Precuvântare

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=3klPXsBGC-M]

Cititi si:

• Parintele Ilie Cleopa – Predica la Sfanta Preacuvioasa Maica noastra Parascheva
• Sfanta Cuvioasa Parascheva – Viata, fapte si cuvinte de invatatura

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VCOmxZrCH9Y&feature=relmfu]

In vremurile cumplite cele mai de pe urma, cand s-au inmultit pacatele noastre, s-au inmultit si primejdiile asupra noastra, incat s-au implinit cuvintele Sfantului Pavel, care zicea: “Primejdii de la talhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii in cetati, primejdii in pustiuri, primejdii pe mare, primejdii intre fratii cei mincinosi” (2 Cor. XI, 26). Cand cuvintele Domnului s-au implinit: “Ca se va scula neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri”, cand ne supara pe noi navalirile cele de alt neam, razboaiele cele dintre noi si ranile cele purtatoare de moarte, atunci Prea Curata si prea Binecuvantata Fecioara Maria, Maica Domnului, ne da noua Acoperamantul spre aparare, ca din toate primejdiile sa ne scape pe noi de foamete, de ciuma si de cutremure sa ne apere, de razboaie si de rani sa ne acopere si sa ne pazeasca pe noi sub Acoperamantul sau nevatamati.

Despre acest lucru s-a facut incredintare in Constantinopol in imparatia lui Leon cel Intelept, imparatul cel drept credincios, intru prea slavita biserica a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna. Dupa savarsirea cantarii celei de toata noaptea, intr-o zi de Duminica, in luna octombrie, ziua intai, fiind de fata si multimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfantul Andrei, cel ce era intru totul al lui Hristos, si-a ridicat ochii in sus si a vazut-o pe Imparateasa Cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se, stralucind ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul sau Omofor. Vazand aceasta Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau Epifanie: “Oare vezi, frate, pe Imparateasa si pe Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?” Iar el a raspuns: “O vad, sfinte parinte, si ma inspaimant”.

Precum odata Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu a vazut pe cer un semn mare, o femeie imbracata in soare, asa si Sfantul Andrei din biserica Vlahernei, cea asemanatoare cerului, a vazut-o pe Mireasa cea fara de mire imbracata in porfira ca soarele. continuare »

Mărturii din închisorile Aiud, Gherla, Canal

Părinte, când aţi fost arestat, de ce aţi fost acuzat?

Ei, faptul că ne rugam pentru binele creştinismului l‑au clasificat, după codul lor penal, ca activitate intensă contra clasei muncitoare. Am fost arestat la Căldăruşani, într‑un chip puţin mai romantic. Părintele stareţ de acolo mi‑a spus: „Părinte Adrian, eu trebuie să merg cu şareta până la Moara Vlăsiei – primul sat de la Căldăruşani, cel mai apropiat; înainte se numea Codrul Vlăsiei. Acuma‑i spune Moara Săracă. Înainte era Codrul Vlăsiei, unde veneau haiducii şi luptau împotriva fanarioţilor. Când prindeau un boier fanariot, cu caleaşca, cu bani, îi luau banii şi‑i dădeau la săracii români – aţi auzit, nu? Nu luau pentru ei. Între haiduci, cel mai celebru a fost cel de la Caracal, Iancu Jianu. Dar el era boier. Deci, el nu fura de la fanarioţi pentru el, că el avea bani şi moşie, el fura ca să dea la săraci, ani de zile, nu o singură dată! Deci, el avea oamenii lui, care‑i spuneau: „Uite, acuma a pornit de undeva o caleaşcă, un poştalion cu atâţia cai, un fanariot” – şi el ieşea acolo înainte şi îi lua banii şi dădea pe urmă la săraci. Nu la aceiaşi săraci. Ştiţi cumva o întâmplare de‑a lui? Cu vaca?

Nu!

Pot să vă spun. Unui ţăran i se spune câtă dajdie trebuie să dea, că s‑a pus de fanarioţi dajdie şi pe fumărit, şi pe oierit, adică ei spuneau că atâta era porunca fanariotului, mai ales a boierului, a voievodului fanariot, dacă tu aveai şapte oi, el spunea să dai dajdie zece oi, lâna. Câte hornuri ai la casă, pe fumărit – impozit! El spunea odată că vedea de aici câte hornuri ai, pe urmă de acolo… continuare »

“Cand sufletul e in iubirea lui Dumnezeu, cat de bune, cat de placute si vesele sunt atunci toate. Dar, chiar si in iubirea lui Dumnezeu sunt intristari si, cu cat e mai mare iubirea, cu atat mai mari sunt si intristarile.

Maica Domnului n-a pacatuit niciodata, nici macar cu un singur gand, nici n-a pierdut vreodata harul, dar si in ea au fost mari intristari; iar cand statea langa cruce, atunci intristarea ei a fost nemasurata ca oceanul si chinurile sufletului ei au fost neasemanat mai mari decat chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru ca si iubirea ei era neasemanat mai mare decat iubirea Lui Adam in rai. Si daca a ramas in viata, e numai pentru ca a intarit-o puterea Domnului, fiindca Domnul a vrut ca ea sa vada Invierea Lui si, dupa Inaltarea Lui, sa ramana pe pamant spre mangaiere si bucurie apostolilor si noului popor crestin.
continuare »

Ziua de 1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi, fiind începutul anului nou bisericesc.

Obiceiul calculării anului eclezial, numit şi Indiction, începând cu prima zi de toamnă vine din Antichitate. După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii şi, în acelaşi timp, momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.

Praznicul Anului Nou bisericesc s-a aşezat de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, cînd marele împărat Constantin, biruind pe Maxenţiu prigonitorul, a înnoit şi a luminat toată lumea cu dreapta credinţă, dezrădăcinînd praznicele păgîneşti. Astfel a izbăvit pe creştini de jugul greu al persecuţiilor, schimbînd înţelesul vechi al Indictionului. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TFA-PI4zols]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=BgWAkeBNWP4]

 semnalat de Pelerin Ortodox

Procesiunea a avut loc pe data de 25 aug. 2012, iar mâine 28 august va fi sărbatoarea Adormirea Maicii Domnului, Biserica Ortodoxă din Ierusalim fiind pe calendarul vechi.

Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun.

Părinte, acum când situația economi­că și politică a țării e foarte bulver­santă, ce nădejde politică mai putem avea azi, când lipsește un conducător cu o linie politică echilibrată și care să îi pese de țară și de popor mai mult decât de propriul lui scaun?

Toate stăpânirile acestea noi so­cotim că sunt de la Dumnezeu, și avem datoria să ne supunem. Dar sunt stăpâniri dinafară care intră înăuntrul poporului, sărind peste gard, stăpâniri care intră pe ușa democratică a unui popor, care se impun prin modul lor de a guverna și nu sunt impuși dinafară. Care este mai tare în mitocănii acela guvernează, adică cel care are banul să îl poată corupe pe cel sărac. Se ajunge să cumperi conștiința omului cu un kg. de făină și orez și jumătate de litru de ulei. Acesta este politicianul compromis și care se degradează în fața unui popor. Cu ce încredere poți să îi acorzi unui astfel de politician casa și averea unui stat? Cel care acordă votul de încredere unui astfel de politician nu este ca un nebun care își dă foc la propria casă? De aceea noi nu mai ieșim din această sta­re de mizerie. Pentru această mizerie nu e de vină doar Europa și pute­rile lumii, ci în primul rând se datorează lipsei noastre de administrare internă. Pentru că Europa nu vine la mine la primărie să mă controleze ce am lucrat eu într-o lună de zile și cum am asfaltat drumul.

Cel care guvernează trebuie să aibă durere de inimă pentru sărăcia bieților cetățeni. Atâta vreme cât nu avem la cârma țării oameni care săguverneze cu spirit de jertfă pentru popor și cu bi­necuvântarea lui Dumnezeu, nu ieșim la orizont. Căci așa era formula veche de altădată: cu harul lui Dumnezeu, „din mila lui Dumnezeu Domn al acestei țări…”, și cu voința națiunii. O guvernare fără Dumnezeu este o guvernare fără conștiință. Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun.

Cititi integral pe site-ul ATITUDINI.

De ce nu ar trebui să se scoată ectenia catatehumenilor din Liturghiere [1]

Cine sunt catehumenii? La începutul Bisericii și de atunci până astăzi, toți păgânii care se pregăteau să primească taina Sf. Botez erau datori să învețe mai întâi catehismul, să cunoască învățăturile de temelie ale Evangheliei și ale Bisericii. De la data când începeau să învețe adevărurile și să cunoască tainele religiei creștine și până în clipa Botezului, toți catehumenii sau chemații la Sf. Botez, spre deosebire de credincioșii care erau membri botezați ai Bisericii – aveau dreptul să asculte învățăturile religiei și să se roage împreună cu credincioșii Bisericii, să meargă la Biserică și să asculte rugăciunile, cântările și citirile din Biserică, dar numai până la ectenia rânduită pentru ei. Din îndemnul apostolesc și din îndatorirea frățească de a ne ruga unii pentru alții (Iac. 5:16), Biserica a rânduit pentru catehumeni o ectenie specială, o rugăciune obștească așezată în Sf. Liturghie la vremea când trebuiau să părăsească Biserica.
Ectenia începe prin invitarea lor la rugăciune: „Rugați-vă cei chemați Domnului”, apoi se continuă prin invitarea celor credincioși, să se roage pentru catehumeni: „Cei credincioși, pentru cei chemați să ne rugăm”, ca Domnul să-i miluiască, să-i învețe cuvântul adevărului, să le descopere Evanghelia dreptății, să-i unească pe dânșii cu Biserica și să-i mântuiască prin harul Său. Apoi din nou, preotul se adresează catehumenilor și-i invită la plecarea capetelor: „Cei chemați, capetele voastre Domnului să le plecați” și în timp ce credincioșii cu strana răspund lung: „Ție Doamne” – preotul se roagă pentru catehumeni ca Dumnezeu să-i învrednicească de baia nașterii de a doua, adică de veșmântul nestricăciunii, de unire cu Biserica și cu turma ei cea aleasă. Apoi încheie: „Ca și aceștia -adică cei chemați, catehumenii- împreună cu noi să mărească prea cinstitul și de mare cuviință” numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. După răspunsul „amin” din partea tuturor, catehumenii sunt poftiți să părăsească îndată Biserica, prin cuvintele: „Câți sunteți chemați, ieșiți, cei chemați ieșiți, ca nimeni din cei chemați”, se subînțelege – să nu rămână în Biserică. continuare »

Cuvânt de laudă şi rugăciune al Sf. Ştefan Brâncoveanu,
închinat Adormirii Fecioarei Maria

Dar astăzi, Maica Fecioară în chip adeverit se arată ca Aurora cea plină de har, după cum a văzut-o şi mai mult a preţuit-o Solomon, ca Auroră argintie care împodobeşte munţii, înveseleşte văzduhul şi norii şi luminează minunat întreaga lume
(Cântarea Cântărilor 6,10).
Arată-ne şi nouă faţa Ta cea plină de har, preafrumoasă Auroră, podoaba creştinătăţii, nădejdea celor deznădăjduiţi, bucuria şi ajutătoarea sufletelor; şi primeşte ruga preablândului nostru Domn, care de un cuget cu poporul lui Dumnezeu, cel cu nume creştinesc, cinsteşte măririle Tale, laudă sărbătoarea Ta şi prăznuieşte după cuviinţă preaslăvita Ta mutare la Ceruri.
Vino, preadorită Auroră şi cu lumina ta cea străvăzătoare împrăştie norii întunericului, luminează-ne mintea şi cugetarea! O, grăbeşte-te, înaintevestitoare a zilei şi, alungând somnul cel îngreuietor al păcatului, de cumva robii Tăi se află în turma cea tainică, trezeşte-i la faptele vieţii cele veşnice. Hărăzeşte-ne şi nouă acest dar, Preacurată, ca aceia câţi, urmând pilda preaevlaviosului şi iubitorului de Hristos Domnul nostru, au auzit aici laudele Tale şi au preamărit pomenirea slăvitei şi dumnezeieştii Tale mutări, niciodată să nu vadă înserarea acoperământului Tău celui atotputernic. Amin

din revista Atitudini, nr. 24

Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe de nădejde neschimbată mormântul şi moartea nu au ţinut-o.
Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit
în pântecele ei cel pururea fecioresc.

Parintele Sofian Boghiu
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=FOrTpFsDh1Y]

Parintele Arsenie Papacioc

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6Rv14urzfEQ] “Nu aş vrea să fiu înger ca să vorbesc despre Maica Domnului. Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simţi adevărat dragostea şi mila Maicii Domnului.

Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel, decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.

Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.

O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranţă aşadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voinţa unui Frate atât de bun şi a unei Mame atât de îndurătoare! continuare »

În cântarea serafimilor glasurile oamenilor din biserică se unesc cu ale îngerilor din ceruri. Cum îngerii înconjură Tronul Mielului şi umplu templul cerului prin cântarea lor, şi cum ucenicii au întâmpinat pe Împăratul Cerurilor şi Mântuitorul sufletelor, coborât pe pământ, la intrarea în Ierusalim, cu ramuri verzi şi cântări de bucurie, aşa primesc şi astăzi toţi creştinii, Biserica întreagă, pe Marele Arhiereu, Care nevăzut şi tainic coboară din cer în Ierusalimul Sfântului Altar, ca să aducă pentru noi, ca pe o nouă Golgotă, Jertfa de răscumpărare şi de împăcare…

Îndumnezeirea încununează nemurirea omului. Prin Sf. Împărtăşanie se împlineşte făgăduinţa de a ne învrednici să ne facem părtaşi ai firii dumnezeieşti, de care aminteşte Sf. Petru (2:1-4). Îndumnezeirea este cel din urmă şi cel mai mare har pe care îl poate primi omul. Sf. Cuminecătură e hrana nemuririi şi a vieţii divine, puterea sfântă care face din creştini o adunare de dumnezei în jurul lui Dumnezeu.

Preot Ilarion V. Felea

Cartea are 276 de pagini și costă 8 lei. Puteți face comenzi aici.

Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662), teolog si scriitor mistic ortodox. S-a nascut in jurul anului 580 la Constantinopol, intr-o familie aristocrata, care s-a ingrijit sa-i dea o educatie aleasa. Datorita culturii sale deosebite, este remarcat si ajunge secretar prim al imparatului Heraclie. Dupa o activitate relativ scurta, in anul 614, paraseste preocuparile si onorurile lumesti si imbratiseaza viata monahala la manastirea Chrysopolis – Scutari, de pe cealalta parte a Bosforului, ajungand sa detina functia de staret a acestui ase­zamant monahal, in anul 626, in timpul invaziei persane, se refugiaza in Africa, in timpul sederii la Cartagina, in 645, a avut loc o controversa hristologica intre el si Pyrrhus, ex-patriarhul Constantinopolului, in prezenta guvernatorului imperial Grigorie si a mai multi episcopi. Maxim a obtinut o victorie clara impotri­va lui Pyrrhus si a sustinatorilor acestuia care promovau erezia monotelita, ideolo­gie sustinuta la curtea bizantina si de teologii acesteia. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=8SHWo3Ii8tE]

Citiți și:

Teologia liturgic-euharistică a Cuviosului Atanasie din Paros (1721–1813) – Prefaţa Dogmaticii

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=EnTeEe0qtG0] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TOu9ZEcFxy4]

Troparul Sfintei, glasul 1

Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cititi si:

Sfanta Teodora de la Sihla – prima sfanta romanca recunoscuta oficial

Cuvânt din 1956, la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Marea sărbătoare a Schimbării la Faţă a Domnului nostru ne dă prilejul de a ne aminti de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos:

„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine? Cuvintele pe care le grăiesc vouă nu le vorbesc de la Mine Însumi, ci Tatăl – Care este în Mine – Acesta face lucrările. Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine, iar de nu, pentru faptele acestea credeţi Mie” (Ioan 14:10-11).

Mari şi nemăsurate au fost minunile Domnului nostru Iisus Hristos. Cu un singur cuvânt al Său a înviat pe fiica lui Iair, mai marele sinagogii, pe fiul văduvei din Nain, încă şi pe Lazăr, care era în mormânt de patru zile întregi. Cu un singur cuvânt al Său a certat vânturile şi valurile lacului Ghenizaret şi s-a făcut linişte desăvârşită, cu cinci pâini şi doi peşti a săturat cinci mii de oameni fără femei şi copii, iar cu patru pâini, patru mii. continuare »

[dailymotion xhsiu9]

Semnele apocaliptice

Vânturi rele, pierzătoare,
Ameninţă azi mereu
Pe noroadele smerite
Care cred în Dumnezeu.

Bate “Crivăţul” năprasnic,
De la Nordul Comunist,
Răspândind în toată lumea
“Dogmele” lui Anticrist.

Din Apus “Austrul” suflă
Aducând cu el “Progres”,
Care naşte necredinţă
Şi împrăştie eres.

De la Miazăzi mai tare,
“Băltăreţul” s-a pornit
Şi, lovindu-se de “Crivăţ”
Pe cei negri i-a-nroşit.

Iar la Răsărit de soare,
“Valul galben al lui Gog”
Spumegă şi se frământă
Cu “vlăstarii lui Magog”.

Ucenicii stricăciunii
Forfotesc îngrozitor
Căutând să otrăvească
Pe sărmanul muritor.

Grabnic uneltesc perzarea
Cei cu duhul “răzvrătit”
– Şi precum se vede lumea
Nu-i departe de sfârşit –

Urâciunea pustiirii
Şi-a găsit învăţăcei
Care dăscălesc pe oameni
Ca să meargă după ei.

Aceste versuri au fost scrise în
ziua Sfintei Maria Magdalena,
cea întocmai cu Apostolii,
22 iulie 1960, în Sihăstria “Sf. Ana”
de la Hozeva (potrivit cu starea
furtunoasă din cele patru
continente) de către smeritul
Ieroschimonah Ioan Iacob.

Sunt ultimele versuri ale Sfântului Ioan continuare »