Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Metanie Părintelui Stareţ Iustin

Socot o datorie de conştiinţă să scriu aceste rânduri. Nu sunt vrednic să aduc mulţumire lui Dumnezeu că m-a învrednicit să cunosc „faţă către faţă” părinţi precum stareţul Dionisie de la Colciu sau părintele stareţ Iustin de la Petru Vodă. Acum patru ani în urmă, în toamna lui 2005, l-am cercetat pe cel din urmă la Mănăstirea Petru Vodă pentru a afla alinare şi răspuns la unele întrebări ce frământau familia mea. Atunci i-am relatat părintelui Iustin despre faptul că auzisem pe stareţul Dionisie de la Athos vorbind adesea despre „veacul al optulea”, cel de pe urmă, şi despre venirea lui Antihrist. Părintele Iustin a ascultat şi a grăit: „Aşa este. Cei care vorbesc despre vremurile de pe urmă la timpul viitor nu ştiu ce spun”. Intuind surprinderea noastră, a mai repetat o dată, parcă spre a confirma cele spuse şi pentru cei mai îndoielnici dintre noi.

Ce frumos spun Părinţii: „Vorba sună, fapta tună”!

Un părinte profesor cu fin simţ de observaţie spunea: „Vrei să ştii unde se află centrul duhovnicesc al unei regiuni? Mergi la autogară şi uită-te pe tăbliţele din parbrizul maşinilor. Vei vedea: Piatra-Neamţ – Măn. Sihăstria, Tg.-Neamţ – Măn. Sihăstria). În ultimii ani, la autogară poţi citi şi: Piatra Neamţ – Petru-Vodă (curse zilnice)”. Ştie lumea că la tânăra mănăstire Petru Vodă există un bătrân stareţ care îi ajută pe oamenii aflaţi în necazuri şi în supărări. Părintele Iustin îi ascultă. Îl primeşte pe fiecare cu durerea lui, cu suspinul lui, cu problema lui.

În amorţeala zilei cenuşii ce ne împresura, pe 14 ianuarie anul acesta, a sunat cuvântul duhovnicului retras după o viaţă de surghiun în munţii Neamţului. Reacţia oamenilor simpli la cuget, cu sau fără şcoală, a venit firesc: „Slavă Domnului! Nu suntem părăsiţi în faţa tăvălugului. Părintele se roagă şi îi pasă de noi”. Reacţia celor complicaţi la minte, cu sau fără şcoală, a izbucnit nefiresc: şi-au pus mintea la contribuţie să vadă cum se poate interpreta mai favorabil pentru sine situaţia.

Stareţul Dionisie spunea: „Un ucenic a întrebat pe Bătrânul său când va veni sfârşitul. Şi bătrânul a răspuns: «Când se va înmulţi mintea». Şi asta o vedem astăzi”.

Stau şi mă minunez. Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea părintele Iustin? Oare nu răzbătea din el cu putere acelaşi Duh care l-a îndemnat pe părintele Paisie Aghioritul să spună: „Pe unii îi interesează subiectul buletinelor de identitate, alţii îl exploatează şi creează probleme. Biserica trebuie sa ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua buletinul, asta va constitui o cădere. În acelaşi timp să ceară de la stat ca noul buletin cel puţin să nu fie obligatoriu. Dacă Biserica ia o poziţie serioasă se va respecta libertatea credincioşilor, aşa încât cel ce vrea îşi va lua noul buletin, iar cel ce nu vrea, să-l păstreze pe cel vechi.”

Când în România au început să se elibereze paşapoarte şi permise de conducere cu cip, toate termenele-limită ale unei poziţii „oficiale” deja trecuseră. Trenul plecase într-o direcţie străină de Dumnezeu. Cine să tragă semnalul de alarmă şi cum? „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!, a sunat glasul Părintelui Iustin. Da, trebuie să ne trezim. Părintele spune să nu ne temem, ci să ne ferim înţelepţeşte.

Au fost aduşi în discuţie în zilele ce urmează doi mari cuvioşi contemporani, sfinţi bărbaţi ai secolului trecut: Părintele Paisie Aghioritul şi Părintele Porfirie. Acum 22 de ani Părintele Paisie scria negru pe alb: „În spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin «cartela» electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist” (vezi epistola Semnele vremurilor – 666, scrisă în 1987, publicată în broşură şi în vol. Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor, ed. Evanghelismos 2006, p. 80-84), iar apoi adaugă: „Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. În timp ce semnele sunt foarte clare. «Fiara» de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, «înainte-mergător al pecetluirii», ce arată? Din păcate, la radio ascultăm numai timpul probabil.” (Unii, mai în glumă, mai în serios, se întreabă dacă nu cumva Cuviosul, văzător cu duhul cum era, s-a referit şi la trustul Basilica de pe la noi…). Spre final Părintele Paisie avertiza că: „diavolul, antihristul, atunci când e pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face pe el”. Ce doriţi mai clar?

Dar chiar şi aici poate interveni „mintea” omului mândru. E cam greu să-l contrazică pe faţă pe făcătorul de minuni, smeritul Paisie, dar găseşte un artificiu: să opună cuvintelor sale cele spuse de Cuviosul Porfirie. (Ei, nu-i aşa că începem să ne apropiem de cazul şi necazul nostru? Schimbaţi doar numele…) Părintele Porfirie, purtător de Hristos cum era, spune că el nu se teme de antihrist atâta timp cât în el sălăşluieşte Hristos şi I se închină doar lui Hristos. Nu-i dă atenţie lui satan, pentru că este „îndrăgostit” de Hristos. Şi atunci, sare „gnosticul” din fotoliul său şi strigă: „L-am prins pe Paisie ăsta, că prea ne-a ironizat un simplu monah. Ai văzut? Nu-i nici o problemă dacă primim cip-ul. Mai mult ne-a speriat şi ne-a stricat distracţia”. Dar nefericitul „interpret” nu prea ştie că harul Sfântului Duh nu conlocuieşte cu păcatul, cu lucrarea satanicească, la fel cum şi diavolul fuge de Hristos sălăşluit în făptura mâinilor Sale. Nu are cum să intre acolo unde este Hristos, ci doar acolo unde nu locuieşte El. La măsura duhovnicească unde îl înălţase Harul Sfântului Duh, Bătrânul Porfirie nu mai simțea frică de înfricoşătorul diavol, nici măcar nu-l băga în seamă. De altfel, în acelaşi înţeles, Părintele Porfirie spunea că el merge şi în iad, numai cu Hristos să fie.

Pentru a nu lungi cuvântul, spun doar că cei care îşi liniştesc conştiinţele astfel ar trebui să vadă că nu prea pot să răspundă la următoarele întrebări:

1. A spus vreodată Cuviosul Porfirie că lucrurile nu stau aşa cum le-a redat cu lux de amănunt, profetic, Gheronda Paisie?? Nicicând. Dar ce a spus? Că „aşa un nevoitor se naşte o dată la patru sute de ani…”. (Cuviosul Paisie a scris epistola despre 666 în primăvara lui 1987, iar textul ei a făcut înconjurul Greciei şi al lumii, aducând neliniştea cea bună în inimile multor creştini). Cuviosul Porfirie a murit în decembrie 1991, la mai bine de patru ani după redactarea epistolei, deci o cunoştea foarte bine şi ar fi putut, ipotetic, să o combată. Nici vorbă de aşa ceva.

2. A spus vreodată părintele Porfirie ceva de genul „Luaţi, fraţilor, cipurile, pecetluiţi-vă, nu vă vatămă”?? Nicicând. De ce? Pentru că „ştia” că părintele Paisie „are dreptate”. Iar pentru a nelinişti cu folos pe cei care citează mărturia unui monah simonopetrit în legătură cu „acceptarea” părintelui Porfirie, aş vrea să aduc la cunoştinţă faptul că acestei relatări i-a fost contestată autenticitatea de către stareţi athoniţi precum Isaac Libanezul şi alţi ucenici apropiaţi ai Cuviosului Paisie. Nu ar fi pentru prima oară când părinţii spun una şi interlocutorii lor înţeleg ceea ce vor ei să înţeleagă.

Ei, şi atunci ne întrebăm şi noi: unde văd unii „divergenţă de păreri” la aceşti Părinţi? Asemenea: unde văd unii nepotrivire la Părinţii Iustin Pârvu şi Arsenie Papacioc? Părintele Arsenie a răspuns: „Nu sunt de părere” comentând interpretarea dată mesajului de un interlocutor care pe un ton alarmat pune în gura părintelui Iustin şi ceea ce nu spusese: „să ne adunăm în cete…” etc., iar nu referindu-se la apelul propriu-zis. Părintele spune apoi cu prima ocazie: “Suntem de aceeaşi părere intim. […] Trăiască Părintele Iustin Pârvu! Are dreptate”. Aşadar, ce vor să zică afirmaţiile lui? Transpare limpede că părintele vede în acelaşi Duh problema, dar o spune altfel, pentru a linişti pe cei care din cauza slăbiciunii omeneşti şi a puţinei credinţe sunt ispitiţi să cadă în deznădejde, iar nu pentru a tăia elanul celor care duc „lupta cea bună” într-un veac al apostaziei şi al confuziei. Şi asta pentru că deznădăjduirea ar însemna pierderea luptei înainte de începerea ei.

Cum vine asta, se poate întreba cititorul? În teologia ortodoxă se vorbeşte adesea despre antinomia dogmelor. Foarte simplu spus, în învăţătura dumnezeiască, ceea ce pare că se contrazice nu se contrazice de fapt, ceea ce pare ilogic minţii raţionaliste este supralogic, mai presus de minte, şi e „gustat” de raţiunea luminată de Harul Sfântului Duh a purtătorului de Hristos. De pildă, în istoria Bisericii, neînţelegerea antinomiei privitoare la unirea ipostatică a celor două firi în Persoana dumnezeiască a lui Hristos a dus la două grozave erezii: nestorianismul şi monofizismul, care se contrazic una pe alta. În schimb, după dreptate, Sfinţii Părinţi au formulat antinomic adevărul dogmei care pentru rătăciţi este contradicţie şi nebunie, iar pentru noi adevăr ce mântuieşte: o singură Persoană în două firi – Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Actualizând, întrebăm pe „făcătorii de basme”: a spus cumva Părintele Arsenie să ne luăm fără grijă paşaport cu cip?? A spus că nu are dreptate părintele Iustin?? Nicicând. Dimpotrivă. Dar cei doi au găsit de cuviinţă să se exprime teologic, adică antinomic: se cuvine să fim şi neliniştiţi şi liniştiţi, în acelaşi timp, să avem şi „neliniştea cea bună” şi „pacea lui Hristos”. „Revoluţia fără revoluţie” înseamnă mucenicie, răstignire continuă alături şi de dragul lui Hristos, este trăirea şi mărturisirea Adevărului cu curaj şi fără fanatism.

Sfinţii Părinţi, când tâlcuiesc Sfânta Evanghelie, ne desluşesc înţelesurile faptelor Mântuitorului pentru viaţa fiecăruia dintre noi. Urmărind cu tristeţe şi amărăciune disputele dintre fraţi şi „interpretările” unor laici, dar şi ale unor purtători de rasă, la adresa apelului părintelui Iustin, mi-a venit nesilit în minte episodul următor din Sfânta Scriptură:

„Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de proroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” (Matei 21, 23-27)

Acesta este răspunsul, vrem sau nu vrem. Nu e rău să întrebăm – mai cu seamă că nimeni nu e infailibil, afară de Hristos -, dar e lucru satanicesc a te purta cu viclenie. (Şi apoi, cum spunea cineva: „dacă semnele stabilite de oameni sunt respectate, de ce semnele revelate de Dumnezeu sunt dezbătute şi discutate?”) Cei ce ascultă cuvântul şi îl primesc se cade să-i urmeze îndemnul, iar cei ce nu-l primesc să aibă parte de urarea plină de pace a stareţului: „Să-i lumineze Dumnezeu!”.

Oare nu ardea în noi inima noastră când citeam cuvintele părintelui Iustin? „Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească. […] Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!”

Departe de mine gândul că prin rândurile mele „iau apărarea” în vreun fel Părintelui Stareţ Iustin. Ştiu că este Cine să-l apere. Sunt doar cel mai mic frate al său întru slujire şi am găsit de cuviinţă ca în acest mod să-i pun metanie până la pământ şi să-mi cer iertare pentru încetineala cu care am răspuns chemării sale părinteşti la Crucea muceniciei ce ne stă înainte. Ca un părinte adevărat, ştiu că ne va ierta pe noi cei mai tineri şi ne va binecuvânta aşa cum ne-a făgăduit.

pr. Ioan

La praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, 30 ian. 2009

sursa : Presa Ortodoxa (site-ul oficial al revistei cu acelasi nume)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

"Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze. Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copac" (Apocalipsa 8, 6-7)

INREGISTRARE AUDIO

extras din predica tinuta pe 2 februarie
de Intampinarea Domnului
la manastirea Petru Voda, jud. Neamt

INFO : Marian Maricaru este un tanar teolog, doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Tesalonic (Grecia). Alaturi de Danion Vasile, este co-autorul cartii “Ne vorbesc parintii athoniti” (contine interviuri cu parintele Dionisie de la Colciu si cu parintele Iulian de la Prodromu).

DOWNLOAD MP3

CITITI Proorociile Sf. Lavrentie al Cernigovului despre vremurile de pe urmă

Doamne lumineaza-ne si intareste-ne pe noi, pe toti oamenii cu Duhul Tau Sfant ca sa Te cunoastem si sa ramanem in Adevarul Tau!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

La incercarea de conectare a unui modem Vodafone la calculator, iată ce avertisment a dat firewall-ul ESET. Nu e un atac la adresa Vodafone, dar e bine să ştim. doom = osândă

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mîrşavului şi vicleanului antihrist, timpul căruiase apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău cel sfînt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mîntuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfînta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea,
plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.

(alcătuire a ieroschimonahului Anatolie de la Optina)

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PrJ3zo1Lqdo]

„Deci sfatul meu: sa nu le primeasca nimeni. Sa nu primiti nimic din ce va dau astia, pentru ca sunt vicleni, vicleni, vicleni. Sa nu se primeasca ceea ce se da de acum inainte.

Lupta trebuie continuata… fara bravare. Ceea ce aveti in suflet numai Dumnezeu sa stie, nu dusmanii vostri. Mantuitorul spune : Cand veti fi prigoniti intr-o cetate, fugiti in alta“

CITITI posibilele scenarii ale vremurilor din Romania in viitorul apropiat.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Istoria arata ca au existat decizii la nivel de stat care au influentat In mod negativ Intreaga populatie a unei tari sau a unei mari parti din ea.
In Statele Unite, In anii ’60, medicamentul thaliomide, contra greturilor si insomniei femeilor Insarcinate, a fost declarat sigur In privinta reactiilor adverse. Rezultatul a fost tragic: mii de copii s-au nascut malformati, cu brate si picioare ca Inotatoarele pestilor.
Cazuri ca acesta au determinat aparitia organizatiilor non-guvernamentale de protectie a consumatorilor si de monitorizare a posibilelor abuzuri ale statului. De asemenea, cetatenii au Inteles ca nu se pot Increde orbeste In deciziile guvernantilor. Astfel au aparut actiuni de respingere a unor legi care lezau interesul populatiei.
Un exemplu recent din tara noastra este introducerea vaccinului Gardasil, Impotriva cancerului de col uterin, la fete. Ministerul Sanatatii a facut acestui vaccin campanie In 2008, fara sa atentioneze ca In Statele Unite se Inregistrasera deja 25 de decese si cifra uimitoare de 10.000 de cazuri de reactii adverse47, Insotite de riscul pe termen lung de cancer sau sterilitate. Populatia nu a avut Incredere In aceasta campanie si doar 2,57% din elevele de clasa a IV-a vizate au acceptat vaccinul.
Exista diverse motive pentru aparitia unor astfel de situatii. Unul dintre acestea este faptul ca deciziile luate de diverse organisme internationale au fost transplantate uneori In legislatia noastra fara a se lua In calcul impactul lor social, netinând cont de dorintele si necesitatile reale ale poporului român. De exemplu, In iunie 2008, europarlamentarii români au aprobat Tratatul de la Lisabona (noua forma a Constitutiei UE), fara amendamente, desi 9 state Inca nu o ratificasera, iar celelalte o facusera cu rezerve. Din 387 de delegati români, unul singur a votat Impotriva: „Am votat Impotriva Tratatului pentru ca România nu a avut nici o contributie la acest document. In momentul de fata aratam ca la nivelul UE noi nu contam. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus europenii“.

Un motiv In plus de Ingrijorare pentru securitatea persoanei Il constituie recenta lege 298 din 18 noiembrie 2008 privind retinerea informatiilor. Aceasta obliga furnizorii retelelor publice de comunicatii (operatorii de telefonie fixa si mobila) si furnizorii de comunicatii electronice (operatorii de Internet) sa retina, sa pastreze si sa predea, la cerere, autoritatilor competente, date privind convorbirile telefonice si mesajele pe Internet. Datele trebuie pastrate timp de 6 luni de la Inregistrare, si pot fi cerute In cadrul unui proces In principiu numai de catre judecator sau procuror (art. 3 alin. 2). Adevaratul nucleu al legii pare a fi Insa art. 20, din care citam un fragment: „In scopul prevenirii si contracararii amenintarilor la adresa securitatii nationale, organele de stat cu atributii In acest domeniu pot avea acces la datele retinute“. Aceasta Inseamna ca orice agentie, comisie sau corp guvernamental, poate fi usor Imputernicit sa prelucreze aceste date, In numele securitatii nationale. Prevalenta puterii politice asupra puterii judecatoresti a creat dintotdeauna deviatii In bunul mers al societatii, cu urmari asupra sigurantei individuale.
Legat de aceasta lege si de problema pasapoartelor biometrice, s-a exprimat avocatul si senatorul român Iulian Urban. In cadrul interviului publicat In Curentul din 22 ianuarie 200951, cu titlul „Noile masuri pot fi anticamera unui nou tip de dictatura”, acesta a sesizat tendinta spre centralism: „oamenii sunt invitati sau, mai degraba, Impinsi catre momentul la care vor ajunge complet dependenti de sistem, de tehnologie si existenta lor nu va mai fi posibila In afara sistemului. Asa ca, referitor la «siguranta», eu cred ca de fapt nu exista siguranta a cetatenilor, exista doar o mâna de cetateni care controleaza, prin sintagma „securitate a statului”, pe ceilalti cetateni“.

Aceste exemple ne arata ca, In ultima instanta, nu putem Incredinta total statului responsabilitatea pentru viata noastra, ci doar lui Dumnezeu sa ne daruim trup si suflet ! Da Doamne !

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PBdVNcqZsSI]

“… Eu daca am murit, s-a sfarsit lumea… (…) Tot timpul trebuie sa fim pregatiti, nu stii cand vine timpul… Sa ne gaseasca mereu in priveghere, in rugaciune, in stare de smerenie, ca numai asa ne mai putem izbavi. (…) “Veniti la Mine, fiilor si mosteniti Imparatia…”. Imparatia se mosteneste cu anevoie, cu jertfa. Numai tara asta, cu cata jertfa, cu cate nevointa si eforturi s-a tinut in granitele ei pana acuma (…) Cu nevointa! Asa, acum a venit si randul nostru acuma sa fim oleaca treji!

Sa primim cu dragoste si cu toata cainta, nu cu razvratire, nu cu nemultumire, nu revoltati… Cu calm, cu rabdare, cu intelepciune! Cu bucurie chiar! Sa ne bucuram ca am ajuns momentele acestea grele, ca numai asa trecem prin focul acesta curatitor, prin nevointe, prin greutati, ca sa ne indreptam pregatiti dincolo! De bunavoie nu prea am vrut, acuma…. de nevoie! (…) “Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati!“. Pai, care-i osteneala? Masini de lux, toate astea, plimbari (…); nu-i frumos sa facem Anul Nou in Romania, hai sa mergem… [peste] oceane si tari si sa petrecem acolo… Iac-acuma, hop, ti-a luat carnetu`, nu mai mergi. Daca vrei carnet, trebuie sa iei cipu`. Apoi, ori cu lumea, cu cipu`, ori cu Hristos, cu nevointa, cu calea cea stramta, nevoitoare. Dar nu ne inspaimantam! Mergem linistiti, calmi, cu nadejdea in Inviere. Ca a noastra este Invierea, a crestinismului ortodox. (…) Eu as vrea sa vad o treaba: sa-si puna ei cip intai, dupa aceea sa-i puna poporului, dar sa inceapa cu presedintele.  (…) Iarasi, noi trebuie sa avem nadejde, sa avem dragoste, sa ne rugam, sa tinem piept acestei situatii… ca Dumnezeu sa mai prelungeasca starea aceasta de lucruri, prin rugaciune“.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Omul intre imago Dei si cip-ul biometric

Introducerea cip-urilor biometrice in pasaport si in alte documente personale este, fara indoiala, un scandal. in toate aceste cazuri, neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privita ca o reactie pe fondul unui fanatism religios, asa cum incearca unii din mass-media sa sugereze, ci, mai intâi de toate, ca „o reactie de aparare impotriva unei inregimentari fortate intr-un sistem de supra-veghere suspect”[1].
Lasând la o parte orice panica si tulburare, care nu fac cinste crestinilor, experimentele pe care guvernarile României de dupa 1989 le aplica in serie[2] ar trebui sa ne puna pe gânduri si sa ne intrebam daca cei ce ne conduc ne reprezinta interesele, daca ne mai trateaza ca pe cetateni si persoane umane, ori doar ca pe o simpla marfa, pe care se poate pune o eticheta sau niste cip-uri si livra oricui.
Cred ca este timpul sa se supuna aceasta tema dezbaterii publice, ca o problema de etica cetateneasca sau de etica biometrica a tehnologiei moderne[3], asa cum s-ar cuveni unei tari democratice, in care se pare ca suntem doar figuranti.
Introducerea cip-urilor este neconstitutionala si antidemocratica, intrucât nu s-a realizat prin dezbatere publica nationala si incalca flagrant „drepturile omului” prevazute in Constitutia României[4] si in alte legi internationale[5].
in ciuda faptului ca UE recomanda 36 de luni ca timp acordat pentru dezbateri publice si apoi implementarea sistemului cip-ului biometric[6], guvernarea trecuta nu a tinut cont de acest lucru si, cu o graba suspecta si tacita, a trecut la executarea lui.
Privându-ne de libertatea noastra de opinie si optiune, executând orbeste si slugarnic toate recomandarile UE, ba chiar mai scurtând timpul de executie si prin faptul ca nu incearca sa le (re)negocieze si sa le nuanteze dupa specificul nostru national sau spiritual, statul român devine astfel doar un simplu angajat si functionar al Uniunii Europene.
in speranta ca aceasta problema va fi luata in discutie, voi vorbi pe scurt in cele ce urmeaza despre valoarea omului si destinul acestuia din punctul de vedere al antropologiei crestine ortodoxe. Mi-ar placea sa se tina seama, in eventualitatea unei dezbateri, si de acest aspect teologic.
in filosofia elena, la Platon, la stoici si mai târziu la neoplatonici[7], tema “Chipul lui Dumnezeu” (eikon – imago Dei) reprezinta un termen fundamental, iar in Vechiul Testament constituie insusi nucleul antropologiei. in Noul Testament termenul se imbogateste cu un continut hristologic, dând astfel noi dimensiuni antropologiei. Dupa Sfântul Apostol Pavel, Iisus Hristos „este chipul Dumnezeului celui nevazut”[8]. Omul nu este numai “limbajul lui Dumnezeu”[9], ci chiar imago Dei[10], deci „chipul si asemanarea Lui”. in literatura patristica imago Dei este axa in jurul careia se structureaza cosmologia, antropologia si insasi hristologia[11].
Tema imago Dei reprezinta temelia antropologiei ortodoxe[12]. Acest lucru face foarte greu de explicat – si cu atât mai greu de inteles – natura „chipului lui Dumnezeu”, adica omul. Conform Revelatiei divine, el este creat din trup si suflet. Trupul este din materia comuna Cosmosului, iar natura sufletului are o inrudire speciala cu Dumnezeu. „Omul este inrudit cu Dumnezeu”[13], spune Sfântul Grigorie de Nyssa. El explica de ce natura omului se sustrage consideratiei teoretice – atheoretos –, adica nu poate fi cuprinsa intr-o formulare definitiva, sau o definitie clara a „chipului”. El argumenteaza ca „din moment ce Dumnezeu este necuprins, este cu neputinta ca «chipul» Lui din om sa nu fie si el de necuprins”[14]. Din acest motiv, tot el spune, este mai usor sa cunosti cerul decât pe tine insuti. Omul ramâne un mister si devine preotul intregului cosmos : „in calitate de pamânt, sunt legat de viata de jos, dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port in mine dorinta vietii viitoare”[15]. Deci chiar prin actul creatiei omul poate participa la Existenta divina, este „neamul lui Dumnezeu”[16], si din acest motiv „chipul” anticipeaza indumnezeirea[17].
Termenul de imago Dei este imbogatit de Sfintii Parinti ai Bisericii prin diverse pareri teologice. Sfântul Ioan Damaschin scrie: ”in câte moduri se spune expresia «dupa chip»? Dupa faptul ca omul are ratiune, intelect si libertate; dupa faptul ca mintea omului naste cuvânt si emite duh; dupa calitatea de stapân a omului….”[18]. Sfântul Epifanie al Ciprului crede ca chipul lui Dumnezeu in om este in toata fiinta umana si „unde anume este sau unde se implineste chipul lui Dumnezeu in om este cunoscut numai de Dumnezeu insusi, Cel Care a dat prin har omului existenta Sa dupa chip”[19]. Sfântul Macarie Egipteanul considera ca chipul lui Dumnezeu ar fi liberul arbitru, sau comuniunea cu Dumnezeu[20]. Sfântul Maxim Marturisitorul vorbeste despre o „reciprocitate intre Dumnezeu si om”. Ontologic, aceasta reciprocitate se refera la relatia Arhetip si imaginea Sa, care trebuie sa devina evidenta la nivel existential, printr-o dubla miscare: miscarea lui Dumnezeu spre om, prin intrupare, si miscarea omului spre Dumnezeu pentru indumnezeire (theosis).
Asemanarea omului cu Dumnezeu „priveste nivelul existential”[21], deci nu ontologic: devenim astfel dumnezei prin har, luând parte la viata Dumnezeirii, indumnezeindu-ne prin participare la viata divina. „in sensul indumnezeirii, asemanarea aceasta contine desigur un aspect supranatural, insa acesta e mai mult preconditionat decât un efect”[22].

Chipul omului redus de la sacru la profan

Daca se respinge din motive de bioetica clonarea biologica, de ce nu s-ar respinge din aceleasi considerente si „clonarea electronica biometrica”, având ca motivatie teologica invatatura Bisericii Ortodoxe despre antropologie.
„Prin harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatal si prin impartasirea Sfântului Duh”[23], omul reuneste, in ipostasul sau creat, divinul si umanul, dupa chipul lui Hristos, adica „chipul Celui ceresc”[24], ajunge „la masura vârstei plinatatii lui Hristos”[25] si astfel devine dumnezeu prin har. in acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare ca „omul este o faptura care a primit porunca sa devina dumnezeu”[26], adica „chip al Chipului” – eikon Eikonos.
Deci omul are un destin hristologic, intrucât isi are originea (αρχιν) in Hristos, Care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a nascut atunci când Hristos a intrat in viata si S-a nascut”[27], iar ziua nasterii lui Hristos „este zi de nastere a umanitatii”[28]. Deci omul prin Hristos este alcatuit teologic, iar chipul sau are o valoare teologica, hristica, si nu il putem amaneta sau imprumuta, ori permite sa fie folosit fara voia si libertatea lui.
Valoarea ontologica a omului nu consta sau nu se afla in el insusi, inteles in mod autonom, cum sustin teoriile materialiste, in suflet, minte, intelect, sau exclusiv in persoana omului, cum sustin sistemele filozofice contemporane, ci in Arhetipul lui. Omul este inteles astfel de Parintii Bisericii “in mod ontologic numai ca fiinta teologica. Ontologia lui este iconica”[29].
A permite ca chipul nostru sa fie „clonat electronic”, inregimentat in cip-uri si apoi manipulat dupa bunul plac al cuiva, aceasta inseamna a „amaneta” ceea ce nu ne apartine si a reduce identitatea noastra iconica, care este unica, la un numar intr-o bucata de plastic.
Din punct de vedere moral, aceasta este o desacralizare, intrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, intr-o folosinta strict materiala si terestra. Or, chipul nostru apartine Arhetipului divin, adica lui Dumnezeu.
Deci cip-urile biometrice, in acest context, contravin invataturii biblice si patristice despre antropologia crestina, intrucât reduc, circumscriu si marginesc chipul/icoana fiintei umane la o simpla tehnologie, la un suport electronic de emitatoare si implanturi.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO
ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA
– mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase –
– Material informativ –

DIN CUPRINS
I. Introducerea documentelor electronice în România
II. Aspecte internaţionale
III. Reacţii în societatea românească
IV. Ce este şi la ce foloseşte microcipul RFID?
V. Lipsa de securitate a microcipului
VI. Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane
VII. Aspecte morale
VIII. Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei
IX. Când statul greşeşte
X. Concluzii

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Considerate cele mai sigure şi emise pe bani mulţi, documentele pot fi clonate
Un specialist în securitate a demonstrat că paşapoartele cu microcipuri, gândite ca vârf de lance împotriva furtului de identitate, pot fi manipulate ieftin şi simplu. Cei care au demascat problema au fost jurnaliştii de la „The Times”. Testele efectuate în contul publicaţiei din Marea Britanie au demonstrat „slăbiciunile” microcipurilor introduse să protejeze împotriva terorismului şi a crimei organizate. Un specialist a clonat cipurile de pe două paşapoarte britanice şi a implantat imagini digitale ale lui Osama ben Laden şi ale unui atacator sinucigaş. Cipurile manipulate au fost considerate autentice de programul de citire a paşapoartelor.
Ministerul de Interne britanic a susţinut întotdeauna că cipurile falsificate vor fi depistate la controalele la frontieră deoarece nu se vor potrivi cu codurile din PKD, o bază internaţională de date. Însă numai zece dintre cele 45 de ţări care eliberează astfel de paşapoarte s-au înscris în sistemul de coduri Public Key Directory (PKD) şi doar cinci îl folosesc. Marea Britanie este membră a PKD, însă nu îl va folosi până anul viitor. Dar chiar şi atunci, sistemul va fi complet securizat, cu condiţia ca toate cele 45 de ţări să fie înscrise. În plus, chiar dacă unele dintre aceste ţări fac schimb de coduri manual, infractorii pot folosi paşapoarte false din ţări care nu împărtăşesc codurile, fiind astfel nedetectabile.
Cipurile sofisticate, un bluf
Zeci de milioane de paşapoarte cu microcipuri au fost deja emise de cele 45 de ţări în speranţa că, astfel, călătoriile internaţionale vor fi mai sigure. Ele conţin un mic cip cu frecvenţă radio şi antenă, iar un cititor special electronic trimite un semnal codat către cip, urmând ca acesta din urmă să răspundă cu datele de identitate şi biometrice ale deţinătorului.
Testele pentru „The Times” au fost efectuate de Jeroen van Beek, cercetător în securitate de la Universitatea din Amsterdam. El a folosit un cod de programare cunoscut de public, un cititor de carduri de 78 de dolari şi două cipuri RFID de 19 dolari, reuşind să cloneze şi să manipuleze în mai puţin de o oră două cipuri până la nivelul în care puteau fi plantate într-un paşaport fals sau furat. În final, cipurile manipulate de Van Beek au fost acceptate ca autentice de Golden Reader, programul standard folosit de International Civil Aviation Organisation pentru a le testa.
Cu poza lui Ben Laden
Paşaportul unui tânăr a fost manipulat să conţină imaginea lui Osama ben Laden, iar paşaportul unei femei de 36 de ani a fost modificat astfel încât să conţină o fotografie a lui Hiba Darghmeh, un kamikaze palestinian care a ucis trei persoane în 2003. „Faptul ridică semne de întrebare în legătură cu securitatea”, a declarat Van Beek.

Cristina Oroveanu
„Adevărul”, 7 august 2008

Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, luând act de discuţiile publice cu privire la introducerea paşapoartele biometrice, face un apel către clericii şi credincioşii săi de a aborda cu discernământ, răbdare şi pace sufletească această situaţie. Reamintim, cu acest prilej, că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va aborda această problemă în şedinţa sa din zilele de 25-26 februarie 2009, urmând a-şi exprima punctul său de vedere. De aceea, îndemnăm pe toţi clericii şi credincioşii, monahii şi monahiile din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei ca să sprijine această lucrare a Sfântului Sinod prin împreună rugăciune către Dumnezeu, ştiind că acolo “unde este unire a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac” (Psalmi 132, 3).

sursa

CAMPANIA ANTI CIP Parinte Iustin, te iubim!

La manifestatia impotriva cipului biometric si a urmaririi totale a comunicatiilor, a Coalitiei Impotriva Statului Politienesc, desfasurata duminica, 1 februarie, la baza Dealului Patriarhiei, dupa ce s-a citit Apelul Parintelui Iustin Parvu catre poporul ortodox in problema insemnarii electronice s-a strigat: “Parinte Iustin, te iubim!”

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6LObWlVz_N8]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Y5O36sid-10]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PAYCrcYBD8Y]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zPIpGTiggEE]

Varianta text o gasiti AICI.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Va redam mai jos un anunt primit de la un comentator. Nu stim cat de plauzibil poate fi, dar se pare ca mai multi apropiati de-ai nostri s-au gandit la asa ceva. Este doar un scenariu ! Luati-l ca atare !

Anuntul pe care il fac este foarte IMPORTANT; ieri am aflat din presa si astazi am inteles ca s-a “zvonit” si la radio ca s-au furat ARME dintr-un depozit din Romania. In cadrul anuntului se spunea ca deja lipseste si o cantitate importanta de munitie de diferite tipuri. Acest anunt nu este deloc intamplator in contextul in care ne aflam. Stim cu totii ca in America cand a fost vorba sa se instaureze un regim de control foarte bine pus la punct s-a invocat atentatul de pe 11 septembrie. Acum la noi, oamenii tocmai incep sa se trezeasca si sa vada cine ii conduce atat din punct de vedere politic, cat si religios. Si aceasta “disparitie” a unei cantitati importante de arme este sigur in legatura cu eventualele “masuri de securitate” care deja au fost luate :  s-a declarat alerta de GRADUL I. Trebuie sa intelegem ca aceste miscari diversioniste, menite sa “imprastie” atentia oamenilor si s-o distraga de la adevarata problema a MICRO-CIPURILOR, vor fi cu siguranta in crestere, pentru a slabi forta de reactie si pentru a o imprastia in diferite zone de interes. Totodata, trebuie sa intelegem faptul ca MASONERIA se afla la baza acestor actiuni VICLENE prin care poporul ROMAN este inselat pas cu pas prin tot felul de “masuri” adoptate, gen “instaurarea gripei aviare”, introducerea prin decret parlamentar(!) a sarii iodate in alimentatia romanului, fie ca vrea, fie ca nu vrea, inocularea vaccinurilor ucigase la fetitele din Romania etc. Cum se explica faptul ca au disparut atatea arme in contextul in care pana si in unele universitati din Romania si in unele camine studentesti s-au instalat CAMERE de LUAT VEDERI??? Cu atat mai mult, intr-un depozit de armament, trebuia sa fie asigurata o SECURITATE MAXIMA… Lupta trebuie sa fie, cel putin din partea noastra, a ROMANILOR CRESTINI ORTODOCSI, PE FATA, caci se pare ca guvernul Romaniei, parlamentul, mass-media si Patriarhia lupta VICLEAN. Pai cum se poate ca in cazul “gripei aviare” sa vuiasca efectiv de zeci de ori pe zi radiourile si TV.-ul si in cazul MULT mai GRAV al MICRO-CIPURILOR sa asistam la o PENIBILA TACERE, prin care, de fapt, avem deja un RASPUNS: ca majoritatea celor care sunt “in fruntea” ROMANIEI, fie ca este vorba despre politica, fie ca este vorba despre religie, sunt deja “vanduti” banului si intereselor de o cu totul alta natura, fata de interesele DUMNEZEIRII de a SALVA ce se mai poate salva in ROMANIA.

Concluzia este ca cea care trebuie cu adevarat DESFIINTATA in primul rand este MASONERIA din ROMANIA. Pentru aceasta trebuie sa fie instaurata o CAMPANIE de STRANGERE de SEMNATURI in fiecare oras din TARA. Fara acest pas foarte important va fi foarte greu, ca sa nu spun, aproape imposibil, sa luptam cu oameni care sunt pozitionati peste tot in posturi cheie in mai toate functiile de conducere di Romania: sanatate, cultura, alimentatie, agricultura etc.

Reportaj cu privire la acest subiect

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=o1zYeh4fRik]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Antena 1 anunta cu frenezie, am putea spune, eliberarea primelor pasapoarte biometrice. Desi cu numarul 666 pe buze, acestia zambesc si iau in deradere semnificatia reala a numelui fiarei, considerand a fi doar o superstitie, un numar ghinionist. La fel se va intampla si cand il vor vedea pe antihrist in carne si oase… nimic din cele rele nu mai impresioneaza lumea de astazi. Remarcati in reportaj cum oamenii sunt convinsi de functionarii statului, asigurandu-i ca va fi totul “super-bine”. V-a vedea romanul “cat bine este cand o sa iasa afara”.. afara, unde ? din Rai  !

Un reportaj ulterior, cu aceiasi tenta

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Astazi, 30 ianuarie 2009, intr-o emisiune la Antena2, la care a fost invitat printre altii si parintele Aldea, un politician (Silviu Prigoana, declarat mason)  a dat “solutia” geniala de a scapa de numarul 666 din codul de bare. Mai jos, ascultati si va minunati!

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=mbHBIuNo-bM]

Parintele Nicolae Tanase

Extras din conferinta “Soţul ideal, soţia perfectă”
Craiova, 19 ian. 2009

Pentru a viziona toata conferinta vizitati OrtodoxMedia.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

UPDATE : Precizare a Biroului de Presă al Patriarhiei Române

PF Patriarh Daniel a fost întrebat de membrii Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor despre noile paşapoarte biometrice şi semnul fiarei şi care este poziţia oficială a Bisericii?

A spus că zilele următoare va transmite o scrisoare oficială către Ministerul de interne , pentru a cere o explicaţie oficială despre noul sistem electronic de legitimare a populaţiei.

Paşapoartele biometrice , care au stârnit reacţii adverse din partea unor părinţi din zona Moldovei, care au îndemnat credincioşii la „lupta cea sfantă” declarând deschise „zilele muceniciei” şi „epoca lui antihrist”, au fost recomandate ţărilor europene de către USA , pentru a contracara terorismul, prin stocarea în formă electronică a particularităţilor biologice a fiecarei persoane.

Pe lângă elementele consacrate folosite în vechile modele de paşapoarte şi acte de indentitate ( adresa, fotografie, înălţime, culoarea ochilor, semne particulare) , noile documente stochează mult mai multe elemente personale ( aprenta digitală, dimensiunea irisului,…etc ) cu scopul de a spori gradul de securitate a populaţiei, împotriva terorismului şi infracţionalităţii.

În cazul în care informaţiile stocate de noile documente de identitate vor putea fi verificate de către alte persoane sau structuri de informaţii , îngrădind astfel libertatea persoanei repectată în prezent de Constituţia României şi de către Sfânta Scriptură, atunci Biserica va trebui să ia atitudine şi să apere libertatea persoanei.

Patriarhul a ţinut să atragă atenţia că mult mai important este să fim atenţi ce “amprente ” lăsăm noi fiecare persoană umană în lumea aceasta şi mai ales cum arată imaginea noastră inaintea lui Dumnezeu!

Ar trebui adica , să fim atenti la “masurile “noastre duhovnicesti si la imaginea noastră în faţa lui Dumnezeu şi nu doar de masurile biologice de identificare în faţa oamenilor.

sursa : Schitul Darvari Blog

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Ascultati intreaga conferinta

DOWNLOAD MP3 (sursa OrtodoxRadio)

SELECTII:

Cuvantul parintelui Ioan Sismanian

Cuvantul lui Danion Vasile (fragment)

Cuvantul maicii Ecaterina Fermo (din incheierea conferintei)

SECVENTA VIDEO : RUGACIUNEA DE INCHEIERE A CONFERINTEI (https://victor-roncea.blogspot.com)

urmariti si inregistrarile video de la o conferinta cu acelasi nume, tinuta de fratele Danion in decembrei 2008

RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA

Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”(Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale.

Cum va putea oare creştinul ortodox de astăzi să călătorească pe calea cea dreaptă în această confuzie uriaşă creată de diavolul şi de oamenii lui? Unde va putea afla odihnă sufletul său, care orbecăieşte în întunericul dens al lipsei de povăţuire şi sfătuire duhovnicească, precum şi al dezinformării promovată de mass-media, fie ea laică, fie uneori chiar cea zis bisericească? Ce fel de strigăt ar putea scoate el pentru a putea deştepta auzul celor care au făgăduit înaintea lui Dumnezeu că îl vor povăţui la limanul mântuirii?

Un stareţ athonit spunea că cea mai mare faptă bună a creştinului ortodox de astăzi, faptă care condiţionează mântuirea sa, este mărturisirea ortodoxă a lui Iisus Hristos. Dar pentru a-L mărturisi ortodox pe Hristos, trebuie ca el să fie un adevărat creştin ortodox. Iar a fi un creştin adevărat înseamnă a lucra poruncile evanghelice. Criza şi orbirea duhovnicească la care s-a ajuns astăzi şi, ca o consecinţă, compromisurile grave care se fac până şi în Biserică, au ca principală cauză tocmai nelucrarea de către noi toţi a poruncilor lui Dumnezeu.

Lăsând la o parte celelalte probleme grave cu care se confruntă Ortodoxia, să ne oprim la cea a introducerii în România a cip-urilor în paşapoarte şi în permisele de conducere, problemă care a creat multă tulburare în rândul creştinilor ortodocşi. Cu toate că această iniţiativă are în primul rând implicaţii religioase – desigur, pentru cei ce vor să se mântuiască -, fiind o lucrare curat satanică tocmai pentru că este îndreptată împotriva libertăţii omului în gradul cel mai înalt, libertate pe care Însuşi Dumnezeu o respectă, ea este nesocotită, din păcate, de mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a pus să vegheze asupra turmei încredinţate lor.

Un singur glas, asemenea „glasului celui ce strigă în pustie”, a răsunat cu tărie şi a tulburat pe “Irod şi tot Ierusalimul”. Ca şi atunci, tot astfel şi acum s-au adunat cărturarii, fariseii şi învăţătorii de Lege să cerceteze cine a slobozit glasul şi pentru care pricină a îndrăznit să tulbure „liniştea” oilor celor cuvântătoare. În loc să-şi plece urechea la omul lui Dumnezeu şi să-i soarbă cuvintele sale insuflate de Duhul, îl nesocotesc şi-l dispreţuiesc, iar prin conferinţele şi interviurile lor savante sfătuiesc oile să doarmă liniştite, căci încă nu a venit lupul, ci au fost numai nişte zvonuri false. Ce bine se potrivesc şi astăzi cuvintele proorocului Isaia: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea”! (Isaia 6, 9)

Dar nu este de mirare aceasta. Dintotdeauna proorocul, omul lui Dumnezeu, deşi a strigat cu mare glas, nu numai că nu a fost auzit şi nu a fost luat în seamă, ci, mai degrabă, a fost luat în râs, prigonit şi chiar omorât. Avem atâtea pilde şi totuşi inima noastră împietrită refuză să creadă adevărul dumnezeiesc, amăgindu-se cu nădejdi deşarte şi cu promisiuni de viaţă îndelungată, prosperă şi fericită. Şi aceasta pentru că mentalitatea creştinului de astăzi s-a schimbat. Creştinul „modern” nu mai vrea să-şi asume Crucea, nu mai vrea să fie părtaş la Jertfa Mântuitorului şi, prin urmare, nu mai vrea să fie al lui Hristos. În aceste condiţii de lepădare de credinţă şi de confuzie planificată vin pregătirile pentru instaurarea unui guvern mondial, cu un conducător unic, antihrist, la care va trebui să se supună necondiţionat toată populaţia globului.

Părintele Iustin, faţă de care noi, monahii athoniţi români şi nu numai, nutrim o deosebită evlavie şi îl cinstim cum se cuvine, ca pe un om al lui Dumnezeu şi far luminos ce luminează în întunericul dens creat de norii grei a tot felul de compromisuri în materie de credinţă ce s-au abătut pe cerul Ortodoxiei româneşti, a conştientizat pericolul pregătirii domniei lui antihrist ce se apropie cu paşi repezi şi a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut necesar. Nu mai este vreme de discutat, de comentat, de criticat, ci a venit vremea „să luăm aminte” în modul cel mai serios la cele ce se întâmplă în jurul nostru. Evenimentele se desfăşoară cu repeziciune şi, datorită trândăviei şi comodităţii noastre, ne vor lua prin surprindere şi nu vom mai avea vreme nici să ne mai gândim ce se întâmplă cu noi.

Părintele Iustin vorbeşte în acelaşi duh atât cu Părintele Paisie, cât şi cu mulţi alţi părinţi contemporani bine cunoscuţi de credincioşii români, care au vorbit atât de clar despre vremurile grele în care trăim, căci s-au adăpat din Acelaşi Duh Sfânt, Care i-a insuflat şi i-a luminat pe Părinţii Bisericii să înţeleagă şi să vadă cele viitoare ca fiind prezente.

Părintele Paisie spune clar: „Biserica trebuie să ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua noul buletin de identitate, aceasta va constitui o cădere”. Căderea nu se petrece atunci când accepţi să ţi se implanteze cipul pe mână sau pe frunte, căci aceasta va însemna deja lepădarea, ci atunci când accepţi actele de identitate cu cip, pentru că prin aceasta ne subjugăm de bună voie unui sistem universal de urmărire şi control al fiinţei umane, care prin trăsăturile sale se vădeşte a fi lucrarea lui antihrist. Mulţi „oameni duhovniceşti” spun că vor pune alături o cruce şi totul se va aranja. „Dar lucrul murdar nu se sfinţeşte, spune Părintele mai departe. Apa curată primeşte Harul şi se face agheasmă, dar urina nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar de am pune şi o cruce”.

Ce este de făcut? În primul rând, să ne întoarcem la Hristos, să ne simplificăm viaţa şi să ne mulţumim cu puţin. Aceasta este adevărata schimbare şi ea se poate împlini în măsura în care ne apropiem mai mult de Biserică şi de Tainele ei, ceea ce înseamnă:

– participarea la viaţa liturgică a Bisericii;

– împărtăşirea cât mai deasă cu Sfintele Taine, cu pocăinţa şi asceza cuvenite;

– rugăciunea, pe care Apostolul Pavel o recomandă a fi neîncetată şi care sparge cercul închis al egoismului nostru;

– dragostea faţă de aproapele, care ne scoate din cadrul strâmt al intereselor personale;

– curajul mărturisirii până la jertfă a Adevărului, virtute care încununează întreaga nevoinţă a creştinului ortodox.

Numai aşezându-ne sub acoperământul Harului dumnezeiesc mintea ne va fi luminată de Sfântul Duh spre a înţelege chipul în care trebuie să ducem până la capăt „lupta cea bună” şi vom primi puterea să înfruntăm cu bărbăţie avalanşa evenimentelor de suflet pierzătoare, mărturisind fără frică pe Hristos înaintea oamenilor, ca şi El să mărturisească pentru noi înaintea Tatălui Său cel ceresc.

Dorim să-i încredinţăm pe fraţii noştri ortodocşi români, clerici şi mireni deopotrivă, de toată dragostea noastră, de smeritul nostru sprijin în rugăciunile înălţate către Hristos şi către Maica Domnului ca să caute cu milostivire spre Biserica Sa şi să nu îngăduie să fim înşelaţi de balaurul cel viclean.

14/27 ianuarie 2009

Praznicul Sfinţilor Părinţi ucişi în Sinai şi Rait

Ierom. Ştefan dimpreună cu toţi părinţii Schitului LACU

sursa : Presa Ortodoxa