[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=9jtorMMXmwo]

Va prezentam un extras din interviul cu Parintele Justin, aparut in nr. 14 al revistei ATITUDINI, referitor la cardul de sanatate despre care am aflat ca este obligatoriu, nedandu-se nicio alternativa la acesta.

Sa se mai duca crestinii la spitale daca se introduc cardurile de sanatate cu cip biometric?

Nici vorba! Ce sa faca in spitale? Mai degraba te imbolnavesti in spital; te duci acolo cu o boala si te intorci cu inca vreo doua acasa. Dar eu cred ca se vor mai gasi cativa medici crestini, de buna credinta, care sa ajute si fara mijlocirea acestor cipuri. Poate ca si medicii sunt chemati acum de Dumnezeu la o marturisire si Domnul asteapta sa vada raspunsul lor. Daca medicii din Romania ar protesta impotriva implementarii acestui sistem, si motive sunt – Slava Domnului! – poate ca statul nu le-ar mai impune ca obligatorii cetateanului nostru. Dar, nu – se tem ca nu cumva sa isi piarda postul. Cat pentru crestini ii sfatuiesc, ca atunci cand sunt bolnavi, sa cheme preotii Bisericii, asa cum ne invata Scriptura si sa ceara sanatate prin rugaciunile de la sfantul maslu. Ne-a dat Dumnezeu acest remediu. De ce nu il folosim?

Cititi interviul integral pe site-ul ATITUDINI.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=SsyXupxo2xs]Grupul de colindatori, “Sfantul Ioan Cucuzel” din Iasi.

Cuvantul parintelui Justin: Sa fiti binecuvantati, baieti! Dumnezeu sa va ajute! Sa va daruiasca o tinerete de vreo suta de ani, de aici incolo. Sa cantati nevoile acestea ale neamului cu vocile acestea frumoase pe care le aveti. Asta doveste, dupa cum spun si versurile astea: “sarac…” si “dor…”, ca in saracia noastra romanul mereu a dorit altceva: si-a dorit mantuirea, a dorit chiar si suferinta: “Mai bate Doamne, cate-un cui, mai vara cate-un spin”. Asta este romanul nostru: intodeauna si-a mangaiat suferinta prin nadejdea aceasta, a Invierii Domnului.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=957gtitvkO0]

Mai-marilor Voievozi ai ostilor ceresti, rugamu-va pe voi, noi, nevrednicii, ca prin rugaciunile voastre sa ne acoperiti pe noi, cu acoperamantul aripilor maririi voastre celei netrupesti, pazindu-ne pe noi cei ce cadem cu deadinsul si strigam: izbaviti-ne din nevoi, ca niste mai-mari peste puterile celor de sus.

In aceasta zi binecuvantata pentru neamul romanesc, manastirea Petru Voda, al carei staret este Parintele arhimandrit Justin Parvu, isi sarbatoreste hramul, avand ca ocrotitori pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Intreaga viata a Parintelui Justin s-a aflat in stransa legatura cu Sfintii Arhangheli, care l-au aparat cu aripile lor si i-au dat curajul marturisirii credintei in cele mai aprige timpuri ale neamului romanesc. Sa indraznim si noi a cere Sfintilor Arhangheli sa ne dea curajul marturisirii credintei ortodoxe si Parintelui Justin sa-i daruiasca putere si sanatate pentru a ne pastori multi ani inainte. La multi ani, Parinte staret! La multi ani manastirea Petru Voda si vietuitorilor din aceasta manastire! La multi ani tuturor celor care poarta numele de Mihai(ela), Gabriel(a)!

Parintele Justin despre inceputurile Manastirii Petru Voda:

Ceea ce mi-a oferit bucurie, e ca am pus temelia acestei biserici, inchinata in cinstea marilor marturisitori ai razboiului comunist; in cinstea lor am ridicat biserica cu patronii – „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”. S-au adaugat apoi casele care se vad ca o marturie a ostenelilor credinciosilor ortodocsi din partea locurilor. Dupa asa-zisa Revolutie am venit aici, in Petru Voda  si am inceput lucrarile acestea frumoase cu ajutorul credinciosilor care s-au nevoit, stand zi de zi pana ce s-a acoperit biserica inceputa in mai. In acelasi an am ajuns la acoperisul ei, la sfarsitul lunii octombrie, inceputul lui noiembrie. Apoi a urmat pictura – din interiorul bisericii, din exteriorul ei, asa incat a fost de altfel si bucuria si m-am regasit asa, in rostul meu din viata pe care am parcurs-o. De altfel toate aceste nevointe, aceste greutati, valtori prin care am trecut – n-au facut altceva decat sa hotarasca si sa intareasca in mine convingerile mele – a iubirii de tara si neamul acesta obidit.

Cuvant despre Sfintii Arhangheli

Sfintii Arhangheli sunt in numar de sapte, care stau inaintea tronului slavei lui Dumnezeu, dupa cum spune insusi Sfantul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor sapte Biserici care sunt in Asia … si de la cele sapte Duhuri care stau inaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Si acestia sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil si Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumita misiune divina de indeplinit.

continuare »

Sa facem din tara asta un Canaan de rugaciune

Parinte, spuneati ca traim intr-un lagar electronic, chiar daca noi nu sesizam si inca avem impresia ca suntem liberi, intr-o societate democratica. Credeti ca este vreo diferenta intre acest lagar si cel comunist?

Dragii mei, nu este nicio diferenta. Ca este comunism sau neocomunism, ca este sub Ceausescu, sau sub Iliescu, sau sub oricare alt x-ulescu, prizonierul tot prizonier ramane. De aici putem vedea noi arta si dibacia la care au ajuns acesti stapani ai lumii, dupa cum au reusit sa transpuna in mintile noastre comunismul drept democratie, cenzura drept libertate, incat au ajuns sa desavarseasca aceasta arta demonica, arta minciunii; traim intr-un veac al minciunii si al inselarii, incat nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumam, toate sunt modificate si nefiresti. Se lucreaza cu informarea si dezinformarea in asa grad, incat nici tu nu mai stii care este partea reala a lucrurilor. Ca sa distingi azi adevarul de minciuna e greu si pentru oamenii duhovnicesti si cat de cat asezati; este nevoie de o mare atentie si trezvie, sa ne cunoastem inamicul ce ne sta inainte. Este insusi tatal minciunii si isi aduna in laboratorul minciunii toate uneltele acestea prin care lucreaza si pe care le compromite neincetat. Ei folosesc astfel de tehnici pentru un scop foarte important – sa induca confuzia –, aceasta este o arma importanta a sionismului international. Prin indoiala si confuzie anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la baza unei civilizatii. Adica este o descompunere si morala, si spirituala a omului, incat el nu mai exista ca fiinta umana; este o depersonalizare a fiintei umane. Acesta a fost de altfel si scopul lor, de a aduce omenirea intr-un stadiu de neincredere. Diavolul, vrajmasul de moarte al omului, a reusit sa il dezmosteneasca pe om de toate calitatile cu care a fost inzestrat in rai.

Dar cum poate reusi fara voia noastra?

Pai, desigur ca prin voia noastra; prin neascultarea noastra de poruncile lui Dumnezeu, am lasat portite deschise pentru tatal minciunii. Cine mai tine azi seama pentru ce inaltime duhovniceasca am fost creati si de ce bogatie ne facem lipsiti prin neascultarea noastra? Cine mai asculta de sfaturile Parintilor Bisericii? Daca nu suntem intr-un rost duhovnicesc, nu ne aflam pe o axa buna. Degeaba avem noi ratiuni drepte si logice, daca nu isi au rostul duhovnicesc, sunt fara valoare; nu esti acoperit de har. Discernamantul este sarea Harului dumnezeiesc. Ei amesteca lucrurile si prezinta unele informatii reale, unele false, astfel incat sa ne slabeasca puterea de a discerne. Acesta este, de altfel, scopul lor demonic. Continua »

Cu toate ca Parintele Paisie Aghioritul a scris foarte clar despre neacceptarea buletinelor electronice, nu doar despre cele care contin in mod vadit semnul 666, multi nu inteleg si ii rastalmacesc cuvintele. Sa facem cateva lamuriri, luand pe rand rastalmacirile lor:

1. Foarte multi din cei care nu vad un pericol in acceptarea actelor biometrice, vin cu urmatorul argument: Din moment ce avem cip si in telefon, din moment ce avem cod de bare pe toate produsele comercializate, de ce sa nu acceptam cipul si pe buletin, de ce sa nu acceptam codul de bare si pe buletin? Pentru acestia raspunde, cu ceva ani in urma, Parintele Paisie:

Parinte, a spus cineva: „Cum de folositi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea nr. 666? Acelasi lucru este si cu buletinul”.

Hartia de 5.000 este ban – si lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta; asta nu vatama. „Cele ale Cezarului, Cezarului” (Mt. 22:21; Mc. 12:17). Aici insa este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban. Identitatea inseamna ceea ce inseamna si cuvantul; adica cineva se identifica cu cele pe care le declara. Ei pun pe diavolul si sa semnez ca il primesc. Cum sa fac asta?

Parinte, ce legatura are acest buletin de identitate cu pecetluirea?

Buletinul de identitate nu este pecetea; este introducerea pecetluirii.

(citat din „Cuvinte duhovnicesti II – Trezire duhovniceasca”, Ed. Evanghelismos, 2003, p. 198)

continuare »

Totul a inceput cu durerea unui batran calugar pentru incatusarea neamului sau in ceea ce i-ar putea fi ultima robie babilonica. Din strigatul sau de suferinta sfanta cei mai multi nu si-au putut insusi decat cuvintele, tema: durerea din care s-a ivit strigatul i-a ramas, parca, numai lui…

Si tocmai aceasta durere este cheia problemei… pentru ca numai din ea se iveste rugaciunea vie, inlacrimata, la care Dumnezeu da, fiecarui suflet, dupa starea si situatia lui, ca raspuns, solutia, calea smerita, ortodoxa, a iesirii din aceasta robie… Numai cel care ii poarta durerea si plansul il poate intelege pe parintele Justin, numai acela isi poate insusi, corect, duhovniceste, cuvantul sau… Adica doar cel care poarta ranile hristice ale aceleiasi sfinte iubiri de Biserica si de neam… Si cati dintre noi pot suferi, macar, sa le priveasca de aproape?

Apelurile parintelui Justin au fost, inainte de orice, chemari la o suferinta, la o strapungere a inimii, la Crucea iubirii care se poarta cu smerenie in agonia rugaciunii… Fara acestea, cuvintele lui isi pierd seva si sensul… Se usuca asemenea mladitelor desprinse de Vita care este Hristos…

Parintele Justin ne-a daruit cuvintele durerii lui pentru a ne lipi inima de aceasta durere sfanta…CA SA NE SFINTIM SI NOI PRIN EA! CA SA NE FACEM DIN EA UN BUN INCEPUT DUHOVNICESC!

PARINTELE JUSTIN A VRUT SA IMPARTA CU NOI PAINEA LACRIMILOR SALE, PAINE FRAMANTATA SI DOSPITA IN LUNGA SA PATIMIRE! Partasia la durerea sa e SINGURA legatura vie, duhovniceasca, nu intelectuala, cu sfintii din inchisorile comuniste!

Ne-a invitat, in scris, la cina sfintei sale dureri, si noi nu ne-am dus acolo, pana la Cruce, ci am ramas la arhondaric; dar am pastrat biletul, invitatia, ca sa ne facem un nume, dandu-ne drept prieteni ai sai, tovarasi ai sai de Cruce…

Noi am lepadat durerea lui si i-am luat doar cuvintele… Si le tot inmultim cu mintile noastre nesmerite si cu inimile noastre invartosate… si dam de mancare multimilor, pietre ca paini si serpi, ca pesti…

Sa ne mai miram de rezultat? Sa ne mai miram ca, pe acest subiect, se inmultesc doar muscaturile veninoase si lapidarile verbale ?

Si nu suferim nici sa ne pocaim si sa oprim tragica impostura… Asa ca toata serparia si toate pietrele se intorc, pana la urma, impotriva singurului rastignit al acestei drame: parintele Justin.

Si asa, dansului i se desavarseste martiriul. Iar noua…

Iarta-ne, Parinte Justin! Iarta-ne! Si rugati-va pentru noi, sa nu mai ramanem straini de durerea sfintiei voastre…

sursa: Oameni si…

Iertare si celorlalti Parinti, Stalpii Ortodoxiei romanesti: Parintele Arsenie Papacioc si Parintele Adrian Fageteanu.

Noi mergem tot cu mucenicia! Asa mergem pana la moarte si nu renuntam!

Parinte, exista o nelamurire in randul credinciosilor cu privire la problema cipurilor. Ati folosit cuvintele: lepadare si cadere din Har. Multi s-au scandalizat. Poate Sfintia Voastra ati avut o alta intelegere a termenilor decat au inteles ei. La ce v-ati referit?

Cand m-am referit la cadere din Har, n-am cautat sa desfiintez fiinta umana in divinitatea ei. Chipul lui Dumnezeu ramane, numai ca este pervertit. Omul, chiar si in pacatele lui, nu este lipsit de Harul lui Dumnezeu. Pentru ca unde lipseste harul, lipseste si omul, si divinitatea. Omul este o fiinta care nu poate trai izolata si fara ocrotire divina, pentru ca altfel nu s-ar mai numi fiu al lui Dumnezeu, sau fiu al Tatalui ceresc. El, prin existenta aceasta, poate sa duca o viata pe pamant intr-o forma superioara, indumnezeit sau cat mai aproape de divinitate, in care trebuie sa se miste toata viata. Evident ca Harul creste sau descreste in viata omului, in masura in care el lucreaza virtutea, sau pacatul. In masura in care a dobandit virtutea se gaseste in Harul lui Dumnezeu, la inaltimea aceasta dorita de Creator. Daca insa omul accepta sa se lase pervertit si injosit prin pacat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucreaza in toata plinatatea lui, pentru ca este impiedicat de vointa rea a omului. Noi colaboram cu Dumnezeu atata vreme cat ne aflam in concordanta cu vointa Lui. Dar in momentul in care noi nu ne mai aflam in concordanta cu vointa lui Dumnezeu, atunci ne cuprinde energia negativa a raului, care ne indeparteaza de Har.

In constiinta noastra, ingerul pazitor, care ne este dat la Botez, se apropie de noi si ne ocroteste de tot raul numai in masura vredniciei noastre. El se poate apropia sau se poate departa, in masura in care noi dorim sa traim viata asemenea acestui inger. Acesta este de fapt si scopul ingerului dat noua la Botez – ca sa ne poata apara, sa ne poata ridica, sa ne poata apropia cat mai mult de Harul lui Dumnezeu. Cate daruri nu a lasat Dumnezeu pentru a-l ridica pe om la inaltimile de la care el cazuse! Aceasta ridicare si sfintenie a omului este lasata in Biserica Domnului prin Sfintele Taine care conlucreaza cu fiecare in parte.

Cand am spus ca se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gandit la o parasire a noastra, fiintiala. Ci este mai mult o racire in raporturile noastre cu Dumnezeu. Racirea aceasta, intr-adevar, daca se perpetueaza in viata omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului. Cu cat sunt mai invechiti in rautati si in compromisuri, nepocaite, cu atat si posibilitatea ridicarii este mai anevoioasa, si uneori aproape imposibila. Pai diavolul de ce nu mai poate sa se pocaiasca si sa redevina inger de lumina? Pentru ca el este invechit in rautati, a uitat frumusetea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului. Asa si omul, daca persista in rautati, Dumnezeu ii poate lua darul de a se ridica, darul de a tanji dupa Divinitate. Adevaratul crestin constientizeaza ca tot darul de Sus este si pentru aceasta este foarte atent cum merge pe drumul mantuirii, astfel incat sa nu supere catusi de putin Harul Domnului, prin care viaza. Adevaratul crestin se teme in fiecare clipa sa nu cada catusi de putin, prin gand, nu doar prin fapta. Am zis doar ca acest cip nu este lepadarea finala prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergator pecetii antihristice.

Din acest motiv multi v-au acuzat ca sunteti prea aspru, pentru ca atata timp cat nu este pecetea, inseamna ca nici lepadare nu e.

Ce crestin adevarat poate sa se insemneze cu pecetea inaintemergatorului lui antihrist? Crestinul adevarat stie ca la cea mai mica lepadare il paraseste harul lui Dumnezeu, si cu cat este mai sporit, cu atat simte aceasta parasire pe pielea lui. Ma minunez cand aud despre preoti si monahi sihastri, spunand ca nu reprezinta niciun pericol acest cip. Mai bine ar tacea. Calugarii, mai cu seama, sunt aceia care renunta la toate cele lumesti si acced spre cea mai inalta treapta a desavarsirii. Calugarilor, ca asceti trezvitori, nu li se permite sa faca nici macar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru ca lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe niste modele, vase alese ale Duhului Sfant. Dar tot asa si crestinii – au datoria de a lumina prin vietuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este sa accepte cipul cineva care nu a trait intr-un mediu ortodox, ci a fost crescut intr-o mentalitate occidentala sau needucat defel, si altfel i se socoteste unuia care cunoaste prorociile si a fost crescut in Traditia Ortodoxa. Daca noi, crestinii, nu vom lupta impotriva compromisurilor, ceilalti nici atat. Si atunci nu ne facem vinovati pentru generatiile viitoare pentru ca nu le-am lasat un model de rezistenta? Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea.

Au cazut oameni si cad in pacate diferite. Noi, in general, putem sa ne situam pe pozitie de inger, sau putem sa ne situam pe pozitie de demon, in functie de pacatele noastre. Trebuie sa fim constienti ca, tot ceea ce lucram in viata noastra crestina, afecteaza si pe ingeri in ceruri. Bucuria cereasca este cu atat mai mare cu cat viata noastra spirituala de pe pamant este mai apropiata de ceruri. „Precum in Cer, asa si pe pamant” trebuie sa fie. Viata noastra este mereu intr-o stransa legatura cu Viata si vointa lui Dumnezeu. Cerurile nu se pot asemana cu noi, nici noi cu Cerurile, decat daca purtam acelasi vesmant. Continua sa citesti

Anul viitor, in Grecia ( ca de altfel si la noi ) vor fi implementate cartile de identitate cu cip biometric. Un mare duhovnic al ortodocsilor din Grecia, parintele arhimandrit Sarandis Sarandos, trage semnalul, la fel cum in Romania, Parintele Justin ne-a avertizat de pericolul acceptarii acestor acte, premergatoare pecetii lui antihrist.

arhim. Sarandis Sarandos

Se face inscrierea in guvernarea electronica, care ne introduce in statul lui antihrist

Sa ia pozitie ierarhia fata de cardul electronic al cetateanului …

Acestea le cere Arhimandritul Sarandis Sarandos presedintelui Sinodului Permanent, Arhiepiscopului Atenei Ieronim, printr-un memoriu amanuntit. Pozitia trebuie sa se ia inainte de legiferarea cardului electronic al cetateanului, care va fi insotit de blestemata pecetluire a Apocalipsei.

Arhimandritul Sarandis Sarandos, cunoscut parinte duhovnicesc in toata Grecia pentru lucrarea sa duhovniceasca si scriitoriceasca, dar si prin emisiunile sale radiofonice bisericesti, a trimis Presedintelui Sinodului Permanent, Ieronim, un memoriu in care atrage atentia ca la porunca Noii Epoci Grecia intra in “guvernarea electronica”. In acest cadru, cetatenii si credinciosii ortodocsi vor fi inzestrati, asa cum au anuntat primul ministru si ministrul de interne, cu cardul electronic al cetateanului, care slujeste statul Antihristului ca “instrument” al “guvernarii electronice”. In argumentatul sau memoriu, il cheama pe Arhiepiscop si Ierarhia sa ia pozitie inainte de consacrarea “cardului cetateanului” in care vor fi continute date de-a dreptul neverosimile (clasificate) despre persoana noastra, demers care va conduce la impunerea blestematei pecetluiri, care va urma cardului. Parintele Sarandis Sarandos atrage atentia ca intaistatatorii Bisericii sunt datori sa ia atitudine ca unii ce indruma poporul credincios si clerul cinstit. Instiinteaza ca, in cazul in care se vor impune simbolurile lui Antihrist, el nu le va accepta.

Memoriul

Textul complet al memoriului este urmatorul:

Catre Prea Fericitul Arhiepiscop al Atenei si intregii Grecii, Ieronim, Presedinte al Sfantului Sinod al Bisericii Greciei, catre Inalt Prea Sfintitii si Prea Sfintitii Arhierei ai Ierarhiei Bisericii Greciei, prin Inalt Prea Sfintitului Mitropolit al Kifisiei, Amarousios si Oropos, Chiril[1]

Marousi 17-6-2010

Prea Fericirea Voastra, Inalt Prea Sfintiile si Prea Sfintiile Voastre, cu evlavie va sarut dreapta.

Permiteti-mi sa va rapesc vremea cu o tema deloc lipsita de importanta.

Deoarece poporul nostru intreaba, cu smerenie consider ca trebuie sa ne ocupam serios cu o problema care deja a inceput prin AMKA[2] si continua cu procedurile de decretare a cardului cetateanului.

Sfantul Sinod al Bisericii Greciei a sustinut in trecutul recent (23-10-2009, la a treia sedinta a Sinodului Permanent pe luna octombrie)[3] ca s-a ocupat cu tema AMKA.  A publicat a scurta instiintare ca AMKA este un simplu numar necesar si nu se pune in pericol mantuirea noastra prin primirea si folosirea acestui numar.

Ceva mai inainte, pe 17 iulie 2009, scrisesem adresandu-ne Prea Fericirii Voastre ca AMKA consacrat prin Legea 3655/2008, nr. 153, in acord cu viziunea Conditiei Schengen, ne obliga sa primim Cardul de Sanatate, in timp ce concomitent ne ameninta cu excluderea pe toata viata si din toate activitatile ei, daca nu o primim.

In paralel am analizat modul in care a fost creat AMKA care inlatura certificatul de botez, numele pe care l-am primit prin Taina botezului si ne numeroteaza, pentru ca Noua Epoca nu ne recunoaste ca persoane – cum sa stie acest lucru! –, ci ca unitati aritmetice impersonale.

Acum, cei care nu am primit si nu folosim AMKA  – si nu suntem putini – suntem nevoiti sa ne platim medicamentele, fiind exclusi treptat de la toate posibilitatile de asigurare, pentru care am platit din destul bani peste patruzeci de ani.

Insa evolutiile lucrurilor sunt navalnice. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RfTPnwN_sr0]

Parintele Justin: Se zice ca incurajez la scindare. Daca si eu, care mi-am costat viata pentru unitatea si existenta ortodoxiei… spun (unii) acuma ca sunt pentru scindarea ortodoxiei. (Cel ce ma acuza) este un cetatean de pe la Iasi, de la Golia, fost yoghin. Ei nu inteleg ce am vrut sa spun eu. Harul lucreaza in raport de virtute. Cu cat, in sfarsit, omul este mai virtuos, cu atat vine harul peste har. Dar omul cand este sub nivelul acestui har, cand este in pacatosenie, nu este in virtute, atunci harul se retrage. Masura aceasta, omul se duce si nu mai are nicio legatura cu sfintenia si cu harul.

Dar el, ca preot, poate oficia?

Parintele Justin: El, ca preot, poate oficia, sigur ca da. Are lucrarea lui. Dar vrednicia lui unde e? Iata, la noi, in viata noastra ortodoxa, este si lucrul acesta, ca pacatul nu se amesteca cu omul. Haru-i har si pacatul e pacat.

Pacatele nu-i ating harul. Parinte, dar el poate sfinti in conditiile in care este cazut ca om?

Parintele Justin: El poate orice. Ca om e cazut, dar el poate sfinti. Sa va dau un exemplu, de pilda, e chemat episcopul sa vada un preot beat in marginea unui sant. Episcopul vine si il vede. Asta este fiul vostru. Voi l-ati crescut, voi l-ati educat, voi l-ati deformat. I-ati dat (sa bea) si la botez, si la cununie, si la parastas.

Preotii sunt cum i-a facut poporul.

Parintele Justin: Da. Si atunci, il scoli de-aici maine dimineata, iti face aghiazma si ai sa bei aghiazma facuta de el. Acum il vezi beat aici, dar maine il pui la treaba si lucreaza harul.

Asa spunea si Parintele Cleopa.

Parintele Justin: Da! Dar asta nu merge asa. Inseamna ca poate sa-si faca de cap oricand si el tot preot e. E preot, dar noi trebuie sa conlucram, sa avem niste preoti model ca sa aiba credinciosii dupa ce sa se orienteze. Dupa ce sa se orienteze? Dupa cel aflat intr-o cadere prapastioasa?

Eu am facut afirmatia asta si m-au scos ca fac erezie si ca am anulat dreptul la pocainta. Nu m-am gandit la asta, sa nu dau dreptul la pocainta, dar (trebuie) sa vad ca ai o incercare de vindecare.

– fragment dintr-o convorbire a Parintelui Justin Parvu cu doamna Aspazia Otel Petrescu

O VIATA DE MARTIR

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.
A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti,
Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.
Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.
Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana la 22 Iulie, va mai trai inca 2 ani.
Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit.

Pe 22 Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor.

La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor, care primeste cu bucurie aceasta veste.
Cateva luni mai tarziu, pe postul national de televiziune, se difuzeaza filmul documentar Semne, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, in care este prezentata descoperirea. continuare »

Catre Ierodiacon Serafim Pantea, referitor la scrisoarea deschisa adresata

Inaltpreasfintitului Mitropolit Teofan din18 iulie 2010, Mănăstirea Golia

Stimate Serafim Pantea,

Jignirile Dv. aduse Parintelui Justin sunt de-a dreptul blasfemiatoare si arata un infantilism teologic, nici macar de taliban ci de bazar haotic si micime spirituala.

Unde spune sau fagaduieste Iisus Hristos pacatosilor intregii lumi “că va fi cu noi, prin Duhul Sfânt, până la sfârșitul lumii și că nu ne va părăsi niciodată” daca gresim, cum afirmati in scrisoare? O spune doar Sfintilor Apostoli (Matei 19, 20) pe care-i investeste cu puteri speciale cand ii trimite la propovaduire.  Pe noi nu ne lasa orfani, dar putem deveni orfani cand il alungam pe Duhul Sfant prin pacatele noastre.

Noi cand ne abatem de la voia Domnului intra Satana in inima noastra si atunci Duhul ne paraseste (Rom. 5, 3; Luca 13, 16; Luca 22, 3; Ioan 13, 27, etc.)

S-au indepartat si ingerii de Iisus Hristos: „atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 11) cand l-a ispitit satana cu toate ca l-a dus „Duhul –Πνεύματος- in pustie, ca sa fie ispitit de catre satana” (Matei 4, 1) tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi o impreuna vietuire ontologica/fiintiala a ingerilor cu diavolii sau un „tandem” a lui Dumnezeu cu satana. De aceea il si izgoneste atat de categoric: „ mergi inapoia mea satano…” (Matei 4, 10). Oricum Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu nu putea fi parasit de Duhul Sfant cu care era in comuniune deplina chiar cand s-a apropiat diavolul.

Dupa teoria Dv. inseamna ca dupa ce a intrat Satana in Iuda („si după îmbucătură a intrat satana în el” Ioan 13, 27)  era si Duhul Sfant in inima lui, care nu stiu dupa ce scriptura a Dv. a fagaduit ca Duhul nu ne va parasi niciodata, chiar daca il vindem pe Hristos! Daca o astfel de teologie ati invatat la Iasi sau la Golia, atunci il rog pe IPS Teofan sa va trimita la reciclare sau la canon cateva luni, sa invatati ce inseamna teologia traita in Manastire in varf de munte, nu in oras si Manastire de 5 stele si nu doar o teologie traita si invatata pe sticla (TV) sau pe undele radio, copiata dupa standardele seculare.

Dupa asemenea confuzii si erori teologice nu ma mira ca nu faceti distinctia intre un studiu teologic si un „posibil raspuns despre cip si canon dat in contextul Sf. Spovedanii” la care faceti referire „ca este foarte slab” si pe care l-am scris ca sa indemn pe duhovnici la iconomie si nu la acrivie, asa cum trebuie scris un studiu teologic.  Era doar „un posibil raspuns”, mai pot fi o mie de raspunsuri bune, in raport de penitentul care se caieste.

Cum va permiteti sa-l acuzati pe Parintele Justin ca face parte din cei ce „se prefac sau par a fi duhovnicești” si sa-l acuzati de schisma si erezie si sa-l comparati cu satana? Chiar v-ati pierdut judecata?

La marii duhovnci, care au probat cu jertfa vietii credinciosia lor fata de Hristos si Biserica Sa, la ei harul lucreaza si din greseli: „căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare” (Romani 5, 16).

Acolo unde nu este „ judecata si osandire” ca la Dv. ci dorinta de a forma si a trage atentia asupra unui lucru eshatologic vital, cum este problema cipurilor, se mai si greseste, chiar ca duhovnic iscusit, insa are grija Dumnezeu, in dragostea Sa „sa implineasca pe cele cu lipsa” si sa le „intareasca pe cele cu neputinta” prin harul Sf. Duh si sa „prisoseasca harul acolo unde se inmulteste pacatul” (Romani 5 20) sau greseala fara de voie, nu pentru ca sa vietuiasca ontologic harul cu pacatul impreuna, ci pentru ca harul sa biruie greseala si astfel „harul din multe greseli sa duca la indreptare”, pe cand judecata Dv. duce doar la „osindire”.

Deci iata si verdictul final. Parintele Justin pentru ca iubeste fara margini si are pe Duhul Sfant in inima sa, chiar si „din multele greseli” (fara de voie) pe care le invocati si i le imputati, reuseste sa atraga harul Duhului Sfant, in timp ce Dv. prin judecata „dreapta” si vietuirea fara de prihana dusa la Golia aduceti „osandire”, sminteala si pacate…

Intrucat nu sunteti duhovnic, ci doar ierodiacon, cred ca va puneti nu numai in locul duhovnicului, ci chiar in locul Mitropolitului, scriindu-i scrisori de tragere la raspundere pentru bunatatea Sa de adevarat pastor si spuneam nu de mult ca „daca te faci pastor oaie fiind, atunci talibanizezi si transformi Biserica in inchizitie morala si nu o lasi sa fie Spital Duhovnicesc si mijloc de indumnezeiere, asa cum este la Petru Voda si osandesti pe fratele tau.
Cu dragoste frateasca in Hristos Domnul si Mantuitorul nostru,

Pr prof. Mihai Valica

Catre Ierodiacon Serafim Pantea, referitor la scrisoarea deschisa adresata

Inaltpreasfintitului Mitropolit Teofan din18 iulie 2010, Mănăstirea Golia

Stimate Serafim Pantea,

Jignirile Dv. aduse Parintelui Justin sunt de-a dreptul blasfemiatoare si arata un infantilism teologic, nici macar de taliban ci de bazar haotic si micime spirituala.

Unde spune sau fagaduieste Iisus Hristos pacatosilor intregii lumi “că va fi cu noi, prin Duhul Sfânt, până la sfârșitul lumii și că nu ne va părăsi niciodată” daca gresim, cum afirmati in scrisoare? O spune doar Sfintilor Apostoli (Matei 19, 20) pe care-i investeste cu puteri speciale cand ii trimite la propovaduire.  Pe noi nu ne lasa orfani, dar putem deveni orfani cand il alungam pe Duhul Sfant prin pacatele noastre.

Noi cand ne abatem de la voia Domnului intra Satana in inima noastra si atunci Duhul ne paraseste (Rom. 5, 3; Luca 13, 16; Luca 22, 3; Ioan 13, 27, etc.)

S-au indepartat si ingerii de Iisus Hristos: „atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 11) cand l-a ispitit satana cu toate ca l-a dus „Duhul –Πνεύματος- in pustie, ca sa fie ispitit de catre satana” (Matei 4, 1) tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi o impreuna vietuire ontologica/fiintiala a ingerilor cu diavolii sau un „tandem” a lui Dumnezeu cu satana. De aceea il si izgoneste atat de categoric: „ mergi inapoia mea satano…” (Matei 4, 10). Oricum Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu nu putea fi parasit de Duhul Sfant cu care era in comuniune deplina chiar cand s-a apropiat diavolul.

Dupa teoria Dv. inseamna ca dupa ce a intrat Satana in Iuda („si după îmbucătură a intrat satana în el” Ioan 13, 27)  era si Duhul Sfant in inima lui, care nu stiu dupa ce scriptura a Dv. a fagaduit ca Duhul nu ne va parasi niciodata, chiar daca il vindem pe Hristos! Daca o astfel de teologie ati invatat la Iasi sau la Golia, atunci il rog pe IPS Teofan sa va trimita la reciclare sau la canon cateva luni, sa invatati ce inseamna teologia traita in Manastire in varf de munte, nu in oras si Manastire de 5 stele si nu doar o teologie traita si invatata pe sticla (TV) sau pe undele radio, copiata dupa standardele seculare.

Dupa asemenea confuzii si erori teologice nu ma mira ca nu faceti distinctia intre un studiu teologic si un „posibil raspuns despre cip si canon dat in contextul Sf. Spovedanii” la care faceti referire „ca este foarte slab” si pe care l-am scris ca sa indemn pe duhovnici la iconomie si nu la acrivie, asa cum trebuie scris un studiu teologic.  Era doar „un posibil raspuns”, mai pot fi o mie de raspunsuri bune, in raport de penitentul care se caieste.

Cum va permiteti sa-l acuzati pe Parintele Justin ca face parte din cei ce „se prefac sau par a fi duhovnicești” si sa-l acuzati de schisma si erezie si sa-l comparati cu satana? Chiar v-ati pierdut judecata?

La marii duhovnci, care au probat cu jertfa vietii credinciosia lor fata de Hristos si Biserica Sa, la ei harul lucreaza si din greseli: „căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare” (Romani 5, 16).

Acolo unde nu este „ judecata si osandire” ca la Dv. ci dorinta de a forma si a trage atentia asupra unui lucru eshatologic vital, cum este problema cipurilor, se mai si greseste, chiar ca duhovnic iscusit, insa are grija Dumnezeu, in dragostea Sa „sa implineasca pe cele cu lipsa” si sa le „intareasca pe cele cu neputinta” prin harul Sf. Duh si sa „prisoseasca harul acolo unde se inmulteste pacatul” (Romani 5 20) sau greseala fara de voie, nu pentru ca sa vietuiasca ontologic harul cu pacatul impreuna, ci pentru ca harul sa biruie greseala si astfel „harul din multe greseli sa duca la indreptare”, pe cand judecata Dv. duce doar la „osindire”.

Deci iata si verdictul final. Parintele Justin pentru ca iubeste fara margini si are pe Duhul Sfant in inima sa, chiar si „din multele greseli” (fara de voie) pe care le invocati si i le imputati, reuseste sa atraga harul Duhului Sfant, in timp ce Dv. prin judecata „dreapta” si vietuirea fara de prihana dusa la Golia aduceti „osandire”, sminteala si pacate…

Intrucat nu sunteti duhovnic, ci doar ierodiacon, cred ca va puneti nu numai in locul duhovnicului, ci chiar in locul Mitropolitului, scriindu-i scrisori de tragere la raspundere pentru bunatatea Sa de adevarat pastor si spuneam nu de mult ca „daca te faci pastor oaie fiind, atunci talibanizezi si transformi Biserica in inchizitie morala si nu o lasi sa fie Spital Duhovnicesc si mijloc de indumnezeiere, asa cum este la Petru Voda si osandesti pe fratele tau.
Cu dragoste frateasca in Hristos Domnul si Mantuitorul nostru,

Pr prof. Mihai Valica

Un calugar hacker virusat de draci, fost ucenic al gurului Bivolaru, isi permite sa-si dea cu parerea despre Parintele Justin intr-un mod ce dezvaluie clar indracirea lui. Intrucat este vietuitor al manastirii Golia, aflata in Mitropolia Moldovei si Bucovinei, cerem public o masura de corectie din partea IPS Teofan.

Va recomandam sa cititi un articol al d-nei Emilia Corbu cu privire la acest atac, cu adevarat de taliban, la adresa Parintelui Justin:

In razboiul ortodoxiei se tes suflete. Cei mai buni tesatori sunt monahii. Insa,
multi monahi si-au gresit cariera. Si nu glumesc! Monahismul este ,,profesia,, de a pastra nealterata, de a transmite si apara invatatura crestina cu costul vietii. Poate este cea mai grea profesie dar si cea mai nobila. Cine crede ca este poezie sau un mod de viata visator se insala. Calugaria e haina grea. Trebuie sa fii puternic sa o porti. Are greutatea pamantului din tine.

Aparut la aproape 400 de ani de la venirea Mantuitorului, monahismul se defineste astfel ca un prim raspuns al Bisericii primare la pervertirea lumeasca a invataturii, proces survenit dupa recunoasterea oficiala de la inc. sec.IV si preluarea ei in cadrul politicii de stat.

Nu este o profesie oarecare ci una vocationala. Astfel ca, daca toti suntem crestini, doar unii dintre noi au taria sa se separe complet de lume pentru a trai doar cu Dumnezeu. In functie de aceasta traire vor fi judecati. Ca in orice domeniu, exista calugari buni si calugari slabi dar si unii care si-au gresit cariera. Mantuirea e de la Dumnezeu dar calugarilor ratati le va fi mult mai greu decat multora din lume. Si ratati in calugarie au fost de la bun inceput si in toate vremurile Nu e nici o rusine. Viata ne insala, de multe ori. Cadem, dar ne ridicam. Doar ca ei devin un pericol si pentru ei si pentru ceilalti. Sunt ca niste indicatoare plasate spre un drum infundat.

O fapta concreta

Un astfel de om este bietul Serafim. In loc sa steie in lume, sa-si ia nevasta, sa aiba copii, sa se pocaiasca sincer si sa fie un bun crestin, Pantea sta la manastire cu gandul la lume si mainile pe calculator. Si barem de ar sta cu folos, dar nu gasim nimic duhovnicesc in el. Pe blogul lui poti afla cura de slabire cu paine, asigurarile de locuinte si alte nimicuri lumesti. Prea putina invatatura. Si daca s-ar fi oprit aici, mai era cum era. Ziceam ca-i sarac dar are vointa. Dar, acum vreo doua saptamani l-a atacat pe parintele Iustin in privinta actelor biometrice. Am aflat d-abia acum. Nu are multi cititori. Si eu am vazut afisul de la Manastirea Petru-Voda. Nu era nimic scandalos in el, chiar daca am auzit ca au fost date jos. Oamenii trebuie sa inteleaga ca au o responsabilitate. Nu pot accepta, asa ca o vita, tot ce li se impune. Calugarii de acolo au dreptul sa isi spuna opinia cu privire la actele cu cip. Batranul are dreptate! Serafim nu are. Dar este foarte vehement.

Si parca asta nu ar fi fost de ajuns. In acelasi timp pe net a aparut si ,,Sarpele de la Petru-Voda,, o sabie boanta impotriva lui Victor Roncea. Mesajul era ca parintele trebuie avertizat cu privire la nu stiu ce infiltrati securisti…Si autorul e tot Serafim.

Cu toata sinceritatea va spun. Imi e mila de el. Articolul este o insulta ordinara la adresa parintelui. Apoi, atacul la adresa lui Roncea e absolut gratuit si inutil. Toti au o parere proasta despre Roncea. Nimeni nu are incredere in el. Ca a facut site-ul Romania-Nato. Mare branza! Cine scrie in el? Nimeni! Dar daca facea site-ul ,,Felinarul Rosu,,? Era mai bine? Ca face parte din Sistem. Oare? Asa cum Biserica e tradata si Sistemul poate fi tradat. continuare »

In urma dezbaterilor referitoare la actele cu cip, Parintele Justin Parvu a solicitat Pr. prof. Mihai Valica o analiza teologica a acestei probleme. Mai jos avem raspunsul parintelui Mihai Valica, pentru care ii multumim.

1. Precizari teologie despre actele biometrice in contextul Sf. Spovedanii

Cei ce au acceptat actele biometrice este greu de spus ca au cazut din har ori s-au lepadat de Hristos, deoarece ei nu au primit pecetea antihristica, ci au dat dovada de putina credinta fata de profetiile din apocalipsa si trebuie canonisiti pe masura.

Actualmente crestinii doar sunt „testati” prealabil si nu pecetluiti de fortele oculte, care doresc sa evalueze vigilenta crestina, rezistenta lor la insistentele acestora si cat sunt crestinii de atentionati si avizati de lucrarea lui antihrist. Confruntarea finala va fi grabita sau intarziata in functie de nepregatirea sau pregatirea duhovniceasca a omului in lupta cu antihrist.

Cred ca actiunea in sine de punere in practica a catagrafiei biometrice, precum si documentele biometrice reprezinta doar o etapa pregatitoare venirii lui antihrist.

Nu trebuie pus semnul egal intre un pasaport biometric si numarul 666, care este pecetea finala destinata celor cazuti. (Apocalipsa 13, 8) Cine va accepta cu usurinta actele biometrice, fara sa opuna o rezistenta morala, acela va primi cu aceeasi usurinta si pecetea in vremurile de apoi.

2. Dileme canonice si pastorale

Cum trebuie indrumati pastoral cei ce din nestinta sau cu buna stiinta au primit actele biometrice?

Crestinii trebuie sa fie indrumati duhovniceste sa renunte de buna voie la actele biometrice ca un exercitiu spiritual de pregatire pentru confruntarea cu fortele raului in zilele de apoi si nicidecum pedepsiti de duhovnici cu asprime, ca si cand acestia au primit deja pecetea antihristica.

Este o eroare teologica si pastorala grava, si putem duce in derizoriu sau minimaliza profetia ioaneica din Apocalipsa 13-14 daca procedam altfel.

Trebuie de asemenea sa-i atentionam pe credinciosi, cu mult tact pastoral si cu intelepciune duhovniceasca, despre scopul final al acestei actiuni, care va conditiona existenta omului de supunerea oarba si discretionara de o persoana, de un sistem sau de o ideologie totalitara, asa cum este profetit in Apocalipsa 13-14.

Momentan trebuie sa vedem actiunea actelor biometrice ca o faza premergatoare venirii lui antihrist iar raspunsul nostru si atitudinea noastra sa anticipeze fermitatea angajarii noastre in vederea respingerii ofertei lui.

Asa cum soldatii fac armata si instructie inainte de a se pregati de razboi, tot asa si

crestinii au datoria morala de a se instrui duhovniceste intrucat „… i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul”(Apocalipsa 13,7). Cine se instruieste va sti sa lupte si va reactiona ca atare, cine refuza, va pierde. continuare »

Comunicat cu privire la problema actelor cu cip

In urma controverselor si nelamuririlor legate de problema introducerii actelor electronice in Romania si pozitia crestinilor fata de ele, ne simtim indatorati sa facem urmatoarele precizari, care vizeaza strict pozitia manastirii Petru Voda.

1. Cipul din actele biometrice nu este pecetea finala, ci unul din pasii premergatori acesteia.
2. Cei care nu se opun implementarii actelor de identitate electronice si nu vad un pericol in acceptarea lor, trebuie sa fie constienti ca savarsesc un pacat impotriva evidentei Apocalipsei[1] si se fac partasi, mai mult sau mai putin, acestui sistem care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu fiara apocaliptica[2].
3. Dupa cum ne invata Sfanta Scriptura si Sfintele Canoane, avem datoria de a primi pe oricine vine la spovedanie cu duh umilit si dorinta de indreptare. Asadar nu excludem pocainta si indreptarea celor ce au acceptat actele cu cip.
4. Daca penitentul nu renunta la actele cu cip, dupa ce a fost mai inainte duhovniceste catehizat si mustrat, noi, manastirea Petru Voda, nu ne putem asuma ca acesta sa fie dezlegat la spovedanie, decat daca renunta la aceste acte si accepta canonul de indreptare[3].
5. In privinta acelei inregistrari video postate pe internet, in care cineva intreaba cum sa procedeze cu sotia care are un act cu cip, tinem sa facem precizarea ca acea inregistrare nu trebuia facuta publica, deoarece era un sfat personal, menit sa castige pocainta si trezirea constiintei penitentului, si nu reprezinta un sfat general valabil. Epitimia pentru pacate difera de la fiecare individ in parte. Chiar daca la inceput se face afirmatia, aparent grava, ca sotul sa isi paraseasca sotia, totusi se revine cu precizarea ca sotia sa fie adusa spre catehizare si spovedanie. Un duhovnic iscusit acorda canonul si mustrarea in functie de starea sufleteasca a fiecaruia. Pentru acel suflet era poate necesara o astfel de mustrare. Asadar, mustrarea si canonul celui ce primeste acte cu cip, se face particular, dupa cum hotaraste duhovnicul si in functie de situatie.
6. Precizam iarasi ca prin aceasta pozitie a noastra nu intentionam sa facem nici un fel de scindare in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, ci cerem sa ni se dea voie sa purtam mai departe lucrarea Duhului celui ce a spus candva: “Iata si securea zace la radacina pomilor; deci tot pomul care nu face roada buna se taie si in foc se arunca.” (Mt. 3:10) si sa ne temem de mustrarea Celui ce a spus “fata cerului stiti sa o socotiti; iar semnele vremilor nu puteti” (Mt. 16:3). Chiar daca nu mai este intre noi un Sfant Apostol Pavel, nu mai avem un dumnezeiesc ierarh ca Vasilie cel Mare, ca Grigorie Palama, sau ca Ioan Maximovici, si pentru aceea si situatia este cu atat mai greu de judecat, avem incredere insa ca bunul Dumnezeu va pazi turma Sa si ca Pastorul cel Bun cunoaste oile Sale si ele Il cunosc pe El si asculta glasul Lui (Ioan 10:14).

Arhimandrit Justin Parvu,
staret al Manastirii Petru Voda

[1] 1 Thessaloniceni 5:20.
[2] Nu putem, de asemenea, sa trecem cu vederea prorociile Sfintilor, mai vechi sau mai noi, care pun egal intre lucrarile fiarei apocaliptice si masurile antihristice si antiumane ale statului global contemporan.
[3] Nu putem dezlega unele pacate, iar pe altele nu.

sursa: PetruVoda.ro

Dupa cum este specificat chiar in partea de sus a afisului – Manastirea Petru Voda – cele scrise in afis fac parte din regulamentul interior(despre care Parintele Justin zice ca este intemeiat pe ce spun Sfintii Parinti si Sfanta Scriptura) al manastirii, aprobat de Parintele staret, Arhimandritul Justin Parvu, ca urmare a numarului mare de credinciosi care se prezentau la spovedanie si spuneau ca poseda acte cu cip. Se stie prea bine pozitia manastirii Petru Voda vis-a-vis de acest subiect si era de asteptat ca sa si puna in aplicare ceea ce a propovaduit de mai bine de un an de zile. Fiind doar un afis sumar, in care nu pot fi cuprinse toate aspectele, cu explicatii pe larg, s-a ajuns ca unele persoane sa aiba nelamuriri. Va amintim ca tot manastirea Petru Voda a editat cartea “DICTATURA BIOMETRICA” in care gasiti si argumentatii teologie, si civice, si medicale. I s-a adus la cunostiinta Parintelui Justin aceasta problema si urmeaza ca in cateva zile sa apara o explicare detaliata, cu argumente teologice si canonice, avand nadejdea ca in final sa fie clar pentru toata lumea.

Mai jos sunt fotografii de cand Parintele Justin a luat la cunostiinta de afis:

Cititi: Talcuire la …afis

Vizitati https://nichitus.blogspot.com