† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Parinte, asistam la o pasivitate generala si la o paralizie a vointei poporului roman, incat aproape nu mai este nicio reactie, nici atitudine fata de toate aceste bombardamente anticrestine. Cum se explica acest fapt?

Asta si pentru ca sarmanul popor nu mai stie ce sa creada, nu mai are incredere in niciun lider politic, in niciun formator de opinie, nici in Presa sau televiziune. De aceea este asa de rece si indiferent la tot ce apare. Aceasta stare de lucru este de altfel si indusa, programare la care s-a lucrat cu multa sarguinta, astfel incat sa desfiinteze modelele si elitele unui popor si sa strice reperele oamenilor. Acum are mai multa credibilitate in fata omului de rand cel care stie sa ofere mai bine paine si circ. Se mai trezeste cate unul din somnolenta asta si, suparat, cauta sa faca o mica revolutie. Dar revolutia asta tine numai pana la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni si de acolo se imprastie, nu mai ramane nimic din revolta lui; ramane el singur revolutionar. Pai ce era o greva altadata? Inspaimanta tot poporul, prin seriozitatea si hotararea protestatarilor. Acum sunt atatea diversiuni ca nu mai stii pentru cine si ce protestezi de fapt; acum nu mai ai incredere nici in fratele de langa tine.

Aceasta calitate de toleranta a avut-o romanul dintotdeauna sau e recent dobandita?

Mai, nici vorba, nu era romanul nostru asa. Pai Stefan cel Mare a avut luptatori din acestia? Toleranta a patruns prin secolul 18 cand a inceput omul sa se degradeze moral, prin influenta masonilor care au pus ochii pe frumusetea aceasta a tarii noastre si care au facut orice au putut sa ne dezmosteneasca de bogatia Ortodoxiei. Bunatatea taranului a dat gres aici, pentru ca nu si-au dat seama ce inseamna sa vina un strain in tara ta. Iar tinerii care au incercat sa orienteze poporul in perioada asta ’22 – ’44 , sa il puna pe un drum bun, au fost denigrati, ucisi de marea familie masonica carolingiana (Carol al II-lea). Atat rasaritenii cat si occidentalii au fost niste persecutori puternici ai ideii romanesti, ai neamului nostru. Si azi cand aud occidentalii de poporul roman, e ca si cum auzi de un calugar din Petru Voda. Se duce un calugar din Petru Voda undeva si il intreaba de unde este – „Aaaa… de la Petru Voda”? Iti intoarce spatele si pleaca. Poporul este bine prelucrat mai intai in scoala, apoi in armata, sedinte si conferinte prin care iti aplicau o educatie de asa maniera incat nu puteai sa mai vezi altfel decat ca un membru de partid. Nu crezi in nimic decat in ce iti spune Partidul. Partidul gandea, Partidul conducea, Partidul era totul in viata poporului roman.

Acum intelectualii nostri au vazut ca e bine sa ai o casa frumoasa, sa mergi la bai, in statiuni, in strainatate… si nu mai au ei timp sa ia atitudini de apararea a neamului si astfel ajung si taranul si intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma carora ei traiesc. […]

Noi suntem aici sub influenta asta slavoneasca ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu „smerenia”. Aceasta asa-zisa smerenie a luat nastere in urma terorii. Pe noi ne caracterizeaza acum frica si ateismul. Romanul nostru stie sa mai faca doar bancuri…. Ei, cam asa se amageste bietul roman, cu un banc, cu o gluma, dar sa faca el ceva concret, o fapta eroica – nu.

Si cei in care mai zvacneste inca o vita de roman, o vita nobila, cum pot depasi aceasta frica si sa ii poata mobiliza si pe ceilalti?

Nu se poate mobiliza acum nimic, pentru ca nu ai ajuns nici macar pana acasa si ei te-au si depistat ce lucrezi si ce vrei sa faci tu. Ce era securitatea altadata si ce este acum, va dati seama cu mult mai avansata. Nu are cine sa se opuna acum partidului, atata vreme cat copiii celor ce ar avea un cuvant de spus sunt in Germania, in Franta, studiaza, burse, toate pe seama poporului roman…

Cititi integral aici.

(extras din nr. 15 al revistei ATITUDINI)

Mai jos aveti partea finala a editiei din 20.02.2011 a emisiunii Pietrele vorbesc, de ieromonah Savatie Bastovoi, in care a fost dezbatut un alt act de abuz al presei, care din neprofesionalism si din slugarnicie fata de elita sionista au produs pagube morale si de imagine unor crediciosi ortodocsi si in final Bisericii. Acelasi lucru s-a intamplat si cu “presa” romaneasca in cazul “slagarului legionar” , dovada ca regimul ateist si comunist inca este la putere.

[slideshow] sursa foto: basilica.ro

Parintele Petroniu Tanase care ultimii 33 de ani din viata i-a petrecut in obstea romaneasca a Schitului Podromu din Muntele Athos, din care 25 de ani a fost egumenul acestui asezamant romanesc din Sfantul Munte, dependent de Manastirea Marea Lavra, a fost inmormantat astazi in cimitirul schitului. Slujba de inmormantare a fost savarsita in biserica mare a schitului romanesc Prodromu, conform traditiilor din Sfantul Munte Athos, de Preasfintitul Episcop Hrisostom.

Slujba de inmormantare a inceput la orele 14:15 si s-a incheiat la orele 17:30. Soborul slujitor format din aproximativ cincizeci de ieromonahi, preoti si diaconi s-au aflat sub protia Preasfintitului Hrisostom, ierarh rezident in Manastirea Marea Lavra, fost conducator al scolii athonite de teologie Athoniada. In soborul de slujitori s-au aflat parintii care il reprezinta pe Preafericitul Parinte Patriarh Daniel si care au venit special in aceste zile la Sfantul Munte […] La sfarsitul slujbei am prezentat mesajul pe care Preafericitul Parinte Patriarh Daniel l-a trimis soborului Schitului Prodromu si tuturor celor care l-au pretuit pe parintele protosinghel Petroniu Tanase […] Foarte multi romani aflati in pelerinaj sau la lucru in Muntele Athos au venit in aceasta zi pentru a se ruga impreuna cu monahii din Prodromu si din celelalte asezari monahale romanesti, raspandite pe intreg cuprinsul Muntelui Athos, in aceasta zi in care avem nadejdea ca sufletul sau s-a inaltat la Cel pe care l-a slujit cu statornicie, cu multa evlavie, cu frica de Dumnezeu si cu iubire pentru toti cei pe care i-a intalnit.

Parintele protosinghel Petroniu Tanase a trecut la cele vesnice pe 22 februarie la varsta de 94 de ani. El s-a nascut in localitatea Farcasa din judetul Neamt, intrand in obstea Manastirii Neamt, unde a fost calugarit la data de 22 septembrie 1942, informeaza TRINITAS TV. De la Neamt a fost chemat la Manastirea Antim din Bucuresti unde si-a continuat formarea intelectuala, absolvind Facultatea de Teologie Ortodoxa, urmand apoi si cursuri de Matematica si Filozofie. In anul 1947 a fost hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Patriarhale si apoi trimis profesor la Seminarul monahal de la Manastirea Neamt, la Catedra de Omiletica, Catehetica si Pedagogie. In continuare, a urmat o perioada grea pentru calugarul misionar care a suferit din pricina regimului totalitar, fiind nevoit sa plece de la Neamtu, in anul 1959. Cu mult curaj si acelasi zel fata de Biserica Mantuitorului Hristos, cu aceeasi nestinsa dragoste pentru viata monahala, se retrage in obstea Manastirii Sihastria in anul 1964, unde a vietuit pana in anul 1978, cand si-a indreptat pasii spre Schitul Romanesc „Prodromu” din Sfantul Munte Athos, dupa sapte ani fiind ales egumen de parintii din obste

Spre intarirea  binecredinciosilor si a tuturor romanilor patrioti, cunoscatori ai istoriei scrise cu sange de Marii Voievozi ai Neamului Romanesc si de Sfintii Inchisorilor, iar nu de “istoricii” si “ziaristii”, ce folosesc cerneala bolsevica, va rugam sa puneti la inima si in cuget aceste cuvinte ale Parintelui Justin, cuvinte pe care le sustine cu toata taria si in ziua de azi.

Nota A.S.C.O.R. Iasi: Va cerem scuze pentru amanarea pentru joi, 24 februrie a conferintei cu tema “Marturisirea crestina in temnitele comuniste – poezii de dupa gratii ” Invitatul Ilie Tudor, din motive personale nu a mai putut ajunge in Iasi pe 17 februarie.

ASCOR Iasi va invita joi, 24 februarie 2011, ora 19.00, in sala T17 din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae”, la conferinta cu tema: “Marturisirea crestina in temnitele comuniste” (poezii de dupa gratii). Il vom avea ca invitat pe domnul Ilie Tudor, tatal artistului Tudor Gheorghe, supravietuitor al temnitei de la Aiud, locul in care spiritul sau de roman crestin ortodox, a invins materia “comunista” alaturi de colegi de suferinta, deveniti adevarati prieteni vesnici, precum parintele Dumitru Staniloae, poetul Radu Gyr si filosoful Petre Tutea. Conferinta va fi precedata, incepand cu ora 18.00, de savarsirea Acatistului Mantuitorului, in Capela Facultatii de Teologie.

Cand ASCOR-ul o sa aiba curajul sa-i cinsteasca pe Sfintii Inchisorilor, citind si Acatistul lor? Sau este interdictie de la ierarhul locului?

Cititi si: Poeti dupa gratii – Manastirea Petru Voda lanseaza un volum de poezii scrise in inchisorile comuniste

Nota A.S.C.O.R. Iasi: Va cerem scuze pentru amanarea pentru joi, 24 februrie a conferintei cu tema “Marturisirea crestina in temnitele comuniste – poezii de dupa gratii ” Invitatul Ilie Tudor, din motive personale nu a mai putut ajunge in Iasi pe 17 februarie.

ASCOR Iasi va invita joi, 24 februarie 2011, ora 19.00, in sala T17 din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae”, la conferinta cu tema: “Marturisirea crestina in temnitele comuniste” (poezii de dupa gratii). Il vom avea ca invitat pe domnul Ilie Tudor, tatal artistului Tudor Gheorghe, supravietuitor al temnitei de la Aiud, locul in care spiritul sau de roman crestin ortodox, a invins materia “comunista” alaturi de colegi de suferinta, deveniti adevarati prieteni vesnici, precum parintele Dumitru Staniloae, poetul Radu Gyr si filosoful Petre Tutea. Conferinta va fi precedata, incepand cu ora 18.00, de savarsirea Acatistului Mantuitorului, in Capela Facultatii de Teologie.

Cand ASCOR-ul o sa aiba curajul sa-i cinsteasca pe Sfintii Inchisorilor, citind si Acatistul lor? Sau este interdictie de la ierarhul locului?

Cititi si: Poeti dupa gratii – Manastirea Petru Voda lanseaza un volum de poezii scrise in inchisorile comuniste

[vimeo=https://vimeo.com/20321065]

[vimeo=https://vimeo.com/20328070]

PS: Pentru cei ce se cred barbati si mari luptatori, razboinici, luati exemplu de la aceasta adevarata doamna care marturiseste fara ezitare adevarul despre Miscarea Legionara.

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti  ia act cu ingrijorare de presiunile fara precedent (n.n. traim vremuri mai grave decat in perioada comunista) care s-au facut la adresa Bisericii Ortodoxe Romane in vederea smulgerii unei reactii de condamnare a unor aspecte ale istoriei noastre nationale legate de Miscarea Legionara.

Consideram ca atat atitudinea Patriarhiei, cat si cea a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, care pentru moment au evitat a se conforma acestor presiuni, constituie expresia curata a constiintei celor care, prin voia lui Dumnezeu (nn. atitudinea lor arata ca evenimentul cu pricina nu implica biserica oficiala, pentru ca are un caracter privat), carmuiesc destinele Bisericii Ortodoxe Romane. Facem pe aceasta cale un apel la demnitate si la statornicie din partea pastorilor nostri, asigurandu-i ca numai astfel trupul Bisericii – ierarhi, clerici, monahi si laici – va ramane unit intru adevarul credintei.

Precizam ca legionarii s-au raportat in permanenta la valorile crestine si ca au fost mereu constienti de faptul ca unele din gesturile lor de autojustitie (atunci cand justitia romana, subordonata altor interese decat cele ale dreptatii, inchidea ochii in fata unor faradelegi strigatoare la cer comise impotriva legionarilor) se constituie in pacate din punct de vedere crestin. Ele au fost asumate ca atare, individual, de cei care le-au comis. Acestia au platit pentru ele cu viata lor.

Asemenea evenimente tragice pentru toata lumea nu s-au mai petrecut insa de peste saptezeci de ani incoace. E un timp suficient de lung pentru a intelege ca accentul luptei legionare si-a gasit definitiv locul doar pe planul spiritual. Scara de valori pe care acest curent national-crestin a promovat-o dintotdeauna este aceasta: pe primul plan se afla Dumnezeu si credinta crestina, abia apoi urmeaza interesele nationale si la urma interesele individuale. Nu s-a facut niciodata confuzia filetista a amestecarii primelor doua planuri.

Ceea ce s-a pretins din partea intaistatatorilor Bisericii Ortodoxe Romane a fost condamnarea de facto a principiilor directoare amintite mai inainte si implicit si a suferintei si muceniciei crestine a legionarilor din inchisori, care nu poate fi desprinsa de matca in care acesti oameni s-au format. De peste saptezeci de ani incoace legionarii s-au situat in avangarda luptei anticomuniste, mai ales pe plan spiritual. Noi, cei care am trecut prin inchisorile comuniste, depunem marturie pentru atatea jertfe curate aduse de tineretul roman la Pitesti, Aiud, Gherla si in celelalte temnite, jertfe prin care au marturisit intotdeauna adevarul crestin si credinta lor in Hristos. Majoritatea acestora au fost legionari. E semnificativ faptul ca tortionarii comunisti desemnau prin acest termen nu doar pe cei cu o apartenenta politica explicita, ci chiar pe unii mistici si traitori crestini care doar au avut tangenta cu fenomenul legionar, fara a fi implicati direct: Parintele Arsenie Boca, Sandu Tudor, Dinu Pillat si altii.

In vremurile de prigoana comunista, orice crestin incomod regimului risca sa primeasca eticheta de “legionar” si sa fie condamnat la ani grei de inchisoare. Nici Biserica din afara inchisorilor nu a fost cu adevarat in libertate, fiind obligata la compromisuri si la o pactizare silita cu regimul totalitar (n.n. inca mai sunt reminiscente in acest sens). Se pare ca si in ziua de azi orice crestin incomod risca sa primeasca aceeasi eticheta de “legionar”, cu toate falsele ei conotatii negative binecunoscute (n.n. dar pentru cei ce-i cinstesc pe Sfintii Inchisorilor, aceasta catalogare nu poate fi decat o onoare).

Nadajduim ca vremurile sub care am trait si am suferit noi au apus pentru totdeauna si ca societatea democratica de astazi va sti sa-si respecte cu adevarat principiile de la care se revendica: libertatea de opinie si libertatea credintei. Aceasta implicand si independenta Bisericii fata de orice fel de instante exterioare valorilor si credintei ei. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa le marturisim impreuna, pana la capat! Amin!

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Presedinte: Constantin Iulian
Secretar: Gheorghe Jijie

Mai jos vedeti un protest si un indemn la unitate alaturi de Parintele Justin, sub forma unui clip video trimis de un comentator al blogului nostru.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=mkXFOTr9maA]

Comentariile urmatoare au fost postate la articolul denigrator al site-ului Hotnews. Insa acestea au fost scoase de pe site (cu precizarea: Nota redactiei: Comentariile la acest articol au fost inchise.), atunci cand au vazut solidarizarea oamenilor cu parintele Justin si sanctionarea acuzelor nefondate ale centrului fantomatic de monitorizare al antisemitismului. Pentru ca banuiam ca se va intampla asa ceva, le-am salvat pe majoritatea dintre ele si le puteti citi mai jos:

Multa Sanatate Parintelui Parvu! (Duminică, 20 februarie 2011, 3:45) de alex

Da stimatilor, traiti intr-o lume in care mai exista si ROMANI. Repede ati inceput sa dati cu pietre. Si cu ce a gresit Parintele Parvu, ca e adeptul romanismului, ca s-a opus bolsevicilor in inchisoare pana la sange? In alta ordine de idei, m-am tot gandit ce s-ar fi intamplat daca nu rusii castigau razboiul, si nu sunt singurul convins ca acum Romania ar fi fost inscrisa pe o alta traiectorie. Centrul pentru Combaterea Antisemitismului nu are decat sa oracaie… Comunismul cine l-a instalat la noi, nu Ana Pauker si cu gasca de evrei? Mai are rost sa contabilizam cati evrei a deportat Antonescu si cati romani au omorat dupa aceea evreo-comunistii? Precizez ca nu simpatizez deloc cu legionarii si nu sunt antisemit, dar nu are omul voie sa asculte mai nou cantece legionare ca sare comitetul pentru combaterea lui peste..

piktor [anonim] i-a raspuns lui akabond007 (Duminică, 20 februarie 2011, 12:50)
vorbesti ca sa te afli in treaba amice; cum ai dedus tu ca comunismul e sora cu legionarismul? ai citit ceva despre miscarea legionara? ai incercat sa afli cine-au fost si ce-au facut intr-adevar? (nu ce spun comunistii ca au facut!!!) ai ascultat macar cantecele si cuvantul parintelui? ce ai gasit rau in ele??? sau ai sarit in sus cand ai auzit de cuvantul cheie… inchisorile politice comuniste au fost pline de legionari – Pitesti, Aiud sunt locuri cum n-au mai fost pe pamant de la inceputul lumii dar sa dam cu pietre suntem toti buni! am auzit ca s-a reinfiintat partidul comunist, ai comentat ceva atunci?

BRAVO (Duminică, 20 februarie 2011, 16:40) MIKE [anonim] i-a raspuns lui piktor
Sunt un roman pana in adancul sufletului meu, sunt nepot de fost legionar, nu sunt adeptul miscarilor nationaliste de dreapta, dar ca si bunicul meu sunt pentru restabilirea adeavrului istoric. Pacat ca sunt persoane aici care nu au habar de istorie si nu stiu ca de exemplu MISCAREA LEGIONARA a fost absolvita la Procesul de la NURNBERG de crime de razboi. Deci sa nu se mai asocieze LEGIONAR cu NAZIST. Cat despre arhimandritul JUSTIN PIRVU, MONUMENT AL SPIRITUALITATII ROMANESTI , ar trebui ca sa-i sarutam mainile pentru spiritul curat al sfintiei sale. continuare »

Cu multumiri pentru alaturarea in aceasta lupta, va invitam sa cititi articolul d-nei Emilia Corbu:

Este clar ca dupa scandalul regizat maicutelor de la manastirea Petru Voda nu mai exista libertate de exprimare. Aveti grija ce cantati in baie!

De la firul rosu la …

Protestul acelui obscur centru de monitorizare se inscrie intr-o serie de acuzatii de antisemitism si fascism niciodata dovedite dar vanturate strategic ori de cate ori se atinge intr-un fel istoria Miscarii Legionare. Asa s-a intamplat si cu expozitia ,,Destine de Martiri,, cu filmul ,,Portretul Luptatorului la Tinerete,, cu interviul lui Ion Cristoiu la ,,Profesionistii,,. Cazul cantecului de la Petru Voda aduce o noutate. S-a trecut din mediul public la cel privat. Si, desi s-a invocat de zeci de ori ca Miscarea Legionara nu a fost catalogata drept fascista in urma Procesului international de la Nurberg, acuzatiile continua. De ce oare? Cui folosesc? Cat de indreptatite sau adevarate sunt? Nu stim.

Latul istoriei

Toate aceste proteste, bobarnace, scrisori, jalbe de acuzatii antisemite vor fi indosariate, numarate, declarate si vor intra in istorie. Se va spune ca in perioada, sa zicem 2000-2010, in Romania au avut loc atatea manifestari antisemite, insemnand expozitii, interviuri, manifestari artistice, graffiti pe garduri cu autori necunoscuti sau cunoscuti, in care au fost implicate si institutii ale statului, personalitati, pam-pam…Si ca la atatea proteste nu s-a primit nici un raspuns. Si, de aceea se impune pastrarea, finantarea si extinderea retelei de cercetare, monitorizare a antisemitismului prin centre, institute etc. Si cum traista de bobarnace se umfla pe zi ce trece, ea poate fi trantita si pe masa internationala. De ce, nu? Si, pe baza lor, Romania poate fi sanctionata sau conditionata de forurile internationale.
Aceasta este procedura in orice sistem democratic.

Ce-i de facut?

Ei bine, dragii mei, civilizatia contemporana prevede ca dreptatea sa fie stabilita de justitie. Judecatorii sunt cei care hotarasc daca o acuzatie este intemeiata sau nu. Nu raspunsurile unuia sau altuia, persoana fizica sau juridica, ci instanta de judecata, fie romaneasca, fie europeana.

Cititi mai departe

„Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii…” [34; 169].[1]

„Sa invieze Dumnezeu, si sa se risipeasca vrajmasii sai”

Sangele Mucenicilor este Samanta Bisericii

Troparul, glasul al treilea:

Biruitor al diavolilor,
izgonitor al puterilor intunericului,
cu blandetea ta ai mostenit pamantul
si imparatia din Ceruri;
mijloceste, astfel, la Milostivul Dumnezeu,
ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Viata

Sfantul neomartir Filumen s-a nascut in 1913, ca fiu al lui George ai al Magdalenei Hasapi si frate geaman al Arhimandritului Elpidios.

Chiar daca parintii sai proveneau din Orounta, din Mitropolia Morphou, ei traiau in parohia Sfantul Sava din Nicosia, de vreme ce tatal sau avea propriul han si o brutarie in acest oras. Impreuna cu fratele sau Elpidios, aveau multa ravna pentru rugaciune ai citirea vietilor sfintilor, in special ii impresiona viata Sfantului Ioan Calivitul/ Colibasul, care a avut un asemenea impact asupra vietii lor, incat au ajuns sa-ai doreasca viata monahala. De asemenea, pe langa mama lor, bunica Loxantra i-a influentat spre invatarea cailor Bisericii si spre formarea unei constiinte cu adevarat crestine, ortodoxe.

La varsta de 14 ani, cei doi frati au plecat spre M-rea Stavrovouni, apoi spre Ierusalim, unde au urmat liceul. Dupa terminarea liceului in 1939, Elpidios a slujit ca preot in diverse locuri si a trecut la Domnul pe 29 noiembrie 1983.

Filumen a ramas la Ierusalim, iar in 1979 a fost numit purtator de grija al Manastirii Fantana Sfantului Iacob. Pe cand traia acolo, pe 29 noiembrie 1979, Sfantul slujea Vecernia si a fost ucis cu un topor de evrei sionisti.

Mucenicia

Pe 16/29 noiembrie 1979 (ziua Sfantului Apostol Matei), in timpul unei ploi torentiale, ucigasii au navalit in manastire si l-au macelarit pe Arhimandritul Filumen cu un topor, inchipuind o cruce. Cu o lovitura de-a lungul, i-au despicat chipul, cu alta lovitura de-a latul i-au taiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au scos ochii. I-au taiat in bucati degetele mainii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o data. Erau degetele cu care facea semnul Crucii.

Ucigasii nu s-au multumit sa-l macelareasca pe monahul cel fara de vina, ci au continuat apoi sa profaneze si biserica. A fost distrusa o troita, au fost imprastiate si murdarite vasele sfintite, si intreaga biserica a fost pangarita intr-un chip inspaimantator.

Autoritatile israeliene au declarat pe moment ca poarta o investigatie, pentru a-i identifica pe cei vinovati, dar nici pana astazi nu a fost anuntat vreun rezultat.

Cand Alexandra, sora dupa trup a parintelui Filumen, si copiii ei au aflat, la Atena, despre moartea infricosatoare a fratelui si unchiului lor iubit, au reusit sa vorbeasca la telefon cu parintele Elpidie, un alt frate al parintelui, aflat in Sfantul Munte Athos. Insa, inainte ca ei sa apuce a-i da de veste despre tragicul eveniment, acesta le-a spus: „Stiu totul. Mi-a vorbit fratele meu, spunandu-mi: «Frate, ma omoara, ma omoara! Dar sa nu te revolti, caci mor pentru Hristos!»”.

Marturia monahului Yeghia Yenovkian de la Man. Paradise, Ellisville, Mississippi:

„…In saptamana de dinainte, un grup de sionisti fanatici venise la manastire, la Fantana lui Iacov, pretinzand ca este un loc sfant al iudeilor si cerand sa fie inlaturate toate crucile si icoanele… Grupul a plecat proferand amenintari, jigniri si obscenitati pe care crestinii din zona le aud in mod regulat.

Dupa cateva zile, pe 16/29 noiembrie, in timpul unei ploi torentiale, un grup a navalit in manastire; [Parintele Filumen] isi pusese deja epitrahilul pentru vecernie. Taierea in bucatele a celor trei degete cu care facea Semnul Crucii arata faptul ca a fost chinuit, pentru a-l face sa se lepede de credinta sa crestin-ortodoxa. Chipul ii era despicat in forma de Cruce. Biserica si cele sfinte au fost pangarite. Nimeni n-a fost arestat pentru aceasta, niciodata.

fragmente dintr-un interviu aparut in Orthodox America

Canonizarea la numai 5 ani de la martirizarea sa

Pe 8 ianuarie 1985, Preafericitul Patriarh Diodor al Ierusalimului, care se gasea in cimitirul Sfantului Sion pentru inmormantarea pururea-pomenitului Arhiepiscop Clavdie al Perlei, a dispus deschiderea mormantului parintelui Filumen. Un fior de emotie i-a strabatut pe cei adunati, clerici si mireni, cand sicriul a fost scos si deschis. Toti au vazut intreg, dupa cinci ani de la infricoaata mucenicie, trupul parintelui Filumen. Ramasitele pamantesti nu aveau obisnuitul miros greu. Se distingeau si acum urmele loviturilor prin care fata ii fusese zdrobita. Preafericitul Patriarh a randuit ca Sfintele Moaste sa fie mutate in Biserica Sfantului Sion. El a declarat ca problema recunoasterii oficiale a sfinteniei parintelui Filumen revine Sfantului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului.

29 noiembrie 2009 a fost o zi istorica in orasul palestinian Nablus: la biserica ortodoxa a Fantanii lui Iacov a avut loc proslavirea intre sfinti a noului-mucenic Filumen, egumenul Manastirii „Putul lui Iacov”, proclamandu-se asezarea numelui sau in Sinaxarul Bisericii Dreptslavitoare. Preafericirea sa Patriarhul Theofil al III-lea al Ierusalimului a slujit Dumnezeiasca Liturghie, impreuna cu episcopii Bisericii Ierusalimului, cativa arhierei din Biserica Ciprului si o delegatie a Bisericii Ruse. Au luat parte mii de pelerini si inchinatori. Moastele sfantului se pastreaza in biserica in care a marturisit pentru Hristos. Data sa de praznuire este 29 noiembrie, ziua cand a mucenicit.

Marturii despre sfintenia sa

In acele zile de dupa mucenicie, s-a imbolnavit Arhiepiscopul Iordanului, Paladie. A suferit un accident vascular cerebral si i-a paralizat partea dreapta. A stat in spital o saptamana. Intr-o seara, parintelui Sofronie i s-a aratat in vis mucenicul Filumen si i-a spus: «Sa te duci la Vladica si sa-i spui ca sunt si eu pe aici». Parintele Sofronie s-a sculat a doua zi ai, convins fiind ca a primit o porunca, a luat degetul parintelui sau si a plecat la spital. In timp ce episcopul dormea, l-a insemnat cu degetul, in chipul crucii, pe partea dreapta, de la cap pana la picior. Apoi, episcopul s-a trezit si era bine… Cand am aflat minunea, l-am cautat pe episcopul Paladie si l-am intrebat daca este adevarat. Mi-a raspuns: «Eu nu stiu, dormeam. Am adormit suferind din cauza acestui accident cerebral, si m-am trezit sanatos. Mi-au spus ca, in timp ce dormeam, a venit parintele Sofronie si m-a inchinat cu degetul sfintitului mucenic Filumen»”, istoriseste Arhiepiscopul Paladie.

Parintele Iustin, care i-a urmat Sfantului Filumen la biserica de la Fantana lui Iacov, a fost izbavit, dimpreuna cu sfanta biserica, tot printr-o minune a inaintasului sau. Iata cum s-a intamplat: in timp ce dormea, parintele Iustin l-a visat pe parintele Filumen: „Scoala-te repede – i-a spus acesta – este ora slujbei!” S-a trezit si a vazut ca era inca devreme pentru slujba, dar nu s-a mai culcat la loc. In timp ce statea pe pat si isi punea ciorapii, dintr-o data l-a impins de la spate parintele Filumen, spunandu-i: „Coboara in biserica! Dar pe usa din stanga, nu pe cea din dreapta”. Parintele Iustin s-a insemnat cu semnul crucii ai a inceput sa se roage, fara sa priceapa ce se intampla. Noul mucenic al lui Hristos i s-a aratat din nou. De aceasta data, parintele Iustin i-a vazut culoarea anteriului; era cel pe care-l purta cand traia. „Nu te indoi, sunt Filumen. Numai du-te repede!”, i-a spus. Parintele Iustin a chemat indata cainii, pe care ii avea ca paznici, a aprins reflectoarele si s-a grabit catre biserica. Deodata a vazut larg deschise cele doua usi ale bisericii. Inspaimantat si rugandu-se cu cutremur – cumplita clipa! – coborand pe usa din dreapta, a auzit un mic zgomot, ca al unui ceas. Privind cu atentie, a ajuns la proscomidiar si in dulapul micut a zarit o bomba cu ceas! A alergat la telefon si a chemat politia. In scurt timp a ajuns si un echipaj al armatei din Nablus, oras aflat in apropiere. Imediat a intrat in biserica un specialist pirotehnist, care i-a zis parintelui: ,,Nu vad nici o fereastra! Trebuie sa aruncam bomba, pentru ca peste putin timp va exploda!” Luminat de Domnul, parintele Iustin s-a repezit la ferestruica din absida altarului, de deasupra Sfintei Mese. A dat la o parte obiectele sfinte si s-a urcat pe Sfanta Masa. Soldatul i-a dat repede bomba si parintele a aruncat-o afara. S-au trantit apoi la pamant si peste putin timp a avut loc explozia.

Arhimandritul Filumen a fost pazitorul Manastirii Ortodoxe grecesti de la Fantana lui Iacov, din orasul Nablus, in Cisiordania (West Bank). A vietuit in sfintenie si a slujit ca un iconom credincios al lui Iisus Hristos, insufletit de o ravna arzatoare pentru Ortodoxie.

Virtutea sa il scotea in evidenta printre monahii ai preotii Tarii Sfinte. Se cunoaste ca cu putina vreme inainte de mucenicia sa, arhimandritul Filumen a fost abordat de un grup de militanti iudei fanatici (sionisti), care i-au cerut sa inlature Crucea ai icoanele din preajma Fantanii lui Iacov, deoarece este un loc sfant al religiei lor, iar ei nu primesc sa se roage in prezenta unor astfel de simboluri ale crestinismului. Parintele a refuzat sa faca asa ceva, sustinand ca Fantana lui Iacov este de secole a crestinilor. Atunci, a fost amenintat ai i s-a spus sa paraseasca acel loc sfant sau va suporta urmarile.

monahul Yeghia Yenovkian de la Man. Paradise, Mississippi: “As vrea sa afirm ca daca nu l-as fi cunoscut pe noul sfintit mucenic Filumen, poate mi-as fi pierdut credinta. Eram necajit, precum multi altii, pentru ca Adevarul este slujit atat de rau. Propasesc tot felul de greseli. Noi, clerul, suntem rareori pastori buni, si cei ce-l cauta pe Dumnezeu nu sunt multi, in vreme ce ereticii si sectarii atrag la ei multimi, fara a conta cat de rele sunt invataturile si vietuirea lor. Reusesc sa merg mai departe doar tinand inaintea ochilor mei chipul Parintelui Filumen.”

Sa-l cinstim cum se cuvine

Parintele Filumen a fost jelit de toti cei care l-au cunoscut, deoarece era un duhovnic bun si sfant. Patriarhul l-a numit „inainte-mergatorul saracilor”. Si asa si era. Sfintele sale moaste sunt izvor de har si binecuvantari, si au tamaduit pe multi de bolile lor. Trupul sau izvoraste mir si cei ce intra in biserica simt buna-mireasma raspandita de sfantul mucenic.

Cei desavarsiti mostenesc Imparatia Cerurilor. A indurat pentru putina vreme martiriul si se afla acum intre sfintitii si cuviosii mucenici. Cu ale lui sfinte rugaciuni, sa ne invrednicim si noi de Imparatia cea cereasca! Sfinte al lui Dumnezeu Filumen, roaga-te pentru noi!

Troparul, glas 5

Vietii Samarinencei urmand, parinte, lui Hristos Datatorul de viata ai urmat bucurandu-te si Fantana lui Iacov pazindu-o, ai castigat desfatarea raiului in chip luminat, in zilele din urma, prin luptele muceniciei, sfintite Filumene, lauda cea noua a dreptslavitorilor.

Fie ca Dumnezeu, pentru rugaciunile Noului Sfintit Mucenic Filumen, sa ne invredniceasca pe noi si pe ortodocsii prigoniti ai Tarii Sfinte, ca sa rezistam valului de violenta impotriva crestinilor, ce se ridica, amenintand sa ne copleaeasca, si fie ca El sa ne daruiasca taria si harul de a marturisi Credinta cu barbatie si ravna fierbinte.

surse:

• Buletinul informativ nr. 46, al Departamentului de relatii externe al Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, aparut in Orthodox America, aprilie-mai 1984;
• revista Familia Ortodoxa
• (Povestirea muceniciei si a minunilor a fost preluata din cartea „Noul Sfintit Mucenic Filumen”, Editura Egumenita)

Stiu sa reactioneze si ma bucur foarte mult, chiar daca generatia aceasta nu mai are forta generatiei trecute. Imi amintesc pe vremea lui Carol al II-lea, eu am dat batalia asta din jos. Eram de fata cand regele a vrut sa puna mana pe Garda de Fier ca organizatie si oferea fel de fel de lucruri. Si Codreanu nu era de acord. Noi nu eram ca niste politicieni. Eu eram un copil la douazeci si ceva de ani, doritor de lupta pentru frumusetea unui Adevar, in fruntea caruia se afla Arhanghelul Mihail. Eu eram impotriva sangerarii. Dar nu contam eu. Eu eram un scuipatel acolo, dar traiam. Si uite ca Dumnezeu nu m-a lasat. Pentru ca am invatat troparul Sfantului Arhanghel Mihail de cand eram mic.

Codreanu era un om cinstit, un mare erou. Am stat cu el mult de vorba si am fost prin tabere, dar ne mai si contraziceam. Adica nu eram pentru pozitia asta exclusiv militara intr-o problema si cu nuanta politica, dar si spirituala. Uite va spun o situatie: cum era sa-l dea jos pe regele Carol. Am provocat o intalnire pe Calea Victoriei in Bucuresti, eram pana la 9 insi atat. Si am inceput sa cantam cantece legionare pe Calea Victoriei. Si, va dati seama, s-a adunat lumea, incat nu se mai vedea de lume. Si era unul mai plinut acolo si s-a ridicat la tribuna: „Cum sa strig”? Si i-am zis: „Jos regele Carol al II-lea, traiasca regele Mihai! Ura!” Si acela a zis invers. Si a zis Ura cand nu trebuia si Ho cand trebuia. Si atunci ma gandeam ce sa fac eu? Si am zis: „Dati-l jos!”! Acum, eu fiind mai mititel, m-au ridicat repede pe mine. Am luat cuvantul, am linistit poporul si am zis limpede cu intentia sa repar si greseala care se facuse in clipa aia. Lumea a zis cum am zis eu. Si am zis: Asta e lumea! Apoi ne-am retras la un hotel sa vedem ce zice presa. Si au aparut niste articolase, dar mititele – ceea ce insemna ca le era frica si la presa.

Noi speculam lucrurile acestea. Si am recurs la un lucru de mare risc. Am luat trei masini si am inceput sa strigam prin fata palatului: „A abdicat regele! A abdicat regele!” Si am strigat pana cand intr-adevar a abdicat regele! Si cu o astfel de editie speciala, va dati seama ce era pe noi! Eram in masina cinci insi: un avocat, doi doctori … si ne-am hotarat sa mergem la Vacaresti sa cerem rugaciune la Arhanghelul Mihail. Si era destul de inchis ca drum. … Si am ajuns la Vacaresti.  Acolo era lacat, era poarta, dar bateam in poarta ca niste stapani. Ne opreste paznicul sa ii spunem cine suntem. Si am luat eu comanda. „Domnule, a biruit Garda de Fier. Deschideti-ne sa ne inchinam aicia, sa facem altar la Vacaresti, nu inchisoare de detinuti”! A pus mana pe telefon si ne-a deschis imediat civilizat. Si era un detinut acolo, un singur legionar. Si zice: „Nu te scot de aici”! Si l-am scos a doua zi bineinteles.

Si eu stateam in Zarnesti, Brasov, unde am fost si primar. Si cand am ajuns de la Vacaresti inapoi in centru, nu mai incapeai de camasi verzi. Toti s-au dat jos. Eu am refuzat sa ma dau. Si am bagat la cap. Toti acum erau legionari, dar de forma. De unde or fi scos camasile alea verzi in cateva ceasuri, nu stiu! Si am ajuns si la Brasov si am dat ordin sa dea raport in gara. Sa fie si o manifestare vazuta ca sa putem face un plan de bataie. Cand am ajuns in gara la Zarnesti, nu era nici un om. Si m-au informat unii ca pe terenul de fotbal s-au adunat. Si am ajuns pe terenul de fotbal. Tot oraselul era adunat acolo; pe marginea si pe mijlocul terenului erau legionarii si venisera sa dea raportul. Dar nu ii cunosteam. Si m-am invatat minte de la Bucuresti. Nu le-am dat atentie, i-am imprastiat, i-am gonit. „Nu va cunosc pe voi”! Nu faci armata cu improvizati. Noi purtam camasa verde cu o convingere puternica si nobila. Am luat comanda cum trebuie. Si nu imi pare rau. „Asa credeti, voi, profitorilor? Si va si condamn ca indrazniti sa imbracati camasa verde de care numai ati auzit si voi. Si potential voi ati fost prigonitorii”. Asa le-am zis. Si homo homini lupus nu mai e valabila, cum ca omul ii lup pentru om. Nu, omul e Dumnezeu pentru om de cand a venit Hristos. Vedeti? Aceasta este strategia! Hai sa intram cu nitel curaj in valorile autentice care au relatie cu vesnicia. Actionati cu strategie. Eu acum nu sunt asa de informat si nu am o armata in jurul meu cum are Parintele Justin. Eu sunt singur aici. Dar puneti-va capul la bataie.

(preluat din revista Atitudini, nr 5).

Inchizitia ric

Iata, ca dupa doua zile de tacere, nefartatii de la razboi pentru cuvant au luat cuvantul, dupa ce au testat bine pulsul si reactia cititorilor. In loc sa vina cu un cuvant de aparare al marelui duhovnic, sub masca duhovniciei, il ataca indirect pe Parintele Justin, prin ucenicii lui, ca sa para ei mari viteji si eroi ai Ortodoxiei. Ei, care nu au trecut in viata lor pe la mrea Petru Voda si care in nenumarate articole poarta sambetele m-rii Petru Voda, ei stiu mai bine decat toti ce se intampla si care sunt dedesubturile marelui conflict din M-rea Petru Voda.

Ce se intampla de fapt? Pentru ca fac pe ei de frica si nu au avut curajul sa ia apararea legionarilor care au dat atatia sfinti, iau o pozitie nici la margine, nici la centru, nici la dreapta, nici la stanga, nu cumva sa deranjeze pe cineva. Si chiar daca ar fi gresit faptul ca s-a postat pe net filmarea, cu ce ajuta ultraortodoxul lor articol, ei care indraznesc sa ii ia la puricat si pe Sfintii Parinti? Cui aduce mare beneficiu ca lovesc cu pietre in bietele maicute care din cate am aflat, dupa o noapte intreaga de priveghere inchinata Sf.  Mucenic Haralambie, i-au cantat Parintelui Justin, printre altele si Imnul Tineretii legionare, imn ce a sustinut o intreaga miscare de reinviere romaneasca?

Dar poate ca maicile s-au gandit la o conotatie duhovniceasca a cantecului. Oare nu avem sabia Duhului si gloante duhovnicesti?  Oare Parintele Justin nu este el insusi un „Capitan” al M-rii Petru Voda? Unde vad ei o idolatrizare a Capitanului Zelea Codreanu? Dar e ceva nefiresc salutul Traiasca Regele, Capitanul! sau Traiasca Voievodul Stefan cel Mare! Sau cand cantam in biserica Pe Stapanul si Mitropolitul nostru…. Oare este idolatrizare? Sa fim seriosi! Sau pesemne ca le-o fi frica de gloantele maicutelor.

Nu are voie calugarul sa cante in afara spatiului liturgic cantece patriotice? Ca doar acelea ce erau pana la urma? Dar mrea Putna nu au facut inregistrari cu cantece patriotice? Au facut, dar nu au folosit cuvantul magic – legionar. Dar legionarii nu erau patrioti, si inca crestini? Ce acte monstruoase au facut acesti legionari? Noi nu vrem sa canonizam miscarea legionara intreaga, e o idee absurda, pentru ca doar persoana se canonizeaza. Dar cum poti sa denigrezi un cadru de formare al unor viitori sfinti? Oare Radu Gyr, Eliade, Tutea nu erau crestini autentici, dar care nu s-au dezis niciodata de Codreanu si miscarea legionara? Pai Valeriu pana la sfarsitul zilelor sale l-a elogiat si respectat pe Codreanu, dupa cum au facut-o toti cei ce au ramas neclintiti in inchisorile comuniste. Acesti frati din pacate contribuie si ei la rastalmacirea si modifcarea Istoriei poporului roman. Revenim in curand cu acte de mare eroism si sacrificiu crestin ale Garzii de Fier, ale adevaratilor marturisitori ai Garzii de Fier, si nu a celor intrusi sau nepocaiti.

Si niste intrebari pentru nefartatii ric-ari si ric-osi: Canonizarea depinde de ce scrieti voi pe blog? Iar a-ti da viata pentru cineva nu este aceasta o porunca? Ca e copilul tau, ca e parintele tau, ca e capitanul tau? E vreo diferenta? Poate ca ar trebui sa propunem Armatei desfiintarea functiei de capitan, ca sa nu ramaneti voi in confuzie. Luati o pauza! Poate reveniti cu picioarele pe pamant!

Patriarhia Romana nu este institutie de stat

In legatura cu materialul de presa intitulat Capitanul Zelea Codreanu renaste pe You Tube cu voia duhovnicului Iustin Parvu, aparut sub semnatura domnului Vlad Stoicescu, in cotidianul Evenimentul Zilei din 21 februarie 2011, precizam urmatoarele:

Este regretabil faptul ca unii jurnalisti nu cunosc modul de organizare specific al Bisericii Ortodoxe Romane si treptele de responsabilitate din interiorul acesteia. Astfel, acestia confunda Patriarhia Romana cu o institutie de stat si transfera spre Patriarhie orice responsabilitate locala, ignorand autonomia si responsabilitatea eparhiilor (arhiepiscopii si episcopii).

La Patriarhia Romana nu s-a primit pana astazi, 21 februarie 2011, niciun protest privind cazul mentionat in articolul citat mai sus.

Potrivit principiului autonomiei eparhiale, manastirea Petru Voda (judetul Neamt) se afla in jurisdictia canonica a Arhiepiscopiei Iasilor. Prin urmare, Arhiepiscopia Iasilor este singura autoritate bisericeasca abilitata sa cerceteze si sa ia masurile care se impun in caz de indisciplina canonica si administrativa in unitatile bisericesti din subordinea sa.

In orice caz, Patriarhia Romana nu initiaza si nu promoveaza miscari rasiste, xenofobe, antisemite sau de invrajbire pe motive religioase ori etnice deoarece aceste sunt contrare Evangheliei iubirii fata de toti oamenii.

sursa: basilica.ro

*  miercuri, 23 februarie 2011, ora 18.00
Casa de Cultură – Suceava

*  joi, 24 februarie 2011
Iasi

* vineri, 25 februarie 2011, ora 16.00
Casa de Cultură – Vatra Dornei

* sâmbătă, 26 februarie 2011, ora 15.00
Casa de Cultură – Rădăuţi

Am luat cu indignare cunostiinta de protestul oficial al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului(comunicat care nu a aparut nicaieri oficial, ci doar pe site-ul hotnews, mai nou un site de lupta antiromaneasca). Mai intai felicitam pe maicile de la Petru Voda pentru curajul si ravna lor in a aduce in atentia romanilor cantecele legionare, dintre care „Sfanta tinerete legionara” a marelui marturisitor legionar Radu Gyr, care impreuna cu sute de alti camarazi ar trebui degraba canonizati de BOR. Miscarea Legionara a dat neamului nostru cei mai multi sfinti romani si marturisitori. Poate datorita acestei dumnezeiesti scoli de formare a unor caractere iubitoare de Dumenzeu si neam mai suntem noi romanii astazi ingaduiti si miluiti de Dumnezeu.

Cifrele si statistica patimitorilor romani care au marturisit impotriva comunismului – de sorginte evreiasca – la noi arata: 500 000 de martiri si marturisitori romani care au patimit in cele 200 de lagare si inchisori din tara noastra, dintre care 75% au fost legionari.

Manastirea Petru Voda este inchinata acestor sfinti care au fost ajutati de Sf. Arhanghel Mihail. De altfel Miscarea se numeste si Legiunea Arhanghelului Mihail, iar manastirea Petru Voda are hramul pe langa Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil si pe Sfintii Martiri si Marturisitori romani din temnitele comuniste. Asadar, gestul de a-i canta Parintelui Justin Parvu – care a indurat 17 ani de temnita sub regimul comunist, format in cea mai mare parte din membri de origine evreiasca – ni se pare un gest firesc, binecuvantat de Dumnezeu. In fond noi, ca si crestini, avem dreptul sa cantam orice cantare prin care se lauda Dumnezeu si prin care se aduce neamul in slujba Lui. Acestea au fost de altfel si unele din principiile de baza ale Miscarii Legionare.

Maine, poimaine acesti fii ai diavolului, cum i-a numit Insusi Iisus Hristos pe evreii care L-au rastignit, vor latra ca si Evanghelia este antisemita, asa ca sa nu fim lasi si tradatori ai lui Hristos si ai neamului pentru 30 de arginti, adica pentru imprumuturile evreimii care de fapt sunt bani furati tot de la noi.

Dar avem o intrebare:

De cand evreimea se intereseaza de spiritualitatea ortodoxa si de cand avem nevoie de aprobarea lor pentru a ne practica credinta in Biserica? continuare »

Declaratiile si Memorandumul d-lui MIHAIL ENESCU, fost Consul General al Romaniei, in Germania, la sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial:

„1. Platforma politico-diplomatica, in vederea unei explicatii cu Invingatorul, a inceput sa fie pregatita din vreme, inca din Decembrie 1944. Atunci nu mai incapea nici o indoiala cum se va sfarsi razboiul. Presedintele Guvernului National si Ministerul de Externe mi-au lasat mana libera.

2. In scopul mentionat era indispensabila recunoasterea de catre guvernul german a unei Misiuni Reprezentative a Guvernului National Roman, ceea ce am obtinut in Martie 1945, sub titlul misiunii de Consulat General pentru intregul Reich.

3. La jumatatea lunii Aprilie 1945, in calitate de reprezentant al Guvernului National Roman, cu titlul de Consul General pentru intreaga Germanie si insotit de Misiunea Diplomatica Consulara formata din Maria Bucur ca secretara si Dinu Paul ca atasat stagiar, am urmat Secretariatul de Stat al Ministerului de Externe si corpul diplomatic la BAD GASTEIN.

4. Cu o scrisoare l-am rugat pe Vasile Iasinschi, in drum spre Tara impreuna cu Corneliu Georgescu, sa vina la BAD GASTEIN.

5. Din intamplare a venit la Bad Gastein si gen. Platon Chirnoaga, insotit de comandorul Eugen Baila. Au aderat si ei la planul de explicatie cu Invingatorii.

6. L-am anuntat la Ministerul de Externe german pe Vasile Iasinschi – ca Presedinte ad-interim al Guvernului National Roman si ministru de Externe, in lipsa titularilor, iar pe gen. Platon Chirnoaga – ca ministru de Razboi si pe comandorul Baila – ca director de cabinet al Ministerului de Razboi.

7. La apropierea trupelor americane de Bad Gastein, Ministerul de Externe german a comunicat prin radio autoritatilor politice si militare americane compozitia corpului diplomatic, inclusiv Misiunea Guvernului National, pe langa care erau atasati ca personalitati: presedintele ad-interim V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga – ca ministru si comandorul Baila – ca director de Cabinet.

8. Chiar in ziua de 5 Mai, cand s-a anuntat la radio prima data pregatirea capitularii Germaniei, am inceput redactarea unei expuneri despre pozitia Garzii de Fier, din care nu lipseste, cum se vede, nici problema evreiasca.

9. Dupa capitularea Germaniei, Misiunea Diplomatica Consulara a Guvernului National Roman a fost internata intr-un hotel din Bad Gastein, odata cu Corpul Diplomatic: V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga, comandorul Baila, la care s-au adaugat si prof. Ion Singeorgiu si Vladimir Cristi. Ei nu au fost deranjati si nici cercetati de nimeni.

10.Trec peste amanunte. La 25 Septembrie 1945, o parte din membrii Corpului Diplomatic ai tarilor din est a fost internata in campul de concentrare american pentru „criminali de razboi“, „Markus W. Orr“ (dupa numele primului soldat american cazut la debarcarea in Europa) de la Glassenbach la Salzburg. Misiunea Guvernului National a fost pusa in libertate.

11. La 29 Octombrie 1945 am fost arestat impreuna cu Maria Bucur, intr-o inscenare cu adevarat spectaculoasa, de un grup format din agenti speciali ai Politiei de Stat austriece, veniti de la Viena, de altii in uniforme iugoslave si ceho-slovace, comandat de C.T.C. din Bad Gastein. La intrebarea de ce sunt arestat, mi s-a raspuns ca din ordinul reprezentantului de Stat din Washington, al Guvernului Roman sprijinit de celelalte guverne ale tarilor din est. Am fost internat impreuna cu Maria Bucur in lagarul de „Criminali de razboi“ de la Glassenbach.

12. La arestare mi-au fost confiscate toate actele, printre care si Memorandumul despre Garda de Fier. Memorandumul a fost inaintat autoritatilor americane din Austria, cu sediul atunci la Salzburg (in asteptare a fi transferati la Viena) si de acolo a fost indrumat la Comisia Instructorie de pe langa Tribunalul International de la Nürnberg, care avea sa decida soarta celor cercetati ca eventuali „criminali de razboi“. Acest Memorandum a facut oarecare impresie, dupa cum am aflat mai tarziu.

13. Dupa aproape 4 luni, pe la jumatatea lunii Februarie 1946, V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga si comandorul Baila au fost anuntati sa se prezinte in ziua urmatoare cu bagajele la C.T.C., fiindca vor fi internati la Glassenbach.

14. In noaptea de 15 Iulie 1946 a sosit de la Nürnberg la Glassenbach un ofiter american cu 400 de formulare ale Comisiei Instructorie de pe langa Tribunalul International. Intre aceste 400 de formulare se gaseau si cele destinate noua, Misiunea Guvernului National, cu persoane atasate: V. Iasinschi, gen. Platon Chirnoaga si comandorul Baila. Rostul acestor formulare de la Nürnberg era sa stabileasca identitatea acelora in sarcina carora nu se gasisera vini pedepsibile si nici nu apartineau organizatiilor culpabile colectiv de „crime de razboi”, “contra umanitatii“ sau „colaborationism“.

15. In Aprilie 1947 am fost eliberati – Misiunea Diplomatica Consulara si comandorul BAILA, iar o luna mai tarziu, si ceilalti: V. Iasinschi si gen. Platon Chirnoaga.

16. Odata cu exonerarea noastra de orice culpa, Comisia Instructorie de la Nürnberg a scos din cauza si entitatile pe care le reprezenta Miscarea Legionara: Guvernul National si Armata Nationala. Aceste entitati nu sunt culpabile nici de „crima de razboi”, nici de „genocid”, nu sunt nici „fasciste”, nici „naziste”, nici ,,colaborationiste”.

Dupa cum este bine stiut, instructia e secreta si nici nu se publica actele si deciziile ei. S-au publicat, insa, darea in judecata si sentinta de condamnare de catre Tribunalul International de la Nürnberg, a altor organizatii. Astfel, in afara de partidele Fascist si National-Socialist, de SA si, mai ales, de SS, au fost condamnate pentru „crime razboi“ si „contra umanitatii“, pentru „fascism“, „nazism“ si „colaborationism“, mai toate miscarile nationaliste din Europa: „Rex“ a lui Leon Degrelle, „Ustasa“ croata, „Crucile cu sageti“ – maghiara, „Hlinka“ – Garda slovaca etc.

Numai Miscarea Legionara si miscarea „Strajnicii“ – bulgara (dupa modelul legionar), a profesorului CANTARGIEF, au ramas in afara de asemenea condamnari.

continuare »