Ştiri vitale pentru români, tratate cu tăcere perpetuă

Atât media civilă, cât şi cea bisericească, cu mici excepţii, tac vinovaţi în continuare, atunci când este vorba despre chestiuni vitale, privind apărarea demnităţii persoanei umane sau a poporului român.

Recent, Curtea Europeană de Justiţie, a emis o hotărâre importantă, referitoare la legislaţia europeană, privind protecţia datelor personale, şi impune ţărilor, care au acceptat tehnologia biometrică fără graniţe, o revizuire a legislaţiei respective.

Iată hotărârea CEJ:

„Justiția europeană impune o revizuire a legislației europene privind datele personale” marţi, 8 Apr 2014, 19:35, în:

„Justiția europeană a impus marți o revizuire a legislației europene privind păstrarea datelor cu caracter personal utilizate în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, considerată necesară însă disproporționată și prea intruzivă, informează AFP.

Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a declarat ‘invalidă’ directiva privind păstrarea datelor cu caracter personal, estimând că ‘reprezintă o ingerință de o amploare și gravitate particulară în drepturile fundamentale privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal’ și a cerut ca ‘această ingerință să fie limitată la minimul necesar’. Tehnologia RFID nu se justifică, privitor la persoana umană! continuare »

Vedeţi şi: Video: MARE TREN cu zeci de vagoane cu tunuri, lansatoare de rachete, camioane militare, etc. trecand dinspre Bucuresti spre Constanta

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AqhBWTy0Evg]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VvZti3Sr6xo]

ASCOR Suceava vă invită la conferinţa ACTUALITATEA MARTIRAJULUI ÎN LUMEA  CONTEMPORANĂ susţinută de pr.prof.dr. Mihai Valică şi monahul Valerian Grecu din Corod, fost deţinut în închisorile comuniste, marţi, 19 noiembrie 2013, ora 18.00, la Sala de Conferinţe a Arhiepiscopiei, str.Vasile Bumbac, nr.14 . Contact: 0743.411.683,  [email protected]

Un eveniment recomandat de BUCOVINA PROFUNDĂ

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TXBur27fUhA]

Autoritatile din statiunea suceveana Vatra Dornei nu au ramas indiferente la intamplarea petrecuta in urma cu cateva saptamani in Bucuresti, cand un copil de patru ani a murit sfasiat de maidanezi, asa ca au demarat o ampla campanie de responsabilizare a populatiei.

Astfel, un ONG sustinut cu fonduri din strainatate a initiat o campanie de mobilizare a dornenilor, realizand si un clip de promovare in care, printre vocile care ii indeamna pe localnici sa opreasca inmultirea cainilor, se afla si preotul din localitate.

“Dragi dorneni, intrucat zilele acestea a fost un eveniment neplacut in Bucuresti, sfatul meu preotesc este acela sa nu ne isterizam, ci sa fim stapani, asa cum ne cere scriptura, sa stapanim Pamantul.

A stapani Pamantul si intreaga creatie inseamna sa stapanim si animalele care ne-au fost date in grija, deci sfatul meu preotesc este acela ca cei care au caini in casa sau e langa casa, sa-i ingrijeasca, sa faca in asa fel sa nu-i infometeze sau sa nu-i abandoneze, sa nu-i arunce pe strada, pentru ca, in caz contrar, ei se vor salbatici”, le vorbeste parintele Mihai Valica dornenilor. continuare »

Citiți și: 1 Septembrie – Inceputul noului an bisericesc. La multi ani tuturor din Biserica lui Hristos!

Despre masonerie – Omul care a intrat în masonerie, a ieșit din Biserică!

1. Introducere

A scrie despre martiri și teroare în România este un mare curaj, întrucât nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri iar dacă nu ai trăit nici vremurile de martiraj și teroare, atunci poți fi atins, cu siguranță, de o umbră de impostură[1].

1.1. Motivația titlului

Personal doresc să cunosc adevărul istoric recent al României, care a dat ”nor de mărturii”[2] ale credinței creștine şi ale demnităţii umane. Știu că acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfânt peste noi și țara noastră, ca să nu ne uscăm în deșertul uitării, al minciunii și al nesimțirii actuale, în special al nesimțirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astăzi, să vorbim de proprii martiri, în România martirizată tocmai de stăpânii lor, care răsplătesc cu pensii mari pe torţionari şi sfidează pe cei torţionaţi…!

Să fie oare perioada postdecembristă nu doar o epocă a devalizării economiei şi a tranziţiei năucitoare, care a transformat România întro rezervaţie naturală a sărăciei în aer liber, fără economie şi fără viitor, sau este şi o continuare subtilă a comunismului reşapat şi integrat global în himera mondializării? Conspiraţia tăcerii, amnistia de iure a torţionarilor, protejarea şi răsplătirea lor generoasă, jefuirea ţării şi umilirea ei, etc. fac oare parte componentă din ontologia noii democraţii mondiale? Să fie oare România ţara torţionarilor fericiţi, care îşi consumă, fără pic de jenă, pensia uriaşă, pătată cu sânge şi moarte? Iată doar cîteva dileme şi adevăruri pe care ar trebui să le dezbatem civic şi eclesial.

Chiar dacă adevărul este crud și barbar, am credința că el ne poate ajuta la purificare și mântuire. Știm că ”cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte”[3] spune Eminescu și doar el” te face liber”[4] ne învață Mântuitorul Hristos. Iar ”acolo unde lipseşte curajul nici o altă virtute nu poate supravieţui”, spune un apologet creștin[5].

Doresc doar să cunosc Istoria națională sau ”naționalitatea în marginile adevărului”[6] pentru a putea trăi în viitor cu demintate națională și să am răspunsul gata pregătit când voi merge la judecata Domnului ”cu slava neamului meu”[7].

Despre „Noul Ierusalim”, cetatea cerească a fiilor lui Dumnezeu de după învierea şi judecata ob­ştească, stă scris: „Neamurile vor umbla‑n lumina ei, şi‑mpăraţii pământului într‑însa îşi vor aduce slava”[8]; și „cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că Tu eşti Sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate”[9].

Deci scriu despre martiraj și teroare ideologică din România recentă, din perspectivă eschatologică, ca teolog și preot și nicidecum din postura de martir sau erou și nici ca judecător moralist al istoriei.

Cu toate că în mizeria ideologică a epocii în care trăim ”s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, să fie nevoie de curaj […] iar când e vorba de martirii români care au murit în închisorile comuniste nu-ţi trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală” [10]. Personal, îmi asum acest risc de a fi considerat orice, doar de dragul adevărului și de dragul înveșnicirei neamului meu.

Doresc să arăt apoi, că martirajul este un act de credință creștină profundă și o șansă enormă spre mântuire, în ciuda faptului că unii laici democrați nu au înţelegere pentru martiraj iar în concepţia lor ”martirul fiind o victimă idioată, care se chinuie degeaba, cu ochii aţintiţi la o himeră […] iar opinia curentă este că martirii au fost nişte bieţi nenorociţi care au crăpat fără nici un rost şi de aceea îi putem lesne da uitării. Cu alte cuvinte, nu pierdem nimic dacă tăcem în privinţa martirilor. În realitate, dacă îi uităm pe ei, ne uităm fundamentul pe care stăm, ne uităm rădăcinile […]”[11] și nu mergem la judecata lui Dumnezeu decât cu rușinea neamului dat uitării și nicidecum cu slava lui…!

Cu toate că nu există martiri universali, însă respectând martirii fiecărui neam, respectăm pe sfinţii universali ai lui Dumnezeu, care devin ”împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu”[12], doar dacă au făcut actul martiric în numele şi de dragul lui Dumnezeu în Vechiul Testament şi al lui Hristos şi a credinţei creştine, în Legea Harului. Altfel sunt ori victime, ori agresori, ori torţionari, ori eroi ai neamului sau viteji ai popoarelor, dacă ”ce-i martiric pentru mine devine duşman postum pentru altul”, precizează Sorin Lavric[13]. continuare »

Sunt foarte mulți care doresc ca această Mănăstire sau atitudine a Părintelui Justin să nu meargă mai departe; vor să strice un fenomen duhovnicesc ca acesta, pentru că această Mănăstire stă ca un ghimpe în trupul mondializării și al des-bisericirii.

Transmiteți la cei din casele și parohiile dvs. să îl pomenească în rugăciune și am convingerea că Dumnezeu va face minuni și ni-l va lăsa pe Părintele Justin, pentru că dorește să trăiască și să fie între noi.

Cartea a patra a Regilor
Capitolul 20

1. În zilele acelea s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte şi a venit la el Isaia proorocul, fiul lui Amos, şi i-a zis: “Aşa grăieşte Domnul: Fă testament pentru casa ta, căci nu te vei mai însănătoşi, ci vei muri!”
2. Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete şi s-a rugat Domnului,
3. Zicând: “O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!” Şi a plâns Iezechia tare.
4. Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului către el şi i-a zis:
5. “Întoarce-te şi spune lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te vei duce în templul Domnului;
6. Şi voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta o voi apăra pentru Mine şi pentru David, robul Meu!”
7. Şi a zis Isaia: “Luaţi o turtă de smochine! Şi au luat o turtă de smochine şi au pus-o pe rană şi s-a însănătoşit Iezechia.
8. Şi a zis către Isaia: “Care este semnul că Domnul mă va vindeca şi că mă voi duce a treia zi în templul Domnului?”
9. Iar Isaia a zis: “Iată semn de la Domnul că-şi va împlini Domnul cuvântul pe care l-a rostit: Vrei să treacă umbra la ceasul de soare cu zece linii înainte sau să se dea cu zece linii înapoi?”
10. Iezechia a zis: “E uşor ca umbra să se mişte cu zece linii înainte. Nu, ci să se dea umbra cu zece linii înapoi”.
11. Şi a strigat Isaia proorocul către Domnul şi s-a dat înapoi cu zece linii.
12. În vremea aceea Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisoare şi dar lui Iezechia căci auzise că Iezechia a fost bolnav.
13. Ascultând Iezechia pe trimişi, le-a arătat cămările sale, argintul, aurul, aromatele, mirurile cele scumpe şi toată casa sa de arme şi tot ce se afla în vistieriile sale; şi nu a rămas nici un lucru din casa sa şi din toată stăpânirea sa pe care să nu-l fi arătat lor Iezechia.
14. Venind însă Isaia proorocul la regele Iezechia, a zis către el: “Ce au zis oamenii aceştia şi de unde au venit la tine?” Iezechia a răspuns: “Dintr-o ţară depărtată, au venit din Babilon”.
15. Isaia a zis: “Ce au văzut ei în casa ta?” Şi Iezechia a zis: “Tot ce este în casa mea au văzut şi n-a rămas nici un lucru din vistieriile mele pe care să nu-l fi văzut”.
16. Atunci Isaia a zis: “Ascultă cuvântul Domnului: Iată vor veni zile când vor fi luate toate câte sunt în casa ta şi ce-au adunat părinţii tăi până în ziua aceasta şi vor fi duse la Babilon. Nimic nu va rămâne, zice Domnul.
17. Din fiii tăi care vor răsări din tine şi pe care îi vei naşte tu,
18. Se vor lua şi vor fi eunuci în palatul regelui Babilonului”.
19. Iezechia a răspuns lui Isaia: “Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai rostit tu!” Apoi a adăugat: “Să fie pace şi linişte în zilele mele!”
20. Celelalte fapte ale lui Iezechia, luptele lui şi cum că el a făcut iazul şi canalul pentru adus apă în cetate, sunt scrise în cartea faptelor regilor lui Iuda. Apoi a răposat Iezechia cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Manase, fiul său.

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/88835594″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]

Acolo unde lipsește curajul, nu-și găsește loc nicio virtute.

Sfântul Ioan Gură de Aur

[youtube=https://youtu.be/sn2jEE6QqpI]