[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WeRCEH_MrI8]
Parinte, ne bucuram ca va gasim sanatos si ca bunul Dumnezeu va tine inca alaturi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vremuri tulburi in care ne aflam. Multi crestini, din toate partile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pentru sfintia voastra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grabnic. Cum ati depasit boala? Ati simtit sprijinul rugaciunilor lor?
Eu nu sunt in masura sa multumesc crestinilor ortodocsi, si cunoscuti, si necunoscuti, si sa le apreciez solidaritatea lor pentru suferinta. Nu sunt in masura nici sa le multumesc, dar nici sa ma ridic la inaltimea convingerilor pe care le au fata de nevrednicia mea, ca om pacatos. Este adevarat si m-am convins de solidaritatea aceasta crestina intre viata de manastire si viata mirenilor crestini ortodocsi, si care mi-a dat un semnal foarte puternic ca exista totusi in viata noastra crestina sentimentul acesta al dragostei, de ajutorare, in care dragostea cu adevarat face minuni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucurat mult si mi-a dat viata si nadejdea ca ne putem mentine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de suferinta, incat sa ni se umezeasca ochii pentru binele celuilalt. Dau slava lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu sunt vrednic de atata dragoste din partea credinciosilor. Eu le multumesc tuturor acestora si Dumnezeu sa le daruiasca lor, familiilor lor si neamului nostru, bucuria pe care am avut-o de sarbatorile acestea ale Nasterii si Botezului Domnului si sa le implineasca cele mai inalte idealuri ale vietii noastre crestine!
ATITUDINI NR.9, extras din interviul realizat de monahia Fotini,
18 ianuarie 2010, la praznuirea Sfintilor Athanasie si Chiril