† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=CZ_HA-CAtZ4]
Părintele Atanasie Ştefănescu – 5 ani de la trecerea la Domnul. Prin rânduiala lui Dumnezeu au fost dezgropate osemintele sale, ce arată că a fost proslăvit cu sfinte moaşte
Esenţiale, importante şi secundare…
Esenţial pentru om este să creadă în Dumnezeu. La greci, în cetatea antică Atena, cine nu credea în zei era socotit ciuma cetăţii. Importantă este profesia şi viaţa de familie, pentru că poţi fi oricât de bine pregătit profesional, dacă n-ai şi viaţă de familie, îţi dă peste aripi şi nu poţi să zbori. Secundar este tot ceea ce ţine de biologic: ne reproducem, ne nutrim, ne îmbrăcăm ş.a.m.d. Din nefericire oamenii dau importanţă secundarului. În orice grup de oameni, mai mulţi sau mai puţini, de orice vârstă vom constata că, în mod covârşitor dezbat lucruri secundare: politică, sport, femei, uneori ajungând chiar la controverse. Timpul care este însăşi viaţa noastră, îl irosesc.
Pentru om nu este important numărul anilor pe care i-a trăit. Este importantă intensitatea la care a trăit şi ce a făcut: binele sau răul. Aceasta preţuieşte şi în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Restul este neimportant.
Atât valoarea individului cât şi a neamului stă în puterea de creaţie. Prin aceasta trăieşte individul şi neamul şi tot prin aceasta supravieţuieşte. Creaţie dar nu oricum. Creaţie în numele lui Dumnezeu. Şi egiptenii au creat piramidele care de patruzeci de secole sfidează omenirea, dar nu stârnesc decât admiraţia.
Valoarea oricărei religii, filosofii, sistem educaţional este să-l facă pe om mai bun. Chiar şi orice operă de artă-literatură, dramaturgie, poezie, pictură, muzică, sculptură şi de orice fel ar fi, dacă nu-l face pe om mai bun, n-are decât valoare artistică şi-atât. Nici Turnul Babel n-a folosit la nimic. Chiar şi astăzi când e vorba de ceva confuz se foloseşte expresia “babilonie”. continuare »
Monahul Atanasie Ştefănescu, de patru ani în Garda Cerească
(1919 - 2008)
Unul dintre brazii neînfrânţi ai veacului XX a fost Alexandru (Sandu) Ştefănescu. Oltean dârz din regiunea Corabiei, s-a născut în 1919 la Orlea (Oroles-Vulturul), judeţul Romanaţi. Urmează liceul în oraşul Corabia şi este eliminat pentru organizarea unui grup FDC. Face parte dintr-o familie de legionari, tatăl său a fost aghiotantul Generalului Cantacuzino. Din 1937 Alexandru este secretarul şefului de judeţ Alexandru Cristian Tell. Participă la tabăra de la Uria, având peste 100 ore de muncă la şantierul sediului din Gutenberg. La propunerea şefului de judeţ i se acordă gradul de legionar. După asasinarea lui Corneliu Codreanu (1938) este însărcinat să refacă legătura cu capitala. Urmărit în Bucureşti, se refugiază la Iaşi unde este arestat şi condamnat la 2 ani şi 6 luni. Este mutat la închisoarea pentru disciplinari Chişinău unde întâlneşte pe Ovidiu Găină, Eugen Săgoreanu, Dumitru Groza, Ilie Niţu, Lucian Caramlău şi eliberat odată cu cedarea Basarabiei. Participă la acţiunea de la 3-6 septembrie 1940 de răsturnare a regelui Carol al II-lea, în grupul de bucovineni alături de Ovidiu Găină, Dumitru Leontes, Dragoş Hoinic, Virgil Totoescu. Trimis în judeţul Romanaţi, este numit şef de sector.
Este persecutat de colonelul Rioşanu, care se implică direct în ancheta din 1941, anul rearestării sale, fiind condamnat la 15 ani muncă silnică. Pedeapsa o execută la Aiud, fiind printre primii „beneficiari”. Datorită refuzului de desolidarizare de Mişcarea Legionară şi de Horia Sima, este dus la Zarcă unde stă până la venirea ruşilor. La Aiud a stat cu dr. Uţă şi cu Constantin Dumitrescu (viitorul monah Marcu de la Sihăstria) din grupul „misticilor”. În 1948 este eliberat, prin rejudecarea procesului. După eliberare revine în Aiud unde se ocupă de recuperarea scrierilor de memorii ale generalului Petrovicescu. Ajută şi pe Coco Dumitrescu, tatăl lui Radu Gyr, pe soţia şi fiica poetului. Rearestat în 1952 şi dus la Canal, lucrează pe şantier cu inginerul Nicola, şeful lui din judeţ. A trecut prin 6 lagăre. La Poarta Albă participă la greva-cursă întinsă de securişti pentru a-i selecţiona pe cei în stare de acţiune şi este condamnat din nou la 20 ani muncă silnică. În 1956 ia parte la Aiud la celebra grevă. În momentul reînceperii reeducării din Aiud, este trimis la Zarcă. În 1964 este eliberat cu ultimul lot. Până în 1989 mai este arestat de două ori şi eliberat. Se căsătoreşte şi se stabileşte în Corabia. continuare »