22 Octombrie 2013: Craniul unui Nou Mucenic anonim din gropile comune de la Aiud a izvorât abundent mir în această dimineaţă la biserica Sfântul Gheorghe construită de Sfântul Constantin Brâncoveanu la Palatul Mogoşoaia

Dupa cum se vede, a curs circa jumătate de litru de Sfânt Mir. Martorii susţin că dimineață brobonea cu putere, după ce mai înainte fusese uscat. Noi am ajuns după câteva ore, când doar transpirau cu Sfânt Mir. Minunea ne aduce aminte de Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir – pe care îl vom prăznui sâmbătă. Harul lui Dumnezeu lucrează și astăzi, ca și în vechime, în Biserică. Sfinții de astăzi nu sunt cu nimic mai prejos de cei din vechime. Totul este să ne hotărâm să le urmăm calea. Mare parte dintre sfinții închisorilor comuniste au fost mireni – asemenea Marilor Mucenici Dimitrie și Gheorghe.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, moaştele vor zăbovi la această biserică până Duminică.

Iată câteva poze şi o filmare (voi reveni cu noi filmări şi date relevante). Am fost la faţa locului şi depun mărturie. Craniul îl ştiu de ani de zile. Mirosea extraordinar şi a fost cinstit nu o dată la conferinţele dedicate noilor mucenici şi mărturisitori. Aseară fusese o conferinţă unde fusese venerat la Târgovişte. Din câte ştiu, aceste moaşte ajută mult împotriva patimilor grele. În filmare se aude la un moment dat cum se chinuie cineva din cauza demonului la apropierea de Sfintele Moaște. Desigur, cu aceste lucruri trebuie să fim discreți. Și totuși, nu pot să nu remarc faptul că în Duminica aceasta s-a citit tocmai pericopa evanghelică despre demonizatul izbăvit de Hristos.

Veniţi să ne veselim de Domnul şi să strigăm Lui cu glas de bucurie!
Marian Maricaru | Dogmatică Empirică

Numele mamei Sfintei Parascheva nu este cunoscut, însă ştim că pe tatăl ei îl chema Nichita. De asemenea, Parascheva a mai avut şi un frate care a ales şi el foarte de tânăr să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, călugărindu-se şi primind numele de Eftimie. Foarte apreciat de cârmuitorii bisericeşti ai vremurilor de atunci pentru învăţătura şi vieţuirea sa sfântă, Eftimie a ajuns chiar episcop, în localitatea Madite. continuare »

Viata Sfintei Cuvioase Parascheva (tvr Iasi 2011)
continuare »

Mascarada Abatorului

Totul a început după anul 1945, cînd în România ocupată de trupele sovietice s-au răspîndit o sumedenie de relatări despre presupuse crime săvîrşite de membrii Gărzii de Fier în timpul aşa-zisei “rebeliuni legionare”, practic o lovitură de stat a lui Ion Antonescu împotriva foştilor parteneri de guvernare. Scopul a fost denigrarea uneia dintre cele mai anticomuniste organizaţii din România interbelică şi începerea unei adevărate “vînători de vrăjitoare”. Una din cele mai răspîndite şi îngrozitoare poveşti despre acea perioadă a fost cea legată de “progromul de la abatorul din Bucureşti”. Prin diverse articole apărute în presa comunistă, luări de poziţie, cărţi (Marin Preda) sau filme (Sergiu Nicolaescu) s-a sedimentat în conştiinţa publică faptul că zeci de evrei au fost ucişi şi agăţaţi ca animalele în cîrlige de măcelărie în timpul violenţelor din ianuarie 1941. Mişcarea Legionară a negat întotdeauna acest lucru, aducînd drept argument lipsa probelor concrete şi de necontestat.

În 1946 procurorii comunişti au deschis dosarul “Abator” pe baza zvonurilor lansate de propagandiştii sovietici. Au fost anchetaţi atunci muncitorii şi medicii angajaţi ai abatorului în 1941. Nu au fost găsite probe referitoare la existenţa masacrului, dosarul fiind în cele din urmă închis. Pînă şi angajaţii evrei, precum tinichigiul Segal, au declarat că nu a existat nici o crimă şi nici un cadavru nu a fost atîrnat în cîrlige.

Dintre toţi cei audiaţi, doar măcelarul Horwat a afirmat că el crede în versiunea pogromului, dar acesta nu era angajat al abatorului în 1941. Cu toate acestea, el a fost răsplătit de autorităţile vremii pentru declaraţia sa cu funcţia de director al instituţiei. continuare »

Anti-românul Antonescu a propus urmatorul proiect de lege: Minimalizarea Holocaustului se va pedepsi cu închisoarea, vor fi interzise simbolurile şi organizaţiile cu caracter legionar

Liderul PNL, Crin Antonescu, a anunţat că va depune o iniţiativă legislativă pentru modificarea şi completarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob prin care „minimalizarea Holocaustului” se va pedepsi cu închisoarea. De asemenea, vor fi interzise simbolurile şi organizaţiile cu caracter legionar. Antonescu a ales să facă acest anunţ astăzi, deoarece mâine se comemorează ziua Holocaustului în România.

„Între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise vor fi introduse şi acelea cu caracter legionar pentru a ţine cont de o realitate istorică. Această referire este perfect justificată de politica rasială promovată între septembrie 1940 şi ianuarie 1941 de guvernarea legionară, de atrocităţile comise la adresa cetăţenilor de origine iudaică şi nu numai. Totodată se introduce în lege şi o definiţie dată Holocaustului pe teritoriul României astfel încât această să introducă şi persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român pe teritoriile administrate de acestea în perioada 1940 – 1944”, a declarat deputatul PNL, George Scutaru, co-iniţiator al proiectului de lege, care a adăugat că proiectul este realizat în colaborare cu Institutul „Elie Wiesel”.Crin Antonescu a precizat că va cere o procedură de urgenţă în Parlament pentru această iniţiativă.

Întrebat dacă afirmaţiile ministrului delegat Dan Şova, care a declarat că evreii nu au avut de suferit în România, afirmaţie asupra căreia a revenit ulterior, ar intra sub incidenţa noii legi, Antonescu a răspuns că da.
Liderul PNL a subliniat că recitarea unor poezii ale unor autori cu afinităţi legionare sau legionari nu intră sub incidenţa legii.

Se ştie din statistici că 80% dintre cei întemniţaţi în închisorile comuniste au fost LEGIONARI, din Mişcarea Legionară făcând parte elita ţării din acea perioadă. Ne dorim cu toţii cinstirea lor cum se cuvine, canonizarea lor şi aflarea adevărului despre sioniştii ce au pus la cale toată teroarea din închisorile de atunci. Sioniştii actuali simt această presiune, că acest moment se apropie şi prin puterea Mântuitorului Hristos se va întâmpla. Conducătorii ţării de după ’89 încoace s-au făcut slugi netrebnice în favoarea duşmanilor ţării şi au curajul să înfrunte o istorie întreagă, care stă la temelia demnităţii noastre naţionale. continuare »

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Arhiepiscopia Iașilor

Sărbătoarea Sfintei Parascheva – 2013

Joi, 10 octombrie 2013:

• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Utrenia şi Sf. Liturghie (în Catedrala Mitropolitană)
• Orele 13.00–Ceremonia de întâmpinare, la Catedrala Mitropolitană din Iași, a icoanei Prodromița, adusă de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului (București)
• Orele 16.00-17.00– Ceasul al IX-lea și Vecernia (în Catedrala Mitropolitană)
• Orele 17.00– Lansarea noului volum din Colecția „Viața în Hristos. Pagini de Filocalie” –Omilii, autor:Sfântul Simeon din Muntele Minunat (în Secția Studium a Bibliotecii „Dumitru Stăniloae” din Iași)
• Orele 19.00– Ceremonia de întâmpinare, la Catedrala Mitropolitană din Iași, a sfintelor moaşte ale Sfântului Simeon de la Muntele Minunat (aduse de la Mănăstirea Neamț)

Vineri, 11 octombrie 2013:

• Orele 06.30–Procesiune cu moaştele Sf. Cuv. Parascheva, înconjurul Catedralei prin Bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi depunerea lor, spre închinare, pe platoul din faţa Căminului preoțesc „Sf. M. Mc. Gheorghe”
• Orele 07.00 –Sfinţirea apei (aghiazma mică) și Sf. Maslu (în curtea Catedralei Mitropolitane)
• Orele 08.00-11.30–Utrenia şi Sf. Liturghie arhierească (în Catedrala Mitropolitană)
• Orele 16.00-17.00– Ceasul al IX-lea și Vecernia (în Catedrala Mitropolitană)
• Orele 19.00-20.30 –Pelerinajul Calea Sfinţilor – Procesiune cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva și moaștele Sfântului Simeon de la Muntele Minunat. continuare »

Recursul la memorie şi demnitate intentat de GAZETA de Maramureş şi susţinut de o lungă listă de instituţii şi persoane a mai înregistrat o victorie: săptămâna trecută, Consiliul Local Târgu Lăpuş a aprobat, în unanimitate, acordarea post mortem a titlului de cetăţean de onoare părintelui Nicolae Steinhardt.

În urmă cu câteva săptămâni, GAZETA de Maramureş a iniţiat un demers intitulat sugestiv: recurs la memorie şi demnitate. Pentru că, recăpătându-ne memoria, noi, cei de azi, să ne recâştigăm demnitatea. Trebuie să ne întoarcem la valorile şi oamenii adevăraţi ai acestui Neam. De aceea, am propus un gest simbolic: acordarea post mortem a titlului de cetăţean de onoare pentru părintele Justin Pârvu la Baia Sprie, Nicolae Steinhardt la Târgu Lăpuş şi Aurel Vişovan, Gheorghe I. Brătianu, Iuliu Maniu şi Iuliu Hossu la Sighetu Marmaţiei. Pentru onoarea şi demnitatea noastră, a generaţiilor de azi, pentru că ei şi-au câştigat aceste virtuţi prin viaţa şi moartea lor.

În 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, în cadrul unui eveniment înălţător, relatat pe larg în numărul trecut al GAZETEI i s-a acordat post mortem titlul de cetăţean de onoare părintelui Justin Pârvu.

Săptămâna trecută a venit rândul Consiliului Local Târgu Lăpuş să voteze în unanimitate propunerea GAZETEI, susţinută de o lungă listă de instituţii şi asociaţii – Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, Î.PS Justinian şi PS Justin, Episcopia Greco Catolică, AFDPR, cărora le mulţumim. Primarul oraşului Târgu Lăpuş a declarat: „hotărârea privind acordarea titlului de cetăţean de onoare post-mortem pentru Nicolae Steinhardt a fost aprobată în unanimitate de către Consiliul Local. Ne gândim cum să organizăm decernarea acestui titlu, care ne onorează în mod deosebit”. continuare »

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a făcut public  raportul arheologic privind investigațiile de teren de la fosta colonie de muncă de la Periprava. Diagnosticul arheologic confirmă existența unei gropi comune cu rămășițe umane aparținând unor victime de la colonia de muncă.
“În urma investigațiilor întreprinse în septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) la Periprava (jud. Tulcea) a identificat un loc de înhumare a deținuților decedați în perioada 1958-1963 în colonia de muncă Periprava. Locul de înhumare se află în perimetrul actualului cimitir al localității, într-o zonă lipsită de morminte ale comunității locale de ruși lipoveni. Săpăturile arheologice au acoperit un areal circa 700 mp, fiind identificate rămășițe umane aparținând unor defuncți depuși în modalități diferite, înhumați în mai multe perioade. continuare »

Simbol al rezistenţei anticomuniste din Vrancea, părintele Marcu s-a născut la 28 noiembrie 1906 în localitatea vrânceană Poiana, într-o familie cu tradiţie preoţească. A suferit martiriul închisorilor comuniste timp de 15 ani şi a plecat la Domnul printr-o moarte violentă. Mare trăitor al Ortodoxiei şi iubitor de neam, este încă unul dintre numeroşii preoţi ortodocşi care s-au jertfit pentru credinţă, putând fi trecut în rândul martirilor.

În 1928 a absolvit Seminarul Sf. Gheorghe din Roman, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie din Iaşi, pe care o va termina mai târziu, din cauza greutăţilor. La 1 noiembrie 1929 este numit profesor la Şcoala Normală de învăţători din Focşani, unde a stat până la 1 decembrie 1931. La 11 ianuarie 1931 se căsătoreşte cu Elena Chifulescu, cununat fiind de liderul Mişcării Legionare, Corneliu Z. Codreanu. A avut trei copii: Gabriela, Mihaela şi Corneliu.

Este hirotonit pe seama parohiei Nistoreşti, 1931. A intrat în organizaţia legionară încă din 1929, devenind şef legionar de plasă, apoi şef pe judeţul Putna, până în 1938, când s-au desfiinţat partidele politice. În timpul represiunii din decembrie 1933, după uciderea lui I. Gh. Duca, este arestat şi dus la penitenciarul Focşani timp de peste o lună, fără mandat de arestare şi fără explicaţii. Ridicarea şi sfinţirea unei troiţe, în mai 1936, din iniţiativa sa şi cu participarea preotului Vasile Boldeanu şi altor lideri legionari, va constitui cap de acuzare ca „acţiune legionară”. continuare »

Un popor atâta există cât trăieşte Evanghelia. Dar vrăjmaşii neamului nostru au ştiut să ne dezmoştenească de formele acestea ale noastre. Că vedeţi prea bine, când vor să scoată religia din şcoală, când icoana, şi unde mai punem că, înşişi fiii noştri sunt cei care ajută la acest dezastru religios şi moral. Pentru că învăţătorul nostru, ca să îşi poate avea postul acolo, zice:  „Da, nu mai e nevoie, să întrebăm poporul. Are nevoie de religie în şcoală?” „N-are nevoie”. Şi împreună cu domnul învăţător o dă la o parte din şcoală.

Noi nu avem nici cea mai elementară concepţie despre unitate, despre rezistenţa noastră în unitate. Noi suntem foarte dispersaţi. Nu poţi uni un român, doi, trei, patru şi nu mai este această unitate pentru că nu mai este aceeaşi silinţă, nu mai este aceeaşi gândire, nu mai este aceeaşi simţire. Că dacă vezi pe unul că posteşte şi dacă scoţi tu la serviciu, acolo  la ora mesei, un borcan de zacuscă sau nişte sarmale, ceilalţi se iau de tine: „A, tu posteşti, tu eşti mare evlavios”. Şi aşa de două, trei ori, până nu mai vine nici el cu fasolea şi se modernizează.  Să luăm un exemplu de la străini: evreii există în istorie de 7000 de ani. Datorită cărui fapt? A unităţii lor. Oriunde ar fi, un evreu în Australia, dacă a primit o palmă de la un australian, sau o palmă în România, într-o oră ştie tot globul că a fost maltratat. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=9PdaZdhWL50]

O veste zguduia întreaga Ortodoxie, cu precădere pe cea românească: Părintele Justin a trecut la Domnul! Se întâmpla fix acum 3 luni, după o îndelungă suferinţă, asumată cu demnitate. Dar nu au trecut decât puţine ceasuri ca să trăim minunea: S-A NĂSCUT UN SFÂNT! Un nou sfânt român! Şi bucuria învierii a cuprins inimile multora, rugându-se aşa: Sfinte Părinte Justin, mărturisitor al Ortodoxiei şi al neamului românesc, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Opera vastă a Cuviosului Serafim Rose – Un maret condei a fost oprit, de Pr. Alexie Young

Atunci când trăia, ieromonahul Serafim Rose nu a fost cunoscut în mod personal decât de câteva sute de persoane – cei care l-au cunoscut în San Francisco înainte de mutarea Frăţiei Sfântul Herman pe îndepărtatul şi împăduritul vârf de munte al schitului, cei care au făcut lungul şi uneori dificilul pelerinaj la Mănăstire precum şi alţii care au slujit pe teritoriul nostru misionar. Totuşi, mai multe mii de oameni l-au cunoscut prin cărţile şi articolele sale – un torent care, în ultimii săi nouăsprezece ani, se revărsa atât în limba engleză cât şi în limba rusă.

Aceste scrieri pot fi împărţite în două categorii majore: traduceri şi comentarii teologice. Dar înainte să le discutăm, este necesar să înţelegem câte ceva din duhul care le-a inspirat.

Deşi părintele Serafim şi-a pus mintea, sufletul şi inima în tot ce a scris, într-o o prelegere ţinută la Pelerinajul de iarnă Sfântul Herman de la Mănăstirea Sfânta Treime din New York în 1979 (publicată sub titlul “Ortodoxia în USA” în The OrthodoxWord, nr. 91, 1980) am găsit exprimată grija lui de căpetenie din toate cărţile sale: “Cum mai putem rămâne ortodocşi, dezvoltându-ne Ortodoxia împotriva duhului acestei lumi care ne atacă din toate părţile?” El se temea că “Ortodoxia din America, dacă e lăsată în voia ei, s-ar transforma pur şi simplu într-un «protestantism de rit răsăritean» – cu alte cuvinte ar păstra câte ceva din aspectele exterioare ale Ortodoxiei, dar lăuntric nu ar fi foarte diferită de lumescul protestantism.”

 Cum putem contracara influenţa lumescului în încercarea noastră de a-I urma lui Hristos? “Ducând o luptă duhovnicească interioară împotriva lumescului. (…) [Ortodoxia] este în primul rând a inimii, nu numai a minţii, ceva viu şi cald, nu abstract şi rece. (…) O persoană care ia în serios Ortodoxia, care începe cu adevărat să lucreze cu inima la înţelegerea ei, încercând să afle un nou de mod viaţă, dobândeşte cel puţin o parte din calitatea a ceea ce am putea numi mireasma adevăratului creştinism. (…) Acest tip de Ortodoxie nu poate fi dobândit peste noapte; e nevoie de suferinţă, experienţă, cercare. Dar înainte de toate, necesită hotărâre.”

El însuşi a recunoscut acest tip de “hotărâre” în vieţile sfinţilor; el credea că “dragostea pentru sfinţii lui Hristos e unul din criteriile adevăratei Ortodoxii” şi, din această pricină, a început să traducă numeroase astfel de vieţi de la care cititorii vorbitori de limba engleză să se inspire la fel ca şi el. În acest sens, printre eforturile sale e de remarcat Tebaida Nordului – o colecţie impresionantă de vieţi de sfinţi ai nordului Rusiei. A tradus de asemenea şi Vita Patrum de Sfântul Grigorie de Tours, făcând accesibilă pentru prima dată în limba engleză puţin cunoscutele vieţi de sfinţi din Galia secolelor V şi VI. Multe dintre acestea au apărut deja în The Orthodox Word şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, întreaga colecţie va fi curând gata de publicare în volum. continuare »

Cinstitele moaste ale Sfintilor si Dreptilor Parinti Ioachim si Ana au plecat duminica, 25 august 2013, la orele 16:00, de la Catedrala Patriarhala din Bucuresti spre Arhiepiscopia Dunarii de Jos. Ele au fost duse de catre o delegatie cipriota, condusa de Inaltpreasfintitul Parinte Isaia, Mitropolitul de Tamassos si Orinis.

Moastele Sfintilor si Dreptilor Parinti Ioachim si Ana s-au aflat spre inchinare la Catedrala Patriarhala de vineri, 23 august, pana astazi, 25 august. Sfintele moaste au fost aduse din Cipru in Romania cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la invitatia Inaltpreasfintitului Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos, vineri, 23 august.

Pe durata sederii lor la Catedrala Patriarhala din Bucuresti mii de credinciosi au avut prilejul de a se inchina si de a adresa rugaciuni Sfintilor si Dreptilor Parinti Ioachim si Ana