisabeta (fosta maica Teodora) a patruns in sufletele multor credinciosi ortodocsi. Multi dintre credinciosii ortodocsi care au reusit sa se apropie de schimonahia Elisabeta s-au folosit si intarit duhovniceste. In dimineata zilei de 06. 06. 2014 a plecat la Domnul Iisus Hristos, schimonahia ELISABETA, fosta monahia Teodora, pustnica din muntele Giumalau.

Schimonahia Elisabeta, (Rodica Lazar fiind numele ei din viata civila), s-a nascut la 7 mai 1970, in comuna Moldova Sulita, judetul Suceava, intr-o familie saraca, de 8 copii, din parinti, Vasile si Maria, ea fiind a cincea. La varsta de zece ani gaseste un Ceaslov prin casa, citeste din el si este atrasa de scrierile acestuia. De mica, mergea cu cele doua vaci ale casei la pascut si citea din Ceaslov, de care nu s-a mai despartit. A urmat cursurile Scolii gimnaziale din Comuna Moldova Sulita. In anul 1984, la numai 14 ani, parintii, din saracie, vroiau sa o casatoreasca cu feciorul unei vrajitoare, dar planul viclean al vrajitoarei nu s-a implinit, aceasta murind.

Dorul de cele sfinte, de Dumnezeu nu ii dadea pace si intr-o zi merse cu surorile ei la manastirea Agapia. Aici a aprins-o si mai mult dorul dumnezeirii si, prin voia lui Dumnezeu, a hotarat sa se faca calugarita.
continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=I5bYVDL2Aqg]

Pentru mai multe imagini cu chilia amenajată ca muzeu, vizitați galeria de pe site-ul Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.

Dumnezeu să vă întărească să slujiţi altarului lui Hristos, indiferent ce episcop este, indiferent de mitropolit, de arhiereu. Să fiţi uniţi în darurile acestea mari ale apărătoarei Bisericii noastre Creştin-Ortodoxe!

Cuvânt către preoți, Părintele Justin Pârvu, 1 iunie 2013

Părintele Justin: Cuvinte testament rostite exact acum un an, 1 iunie 2013, pe patul de suferință:

Mitropolitul Teofan: – Pentru poporul român ce cuvânt lăsaţi, părinte?

Părintele Justin: – Poporul român… pentru poporul român e un cuvînt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată, în care…

Mitropolitul Teofan: – Ce să le spun fraţilor arhierei: prea-fericitului, fraţilor arhierei din Sfîntul Sinod?

Părintele Justin: – Au o răspundere cum nu a existat şi nu există în lupta aceasta a noastră duhovnicească. Nu există o potrivire pe care să o aduci, să se facă o comparaţie în periodul istoric cu ceea ce a fost şi ceea ce este în istorie şi toate celelalte care vor veni. Dar dacă noi sîntem… în starea aceasta de sărăcie, de lipsă, de mizerie, de prigoană… Ei trebuie să trăiască o vreme de prigoană care n-are soluţie, nu există … rezoluţii şi situaţii. Din noaptea aceasta şi până mâine noapte să rezolvăm problemele pe planul cel duhovnicesc, spiritual şi administrativ. Dacă nu va exista această unitate şi înţelegere, atunci nu putem face nimic. Nu putem face nimic. Să fim mulţumiţi, bucuroşi, să stăm drepţi, chivernisitori, cu răspunderea înaintea lui Dumnezeu de ceea ce am realizat, câte le-am făcut în viaţă. Dumnezeu să-i ocrotească.

Către preoţii care au intrat să-i sărute mâna a zis:

– Dumnezeu să vă întărească să slujiţi altarului lui Hristos, indiferent ce episcop este, indiferent de mitropolit, de arhiereu. Să fiţi uniţi în darurile acestea mari ale apărătoarei Bisericii noastre Creştin-Ortodoxe!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=itKlfAkh8U4]

Citiți și:

• 1 iunie – Sarbatoarea celor trei Sfinti Iustini. La multi ani bunului nostru Parinte, Arhimandritul Justin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda
• De ziua Sf. Iustin Martirul si filozoful: Cuvinte cu putere multă, spuse de pe patul suferinței de Părintele Justin
• Chemarea la Dreapta Credinta – Ortodoxia – a Sfantului Iustin Martirul si Filosoful

Duminică, 1 iunie, la prăznuirea Sf. Mucenic Iustin Filosoful, Mănăstirea Paltin Petru-Vodă vă invită să participaţi la un eveniment comemorativ închinat memoriei Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu.

Evenimentul se va desfăşura conform programului:

Sâmbătă seara, începând cu ora 20.00 (ora Bucureştiului), se va oficia slujba de Priveghere închinată Sf. Mc. Iustin Filosoful, unde vor susţine cântările la strană corul de muzică psaltică Byzantion, împreună cu maicile m-rii Paltin.

Duminică dimineaţă, între orele 8.00-12.00 se vor săvârşi Ceasurile, Acatistul, încununate de Sf. Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi, în biserica mănăstirii Paltin, iar cuvântul de învăţătură va fi rostit de Părintele Profesor Mihai Valică.

După agapa frăţească unde sunt invitaţi toţi închinătorii sa ia parte, vom merge la chilia Părintelui Justin, în care a petrecut ultimii ani din viaţă, unde se va săvârşi un trisaghion. După care cu toţii ne vom îndrepta spre mormântul Părintelui Justin din mănăstirea de călugări Petru Vodă, unde vom oficia parastasul întru veşnica pomenire a Părintelui nostru Arhimandrit Justin Pârvu. Tot aici, la piciorul crucii, celui ce a fost supranumit „duhovnicul neamului românesc”, vom înălţa rugăciuni către Domnul pentru pacea a toată lumea şi ocrotirea neamului nostru românesc. Căci aşa cum spunea Părintele Justin, într-unul din ultimele sale cuvinte: „Nimic nu ne-a mai rămas, decât să ne jeluim peste mormintele Părinţilor noştri”.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri şi cu rugăciunile Cuviosului nostru Părinte Justin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, izbăveşte-ne pe noi de urgia ce va să fie şi ne învredniceşte să Te mărturisim pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, întru curăţia inimii şi blândeţea cugetului smerit. Amin!

Slujbele vor putea fi ascultate în direct la Radio Paltin.

| atitudini

Cuvânt la Înălțare – Sf. Teofan Zăvorâtul
[Fapte l, 1-12; Lc. 24, 36-53]. Sfantul Pavel arata in urmatoarele cuvinte puterea inaltarii Domnului: ”S-a suit la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor” (Efes. 4, 8). impacand dreptatea lui Dumnezeu, Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bunatatii dumnezeiesti. Aceasta este robimea sau prada dobandita in urma biruintei, incepatura impartirii acestor daruri oamenilor este Pogorarea Sfantului Duh, Care S-a pogorat o singura data, ramane in Biserica si da fiecaruia cele de trebuinta, luand totul din aceeasi robime o singura data robita. Oricine ai fi, vino si ia: dar pregateste-ti vistierie pentru comori – inima curata, maini cu care sa iei, credinta neindoita – si te apropie cu cautare plina de nadejde si pururea rugatoare.

Sfântul Luca al Crimeii: Înălțarea Domnului

Vedeți, aceasta este promisiunea lui Hristos: El spune că la toți cei care Îl iubesc și Îi împlinesc poruncile Lui, El va veni cu Tatăl Său și Își vor face sălaș în ei, vor veni in inima lor și vor locui în ea, ca într-un templu al Duhului Sfânt.
Nu voi predica mult astăzi din cauza neputințelor mele, mă voi strădui numai să vă explic condacul sărbătorii de astăzi, atât de bogat în înțelesuri.
Ascultați, ascultați cu mare atenție condacul acesta (corul cântă): “Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră“.
Ce înseamnă: Plinind rânduiala cea pentru noi?
Iată la ce se referă lucrul acesta: Când Domnul Iisus Hristos, prin toate lucrările vieții Sale pământești și prin moartea Sa pe cruce, a împlinit ceea ce ne-a fost rânduit de Dumnezeu în Sfatul veșnic, când a unit cele de pe pământ cu cele cerești, când a unit oamenii de pe pământ cu îngerii din ceruri. continuare »