Cu durere în suflet vă anunţăm că fratele nostru Costel Condurache, sufletul manifestărilor în memoria Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu, a suferit un accident zilele trecute, în urma căruia a rămas paralizat. Medicii fac tot posibilul pentru îmbunătăţirea stării în care se află la momentul acesta Costel.

De la soţia lui Costel, Cezarina aflăm următoarele:

Avem nevoie mare de sânge. Ideal ar fi A2 rh negativ, dar se poate dona orice tip de sânge la Spitalul Militar la hematologie, dimineaţa de la orele 8 la 11:30. Să spuneţi că donaţi pentru Costel Condurache – internat la Spitalul Bagdasar, la dr. Exergian. O să am nevoie şi de dovada donării ca să o depun la Bagdasar. Mulţumesc.

Costel Condurache, originar din Cluj, este un important membru al Asociaţiei PREZENT, în cadrul căruia activează permanent pentru apărarea ţării şi a neamului.

Chiar dacă nu putem dona toţi, putem să ne rugăm pentru sănătatea fratelui Costel!

| Buciumul

Sergiu Nicolaescu a fost într-adevăr un mare regizor, de talie internaţională şi trebuie să recunoaştem că filme precum “Dacii”, “Mihai Viteazul”, “Mircea cel Bătrân” au făcut să bată în noi mai tare inima de român. Dar ce folos dacă acest regizor a slujit minciunii? Ce folos dacă şi-a bătut joc de cea mai adevărată mişcare pur românească, Mişcarea Legionară. Să zicem că a fost obligat de regimul comunist să fabrice minciuni la adresa legionarilor, dar după ’89 de ce nu a spus adevărul şi nu şi-a reparat greşeala? De ce-a ales să slujească tot comuniştilor, intrând în partidul lui Ion Iliescu?

Cu aceste întrebări îl vor întâmpina sfinţii, noii martiri ai neamului românesc, pe care i-a dat Mişscarea Legionară. Oare cum va sta în faţa lui Valeriu Gafencu, care a rămas legionar până la moarte? Sau ce răspuns va da poetului Radu Gyr, Părintelui Gheorghe Calciu, Părintelui Ilie Lăcătuşu? Să nu ne îndoim că vom ajunge să ne înfăţişăm tronului ceresc dacă în viaţa noastră am hulit vreun sfânt cu bună ştiinţă! Să ne apere bunul Dumnezeu de un astfel de păcat.

Şi ca semn că nici credinţa nu şi-a iubit-o, Sergiu Nicolaescu a lăsat prin testament să nu fie înmormântat creştineşte, cu slujbă făcută de preoţi, ci să fie ars la crematoriu, ca un păgân.

O fi acesta blestemul sfinţilor? Oricum este de luat aminte de cei ce hulesc Mişcarea Legionară şi nu vor să recunoască sfinţenia martirilor ce şi-au topit tinereţea în închisori, mărturisind pe Hristos şi dragostea pentru neamul românesc.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DgJBRRMRwDU]

MIŞCAREA LEGIONARĂ RENAŞTE

Parcă niciodată nu s-a adunat la Tâncăbeşti, în cei 20 de ani de când legionarii comemorează acolo asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, atâta tineret, atâta forţă mobilizatoare asemenea iureşului neînfricat de primăvară.

Văzând mulţimea flăcăilor şi fetelor ce au mărşăluit, în cadenţă, de la biserica din Săftica, unde au participat la liturghia de Sf. Andrei, şi până la troiţa de pe liziera pădurii Tâncăbeşti, am gândit că sufletele lor tinere şi chipurile luminoase răsumpără parcă şirurile bătrânilor legionari ce s-au strâns la ceruri în ultimul an, parcă mai mulţi ca oricând. Comandantul legionar Gheorghe Grecu, dr. Constantin Iulian, ing. Gheorghe Jijie şi ceilalţi au fost prezenţi astăzi, în marş, alături de aceşti tineri ce au crescut parcă din sămânţa rodită de ei. continuare »

S-a născut la 26 aprilie 1909 în Dalboşet, Caraş-Severin. A fost preot la Balcic şi Bucureşti. Prima dată a fost arestat în Săptămâna Patimilor 1938 şi dus în lagărul de la Miercurea-Ciuc. Ajunge şi în lagărul de la Sadaclia, special pentru preoţii deţinuţi închişi de regale Carol II în complicitate cu patriarhul Miron Cristea. Aici au indurate cumplite suferinţe: foame sufletească şi trupească, santinelele urlau toată noaptea din cinci în cinci minute anume ca să nu poată dormi deţinuţii, „asiguraţi fiind că numai în iad ar putea fi ceva mai rău decât acolo”, cum spune părintele.

Este eliberat la 20 decembrie 1938. Între 21-26 sept. 1939 este din nou arestat fără motiv, ca urmare a uciderii lui Armand Călinescu. În 1940 publică volumul: „Biserica şi Mişcarea Legionară” (Ed. Cartea Românească, Bucureşti).

Arestat în martie 1948, a fost condamnat prin sentinţa 1025/1.07.1948 la 10 ani temniţă grea şi 15 ani muncă silnică. Toţi care l-au cunoscut spun că a dus o viaţă de sfinţenie şi a murit ca un martir. Moare la Aiud în 19 noiembrie 1949. continuare »

Prin jocul unui calcul care n-a dat niciodată greş, asociaţiile de exploatare a avutului obştesc, care sunt partidele, au înţeles de la începuturile aşa zisei noastre vieţi de stat să-şi făţuiască activitatea cu poleială naţionalistă. Create sub impulsul marilor curente şi reforme ale Apusului zguduit de catastrofa socială şi morală care a fost marea revoluţie de la 1789, partidele politice româneşti, rezultate ale împerecherii dintre masonerie şi democraţia străină de realităţile noastre, au fost nevoite, sub presiunea unor curente de care nu puteau să nu ţie seamă, să accepte să se transforme în organizaţiuni parţial «naţionale». Şi era firesc aceasta, într-o ţară care n-a cunoscut nici feudalism, nici burghezism, care n-a cunoscut comunismul de la 1848 şi nici influenţa nefastă a marilor capitaluri, ci, care, pe tot trecutul ei, de la cronicari, prin marii dascăli cărturari şi până la Mihai Eminescu, a cunoscut o singură realitate: naţionalitatea.

În numele acestei naţionalităţi, valoare permanentă în rezolvarea ecuaţiei româneşti în cadrul european sau mondial, s-a mişcat totul în ţara aceasta. Constrânse deci au fost, la rândul lor, şi partidele să se înjghebeze şi să ţină seama, vom vedea că numai aparent, de considerentul primatului naţional. Aşa, partidul paşoptist, mason, democrat şi universalist al lui Ion Brătianu şi C.A. Rosetti, partidul liberal (roşu), s-a transformat forţat de împrejurări în partid «naţional-liberal», şi tot astfel, cincizeci de ani mai târziu, sub porunca aceleiaşi realităţi, partidul internaţional, narodnicist, marxist, democrat şi iudaizat al ţarănismului, a devenit partidul «naţional-ţărănesc». Dar a confunda firma cu conţinutul, nu este o însuşire a noastră. continuare »

– Ati spus ca Iorga a gresit politic. Care este greseala lui politica cea mai mare? Ca s-a dat cu regele?

– Nu. Uite, asa a fost: A fost un consiliu de coroana si i se cerea regelui, de catre englezi, sa desfiinteze Miscarea Legionara si sa formeze el o dictatura fara legionari, fara cuzisti si fara taranisti. Dictatura regala s-a format si, la cererea englezilor, care erau filo-evrei, i-au cerut sa-i împuste. In acel timp Corneliu Zelea Codreanu, împreuna cu 13 dintre sefii Miscarii Legionare, erau în închisoare la Râmnicu Sarat. Regele Carol a trimis acolo Siguranta Statului sa-i aduca la Bucuresti. Noaptea i-au suit într-un autobuz si i-au legat cu mâinile la spate, de spatar; i-au legat si de picioare, si la spatele fiecaruia statea câte un sergent de jandarmi cu câte o frânghie. Când au ajuns în padure la Tâncabesti, între Ploiesti si Bucuresti, s-a oprit masina si le-a spus colonelul care-i escorta: ”Va dau voie sa va închinati, ca aici este sfârsitul vostru. Nu le-a dat drumul la mâini. S-au închinat si ei lui Dumnezeu cu limba, cum au putut! A spus unul din ei ”Tatal nostru” si apoi i-au strangulat pe toti cu frânghia. A fost o moarte talmudica, dupa ritualul cunoscut, dictata din afara. Marile puteri nu vedeau cu ochi buni Miscarea Legionara nationala, unica, numai în România. Nicolae Iorga, care avea mare putere si influenta în fata regelui, putea, cred, sa-i salveze de la moarte pe cei 13 din fruntea Miscarii Legionare. Asta a fost marea lui greseala politica. De aceea legionarii l-au omorât pe Nicolae Iorga, în 1940. A doua greseala a lui a fost ca nu s-a opus ca regele sa-si alunge regina si sa traiasca în concubinaj cu Elena Lupescu, o evreica imorala. continuare »

Dovadă că Mişcarea Legionară a fost anti-politică

Biata masă  a  poporului  român  alerga  de  la  partid  la  partid,  de  la promisiune  la  promisiune,  legându-şi  de  fiecare,  cu  credinţa  ei seculară,  cele  mai  curate  nădejdi,  dar  întorcându-se înşelată  şi amărâtă, cu toate speranţele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, până când va înţelege odată, că a intrat în mâna unor cete puse pe câştig şi pe pradă.

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan şi naţional ţărănesc. Pe lângă ele şi altele mai mici. În fond,  nu exista între ele nici o deosebire. Numai  formele  şi interesele personale le deosebeau. Acelaşi lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar justificarea unor păreri deosebite.

Singurul  lor  mobil  sufletesc  adevărat  era:  religia  interesului personal, pe deasupra oricăror dureri ale ţării şi a oricăror interese ale neamului. continuare »

Într-un interviu recent apărut pe “adevarul”.ro, se bate apa-n piuă cu atacuri parșive la adresa Mișcării Legionare și a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu. Presa, inclusiv cea românească, fiind controlată de agenturile jidănești, lovește de fiecare dată când i se ivește ocazia în Ortodoxie și în naționalismul popoarelor. Prin acest atac se vrea stârnirea din partea simpatizanților liberali a unei uri împotriva legionarilor. Oare de ce nu se mai satură de atâta rasism jidanii sioniști? Probabil că simt o renaștere a Mișcării Legionare!
Citiți mai jos instigările la ură puse la cale de ziarul “adevărul”, prin intermediul unei fosile a evreo-liberalismului din România în persoana lui Mircea Ionescu-Quintus, urmând ca la finalul articolului să dezbatem și necesitatea eliminării lui I.G. Duca.

Aveaţi atunci idee că următorul planificat pentru a fi ucis eraţi chiar dumneavoastră?

Nici vorbă! M-au chemat să ţin un discurs la dezvelirea unui bust, reprezentându-l pe Duca. Eu nu făcusem politică, nici n-am vrut să vorbesc. Dar mi-au zis organizatorii: „Dacă tatăl tău trăia, vorbea el. Aşa, vorbeşti tu”. Şi m-au convins. Se pare că am vorbit bine. Am văzut ziarul de a doua zi: „Înflăcărata cuvântare a studentului Ionescu-Quintus”. Ăsta era titlul.

Atunci aţi fost abordat de către legionari? continuare »

Corneliu Zelea Codreanu: “Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), oră zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez că şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici.

Această primă sedinţă a durat un minut, adică atât cât am citit ordinul de mai sus, după care cei prezenţi s-au retras, rămânând că să cugete dacă se simt destul de hoţărâţi şi tari sufleteşte, pentru a păşi într-o asemenea organizaţie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de până atunci şi a camarazilor mei de închisoare. Chiar şi pentru cei din grupul “Văcăreşti” am lăsat timp de gândire şi de cercetare a conştiinţei lor, pentru a vedea dacă nu au vreo îndoială sau rezervă deoarece păşind aici vor trebui toată viaţa lor să meargă înainte fără nici o şovăire.

Intima noastră stare sufletească din care s-a născut Legiunea a fost această: nu ne interesa dacă vom birui, dacă vom cădea înfrânţi sau dacă vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge înainte, uniţi. Mergând împreună, uniţi, cu Dumnezeu înainte şi cu dreptatea neamului românesc, orice soartă ne-ar fi dăruită, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântată şi va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrângeri şi sunt morţi care trezesc un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţe dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odată.” extras din cartea Pentru Legionari. continuare »

85 de ani de la înființarea Legiunii Arhanghelul Mihail vor fi aniversați anul acesta în două locații.

Bucureștenii și cei din județele din sudul țării, vor participa la pelerinajul devenit tradițional după 1990, de la cimitirul din Țigănești (com. Ciolpani, Ilfov), unde se află rămășițele pământești ale celor 2 dintre întemeietorii Legiunii, comandanții Buneivestiri Radu Mironovici și Corneliu Georgescu.

La ora 11,oo va avea loc aici o ceremonie religioasă închinată întemeietorilor Legiunii, după care se va merge la Tâncăbești, la troița monumentală ridicată pe locul asasinării lui Corneliu Codreanu.

Pentru cei ce vor să meargă din București în cadru organizat, autocarul va pleca la ora 8,3o de pe strada Schitul Măgureanu. Pentru rezervări, Florian Cristache, tel. 0732153918, e-mail: [email protected].

La Iași, sub organizarea filialelor locale ale partidului Totul pentru Țară și N. D. , se va organiza, la ora 12,30, la Sala CFR, o conferință care se va bucura de participarea unor personalități din lumea istoriei, precum prof univ dr. Gheorghe Buzatu și prof univ dr Corneliu Ciucanu.

| Totul pentru Țară

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=c8OGz1dQ1AY]

FOARTE actual: Radu Gyr despre Idealul national
a) Constructia viguroasa a statului nou: ordine.
Valorificarea spiritului autohton în toate manifestarile vietii de stat: politica, sociala, economica şi culturala.
Exploatarea marilor rezervoare ale acestui spirit.
b) Dreptul românilor de-a fi la ei acasă, şi de-a fi folositi numai ei pe noile şantiere româneşti.
De la numerus clausus al universitatilor, la numerus nullus în viata de stat.
Extirparea suzeranitatii evreieşti şi-a strainismului în Statul românesc. continuare »

[youtube=https://youtu.be/PGRzu78FVgE]

1 TV Bacău vă propune un interviu cu arhimandritul Justin Pârvu, Staretul mănăstirii Petru Vodă. Un dialog despre fiinţa românească, trecut, prezent şi viitor, din perspectiva  călugărului care a împlinit recent 93 de ani şi care este considerat ultimul duhovnic al neamului dintr-o generaţie de excepţie a monahismului românesc. Părintele Justin Pârvu a răspuns la întrebări diverse, legate atât de relaţia cu Dumnezeu într-o lume secularizată, despre misiunea politicianului, cât şi de cea a ziaristului, a vorbit fără echivoc despre Biserica zilelor noastre în raport cu nevoile oamenilor simpli şi, nu în ultimul rând, şi-a amintit de perioada celor 16 ani petrecuţi în închisorile din Aiud, Jilava sau în subterana de la Baia Sprie, pentru “păcatul” de a crede în Dumnezeu şi în misiunea neamului românesc.

| 1TV Bacau

Sfinte Mucenice Valeriu, luminătorul tem­niţei vremelniciei, pe Dumnezeul Cel Veş­nic roagă-L să deschidă temniţa sufle­tului meu cel ce intru ale patimilor lanţuri pătimeşte. Cu mireasma sufletului tău de crin să primenească stricăciunea  sufletului meu, cu rugăciunea ta să acopere palmele ne­ascultării şi ale neînfrânării cu care îmi lovesc inima şi să mângâie durerea nede­să­vârşirilor mele. Iar iubirea ta să adâncească în mine dorul Iubirii celei Mari a Hristosului lumii, făcându-mi-se mie şi întreg nea­mu­lui meu pântece al Învierii!

Astăzi se implinesc 60 de ani de când marele nostru mărturisitor, Valeriu Gafencu, s-a săvârşit întru Domnul, la penintenciarul din Târgu Ocna. După o grea suferinţă, asumată până în ultima clipă ca pe cercetare a lui Dumnezeu, tânărul Valeriu de numai 31 de ani, avea să-şi prorocească propria moarte, asemănându-se astfel cu marii sfinţi, cărora Dumnezeu le dădea darul înainte vederii. Tot în acele momente de suferinţă Valeriu Gafencu a dat pildă tuturor despre cum trebuie să ne iubim aproapele, dar şi duşmanii.

Fiind un exponent al Mişcării Legionare, de care nu s-a lepădat niciodată, mărturisitorul Valeriu Gafencu dă mărturie despre formarea creştină care a primit-o în cadrul acestei organizaţii; fiind pus pe Calea lui Hristos, a ajuns la desăvârşire, prin suferinţă, prin asumarea Crucii, căci spunea cu bucurie: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.

Să cerem şi noi acelaşi lucru, în aceste vremuri din ce în ce mai ameninţătoare la adresa libertăţii noastre, rugând pe cel mai mare sfânt al nostru, aşa cum îl caracteriza părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, să mijlocească la Maica Domnului şi la Tronul Ceresc.

Un NOU acatist al Sfântului Valeriu Gafencu:

Vrednicului de lau­dă Sfântului Mucenic Valeriu, care ca un alt Mihail cu sabia  cuvântului a tăiat pornirile cele viclene ale multor inimi şi ca un alt Gavriil, cu mireasma preafrumosului  său su­flet dureri nespuse a mângâiat, cu bucurie să-i cântăm:

Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!

Crin al iubirii odră­slit în pământul Basarabiei, asemeni născă­to­rilor tăi iubitor de Dumnezeu şi de neam ai fost. Şi precum tatăl tău a luptat pentru unirea cu patria mamă România, aşa şi tu Sfinte Mucenice Valeriu pentru unirea nea­mu­lui românesc cu Părintele Ceresc te-ai jertfit  şi alăturându-te altor  suflete râvni­toa­re ca şi tine, ocrotiţi de Sfântul Mihail Arhanghelul Domnului, lupta împotriva du­hurilor răutăţii o aţi purtat pentru care mi­nunându-ne de o lucrare ca aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te biruinţă vrednică de laudă a strămoşilor.
Bucură-te aleasă cunună a celor ce te-au născut pe tine.
Bucură-te sămânţă care prinde viaţă în sufletele urmaşilor.
Bucură-te fructul cel preafrumos al iu­birii de ţară.
Bucură-te bucuria a celor ce ţi-au fost în­vă­ţători.
Bucură-te împlinirea desăvârşită a das­că­lilor.
Bucură-te scutul celor ce împreună cu tine au luptat .
Bucură-te nădejdea celor ce te-au iubit.
Bucură-te ruşinarea celor ce te-au ju­decat.
Bucură-te îndreptătorul celor ce te-au prigonit pe nedrept.
Bucură-te împlinirea omului nou.
Bucură-te că tuturor te-ai făcut toate, lup­tă­­torule.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!

Pentru o ţară nouă şi strălucitoare ca un soare te-ai rugat Sfinte Valeriu, în care să domnească iubirea, drep­tatea, armonia. De aceea în Învierea neamu­lui  românesc crezând desăvârşit, pătimirile închisorilor comuniste ai răbdat cu mulţu­mire cântând:  Aliluia!

Celula chilie pustni­cea­scă ţi s-a făcut Sfinte Mucenice în care lupta cu păcatul o ai început pentru a bine­lui şi a frumosului biruinţă. Şi în rugă mis­tuindu-te Aiudul, Galda, Gherla, Piteştii, Văcăreştii, Târgu Ocna făcutu-s-au temple împodobite cu icoana îngerescului tău chip, înaintea căruia  căzând cu dragoste îţi stri­găm:

Bucură-te stâlp de foc care ai alungat în­tu­nericul celulei.
Bucură-te candelă care ai încălzit sufle­tele înfrigurate ale celor ce pătimeau cu tine.
Bucură-te lumină ascunsă sub obroc care acum luminezi tuturor.
Bucură-te floare parfumată care miro­sul cel greu al celulei îl alungi.
Bucură-te mireasmă care vindeci sufle­tele celor chinuiţi.
Bucură-te că surâsul tău a potolit mâ­nia cea nelegiuită.
Bucură-te că mândria cea preaurâtă se sme­reşte la rugăciunea ta.
Bucură-te că frumuseţea sufletului tău pe satana a învins.
Bucură-te că vârtutea lui infricoşează vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.
Bucură-te că puterea rugăciunii tale a sfă­râmat a inimilor piatră.
Bucură-te că iubirea ta a născut iubire.
Bucură-te întărirea şi nădejdea multora.
Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt! continuare »

Cu necuprinsă durere anunţăm că vineri 2o.o1.2o12 a trecut la cele veşnice, la venerabila vârstă de 98 de ani, comandantul legionar Gheorghe Grecu, suflet de o valoare deosebită, caracter desăvârşit, exemplu de trăire şi dăruire creştină şi naţională.

Născut la 27 mai 1913 la Cudalbi, judeţul Tecuci (azi  Galaţi), Gheorghe Grecu a intrat în Mişcarea Legionară în 1928, la vârsta de 15 ani, activînd în cadrul “Frăţiilor de Cruce”, organizaţie destinată exclusiv educaţiei în spirit creştin şi naţional a elevilor.

De-a lungul anilor s-a distins prin participarea la majoritatea acţiunilor Legiunii, iar în 1932 devine şef al Frăţiilor de Cruce din judeţul Galaţi.

A participat activ la episoade de referinţă ale istoriei Legiunii, printre care tabăra de muncă de la Vişani.

În 1934, la solicitarea expresă a lui Corneliu Zelea Codreanu, a făcut parte din comitetul de onoare prezidat de generalul Zizi Cantacuzino, care a judecat abaterile lui Mihai Stelescu, găsit vinovat de “trădare” şi eliminat din Mişcare. continuare »

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”.

„Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă. continuare »

In ziua plecarii sale spre Spania, Ion Mota a lasat in pastrarea D-lui Profesor Nae Ionescu mai multe scrisori sigilate si adresate parintilor, sotiei, copiilor cand vor fi mari si Capitanului, cu rugamintea de a fi inmanate numai in cazul mortii sale.
Urmeaza scrisorile–testament catre parinti si Capitan, pe care consiliul legionar, cutremurat si-a permis a le publica in aceasta brosurica pentru a le avea la pieptul fiecaruia dintre noi.

_____________________

Bucuresti, 22 Noiembrie 1936

Iubitii si mult incercatii mei parinti si dragi surori,

Dumnezeu a vrut sa fie asa.
Durerea e mare, imensa, o stiu. Si ma cutremur de ingrijorare la gandul ca ati avea prea putina putere s-o suportati. Dar, iubitii mei parinti, cautati sa vedeti, alaturi de durerea voastra, toata frumusetea faptei noastre: Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut in apararea lui Hristos? Astfel, pe langa durere, nu se poate sa nu simtiti si o mare inaltare sufleteasca. Dumnezeu sa va dea puterea de a purta suferinta aceasta si a o birui. continuare »

La 22 de ani de la caderea comunismului, istoria adevarata a neamului nostru ne este in continuare ascunsa. Mass-media instrainata otraveste zilnic tineretul roman promovand mediocritatea si non-valorile, in timp ce adevaratele modele de viata, eroii martiri ai acestui neam, sunt date uitarii.

Ionel Mota si Vasile Marin au fost doi Legionari romani care in 193 7 au uimit intreaga Europa prin vitejie, credinta si jertfa suprema. Aceasta este povestea lor:

In 1936, conflictul ireductibil dintre stanga bolsevica si dreapta nationalista, mocnind in intreaga Europa, erupe cu putere in Spania, unde comunistii si anarhistii, incurajati de victoria obtinuta de Frente Popular in februarie acelasi an, declanseaza un val de greve, dezordini si violente. impotriva acestor incercari de subminare a statului, generalul Francisco Franco organizeaza lovitura de stat militara la care se vor ralia toate fortele nationaliste. Urmeaza un razboi civil devastator care va dura aproape trei ani.

In Romania, politica pro-sovietica a lui Titulescu este din ce in ce mai contestata de majoritatea populatiei. Ca urmare, la 29 august 1936, acesta e constrans sa demisioneze din functia de ministru de Externe. Repulsia romanilor fata de comunism si neincrederea fata de Rusia sovietica determina opinia publica sa priveasca cu interes evenimentele ce se derulau in Spania, majoritatea situandu-se de partea fortelor nationaliste conduse de generalul Franco. continuare »