Arhiepiscopul Greciei Ieronim, președintele Greciei Prokopis Pavlopoulos și prim-ministrul Alexis Tsipras au stat departe de portul Pireu astăzi, cu toții încercând să se distanțeze de controversatul Mitropolit de Pireu, Serafim.
Toți cei trei lideri au sărbătorit Epifania (Boboteaza) în alte locații din Atena.

Aceasta a fost pentru prima dată când ERT (postul național de televiziune) nu a difuzat evenimentul în direct, arătând sărbătorirea evenimentului din alte orașe de pe cuprinsul Greciei.
În mod normal sfinţirea apelor avea loc „oficial” în port, acolo unde membrii din marina greacă intrau în apă pentru a recupera crucea. Aceasta este pentru prima dată în istoria recentă când Arhiepiscopul, președintele și prim-ministrul au fost absenţi de la festivitățile din Pireu.
Serafim a fost cap de afiş pe prima pagină a ziarelor internaționale ca urmare a criticiloraduse în timpul dezbaterilor din parlament privind eventuala trecere a legilor care permit uniunile civile pentru cuplurile de același sex. Acesta pretinde că Statele Unite, evreii, Rockefeller, George Soros și alte „forțe oculte” sunt responsabile, încearcând să submineze moștenirea creștin ortodoxă a Greciei.

Mai multe pe site-ul revistei Atitudini.

Hrisostom, Mitropolitul de Messinia, a cărui eparhie acoperă sudul Greciei, a declarat într-un interviu, că homosexualii, la fel ca toți oamenii, sunt creația lui Dumnezeu și merita acelasi respect si nu violenta și respingere.

Hrisostom a mers în profunzime, folosind chiar referință biblică:

“Noi nu trebuie să uităm modul Hristos a răspuns femeii păcătoase, în conformitate cu Evangheliile, care au devenit Cuvântul Său. “Cine este fără păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra în ea.”

NU ECUMENISMULUI! NU CĂSĂTORIILOR DINTRE HOMOSEXUALI!

În perioada 19-26 ian. 2015 are loc blestemata săptămână de rugăciune ecumenistă în numele lui antihrist! Prin participarea Patriarhiei Române (prin trădătorii de mitropoliți, episcopi și preoți în frunte cu patriarhul, ce calcă în picioare Sfintele Canoane și batjocoresc jertfele sfinților pentru dreapta credință), se vor recunoaște implicit toate ereziile de care se fac vinovate pseudo-bisericile cu care se vor ruga. Un fapt deosebit de grav îl constituie girul pe care îl va da joi, orele 17 Patriarhia Română pseudo-bisericii luterane, care și-a dat acceptul pentru căsătoriile dintre homosexuali (de ex. în Finlanda, Suedia) și pentru hirotonia femeilor în episcopi, preoți de câțiva ani buni. Prin această întâlnire Patriarhia Română girează indirect aceste blestemăţii.

Ce putem face?

Ideal ar fi să meargă credincioși cu pancarde anti-ecumeniste și cu ceva ouă mai vechi pe care să le trântească în mitrele și fesurile lupilor ecumeniști. Dacă nu aveți curajul, măcar să avertizați pe cei care vor să participe la astfel de întâlniri că se leapădă de credința ortodoxă și conform canoanelor se afurisesc.

Avem rugămintea să ne scrieți cazurile din localitatea dvs. unde au loc astfel de întâlniri ecumeniste, ca să știm de cine să ne ferim.

Biserica catolică ar trebui să îi judece cu mai puţină asprime pe homosexuali şi, deşi continuă să se opună căsătoriilor gay, ar trebui să îi primească în rândurile sale pe copiii cuplurilor homosexuale cu o demnitate egală, se afirmă într-un document oficial emis joi de Vatican.
Potrivit acestui document de 75 de pagini, redactat ca material pregătitor pentru sinodul episcopilor catolici ce va avea loc la Vatican în luna octombrie şi care va fi destinat problemelor familiale, cei 1,2 miliarde de membri ai Bisericii catolice ar trebui să devină mai puţin “exclusivişti” şi mai “smeriţi”.

Documentul, cunoscut şi sub denumirea latinească “Instrumentum Laboris”, prezintă uriaşa prăpastie dintre învăţăturile oficiale ale Bisericii catolice în domeniul moralităţii sexuale şi acceptarea şi înţelegerea acestora de credincioşii din lumea întreagă.

Concluziile din acest text au fost formulate pe baza unui sondaj ce a inclus 39 de întrebări la care au răspuns credincioşi din dioceze din diverse zone ale Globului. Pentru prima dată în pregătirea unui astfel de sinod, Vaticanul a cerut episcopilor săi să distribuie chestionarul preoţilor din parohiile lor şi să înregistreze opiniile credincioşilor.

În acel text se afirmă că, deşi episcopii catolici continuă să se opună guvernelor care “redefinesc” mariajul prin legalizarea căsătoriilor şi a uniunilor civile între persoanele de acelaşi sex, Biserica catolică trebuie să găsească un echilibru între învăţăturile sale despre familia tradiţională şi “o atitudine respectuoasă, lipsită de prejudecăţi, faţă de persoanele care trăiesc în astfel de uniuni”.

Danemarca a adoptat, recent, legislația care obligă toate bisericile să ofere servicii de „cununie religioasă” cuplurilor de același sex. Nu doar biserica Luterană, care este biserică de stat în Danemarca, ci toate bisericile.

Știrea mai conține un detaliu interesant: ministrul de resort din guvernul danez, cel care a supervizat proiectul de lege și l-a susținut împotriva opoziției creștinilor este ateu (sau agnostic, cum este la modă acum să se spună).

Așadar, cine discriminează pe cine, cine obligă pe cine – și mai ales, cine nu și-a respectat promisiunile că nu va încălca niciodată libertatea religioasă a altora? Ați răspuns: „lobby-ul homosexual”? Ați răspuns corect. Exact aceasta este dimensiunea onestității și respectului pe care activiștii gay îl au față de creștini: dimensiunea unei minciuni ordinare, disimulată atent sub cuvintele mari și termenii goi de conținut ai „drepturilor omului”.

Danemarca este prima țară din lume care a legiferat o formă de „parteneriat civil” între persoane de același sex, în 1989. Astăzi, ea continuă să fie în avangarda ideologiei homofile, expunând celor care au ochi de văzut și minte de înțeles întregul plan: distrugerea celor doi stâlpi ai civilizației, Familia și Biserica. Naivii care mai cred că această luptă este despre „drepturile homosexualilor” mai au, oare, nevoie și de alte argumente?

Danemarca a fost prima ţară din lume care a legalizat parteneriatele civile pentru cuplurile de homosexuali și lesbiene, în 1989.

După 23 de ani de la primul pas, treptat, s-a ajuns acolo unde era de așteptat să se ajungă: la „căsătoria” religioasă homosexuală.

Iată cum a parcurs Danemarca pașii care se parcurg în timp, dar sigur, de orice stat care părăsește modelul căsătoriei naturale bărbat-femeie:

1989 – Legalizarea parteneriatelor civile indiferent de sexul partenerilor

1997 – Lege pentru interzicerea inseminării artificiale a lesbienelor

1999 – Lege privind faptul că persoana homosexuală poate adopta copilul natural al persoanei partenere

2006 – Anularea Legii pentru interzicerea inseminării artificiale a lesbienelor

2006 – Respingere a „căsătoriei” între persoane de același sex

2010 – Lege pentru legalizarea adopției de către cuplurile de același sex

2010 – Respingere a „căsătoriei” între persoane de același sex

2012 – Legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, care prevede obligativitatea bisericii de a oficia „căsătorii” religioase pentru cuplurile de același sex

Deși activiștii „căsătoriei” homosexuale declară la început că nu doresc căsătorii religioase și nu doresc adoptarea de copii, pas cu pas, exact aceste cereri ajung să fie satisfăcute de către stat.

Parlamentul a votat noua lege în privinţa căsătoriilor între persoane de acelaşi sex cu o largă majoritate, devenind astfel obligatoriu pentru toate bisericile să celebreze căsătorii homosexuale. Conform legii, preoţii pot refuza, dar episcopul local este obligat să găsească o altă biserică unde să se oficieze ceremonia.

Ca urmare, biserica are în acest moment două ritualuri de ceremonie. Cel tradiţional, pentru cupluri de sexe diferite, şi altul nou, pentru cupluri de acelaşi sex.

Milionarul Stig Elling, fost politician de extremă dreaptă, anunțând în 2012 că se va „căsători” cu partenerul lui, cu care era de 28 de ani împreună, a spus: „Ne-am simțit ca și cum am fi trăit în Evul Mediu. Suntem în 2012!”

Dar renunțarea statului de a proteja căsătoria naturală bărbat-femeie nu se va opri aici. Mai devreme sau mai târziu, sub același pretext, că nu mai suntem în Evul Mediu, se va solicita legalizarea „căsătoriilor” poligamice și poliamorice. Paradoxal, aceste practici au existat mult înainte de Evul Mediu, iar renunțarea la ele a fost înțeleasă ca un semn de civilizație.