Daruit cu usurinta savarsirii de minuni, ca un dumnezeu dupa har, Sfantul Spiridon nu inceteaza nici acum sa lucreze pentru izbavirea din necazuri a oamenilor. Mult milostiv cu cei smeriti, aspru cu cei mandri, sfantul se caracterizeaza printr-un neastampar dumnezeiesc, ce il face sa iasa si din racla, cu trupul, calatorind spre salvarea si celei din urma oi, din turma sa cuvantatoare. Sfant Parinte al Sinodului I Ecumenic, Marele Spiridon nu inceteaza a ne intari in credinta, prin minunile sale de “ieri” si de azi.

Potrivit “Vietii” redactate de Sfantul Simeon Metafrastul, Sfantul Spiridon s-a nascut in jurul anului 270, in Askia, Cipru, pe vremea imparatului Constantin cel Mare (272-337) si a fiului sau, Constantius. Il caracterizau simplitatea in purtari si smerenia, ocupatia sa fiind pastoritul oilor. Sfantul s-a insurat si a avut o fata, Irina. Sozomen, in a sa “Istoria bisericeasca” (Cartea a II-a, cap. 11), marturiseste despre modestia si intransigenta sfantului. “Desi a fost casatorit, nu a fost din acest motiv si deficitar in realizari spirituale”. Dupa moartea sotiei a fost inscaunat ca episcop al Trimitundei, cetate pe care a pastorit-o pana in anul 348, cand s-a mutat la cele vesnice, fiind ingropat in Biserica “Sfintilor Apostoli” din Trimitunda. Dumnezeu i-a dat harul tamaduirilor, minunile sale continuand peste veacuri, pana in zilele noastre. Numele sau provine de la cuvantul “spiris”, care in limba greaca inseamna “cosulet”, ca urmare a scufiei pe care o purta, din smerenie, in locul mitrei episcopale. De altfel, conform “Erminiei” lui Dionisie din Furna, Sfantul Spiridon urmeaza a fi reprezentat ca un “batran, cu barba lunga sinteposatat, despicata sputint in doua si purtand scufie”. In prezent, sfintele moaste ale ierarhului Spiridon se afla intr-o biserica din insula Corfu, aflata la 100 de metri de mitropolie, unde se gasesc moastele Sfintei Imparatese Teodora. Localnicii il cinstesc pe sfantul lor protector prin patru procesiuni anuale, comemorand izbavirea de foamete (1550), de o epidemie (1630), de ciuma (1673) si de asediul turcesc (in 1716). Aceste procesiuni corespund evenimentelor mentionate in Sambata Mare, in Duminica Floriilor, in prima duminica din luna noiembrie si pe 11 august. Cunoscut si ca sfantul “calator”, in preajma sarbatoririi sale, arhiereul Spiridon dispare cu trupul din racla, iar cand revine, corpul sau este cald si prafuit, iar incaltarile, tocite si purtate, dupa cum arata si iarba, si pamantul de pe talpi. In timpul procesiunilor religioase, Sfantul Spiridon este purtat in racla stand in picioare, in timp ce credinciosii canta: “Bucura-te, ca esti si cu oamenii cu trupul petrecator; Bucura-te, al carui trup savarseste astazi minuni; Bucura-te, ca incaltamintele tale slujesc drept dovada”. continuare »

Se vorbeste din ce in ce mai des de declansarea unui nou razboi mondial. In conjunctura politica de azi, noi, ca si crestini, in ce masura putem folosi arma?

Neamul nostru nu a dus niciodata razboaie de cotropire, noi doar am fost siliti sa folosim arma impotriva celuilalt, ca sa ne aparam pamantul si valorile date noua de Dumnezeu. Noi nu am avut cutezanta sa atacam si sa deranjam alte popoare. Toti cei care au venit ca asupritori peste noi ne-au devenit dusmani si sigur ca au fost intampinati cu neincredere si inversunare. Acum doar la comanda marilor puteri, suntem pusi in situatia de a lupta ca aliati in alte state, dar nu din initiativa noastra, ci tot la porunca stapanitorilor lumii. continuare »

Sfantul Ierarh Nicolae participa in calitate de episcop la primul Sinod Ecumenic tinut la Niceea in anul 325. Sinodul a condamnat erezia arianismului, care tagaduia divinitatea Mantuitorului Iisus.

Sfantul Nicolae este recunoscut la acest sinod drept un mare aparator al Adevarului si al dreptei credinte. Atat de puternic a argumentat Sfantul Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. Gestul sfantului impotriva lui Arie a produs tulburare, deoarece Sfantului Nicolae i-au fost retinute insemnele arhieriei: Sfanta Evanghelie si omoforul. continuare »

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : ” Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul “. Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : ” Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare “. Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim ! continuare »

SFANTUL APOSTOL ANDREI,
PROPOVADUITORUL EVANGHELIEI IN SCYTHIA MINOR (DOBROGEA)

Sirul “sfintilor nationali” ar putea incepe cu unul din apostolii Mantuitorului Iisus Hristos, si anume cu Sfantul Andrei. Acesta, desi era iudeu de neam, a propovaduit intr-o parte a pamantului romanesc, la stramosii nostri geto-deaci, si anume in teritoriile situate pe tarm apusean al Marii Negre (Pontul Euxin).

Cine era Sfantul Andrei, “cel intai chemat” la apostolie? Era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre “ucenicii” Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: “Iata Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus i-a observat si i-a intrebat: “Ce cautati?” La care ei au zis: “Invatatorule, unde locuiesti?” El le-a zis: “Veniti si veti vedea”. Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca “a gasit pe Mesia” (Ioan 1, 41). continuare »

[slideshow]In prezenta a 30 de clerici ortodocsi, in data de 25 octombrie 2011 a avut loc schimbarea vesmintelor Sfantului Ioan Maximovici. O minune a avut loc pentru preotii, o parte din ei batrani, care au slujit pana la 20 de ore, postind, si care nu au simtit nici cea mai mica stare de oboseala, prin aceasta vazandu-se mijlocirea Sf. Ioan Maximovici.
Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!

Galerie de imagini: continuare »

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=4086382910346847831] [googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-547234823161548742]

P. Gh. Calciu: Din cand in cand, ne vin vesti din tara. Altfel decat cele politice. Altele decat scandalurile dintre cutare formatiune politica si cutare personaj; sau calomniile despre persoane, ori grupuri, toate de natura sa strice imaginea unui popor in fata strainilor care nu sunt mai buni decat noi, dar au fost mai favorizati de destin, pentru ca sunt natiuni mari, sau au fost asezate de Dumnezeu la alte rascruci geografice si istorice decat neamul nostru.

Vestea care mi-a parvenit foarte de curand este una duhovniceasca. Ea porneste de la Sfanta Manastire Bistrita si, dincolo de reprosul care imi este adresat cu blandetea monahala de catre Parintele Ieromonah Ioanichie Balan, contine mesajul unei iubiri fratesti si convingerea ca Dumnezeu nu abandoneaza un popor care se apropie de El tot mai mult, nu numai cu buzele. Redau scrisoarea integral:

„Mult iubite Parinte Gheorghe, de ce taceti tocmai acum cand este mai multa nevoie sa vorbiti? Atata lume va cunoaste si va doreste. V-am asteptat in tara si nu stiu (desi stiu) de ce nu reveniti acasa. Aici avem atat de mult de lucru! continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=H_Tt-S_N9Rw#!]

urmariti de la 1:23:00 o confruntare teologica interesanta dintre prof. Ioan Vladuca si o persoana care, asemeni multora, face confuzii grave, new-ageiste.

Sarbatoare mare astazi, iubitii mei, sarbatoare mariana; adica o sarbatoare in cinstea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care potrivit credintei noastre cuvine-se sa fie cinstita. Si este cinstita Preasfanta noastra. Pentru ca nu este doar o femeie, doar o sfanta; este mai presus de profeti, de patriarhi, de apostoli, de cinstitul Inaintemergator, de ingeri si de arhangheli, mai presus de orice creatura rationala. Dupa Hristos, dupa Sfanta Treime, vine Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cea mai minunata si mai frumoasa creatura si lauda neamului omenesc. „Presfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, roaga-te pentru noi pacatosii”! (Pavecernita Mare). Trebuie sa avem o mare evlavie catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Astazi sunt Intrarile ei. Ce inseamna „Intrari”? Trebuie sa explicam asta.

***

Nimeni, iubitii mei, nu s-a nascut din stanca. Dumnezeu ar fi putut sa porunceasca ca omul sa iasa din stanca. Si oare nu din stanca iese o floare sau un copac? Dar atotintelepciunea Lui a hotarat ca omul sa se nasca din barbat si din femeie, din unirea lor, din sfantul asezamant al Nuntii. Asadar, dupa cum toti oamenii au parinti, asa si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Iar parintii ei cine au fost? Tatal ei se numea Ioachim, iar mama Ana. Acestia au fost parintii. continuare »

“Cand nevoia celuilalt este nevoia mea,
cand bucuria celuilalt este bucuria mea,
cand celalalt este eu si toti intru toate Hristos.
Asta socotesc eu ca inseamna sa fim una”.
Ieromonah Savatie Bastovoi

– V-a adus calugaria vreo satisfactie deosebita?
– Calugaria iti descopera viata dintr-un unghi la care un om obisnuit nu are acces. Am vazut si am trait lucruri pe care sunt convins ca nu le-as fi cunoscut niciodata daca ramaneam „in lume”. Cu toate acestea, calugaria nu este un culcus si nici macar un turn in care te stabilesti. Este o continua stradanie de a escalada un munte. Si daca Sisif, in chinul sau de a urca muntele, cadea de fiecare data sub greutatea pietrei pe care era condamnat sa o care, eu cad neincetat sub propria greutate. Aceasta insa ma face constient de greutatea pe care o port. Credinta ca intr-o zi voi invinge si voi ajunge acolo, sus, ma insufleteste. Ma bucur ca nu am ramas un simplu bolovan la poalele muntelui. Chiar daca sunt un bolovan, vreau sa fiu un bolovan care se rostogoleste.

– Este greu sa fii calugar?
– Foarte greu, dar merita.

– Nu ati crezut dintotdeauna in Dumnezeu: ati crescut in casa unui propagandist al ateismului stiintific. Pe cand erati copil, la ce argumente apela tatal dvs. pentru a va convinge ca Dumnezeu nu exista?
– Facea uz de niste argumente tipice. Mai intai: Dumnezeu nu poate sta pe nori, deoarece norii nu sunt decat niste vapori. Pe urma: pe proorocul Iona n-ar fi putut sa-l inghita o balena, deoarece gura acesteia nu este mai larga decat un pahar de doua sute de grame. Pe urma, faptul ca in corabia lui Noe n-ar fi putut sa incapa toate vietatile din lume. Cam atat, in mare. Dar cred ca, inainte de toate, m-a convins autoritatea tatalui, ca pe orice copil. El credea ca Dumnezeu nu exista si aceasta credinta a lui se baza pe astfel de argumente. continuare »

Este una dintre cele mai insemnate personalitati ale monahismului ortodox care au vietuit pe meleagurile noastre, innoitor al vietii duhovnicesti din manastirile din Moldova (dar si din Oltenia si Muntenia prin ucenicii sai), iscusit traducator al scrierilor Sfintilor Parinti din limba greaca in limbile slavona si romana, adept fervent al metodei isihaste a „rugaciunii lui Iisus”, cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski.

Se naste la 21 decembrie 1722, ca al 11-lea copil din cei 12 ai protoiereului Ioan din Poltava si ai presbiterei Irina, si va primi la nastere numele de Petru. La frageda varsta de 4 ani va ramane orfan, iar din tinerete va simti o puternica atractie spre viata monahala, caci tanarul Petru era tacut si cu blandete in purtari, ca unul ce zabovea adesea asupra paginilor din Vietile Sfintilor. Insa va urma cativa ani la Scoala manastireasca Bratska, ca elev extern, si cu aceasta ocazie va cerceta bisericile din imprejurimi, cu deosebire Lavra Pecerska. De mult folos ii va fi si intalnirea cu mitropolitul Antonie al Moldovei, care probabil ca a fost decisiva in hotararea tanarului de a imbratisa viata monahala.

Astfel, la varsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon, insa nu se cunoaste numele schitului in care el a fost tuns rasofor. De-a lungul catorva ani, plin de nazuinta pentru desavarsirea evanghelica, Platon va trece prin cateva manastiri ucrainiene, si va poposi in cele din urma, impreuna cu alti 3 calugari, la schitul Dalhauti (jud. Vrancea), unde acolo se aflau cativa nevoitori care aveau si preocupari carturaresti. De aici, Platon va ajunge la alt schit, Traisteni, unde a auzit, pentru prima data, de pravila si rugaciunile facute la Sfantul Munte.

Venind la schit staretul Vasile, de la Poiana Marului, si vazandu-l pe Platon, il va lua cu el la Poiana, unde Platon va primi ascultarea de a copia intr-un manuscris lucrarea Desiderie. De la Poiana Marului, Platon va fi trimis la schitul Carnu. Astfel, in decurs de 4 ani, cat a umblat pe la schiturile romanesti, Platon a putut culege destule invataturi duhovnicesti de la stareti, duhovnici si sihastri. De aceea, dornic de desavarsire, va lua hotararea de a merge la Muntele Athos, astfel ca in data de 4 iulie 1746, la varsta de 24 de ani, va intra in manastirea Pantocrator din Sfantul Munte, unde se aflau si cativa calugari slavi. Negasind un parinte duhovnicesc s-a hotarat sa locuiasca singur. continuare »

Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu. “Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate”. Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga.

Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele. continuare »

Postul Nasterii Domnului ne da putinta curatirii trupesti si sufletesti. El inchipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. Dupa cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugaciune, asa se cuvine sa astepte crestinii si sa intampine prin ajunare pe ”Cuvantul lui Dumnezeu” nascut din Fecioara Maria.

Acest post tine 40 de zile : de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie, lasam sec in seara sfantului Filip , la 14 Noiembrie. Daca aceasta zi cade Miercurea sau Vinerea, incepem postul in seara zilei de 14 Noiembrie.

Postim de carne, oua si branza. Lunea, Miercurea si Vinerea mancam bucate fara ulei si fara vin. Martea si Joia se dezleaga la untdelemn si vin. Sambetele si duminicile, pana la 20 decembrie exclusiv, se dezleaga la untdelemn, vin si peste.

Daca in zilele de Luni , Miercuri si Vineri praznuim vreun sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra (+) , mancam untdelemn si bem vin; iar de va cadea hramul bisericii sau sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie (+) , atunci dezlegam si la peste. Martea si joia mancam peste, untdelemn si bem vin, cand cade in aceste zile: vreun sfant mare, hramul sau sarbatori cu rosu.

In ziua de Ajun se mananca tocmai seara si anume: grau fiert indulcit cu miere, poame, covrig sau turte din faina, caci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au inchipuit – mai inainte – Nasterea lui Hristos. La Craciun, in orice zi ar cadea mancam de dulce. continuare »

Emisiune inregistrata pe 10 nov. 2011 si difuzata la postul 1TV din Piatra Neamt pe 13 nov. 2011,
in cadrul emisiunii “Credinta si traditii nemtene”, realizator Mihai Silviu Chirila.

Luni, 5 septembrie 2010, in urma invitatiei Facultatii de Teologie Protestanta situata intr-o suburbie a Seoul-ului, I.P.S. Ambrozie, Mitropolitul Coreei, a sustinut doua conferinte inaintea unui numar de 35 de studenti, toti pastori protestanti. Temele conferintelor au fost „Misionarismul” si „Liturgica”. Redam mai jos o parte din cele rostite la aceste doua conferinte, socotind ca atat subiectele abordate cat si felul raspandirii marturiei ortodoxe in Coreea prezinta un interes aparte si un adevarat folos duhovnicesc.

1. Cum este inteles misionarismul in Biserica Ortodoxa?

Mai intai, trebuie precizat ca termenul „misionarism” nu exprima duhul Bisericii Ortodoxe. Il folosim facand un pogoramant, deoarece s-a consacrat pe scara larga. In locul lui preferam termenul „marturie”[1]. Cuvantul „misionarism” este un produs al teologiei apusene, de aceea nici nu se gaseste in Sfanta Scriptura, in timp ce cuvantul „marturie” este intalnit adesea. Propovaduirea Evangheliei nu inseamna sa spun cuvinte frumoase despre Hristos, ci sa dau zilnic marturie despre Hristos prin cuvintele, prin tacerea mea, prin faptele si exemplul meu personal. Si, mai mult, de va fi nevoie, marturisesc pentru Hristos, adica imi vars sangele pentru Hristos, asa cum au facut milioane de mucenici si marturisitori ai credintei noastre. continuare »

La 1 noiembrie si la 1 decembrie s-au petrecut evenimente importante in viata poporului nostru, pe care avem datoria sa le comemoram. La 1 noiembrie, dupa victoria de la Selimbar, Mihai Viteazul a intrat cu oaste si mare alai in Alba Iulia, realizand apoi in mai 1600 prima mare unire, de la Nistru pana la Tisa. Ecoul ei va fi nepieritor in istoria poporului roman. Dupa mai bine de 300 de ani, dupa unirea Basarabiei si a Bucovinei, adunarea reprezentantilor poporului de pe tot cuprinsul Transilvaniei, reunita la Alba Iulia la 1 decembrie, va pune bazele celei de a doua mari uniri, a Romaniei Mari.

In istorie se schimba imprejurarile, in functie de contextul in care se desfasoara evenimentele, dar pericolele raman constante. Asezarea noastra geografica ne-a impus aceleasi pericole ca si pe timpul lui Mihai Viteazul. Astazi, in cazul nostru, ele nu se mai exprima prin atac armat, dar se exprima intr-o forma noua, prin diversiune.

Astazi, sunt doua mari diversiuni contra poporului roman; continuare »

Ajutor de la Sfantul Nectarie!
Ii multumesc Sfantului Nectarie pentru ajutorul ce mi l-a dat!
Datorita mijlocirii sfantului la Bunul Dumnezeu, nu am pierdut copilul! Sunt insarcinata in 26 saptamani si in urma cu putin timp am avut un accident rutier. Am inceput sa am simptome de nastere, nu erau contractii dar ma durea foarte tare burta.Am inceput sa plang fiind constienta ca voi pierde copilul daca se va declansa nasterea. Mi-am amintit imediat de Sfantul Nectarie, si l-am implorat sa-l roage pe Dumnezeu sa nu-mi ia copilul. Apoi am sunat o prietena sa citeasca un acatist la sfantul pentru a ma ajuta.

Eram disperata si nu puteam sa fac altceva decat sa repet la nesfarsit rugaciuni scurte la Sfantul Nectarie, acatistul neputand sa-l citesc in starea de neliniste in care ma gaseam.
Sa nu moara copilul, sa nu moara copilul! Sa nu se declanseze nasterea! repetam intr-una.In seara accidentului, impreuna cu mine mai erau si ceilalti doi copii pe care ii mai am, ei nepatind nimic din mila Domnului. Treptat am inceput sa ma mai linistesc, durerile sa mai scada. Ajunsi acasa, durerile au reaparut cu aceeasi intensitate(erau totusi suportabile). continuare »

Cantarea aceasta la inceput se canta la o chilie a Manastirii Pantocratorului ce se numeste Sf. Arhanghel Gavriil Axion estin, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. La schitul Protatului, ce se afla langa Careia, aproape de locul Manastirii Pantocratorului, este o vale mare unde se afla multe chilii. La una din aceste chilii, ce era cinstita in numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Nascatoare, locuia un ieromonah batran si imbunatatit, impreuna cu un ascultator (ucenic – n. red.) al sau. Si fiindca era obiceiul a se face priveghere in fiecare duminica la schitul Protatului, intr-una din sambete, seara, vrand sa mearga batranul la priveghere, zice ucenicului sau: „Fiule, eu ma duc sa ascult privegherea dupa obicei, iar tu ramai la chilie si precum vei putea citeste randuiala ta”. Si asa s-a dus. Deci dupa ce a trecut seara, iata bate cineva la usa chiliei, iar fratele alearga si deschide si vede ca era un monah strain, necunoscut lui, care intrand a ramas in chilie in noaptea aceea. La vremea utreniei, sculandu-se au cantat amandoi randuiala utreniei. Si cand au ajuns la: „Ceea ce esti mai cinstita…” monahul de loc canta numai: „Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii…” si celelalte pana la sfarsit, adica obisnuita cantare veche a Sfantului Cosma, facatorul de cantari, iar monahul cel strain facea alt inceput cantarii, asa: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a adaugat si: „Ceea ce esti mai cinstita…” pana la sfarsit. continuare »