Cineva care a vazut cum vine Sfanta Lumina, la Mormantul Mantuitorului din Ierusalim, ne povesteste frumusetea si trairea duhovniceasca a momentului.

Marturie de la Coborarea Sfintei Lumini – foto si video

Explicatii introductive:

Saptamana Patimilor este una foarte sobra in Ierusalim pentru crestinii Ortodocsi. In Joia Mare, in curtea bisericii Sfantului Mormant, Patriarhului Ierusalimului savarseste ceremonia spalarii picioarelor pe un podium special amenajat, unde acesta spala picioarele celor 12 episcopi, in prezenta a sute de pelerini evlaviosi, amintind de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos. Slujbele se continua seara cu cele 12 Denii, intrandu-se in Sfanta si Marea Vineri, in care se face procesiune pe Drumul Crucii, pe care l-a parcurs Domnul nostru Iisus Hristos spre rastignire, cu o cruce mare de lemn, in prezenta clerului si a numerosi pelerini. Drumul Crucii incepe de la Biserica Greaca-Ortodoxa de la Pretoriu, unde se afla Inchisoarea Mantuitorului
si se sfarseste la Golgota. Vineri seara are loc Prohodul Domnului cu cele 3 stari, savarsit pe Piatra Ungerii, locul unde Domnul Hristos a fost uns cu miresme si infasurat in giulgiu curat, fiind acoperita de un epitaf pe care se presara petale rosii de trandafir, care se dau de binecuvantare, la sfarsit, credinciosilor. Dupa savarsirea slujbei de Prohod, toti credinciosii sunt evacuati de catre autoritati, din Biserica Sfantului Mormant si nu li se mai permite accesul pana a doua zi. In Sambata Mare, primii care savarsesc slujba de Inviere dis de dimineata, sunt catolicii, dupa care Sfantul Mormant este verificat si pecetluit cu sigiliu de ceara. Pana la ora 12:00 toti asteapta cu nerabdare, cu manunchiurile de 33 de lumanari si incearca sa ajunga cat mai aproape de Sfantul Mormant. Intre orele 12:00 si 14:00 are loc Litia si se inconjoara de 3 ori Sfantul Mormant, pe rand, de catre comunitatile
crestin-ortodoxe la care participa si copti, armeni si arabi crestini.

continuare »

https://youtu.be/kci8FbVszXQ

Mai mulţi parlamentari PNL au depus la Senat o propunere legislativă prin care propun ca data de 14 mai să fie instituită ca Ziua naţională de cinstire a martirilor români din temniţele comuniste. Propunerea legislativă este semnată de 33 de deputaţi PNL şi a fost depusă, joi, la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, relatează News.ro.

Potrivit proiectului, celebrarea acestei zile poate fi marcată de autorităţile centrale şi locale şi de instituţiile de cultură prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, „în limita alocărilor bugetare alocate”.

De asemenea, proiectul prevede că în ziua de 14 mai, Televiziunea publică, RRA şi Agerpres vor difuza, cu prioritate, emisiuni şi materiale informative despre evenimentele petrecute în timpul prigoanei comuniste din ziua de 14 mai 1948.

Iniţiatorii precizează în expunerea de motive că marea sărbătoare a tuturor românilor care cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temniţele comuniste este ziua de 14 mai 1948, când au fost arestaţi de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, intelectualilor şi a multor români care, prin exemplul de neascultare şi reală libertate exprimată în faţa regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creştini.

„În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948, au fost arestaţi peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea. A ignora istoria suferinţei acelor zile, căreia i-au căzut pradă unii dintre cei mai curaţi şi mai drepţi dintre români, adevărate vlăstare ale eternităţii acestui neam, dar şi lungii perioade marcate de represaliile comunismului, ar fi o greşeală fatală aplicată acurateţei istoriei noastre”, mai spun parlamentarii semnatari ai propunerii legislative.

Potrivit deputatului PNL Mihai Aurelian, „ziua cinstirii martirilor români din temniţele comuniste este una din zilele care trebuie marcate în calendarul oricărui român aflat în căutarea adevărului, spre aducerea aminte sau cunoştinţă a tot ceea ce a însemnat prigoana comunistă”.

„Numele unor titani ai dreptăţii şi credinţei au pierit şi au pătimit în acei ani negri ai istoriei noastre în speranţa că acest neam şi această ţară vor avea un altfel de viitor decât cel pe care-l construiau fiii bolşevicilor trimişi să distrugă România. Părintele Nicolae Steinhardt, pastorul Richard Wurmbrand, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, părintele greco-catolic Tertulian Langa, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr şi soţia sa, scriitorul Mircea Vulcănescu, părintele Iustin Pârvu, Aurelian Bentoiu – politicianul, deputatul şi singurul ministru ialomiţean, preoţi, poeţi, teologi precum Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Nechifor Crainic, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Dumitru Bordeianu, precum şi zeci de mii de alţi români curajoşi au fost săltaţi începând cu 14 mai 1948 de lângă cei dragi şi aruncaţi pentru totdeauna în cele mai întunecate şi oribile locuri de detenţie”, precizează deputatul, într-un comunicat de presă.

Senatul este primă Cameră sesizată în cazul acestei propuneri legislative, forul decizonal fiiind Camera Deputaţilor

Digi24

Părintele Justin Pârvu ne vorbește despre ziua de 14 mai 1948

continuare »

Iisuse Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zecAlmYVtXo]

A venit Sfânta Lumină!
HRISTOS A INVIAT!

Este de remarcat că anul acesta Domnul şi Dumnezeul nostru ne-a trimis Sfânta Lumină în mai puţin de 5 minute de la intrarea în Sfântul Mormânt a patriarhului Teofil a Ierusalimului.

Imagini din-afara Bisericii Sfântului Mormânt
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=LlS4YIncBWo]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=3CcqRNDi0TM] continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=eKTw-SbqwoI] continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=idzdVfGa46E]

click pentru mai multe colinde

Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin la Naşterea Domnului

ând primăvara soseşte şi stihiile trupurilor se întorc iarăşi către înnoire, atunci toţi oamenii, simţind buna adiere a aerului, primesc sănătate trupului. Atunci şi pământul înflorind cu frumuseţea semănăturilor şi înfrumuseţându-se cu tot felul de flori ale ierburilor, îşi face pregătirea roadelor sale. Atunci şi vitele aflând pajişte verde de pădure, se arată bine întremate cu trupurile. Atunci şi neamul păsărilor, ce zboară la înălţime, ciripesc cu veselie. Priveghetoarea şi rândunica deschizându-şi ciucuşoarele dau glas, răsunând munţii, văile şi copacii; şi astfel fac veselă primăvara dulce prin glasurile lor. […] 1

Aşa şi când s-a născut Domnul nostru din Fecioara Maria, ca o primăvară veselitoare a răsărit la toată lumea şi către înnoire s-a întors. Căci a venit Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu, raza măririi Tatălui, prin Care şi veacurile s-au făcut, atât cele văzute cât şi cele nevăzute. Cuvântul cel preasfânt al Tatălui s-a făcut trup fără schimbare din Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria. A fost mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Cel singur iubitor de oameni, Care nu din voie sau din dorinţă bărbătească s-a zămislit în preacuratul pântece al Fecioarei, ci de la Duhul Sfânt. S-a făcut ascultător Părintelui Său, ca prin trupul cel luat de la noi, să vindece neascultarea noastră. Pentru că Duhul Sfânt a venit peste dânsa şi a curăţit-o, dându-i puterea primitoare a Cuvântului, făcând-o şi născătoare. […] continuare »

Suntem iarăşi în preajma Crăciunului.

Ne-am apropiat oare noi sufleteşte de el?

Asemenea măsurători de distanţe sufleteşti nu ne pot fi indiferente, dacă avem o cât de mică credinţă în Dumnezeu şi în adevărul că rosturile şi bucuriile vieţii nu pot fi temeinic împlinite decât în măsura în care procesul de asimilare cerească a făcut ceva spor înlăuntrul fiinţei noastre omeneşti.

Să ne întrebăm, cum bogatul din Evanghelie întreba pe Mântuitorul: ce trebuie să fi făcut noi pentru a putea zice azi că de Crăciunul acesta ne-am apropiat nu numai prin epuizarea foilor calendarului din anul acesta şi prin isprăvile gastronomice de care ne pregătim, ci şi printr-o orânduire nouă a sufletului, a adevăratei noastre vieţi?

Iar răspunsul nu poate fi numai un interogatoriu asupra formelor şi legilor respectate, un examen tehnic asupra conformării la ceea ce e mai mult exteriorul doctrinei creştine: ai furat, ai nedreptăţit, ai respectat poruncile în ceea ce au ele oarecum formal, normativ, de reglementare a raporturilor cu semenii? Ci vom fi întrebaţi dacă a fost ceva viu sufleteşte în noi, vom fi întrebaţi ce disoluţii sufleteşti adânci s-au întâmplat în noi şi ce reconstrucţii interioare pe un alt plan, de jertfă, de prefacere vie. Cineva care ar cerceta apropierea noastră sufletească de Mântuitorul, ne-ar coborî în acele adâncuri de rană vie în care a fost coborât bogatul căruia Mântuitorul îi cerea o totală disoluţie a structurii lui lăuntrice, vinderea tuturor bogăţiilor, arătându-i că simpla conformare oarecum contractuală faţă de porunci, simpla atitudine aparent corectă dar lipsită de prefacerea vie interioară, nu-l pot apropia pe om de cer şi de mântuire. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=tW4URYwMx18]

Creştinii ortodocşi o prăznuiesc astăzi pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

A murit foarte tânără, în jurul vârstei de 27 de ani, fără ca nimeni să ştie de sfinţenia ei. S-a întâmplat, însă după ani mulţi, ca aproape de ea să fie îngropat un marinar, iar în felul acesta, să-i fie descoperite sfintele moaşte neputrezite.

De atunci, moaştele Cuvioasei Parascheva au făcut un veritabil pelerinaj prin toţi Balcanii, oprindu-se, în cele din urmă, în Moldova, în anul 1641, când domnitorul Vasile Lupu le-a adus la Iaşi.

De atunci, Cuvioasa Parascheva se află în România şi a dat naştere uneia dintre cele mai importante pelerinaje din întreaga Europă.

Zeci de mii de credincioşi din toate colţurile ţării se află, în aceste zile, la Iaşi, pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, al cărei hram este sărbătorit marți.

Rândul credincioşilor veniţi să se închine la Sfanta Cuvioasă Parascheva are lungimea de un kilometru. Zeci de mii de pelerini aşteaptă la acest rând.

Timpul de aşteptare a scăzut cu mult faţă de alţi ani, când nevoinţa dura şi câte 12 ore.

Zilele acestea au fost suficiente trei, patru ore de stat la rând.

În cele cinci zile de când a început pelerinajul la Cuvioasa Parascheva se preconizează o prezenţă de 150.000 de pelerini.

Special pentru sărbătoarea Sfintei Parascheva de anul acesta, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi au aduse şi moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

CALEA CEA STRÂMTĂ A SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU – DE LA PRINȚUL AURULUI LA MARTIR AL NEAMULUI ROMÂNESC

De la naștere și până la moarte, viața lui Constantin Brâncoveanu stă sub semnul excepției. Viitorul domn al Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, se naște în anul 1654  într-o nobilă familie de boieri, cu rădăcini istorice vechi, atât românești, cât și bizantine. După tată, Papa (Pavel) Brâncoveanu provenea din vechiul neam al Basarabilor, iar după mamă, din neamul strălucit al Cantacuzinilor, viță veche de împărați.Așa cum în Noul Testament, în Evanghelia după Matei, găsim de la început genealogia Domnului nostru Iisus Hristos pentru a se arăta originea sa împărătească din nemul lui David, tot la fel și în ctitoriile lui Brâncoveanu, atât în biserica de la Mănăstirea Hurezi, cât și în cea de la Bistrița, se pot vedea figuri devoievozi și de boieri zugrăviți în pronaos pentru a demonstra ascendența domnească a domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Constantin Brâncoveanu a fost chemat să conducă țara imediat după moartea neașteptată adomnitorului Șerban Cantacuzino (de numele căruia se leagă Biblia de la București, 1688), unchiul său din partea mamei, într-un moment în care ajunsese mare demnitar – vel logofăt – având o avere însemnată și deosebit de mulțumit de situația sa materială, socială și familială; de aceea probabil și-a permis să refuze inițial cererea boierilor de a conduce țara. La baza alegerii sale ca domn al Țării Românești au stat: vița nobilă a neamului său, calitățile umane pe care le dovedise în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino, dorința majorității boierilor, acceptul unui mare demnitar turc aflat la București, și chiar dorința testamentară a fostului domnitor, care apreciind istețimea logofătului spusese încă din timpul vieții că ,,dacă ar fi să moară într-o vreme în care fiul său ar fi minor, l-ar dori urmaș pe Constantin”. continuare »

[youtube=https://youtu.be/fadAHyrr2YA]

Înălţarea Fecioarei cu trupul la cer

Biserica Ortodoxă crede în înălţarea Fecioarei cu trupul la cer, dar din motivele principiale pe care le-am arătat, ea n-a purces nici la formularea acestei învăţături, precum catolicismul, tot din motivele principiale pe care le-am văzut, a făcut aceasta. Din considerarea acestor motive, rezultă uşor atitudinea ce o poate avea Biserica Ortodoxă faţă de această nouă dogmă. Ea nu va contesta în principiu adevărul afirmat prin ea. Dar va vedea în ea o simplificare raţionalistă a unei învă­ţaturi a cărei tainică complexitate e apărată mai bine prin afirmarea ei generală, nedefinită într-o formulare, care în mod nece­sar trebuie să fie unilaterală. Aceasta în general. Iar în special, teologia ortodoxă se va vedea obligată, în faţa acestei dogme catolice, la o nouă sarcină: să accentueze din această învăţătură elementele pe care dogma catolică, prin definiţia ei simplifica­toare, de bună seamă că le-a nesocotit.

Iar în cazul de faţă, aceste elemente nesocotite de dogma catolică, indică, în rezumat caracterul acoperit al acestei învă­ţături, motivele pentru care ea e cinstită cu o respectuoasă dis­creţie. Pe lângă faptul că această învăţătură e o taină în sensul în care toate învăţăturile creştine sunt taine, ea e şi în sensul de învăţătură care se vrea păstrată în sfiala tăcerii.

Până acum nu cunoaştem textul decretului papal de for­mulare a nouii dogme. Nu ştim deci pe ce temeiuri o sprijină şi nici cum o înţelege. Dar în lipsa acestui text, putem deduce din propunerea de dogmatizare de la Vatican şi din expunerile acestei învăţături în Dogmaticele catolice, cam pe ce temeiuri şi în ce sens trebuie să fi fost formulată noua dogmă.

Deşi teologii catolici recunosc că în Sf. Scriptură nu există niciun temei pentru această învăţătură şi nici în primele şase veacuri creştine, totuşi ei afirmă că ea se întemeiază pe o revelaţiune făcută Apostolilor, pentru că altfel admit că n-ar mai puntea fi proclamată ca dogmă. Cei 197 de episcopi, care au propus la conciliul din Vatican decretarea acestei dogme, au afirmat că ea e o tradiţie apostolică bazată pe o revelaţie 1a). continuare »

La Mănăstirea cu hramul Sfinții Arhangheli din Celie, Serbia a avut loc joi 12 iunie deshumarea osemintelor Sfântului Iustin Popovici, marele teolog și mărturisitor anti-ecumenist al sec. XX. Sfintele sale oseminte au fost așezate într-o raclă spre a fi proslăvite și de credincioșii din ce în ce mai numeroși la acea mănăstire. Numai la acest eveniment au fost peste 15.500 de oameni.

Astfel, este prima dată când de prăznuirea Sfântului Iustin, binecredincioșii au posibilitatea de a se închina sfintelor sale moaște.

Sfinte Iustin de la Celie roagă-te pentru biruința drepcredincioșilor asupra ecumenismului!