basilica.ro | Un posibil sigiliu al profetului Isaia a fost descoperit în Ierusalim

O echipă de arheologi de la Universitatea din Ierusalim, condusă de Dr. Eilat Mazar, a descoperit recent un sigiliu din lut vechi de peste 2.700 ani care ar putea să aparțină Sfântului Isaia, unul din cei patru mari profeți ai Vechiului Testament.

Într-un articol intitulat „Este semnătura profetului Isaia?”, Eilat Mazar explică cum sigiliul din secolul VIII î.Hr. a fost descoperit în timpul unor săpături în Ierusalim, în apropiere de locul în care a fost descoperit mai devreme un obiect al regelui Iezechia, cel care a protejat Regatul lui Iuda de o invazie asiriană conformându-se îndemnurilor profetului Isaia. continuare »

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a făcut public  raportul arheologic privind investigațiile de teren de la fosta colonie de muncă de la Periprava. Diagnosticul arheologic confirmă existența unei gropi comune cu rămășițe umane aparținând unor victime de la colonia de muncă.
“În urma investigațiilor întreprinse în septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) la Periprava (jud. Tulcea) a identificat un loc de înhumare a deținuților decedați în perioada 1958-1963 în colonia de muncă Periprava. Locul de înhumare se află în perimetrul actualului cimitir al localității, într-o zonă lipsită de morminte ale comunității locale de ruși lipoveni. Săpăturile arheologice au acoperit un areal circa 700 mp, fiind identificate rămășițe umane aparținând unor defuncți depuși în modalități diferite, înhumați în mai multe perioade. continuare »

Avem informații că la Periprava s-au încheiat săpăturile în urma cărora s-au descoperit osemintele celor martirizați în colonia de muncă din perioada comunistă. Gropile comune au fost acoperite, în grabă, arătând ca și până înainte de săpături, fără ca sufletele celor îngropați să se bucure de o reînhumare creștinească. Care a fost scopul dezgropării lor? Să fie doar pentru condamnarea cu tam-tam a câtorva torționari șefi? Și asta ca să fie închisă gura celor care încă mai cer condamnarea reală a comunismului? Sau poate și de frica cinstirii unor noi sfinți ai închisorilor?

Se spune că la nivelul țării, în gropile comune de pe lângă lagărele comuniste ar fi în jur de 100. 000 de victime, îngropate pe ascuns, fără judecată și care așteaptă un gest de recunoștință și o slujbă de înmormântare, cum se cuvine fiecărui creștin. Mai importantă este cinstirea acestor martiri ai neamului decât vânătoarea de torționari octogenari, care până acum au huzurit pe bani mulți ai statului. Constatăm cu durere că statul şi-a făcut datoria, dar biserica încă mai are reţineri.

Într-una din serile trecute, pe la orele 22.00, aud mai multe apeluri pe telefonul mobil de la un număr necunoscut. Omul insista cu apelul aşa că am răspuns într-un final, deşi de obicei nu apăs pe tasta deschide, dacă nu recunosc numărul de telefon. Surpriza a fost plăcută, ca la celălalt capăt al firului am auzit vocea celebrului istoric Marius Oprea, cunoscut ca şi „vânătorul de securişti”. M-am bucurat mult să-i aud vocea prietenului meu, omul care l-a dezhumat pe eroicul partizan anticomunist Teodor Şusman din Răchiţele. L-am simţit trist, un „om sfârşit” vorba lui Giovanni Papini. Marius Oprea simţea nevoia să se confeseze în ceas de noapte din cimitirul nebunilor de la Închisoarea Tg. Ocna. Era de câteva zile la fosta închisoare din anii 50, de lângă Bacău, în căutarea trupului martirului anticomunist Valeriu Gafencu. În anii 80, închisoarea Tg. Ocna a fost spital de nebuni şi apoi, prin anii 90, a redevenit închisoare. Istoricul Marius Oprea îmi tot povestea despre ce halucinant este să sapi în groapa comună cu morţii nebuni ai spitalului. La un moment dat la săpături a găsit şi trei deţinuţi politici aruncaţi de către gardienii comunişti în maldărul cu cadavre cu faţa în jos, ei neavând nici măcar o înmormântare creştină. Au murit în chinuri şi îngropaţi în anonimat, în gropa comună. Marius Oprea îmi tot repeta întruna la telefon: – Ionuţ e halucinant! Îl durea până în rărunchi modul în care au sfârşit deţinuţii politici anticomunişti. Mai era trist şi faptul că a văzut inopinat un conflict în sânul bisericii noastre, cum călugării de la Mănăstirea Petru Vodă veniţi să-l ajute să găsească ciolanele sfinte au fost izgoniţi, după câteva zile, de juristul Patriarhiei Ortodoxe, care nu i-a mai lăsat să sape în căutarea eroilor morţi ai neamului românesc. Călugării au fost nevoiţi să privească de după gard, cu lacrimi în ochi, cum echipa istoricului săpa să descopere moaştele Sfântului Închisorilor. Marius Oprea era întristat şi pentru că primea telefoane perfid îngrijorate dintr-o capitală a Axei lui Băsescu, ca nu cumva să descopere ciolanele sfinte ale lui Valeriu Gafencu, care a făcut parte dintr-o mişcare care nu este corectă politic azi. Să nu mai vorbim de securiştii, cocoţaţi pe toate gardurile dimprejur, ai lui George Maior, acest Moruzov al serviciilor speciale de la Bucureşti. De trepăduşii ăştia nu-i este frică lui Marius Oprea sunt sigur de asta şi nici mie. Adevăraţii gardieni ai siguranţei naţionale nu sunt, din păcate, în fruntea SRI. Îl simţeam pe Marius Oprea cum dorea să se confeseze. Am discutat multe, lucururi private, care nu se dau publicităţii. Atunci în ceas de noapte, în preajma ciolanelor sfinţite de martiriu ale deţinuţilor politici am simţit un mare istoric, care dorea să se descarce sufleteşte ca de la un creştin la creştin, ca de la un român la român, ca de la o inimă ca primăvara, la o inimă verde. Vorba lui George Bara: – Ionuţ, la cine doreai să se confeseze „vânătorul de securişti”, la Patriciu, la Antonescu, la Tăriceanu, la Băsescu, la Voiculescu, la Ponta, la Tismăneanu? Înţeleg ăştia ce înseamnă valorile înveşnicite ale neamului? continuare »

Astazi, 7 septembrie 2011, s-au incheiat sapaturile de scoatere la lumina a osemintelor marturisitorului Valeriu Gafencu. Pe perioada celor 3 zile de lucru a fost sapata o groapa de 6 m X 2 m, de o adancime de 1,80 m in care au fost gasite 11 morminte. Din cele 11, arheologii de la Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania au tras concluzia ca 4 apartin fostilor detinuti politic deoarece trupurile detinutilor au fost aruncate in gropi fara a fi puse in sicrie, unul dintre ele chiar cu fata in jos. Restul de trupuri erau in sicrie de PFL si apartineau bolnavilor din Spitalul de boli psihice din cadrul penitenciarului Targu Ocna. Osemintele celor patru detinuti politic au fost scose din pamant si puse in saci, care vor fi pastrati in biserica din cadrul cimitirului pana anul viitor cand vor fi prelevate si celelalte parti ale osemintelor descoperite anul acesta. Trebuie precizat ca pe aria sapaturilor a fost gasit doar un trup intreg dintre cele ale detinutilor, celelate fiind descoperite partial, restul corpului ramand sub pamant deoarece depasea aria sapaturilor. Tocmai din acest motiv, anul viitor se vor continua sapaturile spre a recupera si celealte parti ale corpurilor si a fi ingropate cum se cuvine, dupa randuiala ortodoxa. La sfarsit, inainte de a fi scoase din pamant osemintele, a fost oficiat un parastas de catre preotul paroh al bisericii cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Parohia Poieni, pe strada Crizantemelor. continuare »