[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=kVoCAauxHfo]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Eidk5_ETjjY]

UPDATE: Muntele Athos rămâne INTERZIS femeilor

Colegiul care administrează regiunea din Grecia în care trăiesc numai monahi a reconfirmat  decizia veche de aproape 2000  de ani, ca persoanele de sex feminin să nu  aibă acces pe acest teritoriu sacru al ortodoxiei.

Colegiul de monahi și guvernatorul Republicii Monastice de la Muntele Athos, Aristos Kasmiroglou, au decis să nu revoce decretul din 1046 care interzicea intrarea femeilor sau animalelor femele (cu excepția pisicilor) în Sfântul Munte.

Conform site-ului italian ilpost.it. cererea de anulare a acestei interdicții, considerată de unele voci drept discriminare, a fost înaintată oficial de către Consiliul Ecumenic al Bisericilor (World Council of Churches, WCC) care reunește diferite Biserici creștine din lume, în timpul Adunării Generale care a avut loc în Coreea de Sud, anul trecut, în noiembrie, dar informația a fost publicată de “Orthodox Typos”, ziar al Bisericii Ortodoxe din Grecia, abia la 2 august.

“Muntele Athos are o tradiție de 1200 de ani, mulțumită unui decret al Bizanțului. Acest statut trebuie păstrat pentru totdeauna” , a declarat, tranșant, părintele Nikodimos, secretarul Sfintei comunități care administrează Republica Monastica.

Republica Monastică de la Muntele Athos este administrată de către o Sfântă comunitate, formată din 20 de mănăstiri. Din 1045, când s-a decretat înlăturarea din acele locuri a femeilor, biserica și statul grec – care sunt inseparabile – au rămas pe aceeași poziție. În 2002 și în 2003, Parlamentul European a cerut Greciei, în numele principiului egalității sexuale, să suspende această interdicție, a cărei încălcare este încă pasibilă de închisoare de la două la douăsprezece luni.

Unul din cele 16 acorduri semnate în Consiliul Mondial al Bisericilor face referire la accesul liber în toate lăcașurile de cult, dând femeilor speranțe.

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), o asociație internațională a bisericilor doritoare de unitate, a semnat 16 acorduri în timpul ultimei întruniri la Busan, Coreea de Sud. Conform publicației ortodoxe grecești ”Presa Ortodoxă”, trei dintre acestea fac referire la Muntele Athos din Peninsula Halkidiki, nordul Greciei. Guvernatorul Sfântului Munte, Dl. Aristide Kasmiroglou neagă faptul că interdicția de o mie de ani a femeilor va fi ridicată, indiferent de faptul că una dintre clauzele acordului CMB vizează abolirea ”Avatonului” ( însemnând ”necălcat” și ”neumblat”) care interzice intrarea femeilor în oaza spirituală a Muntelui Athos.

Dl. Kasmiroglou a spus că avatonul este în vigoare de secole și este garantat de tratate internaționale, adăugând că regulile sfinte ale Muntelui Athos, chiar și legile uzuale, sunt garantate în tratatul de aderare a Greciei la UE.

De mai bine de 1000 de ani, femeile au fost excluse din locul care face parte din Patrimoniul Mondial. Femeile se pot apropia de locație, doar 500 de metri, cu vaporul. În ultimii ani, multe femei au protestat împotriva interdicției susținând că este dreptul lor să viziteze mănăstirile și să împărtășească bunul spriritual.

O Rezoluție a Parlamentului European din 2003 a criticat interdicția, ca fiind o încălcare a egalității între sexe și a libertății religioase a cetățeanului, cu toate acestea, interdicția, ratificată la 1926, continuă să rămână în vigoare.

CMB a fost înființat în 1948 numărînd ca membri- 349 de biserici globale, regionale și sub-regionale, naționale și locale – ce caută unitatea de credință creștină. Printre membri se numără confesiuni ce reprezintă 590 de milioane de oameni din 150 de țări, cu toate acestea însă, Biserica Catolică nu este membră.

Traducere pentru Blogul Sfântul Munte Athos de Elena Dinu. | Mt. Athos, a small step for women

“Din câte s-au spus de către oamenii care merită să fie apreciaţi – zicea Părintele Iachint al Putnei –, Ştefan cel Mare a creat o epocă pentru întreaga Europă. A creat valori şi a ştiut să apere valori. De aceea poporul nostru, încă de pe vremea sa şi mai târziu, l-a numit mare şi sfânt“.

Împlinirea a 500 de ani de la strămutarea la veşnicele locaşuri a marelui voievod constituie pentru orice român ce gândeşte şi simte româneşte un prilej binecuvântat de a medita asupra rolului providenţial determinant pe care l-a jucat Ştefan cel Mare şi Sfânt – acest atlet al lui Hristos, în salvarea Ortodoxiei în general, dar şi a celei româneşti şi athonite în special.

Ilustrul bizantinolog rus arhimandritul Porfirie Uspensky afirma pe bună dreptate că “nici un popor nu a copleşit Muntele Athos cu atâtea binefaceri ca poporul român”.

Sfântul voievod moldovean a creat valori nu numai în Moldova, Muntenia şi Transilvania, ci şi la Athos, şi nu a apărat valori numai în Moldova, Muntenia şi Transilvania, ci şi la Athos. Nu avem date sigure dacă voievodul Ştefan a fost sau nu la Athos, deşi s-au vehiculat afirmaţii cum că anii de pribegie care s-au scurs între uciderea tatălui său şi urcarea sa pe tron i-ar fi petrecut la Mănăstirea Vatopedi din “Grădina Maicii Domnului”. Dacă a fost sau nu la Sfântul Munte, cert este că voievodul a înţeles Athosul ca pe o nouă Tebaidă, ca pe un minunat focar al monahismului răsăritean, ca pe o bijuterie a creştinătăţii răsăritene, ca pe un bastion al Ortodoxiei, ca pe o perlă a monahismului oriental, ca pe o sfântă oază mereu înverzită a vieţii celei după Dumnezeu, ca pe un febril atelier de virtuţi, ca pe o mare bibliotecă mondială, ca pe o adevărată cetate a culturii teologice ortodoxe universale, ca pe un centru mistic, dogmatic şi liturgic al Ortodoxiei soborniceşti, ca pe o citadelă a monahismului şi a spiritualităţii ortodoxe şi nu în cele din urmă ca pe o cetate duhovnicească zidită pe piatră, şi de aceea inexpugnabilă: pe stânca duhului ortodox, pe Piatra-Hristos, care nu încetează să fascineze şi să intrige totodată.

Numeroasele ctitorii şi danii pe care Ştefan cel Mare le-a făcut la Muntele cel cu nume sfânt dovedesc atât adânca sa evlavie faţă de această Meccă a Ortodoxiei, cât şi mărinimia sufletului ce astăzi este în mâna lui Dumnezeu.

A zidit la Muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult ca în ţara sa Moldova. continuare »

LOZINCI ANTIPAPALE DIN PARTEA DUBLEI SINAXE A CELOR 20 DE SFINTE MĂNĂSTIRI ALE SFÂNTULUI MUNTE

Ca unii ce avem răspunderea altarului acestui loc nu ne este îngăduit să îl invităm pe Papă în comunitatea athonită, pentru că noi am păstrat nestricată conștiința dogmatică a Sfântului Munte, care este chivot al Tradiției Ortodoxe și arenă a luptelor duhovnicești.

Comunicatul istoric al dublei Sinaxe a reprezentanților și egumenilor celor 20 de Sfinte Mănăstiri a fost emis ca urmare a informațiilor și știrilor că Papa ar urma să viziteze Sfântul Munte și să liturghisească împreună cu Patriarhul Ecumenic cu prilejul manifestărilor festive dedicate împlinirii a 100 de ani de la integrarea societății athonite în Statul Elen. Mesajul Sfântului Munte se adresează Fanarului și arhiereilor ecumeniști, care, în numele pseudo-unirii deformează conștiința dogmatică a Bisericii, contestă unicitatea Adevărului acesteia și nesocotesc Sfintele Canoane.

Avem de-a face cu o proclamație epocală a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte, care se adresează multor destinatari, printre care, mai ales, Patriarhia Ecumenică și ecumeniștii – ierarhii filopapiști ai Bisericii Greciei și ai Fanarului. Sfânta Chinotită a Sfântului Munte, prin comunicatul pe care l-a emis pe 24 august (11 august după vechiul calendar) dezminte toate informațiile potrivit cărora Sfânta Chinotită ar fi adresat o invitație oficială către ereziarhul Papă de a vizita Sfântul Munte și de a participa la manifestările festive, care vor avea loc în curând cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la integrarea comunității athonite în Statul Elen. Sfânta Chinotită nu se limitează doar la dezmințire, ci abordează și din punct de vedere dogmatic chestiunea, subliniind în acest sens: ”Conștiința dogmatică, păstrată de veacuri nestricată, a Sfântului Munte, acest chivot al tradițiilor ortodoxe și arenă a luptelor duhovnicești, nu ar îngădui o astfel de acțiune din partea celor responsabili cu chestiunile legate de acest Sfânt Loc al nostru”. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VCOmxZrCH9Y&feature=relmfu]

SPUNE MULTE FURIA PATRIARHULUI ECUMENIC
LA MAREA LAVRA A SFANTULUI MUNTE

• Dupa esecul Dialogurilor teologice interconfesionale acum se promoveaza unirea „Bisericilor” de jos in sus, incepand de la turma credinciosilor care sunt tinuti in ignoranta dogmatica.
• Cuvintele Patriarhului Ecumenic despre ascultare.
• Deplina indreptatire a „Marturisirii de credinta impotriva Ecumenismului”.

Pe 17 octombrie a avut loc Adunarea Clericilor si Monahilor Ortodocsi, care a abordat in primul rand problematica vizitei Patriarhului Ecumenic in Sfantul Munte si cuvantarea acestuia de la Sfanta Manastire a Marii Lavre. Adunarea a constatat urmatoarele:

„Inca o dovada nedezmintita a faptului ca erezia Ecumenismului a vatamat grav gandirea teologica a Intai-statatorilor ortodocsi a constituit-o raspunsul Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, la alocutiunea Staretului Pródromos al Sfintei Manastiri a Marii Lavre de sambata, 8 octombrie 2011. In acelasi timp, cuvantul Patriarhului vadeste, o data in plus, ca „Marturisirea de credinta impotriva Ecumenismului” – care s-a aflat, nedeclarat, in tinta cuvantarii patriarhale – a reprezentat o actiune bisericeasca pe deplin indreptatita. continuare »

Comunicat al Sfintei Chinotite a Sfantului Munte Athos cu privire la guvernarea electronica si cardul cetateanului

Ca urmare a depunerii in Parlamentul Grec a proiectului de lege privind „Guvernarea electronica” si, implicit, cardul cetateanului ce urmeaza a fi emis dupa adoptarea acestei legi, Sfanta Chinotita a Sfantului Munte doreste sa semnaleze urmatoarele:

– Cardul cetateanului identifica personalitatea cetateanului si il converteste pe acesta intr-un numar din cadrul sistemului guvernarii electronice…

– Toti cetatenii sunt, de acum, inregimentati intr-un sistem electronic care controleaza si prelucreaza datele vietii personale (activitatea economica, chestiunile legate de sanatate si de munca, comportamentul social etc.) anuland practic libertatile acestora.

– Deoarece sistemul acesta are capacitatea de a se reprograma cu usurinta, consideram ca este real pericolul, pentru toti crestinii, de a li se viola libertatea constiintei religioase, privandu-i astfel de posibilitatea marturisirii credintei si propovaduirii Evangheliei lui Hristos, in mod liber.

– De asemenea, fiindca autoritatea utilizarii acestui sistem este incredintata unor entitati non-definite in ceea ce priveste caracterul lor public sau privat (nn. prin directiva a UE datele vor fi stocate in Israel), carora li se ofera posibilitatea de a adauga sau elimina date din cardul cetateanului, este posibila chiar si eventualitatea folosirii in necunostinta de cauza a unor simboluri anticrestine de catre credinciosi.

Pentru toate aceste motive mai sus aratate, Sfanta Chinotita a Sfantului Munte isi exprima profunda ingrijorare si inainteaza Guvernului Elen rugamintea calduroasa de a nu continua demersurile pentru emiterea cardului cetateanului, recomandand crestinilor sa foloseasca actualele acte de identitate.

Suntem impotriva aplicarii obligatorii a acestui tip de card de identitate. continuare »

[vimeo https://vimeo.com/15916692]

Sfantul Maxim raspunde:

Dar de Dumnezeu purtatorii nostri Parinti n-au primit aceasta, ci mai degraba au preferat sa fie prigoniti si sa moara decat sa treaca sub tacere expresia care infatiseaza Dumnezeirea cea una si mai presus de fiinta a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh.

Si care credincios va accepta „iconomia“ care reduce la tacere expresiile pe care Insusi Dumnezeul a toate a randuit in Iconomia Lui sa fie rostite de Apostoli, Proroci si Dascalii Bisericii?

Sa observam, domnule mare, la ce rau conduce acest punct pe care l-am atins. Pentru ca, daca Dumnezeu a asezat in Biserica in primul rand apostoli, in al doilea rand proroci, iar in al treilea rand invatatori spre desavarsirea sfintilor (Ef, IV, 11), spunand in Evanghelie Apostolilor si prin ei si celor de dupa ei: „Ceea ce va spun, spun tuturor“ (Mc, XIII, 37), si iarasi: „Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste si cel ce va dispretuieste pe voi, pe Mine Ma dispretuieste“ (Mt, X, 40; Lc, X, 16), este limpede si evident ca acela care nu primeste pe apostoli, pe proroci si pe invatatori, ci nesocoteste expresiile si glasurile lor, acela dispretuieste pe Insusi Hristos.

Asadar, cel ce respinge pe sfinti impreuna cu ereticii cei spurcati si necurati – primiti pe cel ce graieste adevarul! – acela condamna in chip vadit impreuna cu diavolul si pe Dumnezeu.

Asadar, daca discutand inovatiile facute pe vremurile noastre gasim ca ele ajung de fapt la acest rau suprem, vedeti ca nu cumva sub pretextul „pacii“ sa ne aflam bolnavi de „apostazie“ propovaduind-o pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus (2Tes, II, 3) ca va fi inainte – mergatoare a venirii lui antihrist.

Acestea vi le-am spus fara teama si retinere, stapanii mei, ca sa va feriti atat pe voi insiva, cat si pe noi. Vreti ca, avand toate acestea scrise in cartea inimii, sa vin sa ma cuminec in Bisericile care propovaduiesc aceste lucruri si sa intru in comuniune cu cei care respingand, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? Sa ma fereasca Dumnezeu Care pentru mine S-a facut om afara de pacat! (Evr, IV, 15)

Si punand metanie, a zis:

– Daca vreti sa faceti ceva robului vostru, faceti, dar eu nu voi intra nicicand in comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.

Sf. Maxim: Tacerea asupra acestor cuvinte este suprimarea acestor cuvinte. Caci zice Duhul Sfant prin Prorocul: „Nu sunt graiuri, nici cuvinte al caror glas sa nu se auda“ (Ps, XVIII, 3). Asadar, cuvantul care nu este rostit, nici nu mai exista.

TROILOS: Crede în inima ta cum vrei, nimeni nu te împiedica.

Sf. Maxim: Dar Dumnezeu n-a limitat la inima intreaga mantuire, atunci cand a spus: „Cel care Ma va marturisi înaintea oamenilor si Eu îl voi marturisi înaintea Tatalui Meu cel din ceruri“ (Mt, X, 32). Iar dumnezeiescul Apostol învata spunand: „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire“ (Rm, X, 10).

Asadar, daca Dumnezeu si prorocii si apostolii lui Dumnezeu poruncesc ca taina cea mare, înfricosatoare si mantuitoare a toata lumea sa fie marturisita cu glasurile sfintilor, nu trebuie în nici un chip sa fie redus la tacere glasul care propovaduieste aceasta taina, ca sa nu se micsoreze mantuirea celor ce tac.

Dreapta socotinta este cumpana care mentine echilibrul,
timona care te pastreaza pe cale, fara abatere in dreapta sau in stanga

Cum se poate ajunge la dreapta socotinta? Care este tinta si care sunt roadele ei?

In viata duhovniceasca avem absoluta nevoie de un duhovnic, un om care sa aiba aceasta virtute a dreptei socotinte si care sa ne povatuiasca. Si nu numai la inceputul vietii duhovnicesti, dar si la mijloc si spre sfarsit. Deci toata viata. Mai mult la inceput e nevoie insa sa ne calauzeasca, sa ne lumineze, sa ne formeze ca oameni duhovnicesti.

In om se lucreaza din trei directii: de la Dumnezeu, din partea firii omului si de la diavol. De aceea, cel incepator nu-si poate da seama de unde vine impulsul, dorinta de a face un lucru. Si atunci duhovnicul ii spune “nu”, “da” sau “este indiferent, dar mai bine sa nu faci lucrul gandit”.

Dreapta socotinta este un lucru ce se dobandeste dupa multa nevointa duhovniceasca. Are ca tinta calauzirea corecta a sufletului catre scopul ultim si discernerea sau analizarea gandurilor. Rodul cel mai important socotesc ca este mentinerea unui echilibru permanent. Celelalte roade ale Duhului se castiga prin celelalte nevointe, dar dreapta socotinta mentine nevointa la un echilibru. Propriu-zis, dreapta socotinta nu da roade; nevointa da roade, insa nevointa facuta cu dreapta socotinta. Roadele dreptei socotinte sunt urmari ale lucrarii duhovnicesti: pocainta, dragostea fata de aproapele, ascultarea, blandetea si celelalte.

Care este relatia dintre dreapta socotinta si cumintenie?

Intre ele este o mare diferenta. Una este sa fii cuminte si alta este sa castigi dreapta socotinta. Aceasta din urma se castiga dupa multa nevointa si ani destui. A fi om cuminte nu presupune ca esti si om duhovnicesc.

Ce inseamna sa ai o minte cuminte?

O minte cuminte inseamna a te pastra si a nu iesi din cadrele normalului etic. Se refera indeosebi la relatiile sociale dintre oameni. In viata duhovniceasca este cu totul altceva. Spre exemplu, sfintii nebuni intru Hristos n-au fost numiti “cuminti”, ci “nebuni”, insa ei sunt mult mai mult decat cuminti, pentru ca au ajuns la un inalt nivel de comuniune cu Dumnezeu si prin aceasta nebunie isi acopera adevarata lor lucrare de ochii lumii si de alti ochi.

Altceva este un om drept, un om corect in viata sociala, fata de un om duhovnicesc. E o mare diferenta. Poate fi omul si drept, si duhovnicesc, insa poate fi si cuminte, si ateu. Aceasta cumintenie este prima faza, o temelie pe care se poate cladi foarte usor viata duhovniceasca. Intr-un om obraznic, un om care este certat cu normele sociale, in primul rand trebuie sa pui randuiala, trebuie sa se puna el insusi la punct ca sa poti cladi in el casa aceasta sufleteasca, casa duhovniceasca. Cu un om obraznic nu poti cladi o casa duhovniceasca. Nu se poate. Cumintenia aceasta se refera la legaturile dintre oameni si ea poate ajuta pe cineva sa propulseze foarte repede daca se angajeaza in viata duhovniceasca. Dupa parerea mea, cumintenia aceasta este temelia unei vieti duhovnicesti adevarate, bineinteles daca dupa angajarea in viata duhovniceasca se pastreaza in aceasta cumintenie.

Dar daca extindem cumintenia si in ce priveste viata duhovniceasca?

Prin angajarea omului in viata duhovniceasca nu se elimina cumintenia. Ele se intrepatrund, aceasta cumintenie ajutandu-l foarte mult sa sporeasca. Cumintenia se induhovniceste, se spiritualizeaza. La omul neduhovnicesc, cumintenia ramane in anumite limite, comportandu-se cuminte pana la sfarsit: nu jigneste pe nimeni, se poarta frumos cu fiecare… In viata duhovniceasca, cumintenia se spiritualizeaza, luand diferite forme. Ea ajuta la isihie, la rugaciune, la concentrare, la ascultare. Se ajuta pe sine, dar si pe ceilalti. Zicea cineva: “Acest om imi odihneste sufletul”. Omul duhovnicesc cuminte aduce liniste nu numai in relatiile exterioare, ci si in cele interioare. Deci cumintenia este si temelie, si culme in viata duhovniceasca, dar e si timona care ajuta sa tii calea dreapta intreaga viata. continuare »

RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA

Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”(Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale.

Cum va putea oare creştinul ortodox de astăzi să călătorească pe calea cea dreaptă în această confuzie uriaşă creată de diavolul şi de oamenii lui? Unde va putea afla odihnă sufletul său, care orbecăieşte în întunericul dens al lipsei de povăţuire şi sfătuire duhovnicească, precum şi al dezinformării promovată de mass-media, fie ea laică, fie uneori chiar cea zis bisericească? Ce fel de strigăt ar putea scoate el pentru a putea deştepta auzul celor care au făgăduit înaintea lui Dumnezeu că îl vor povăţui la limanul mântuirii?

Un stareţ athonit spunea că cea mai mare faptă bună a creştinului ortodox de astăzi, faptă care condiţionează mântuirea sa, este mărturisirea ortodoxă a lui Iisus Hristos. Dar pentru a-L mărturisi ortodox pe Hristos, trebuie ca el să fie un adevărat creştin ortodox. Iar a fi un creştin adevărat înseamnă a lucra poruncile evanghelice. Criza şi orbirea duhovnicească la care s-a ajuns astăzi şi, ca o consecinţă, compromisurile grave care se fac până şi în Biserică, au ca principală cauză tocmai nelucrarea de către noi toţi a poruncilor lui Dumnezeu.

Lăsând la o parte celelalte probleme grave cu care se confruntă Ortodoxia, să ne oprim la cea a introducerii în România a cip-urilor în paşapoarte şi în permisele de conducere, problemă care a creat multă tulburare în rândul creştinilor ortodocşi. Cu toate că această iniţiativă are în primul rând implicaţii religioase – desigur, pentru cei ce vor să se mântuiască -, fiind o lucrare curat satanică tocmai pentru că este îndreptată împotriva libertăţii omului în gradul cel mai înalt, libertate pe care Însuşi Dumnezeu o respectă, ea este nesocotită, din păcate, de mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a pus să vegheze asupra turmei încredinţate lor.

Un singur glas, asemenea „glasului celui ce strigă în pustie”, a răsunat cu tărie şi a tulburat pe “Irod şi tot Ierusalimul”. Ca şi atunci, tot astfel şi acum s-au adunat cărturarii, fariseii şi învăţătorii de Lege să cerceteze cine a slobozit glasul şi pentru care pricină a îndrăznit să tulbure „liniştea” oilor celor cuvântătoare. În loc să-şi plece urechea la omul lui Dumnezeu şi să-i soarbă cuvintele sale insuflate de Duhul, îl nesocotesc şi-l dispreţuiesc, iar prin conferinţele şi interviurile lor savante sfătuiesc oile să doarmă liniştite, căci încă nu a venit lupul, ci au fost numai nişte zvonuri false. Ce bine se potrivesc şi astăzi cuvintele proorocului Isaia: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea”! (Isaia 6, 9)

Dar nu este de mirare aceasta. Dintotdeauna proorocul, omul lui Dumnezeu, deşi a strigat cu mare glas, nu numai că nu a fost auzit şi nu a fost luat în seamă, ci, mai degrabă, a fost luat în râs, prigonit şi chiar omorât. Avem atâtea pilde şi totuşi inima noastră împietrită refuză să creadă adevărul dumnezeiesc, amăgindu-se cu nădejdi deşarte şi cu promisiuni de viaţă îndelungată, prosperă şi fericită. Şi aceasta pentru că mentalitatea creştinului de astăzi s-a schimbat. Creştinul „modern” nu mai vrea să-şi asume Crucea, nu mai vrea să fie părtaş la Jertfa Mântuitorului şi, prin urmare, nu mai vrea să fie al lui Hristos. În aceste condiţii de lepădare de credinţă şi de confuzie planificată vin pregătirile pentru instaurarea unui guvern mondial, cu un conducător unic, antihrist, la care va trebui să se supună necondiţionat toată populaţia globului.

Părintele Iustin, faţă de care noi, monahii athoniţi români şi nu numai, nutrim o deosebită evlavie şi îl cinstim cum se cuvine, ca pe un om al lui Dumnezeu şi far luminos ce luminează în întunericul dens creat de norii grei a tot felul de compromisuri în materie de credinţă ce s-au abătut pe cerul Ortodoxiei româneşti, a conştientizat pericolul pregătirii domniei lui antihrist ce se apropie cu paşi repezi şi a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut necesar. Nu mai este vreme de discutat, de comentat, de criticat, ci a venit vremea „să luăm aminte” în modul cel mai serios la cele ce se întâmplă în jurul nostru. Evenimentele se desfăşoară cu repeziciune şi, datorită trândăviei şi comodităţii noastre, ne vor lua prin surprindere şi nu vom mai avea vreme nici să ne mai gândim ce se întâmplă cu noi.

Părintele Iustin vorbeşte în acelaşi duh atât cu Părintele Paisie, cât şi cu mulţi alţi părinţi contemporani bine cunoscuţi de credincioşii români, care au vorbit atât de clar despre vremurile grele în care trăim, căci s-au adăpat din Acelaşi Duh Sfânt, Care i-a insuflat şi i-a luminat pe Părinţii Bisericii să înţeleagă şi să vadă cele viitoare ca fiind prezente.

Părintele Paisie spune clar: „Biserica trebuie să ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua noul buletin de identitate, aceasta va constitui o cădere”. Căderea nu se petrece atunci când accepţi să ţi se implanteze cipul pe mână sau pe frunte, căci aceasta va însemna deja lepădarea, ci atunci când accepţi actele de identitate cu cip, pentru că prin aceasta ne subjugăm de bună voie unui sistem universal de urmărire şi control al fiinţei umane, care prin trăsăturile sale se vădeşte a fi lucrarea lui antihrist. Mulţi „oameni duhovniceşti” spun că vor pune alături o cruce şi totul se va aranja. „Dar lucrul murdar nu se sfinţeşte, spune Părintele mai departe. Apa curată primeşte Harul şi se face agheasmă, dar urina nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar de am pune şi o cruce”.

Ce este de făcut? În primul rând, să ne întoarcem la Hristos, să ne simplificăm viaţa şi să ne mulţumim cu puţin. Aceasta este adevărata schimbare şi ea se poate împlini în măsura în care ne apropiem mai mult de Biserică şi de Tainele ei, ceea ce înseamnă:

– participarea la viaţa liturgică a Bisericii;

– împărtăşirea cât mai deasă cu Sfintele Taine, cu pocăinţa şi asceza cuvenite;

– rugăciunea, pe care Apostolul Pavel o recomandă a fi neîncetată şi care sparge cercul închis al egoismului nostru;

– dragostea faţă de aproapele, care ne scoate din cadrul strâmt al intereselor personale;

– curajul mărturisirii până la jertfă a Adevărului, virtute care încununează întreaga nevoinţă a creştinului ortodox.

Numai aşezându-ne sub acoperământul Harului dumnezeiesc mintea ne va fi luminată de Sfântul Duh spre a înţelege chipul în care trebuie să ducem până la capăt „lupta cea bună” şi vom primi puterea să înfruntăm cu bărbăţie avalanşa evenimentelor de suflet pierzătoare, mărturisind fără frică pe Hristos înaintea oamenilor, ca şi El să mărturisească pentru noi înaintea Tatălui Său cel ceresc.

Dorim să-i încredinţăm pe fraţii noştri ortodocşi români, clerici şi mireni deopotrivă, de toată dragostea noastră, de smeritul nostru sprijin în rugăciunile înălţate către Hristos şi către Maica Domnului ca să caute cu milostivire spre Biserica Sa şi să nu îngăduie să fim înşelaţi de balaurul cel viclean.

14/27 ianuarie 2009

Praznicul Sfinţilor Părinţi ucişi în Sinai şi Rait

Ierom. Ştefan dimpreună cu toţi părinţii Schitului LACU

sursa : Presa Ortodoxa