Autorii de drept ai legii 217, cunoscută ca legea “anti-legionară”, jidanii de la Ellie Wiesel au dat ordin unor trădători de țară să pună la colț o biată jurnalistă, rămasă fără loc de muncă, care era propusă de PNL pentru un post în Consiliul de Administrație al TVR – o televiziune în prag de faliment. Și pentru că acești indivizi de la Elie Wiesel, căpușați sub patronajul Guvernului României,  sunt departe și de ceea ce mai înseamnă un evreu azi, slugile lor care semnează scrisoarea împotriva jurnalistei Oana Stănciulescu se folosesc de un amalgam de minciuni și invective demne de delațiunile din perioada de instaurare a bolșevismului în România, adus cu tancurile rusești de agenții sioniști. Pentru că cea mai facilă etichetă pentru naționalism este astăzi cea de legionar sau fascist, grație legii propuse prin intermediul lui Crin Antonescu (ales talmudic pentru numele pe care-l poartă), jurnalista în cauză este desființată efectiv chiar dpdv jurnalistic, ca fiind fascistă, anti-democrată, agresivă, netolerantă etc. pentru faptul că amintește pilda unor mari oameni de cultură din perioada interbelică. Și nu face asta după ureche, ci cu documente de la CNSAS, cu sentințe date de Tribunalul Poporului etc. spre luminarea tinerei generații și nu numai, spre cinstirea cum se cuvine și aflarea adevărului despre martirii din temnițele comuniste care au iubit România, adevărul și mai presus de toate pe Dumnezeu.

Cine și de ce ar avea interesul să nu se afle adevărul despre holocaustul roșu? Știm prea bine că dușmanul Omului se află în spatele acestor marionete. Știm prea bine că se tem de o renaștere a naționalismului românesc. Știm prea bine că un nou Ștefan, Vlad, Mircea sau Mihai le dă fiori! Și lovesc în ce au mai la îndemână: ultima generație de români autentici formată de Mișcarea Legionară! Dar nu o fac direct, ci prin cozi de topor cu o oarecare notorietate “intelectuală”. Astfel ei testează efectul legii anti-legionare asupra poporului român. Ei bine, sperăm că s-au convins că dau cu piciorul în țepușă, iar valul de antipatie față de jidani se va mări, fiind la ora acuală în creștere la nivel european. Cine seamănă vânt, culege furtună!

România trebuie să fie a românilor și asta nu le place! Vin momente grele pentru țară și ne vor mai împrăștiați decât suntem! Dar bunul Dumnezeu a întors toată această făcătură în favoarea nostră! E momentul unei solidarități naționale! E momentul unui alt marș al cămeșilor albe, verzi, negre, numai roșii să nu fie! E momentul să ne trezim în duhul celor ce s-au întors, căci așa ne-au promis! Ridică-te Oana! Ridică-te române!

Citiți scrisoarea cu pricina: A inceput prigoana impotriva OANEI STANCIULESCU

Cartea este ilustrată cu desene realizate la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă.
Preț: 6 lei. Pentru comenzi, accesați această pagină

Muzica lui Walter Ghicolescu în Cântecul deplin al lui Radu Gyr! Vom incerca să readucem în actualitate personalitatea celui supranumit „poetul închisorilor”, printr-un omagiu adus operei sale.

JOI 19 IUNIE 2014, ORA 20.00, Radu Gyr va fi prezent în sufletul braşovenilor prin poezia sa, de astă dată înviată de inspirata chitară a lui Walter Ghicolescu.

După prima aparitie din 2014 în Capitală, care a stat sub semnul cuvântului în privinţa noii dimensiuni artistice explorate de Walter în muzica sa, artistul se prezintă din nou în faţa publicului într-o formulă poetico-muzicală inedită – un remember Radu Gyr, organizat în ideea unui spectacol de folk la care sunt invitaţi să participe toţi cei cărora le este cunoscută poezia scrisă in vremuri extrem de dificile. „Cântec deplin” este piesa lui Walter pe versurile lui Radu Gyr care se va regăsi pe cel de al patrulea album al artistului – un material gospel-blues aflat deja în lucru şi care va fi lansat în cursul acestui an.

Vă aşteptăm cu drag într-un spaţiu propice, „Terroirs Boutique du Vin”, Strada Diaconu Coresi nr 2, din Brașov, un loc unde dorim să retuşăm împreună o filă de cultură, de istorie şi de artă românească.

Se vor canta versurile lui Radu Gyr, ne vom aminti de „cei ce ne-au dat nume”, reconfirmând din nou profeţia poetului zidit de viu:

„Din luptele şi-nfrângerile noastre
Aşternem trepte noilor destine,
O scară de mărgean peste dezastre,
Să urce paşii lumii care vine.”

Intrarea: 15 LEI

Vă aşteptăm!

| buciumul

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=c8OGz1dQ1AY]

FOARTE actual: Radu Gyr despre Idealul national
a) Constructia viguroasa a statului nou: ordine.
Valorificarea spiritului autohton în toate manifestarile vietii de stat: politica, sociala, economica şi culturala.
Exploatarea marilor rezervoare ale acestui spirit.
b) Dreptul românilor de-a fi la ei acasă, şi de-a fi folositi numai ei pe noile şantiere româneşti.
De la numerus clausus al universitatilor, la numerus nullus în viata de stat.
Extirparea suzeranitatii evreieşti şi-a strainismului în Statul românesc. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DMmdlwvLJwQ]

În data de 20 martie 2012 a avut loc parastasul și slujba de reînhumare a osemintelor poetului Radu Gyr și ale soției sale în cimitirul de la Mănăstirea Petru Vodă. Cu această ocazie Părintele stareț, arhimandritul Justin Pârvu, ne-a împărtășit acest frumos cuvânt, fiind deosebit de impresionat de această sărbătoare.

[slideshow]Slavă lui Dumnzeu şi Maicii Sale pentru încă o minune văzută de zeci de oameni şi la care am participat alături de un grup de monahi de la Mănăstirea Petru Vodă, minune ce s-a întâmplat la conferinţa, deja cu tradiţie, susţinută la Iaşi, pe data de 19 martie 2012, la Teatrul Luceafărul. Și de data aceasta, minunea s-a întâmplat în mai multe rânduri, în văzul tuturor, unii reuşind să şi surprindă cu aparatele video momentul în care dintr-o răcliţă a izvorât mir, izbucnind exact ca un iezer, încât a curs şi pe procovăţul care era sub raclă. Dar prima dată a izvorât mir dintr-un craniu, ce fusese al unui deţinut căruia i-a fost secţionat capul cu un fierăstrău. Au fost aduse spre închinare sfinte moaşte de la Aiud, o coastă, un craniu, apoi de la Mănăstirea Petru Vodă, Părintele stareţ Justin Pârvu a dăruit fratelui Danion o coastă din sfintele moaşte ale poetului martir Radu Gyr şi o parte din veşmântul Sfântului Ilie Lăcătuşu. Din mila Domnului, familia poetului Radu Gyr a hotărât ca moaştele poetului şi ale soţiei sale să fie dăruite spre închinare Mănăstirii Petru Vodă, ce are unul din hramuri pe Sfinţii închisorilor. Astfel, alături de alţi doi titani mărturisitori din temniţele comuniste, Părintele Gheorghe Calciu şi Părintele Atanasie Ștefănescu, acum credincioşii pelerini ce vin la Petru Vodă se pot închina şi moaştelor poetului Radu Gyr, care din momentul aducerii au săvârşit o minune. Mai precis, o persoană demonizată a început să se manifeste în prezenţa lor, spunând că simte o forţă puternică ce nu o lasă să se apropie de sfintele moaşte. continuare »

Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Ştefan (Coco) Dumitrescu, s-a născut la 2 martie 1905 la Câmpulung-Muscel. Tatăl său se născuse la Braşov. A absolvit ca premiant Conservatorul din Bucureşti. Ştefan Demetrescu a început să joace teatru de timpuriu. La vârsta de 16 ani intră în trupa unui vestit actor. Pleacă la Paris cu o bursă, unde studiază arta dramatică. Înapoiat în ţară (1898) este angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. În legătură cu venirea sa la Craiova, aceasta s-a produs în anul 1908 sau 1910.

Mama sa se numea Eugenia Gherghel şi îşi avea originea după tată în Botoşani. Bunica ei după tată, Mina Von Gelch, era de origine germană. Astfel, Eugenia Gherghel, mama poetului Radu Gyr, a căpătat de la părinţi o frumoasă cultură clasică germană, dar şi o solidă cultură şi educaţie muzicală, mama fiind pianistă. La absolvirea claselor primare tânărul Radu vorbea binişor această limbă. Un alt personaj miraculos în viaţa tânărului a fost poeta Elena Farago, casa ei fiind un centru de întâlniri culturale. (amănunte la George Popescu, în Permanenţe, aug. 2005) continuare »

Pentru mai multe detalii si comenzi, vizitati site-ul ATITUDINI.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=FSrxjCr8CDw#at=11]

Sub aceasta denumire, de cativa ani s-a incetatenit a-i recunoaste pe cei ce au patimit in inchisorile comuniste in sec. al XX-lea, dar si in timpul regimului antonescian si al dictaturii de sub Carol al II-lea. Acestia sunt mucenicii si marturisitorii lui Hristos din inchisorile comuniste.

Sub regimurile tiranice au fost intodeauna oameni care prin propria jertfa au ajuns mucenici si marturisitori. Datele statistice, atat cat au fost dezvaluite – caci de comunism si de securitate nu am scapat nici dupa 1989 – arata ca intre 80-90% dintre cei inchisi de comunisti au fost legionari.

Corneliu Zelea Codreanu si cei cei dimpreuna cu dansul au infiintat Miscarea legionara in 24 iunie 1927, de ziua Nasterii Sf. Ioan Botezatorul.

Miscarea legionara a pornit de la Icoana si de la Altar, pentru ca in biserica inchisorii – fosta manastire – Vacaresti o icoana a Sf. Arhanghel Mihail i-a impresionat pe CZC, Ion Mota, Tudose Popescu, Ilie Garneata, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, caci le-a descoperit pe cel ce i-a tradat. Pe Sf. Arh. Mihail din aceasta icoana il simteau viu si el le va deveni ocrotitor. continuare »

Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Stefan (Coco) Dumitrescu, s-a nascut la 2 martie 1905 la Campulung-Muscel. Tatal sau se nascuse la Brasov. A absolvit ca premiant Conservatorul din Bucuresti. Stefan Demetrescu a inceput sa joace teatru de timpuriu. La varsta de 16 ani intra in trupa unui vestit actor. Pleaca la Paris cu o bursa, unde studiaza arta dramatica. Inapoiat in tara (1898) este angajat la Teatrul National din Bucuresti. In legatura cu venirea sa la Craiova, aceasta s-a produs in anul 1908 sau 1910.

Mama sa se numea Eugenia Gherghel si isi avea originea dupa tata in Botosani. Bunica ei dupa tata, Mina Von Gelch, era de origine germana. Astfel, Eugenia Gherghel, mama poetului Radu Gyr, a capatat de la parinti o frumoasa cultura clasica germana, dar si o solida cultura si educatie muzicala, mama fiind pianista. La absolvirea claselor primare tanarul Radu vorbea binisor aceasta limba. Un alt personaj miraculos in viata tanarului a fost poeta Elena Farago, casa ei fiind un centru de intalniri culturale. (amanunte la George Popescu, in Permanente, aug. 2005)

Radu a debutat la 14 ani, cu poemul dramatic In munti, publicat in revista Liceului Carol I din Craiova, al carui elev a fost. Devine student la Litere si Filosofie in Bucuresti, debuteaza editorial in 1924 cu volumul Linisti de schituri, cu un ton elegiac. A fost de mai multe ori laureat (1926, 1927, 1928 si 1939) al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatura si al Academiei Romane. Doctor in litere, a fost conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. A colaborat la revistele Universul literar, Gandirea, Gand Romanesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana s.a., precum si la ziarele: Cuvantul, Buna Vestire, Cuvantul Studentesc unde a publicat numeroase articole, studii literare si poezii.

Membru de seama al Miscarii Legionare, comandant legionar si sef al regiunii Oltenia. Cunoscandu-l pe Corneliu Codreanu, de care a ramas fascinat, Gyr i-a inteles sporul nou pe care-l aducea in viata politica romaneasca, punand problema transformarii interioare a omului, a prefacerii sufletesti – lucrul cel mai greu de realizat – si incercand in mijlocul societatii romanesti ajunsa intr-o stare avansata de descompunere morala, sa aseze la loc de cinste virtutea si credinta. El a compus nemuritorul cantec „Sfanta tinerete legionara, / Cu piept calit de fier si sufletul de crin, / Iures ne-nfranat de primavara, / Cu fruntea ca un iezer carpatin…”. De asemenea, este autorul versurilor cantecelor Imnul Mota-Marin (scris dupa moartea celor doi in Spania), Imnul Muncitorilor etc. continuare »

Volumul de fata se doreste a fi o lauda adusa neamului romanesc si Bisericii dreptmaritoare, care ne-au daruit pe acesti mari patimitori si poeziile ce ne stau inainte. S-a nascut din dorinta de a pune la indemana cat mai multora comoara aceasta de marturisire si simtire romaneasca si crestina.

Ce a insemnat poezia in inchisoare o marturisesc cei ce au trecut prin acele locuri. A fost, alaturi de rugaciune, hrana sufleteasca, scara catre cer, intarire si izvor de traire in mijlocul unui regim inuman. Valoarea ei nu este in primul rand literara, ci aceea de marturisire a suferintelor si conditiilor de detentie, si mai ales a modului cum s-au reflectat acestea asupra sufletelor, asupra starii interioare a celor intemnitati. Toata aceasta imensa suferinta ce au indurat-o a determinat o profunda interiorizare, o puternica legatura cu Dumnezeu. Detinutii s-au imputinat trupeste, dar s-au imbogatit sufleteste. De aceea poezia este plina de simtiri curate si ganduri inalte. Dragostea de Dumnezeu si neam sunt simtamintele cele mai puternice pe care le-au purtat in suflete acesti alesi ai neamului si, bineinteles, tot ele sunt firul rosu ce strabate poeziile lor.

Intr-un loc in care moartea era mai prezenta decat viata, in care trecutul cu amintirile lui era prea departe si rascolitor, viitorul ca si inexistent, iar prezentul aspru si dureros, singurul sprijin pe care-l aveau detinutii era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu si Maica Domnului le-au fost mangaiere, nadejde si intarire. Poezia scrisa in inchisori este mai ales rugaciune, putand fi pusa, in majoritatea cazurilor, intre rugaciunile folosite in cultul Bisericii.

Poezia a fost ea insasi prigonita. Pentru un singur cuvant scris pedeapsa era foarte aspra. Se scria doar in minte, in memorie, hartia si creionul fiind cu desavarsire interzise. Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii. Comunistii au incercat, prin regimul diavolesc pe care l-au impus, sa abrutizeze fiinta umana, sa faca un „om nou”, un neom.

Cine poate crede ca pentru un petec de hartie de marimea unei foite de tigara erai maltratat si tinut zile intregi, dezbracat in celula neagra, fara pat si fara ratia de mancare? Pentru recitarea unor poezii in inchisori s-au dat condamnari intre 10 si 25 de ani, pentru difuzarea lor s-a dat munca silnica pe viata, iar pentru trecerea lor in lumea libera s-au inventat comploturi unde s-au dat sentinte de condamnare la moarte. (Zahu Pana)

Poezia s-a nascut in aceste conditii si a fost printre cele mai puternice arme de rezistenta ale detinutilor. Caci lupta s-a dat in primul rand pe plan spiritual, cei inchisi fiind cu totul dezarmati din punct de vedere fizic. Au biruit doar cei ce au reusit sa-si pastreze pana la capat demnitatea si curatia sufleteasca, si aceasta doar cu ajutorul Domnului.

Condamnatul politic isi duce zilele cu o mancare neinchipuit de lipsita de vlaga hranitoare, in interdictia miscarii libere in afara locului (celulei) de detentie (…), neavand dreptul la lectura, iar conversatia, chiar daca se incumeta sa se avante in ea, trebuie purtata soptita si cu risc, isi va intoarce mintea asupra ei insesi, alungand de la sine evocarea bucuriilor libertatii, ca prea starnitoare de durere, si aprofundand conditia umila, extrem de umila, a omului permanent amenintat si fara nicio putere de a-si schimba soarta. Nu mai are decat inaltarea mintii in rugaciune, catre singurul aparator care i-a ramas, catre singura lui si ultima nadejde, catre Dumnezeu. (Mihai Radulescu) continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=4qL68A4z4F0]

HRISTOS SE NASTE, SLAVITI-L
HRISTOS DIN CERURI, INTAMPINATI-L
HRISTOS PE PAMANT, INALTATI-VA
CANTATI DOMNULUI TOT PAMANTUL
SI CU BUCURIE POPOARE, LAUDATI-L
CACI S-A PREASLAVIT!

Vedeti si: Calendar 2011 cu Părintele Justin

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=pzWc5Wml_Eg]

(copii dintr-o comunitate de romani din Germania)

Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,
pentru cantecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrasnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !

 (poezie de Radu Gyr – poetul inchisorilor)