Entuziasmul media faţă de evenimentul care a avut loc pe 27 aprilie la Vatican a fost aproape fără precedent, dar la fel de semnificativ a fost şi evenimentul: mai exact, doi papi au prezidat canonizarea altor doi papi. La ceremonia care a durat mai mult de două ore au fost prezenţi mai mult de 50 de şefi de stat, 1000 de episcopi şi peste un milion de participanţi. Papa Francisc, însoţit de Papa Benedict al XVI-lea, au proclamat sfinţenia a doi predecesori pontificali: Papa Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea.
Atenţia atrasă în întreaga lume de ritul de canonizare a doi papi, efectuat cu grijă, a produs un nou val de creştere a popularităţii Papei Francisc. Această acţiune fără precedent de dublă canonizare pontificală a demonstrat şi excepţionalele abilităţi politice şi de conducător ale Papei Francisc. Într-adevăr, calităţile diplomatice ale Papei Francisc au ocupat un loc central în cadrul reportajelor internaţionale, datorită faptului că şi-a crescut, cu îndemânare, gradul de susţinere atât din partea romano-catolicilor progresişti, cât şi a celor conservatori, prezidând canonizarea atât a liberalului Papă Ioan al XXIII-lea, iniţiatorul mişcării de reformă de la Sinodul Vatican II din anii 1960, cât şi a fermului conservator Papă Ioan Paul al II-lea, care a închis uşa reformei. Deşi oficialii de la Vatican au negat abilul subtext politic al acestei duble canonizări, faptele dovedesc că această stratagemă era menită să-l întărească pe Papa Francisc în acţiunea sa de impunere a propriei viziuni asupra Bisericii Romano Catolice, ieşind atât din umbra Papei Ioan, cât şi a Papei Ioan Paul.
Poate nu tocmai surprinzător, dimensiunile religioase a acestei duble canonizări au atras mult mai puţin interes decât aspectele politice, simbolice şi istorice ale evenimentului. Chestiunile de credinţă au fost aproape cu totul absente din cele mai multe discuţii despre canonizare, la fel ca şi explicaţiile cu privire chiar la sfinţenie. Deşi sfinţii ocupă un loc central în învăţăturile tuturor bisericilor apostolice, înţelesul şi sensul sfinţeniei nu este acelaşi în Biserica Romano-Catolică şi în cea Ortodoxă. Mai mult, diferenţele în ceea ce priveşte înţelegerea sfinţeniei constituie un punct fundamental de divergenţă teologică între Biserica Răsăritului şi cea a Apusului. continuare »