UN MEMORIU AL PĂRINŢILOR ÎNGRIJORAŢI
În urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o şcoală americană, la întrebarea: “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% au răspuns: “Aş vrea să omor pe cineva…”. Acesta este impactul sărbătorii. Ar putea zice cineva: “Noi n-am ajuns până aici…”, dar, dacă nu ne responsabilizăm, vom ajunge…
FUNDAŢIA “SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI”
Constanţa, str. Mihăileanu nr. 21, cod poştal 900699,
CONSTANŢA
Memoriu privitor la fenomenul Halloween,
adresat tuturor cadrelor didactice,
dar în special directorilor de instituţii şcolare
Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi sub egida Fundaţiei “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, la iniţiativa unui grup de părinţi, înaintăm prezentul memoriu tuturor cadrelor didactice interesate de buna desfăşurare a procesului de învăţământ şi de corecta îndeplinire a rosturilor pedagogic-edu-caţionale ale acestuia în şcolile româneşti.
Dorim să atenţionăm asupra unui eveniment care captează atenţia şi canalizează preocupările multora dintre români, începând de la copii, până la părinţi şi bunici, în perioada aceasta a anului.
Este vorba de “sărbătoarea” occidentală a Halloween-ului, care, sub masca diver-tismentului, este o veritabilă invocare a demonicului.
Este evident că noi, românii, ne-am aliniat curentului general impus de cultura şi civilizaţia occidentală, importând forţat şi artificial, exclusiv comercial, această “sărbătoare”, încât ni se par astăzi din ce în ce mai fireşti defilările de oameni deghizaţi cât mai hidos care împânzesc străzile şi umplu localurile, atârnarea în vitrinele maga-zinelor, în parcuri, ba chiar în case, a simbolurilor mai mult sau mai puţin demonice, în timp ce televiziunea, ziarele şi internetul abundă de reclame specifice evenimentului.
Dar ceea ce a reprezentat motivul major de îngrijorare care a dus la hotărârea luării atitudinii de protest prin prezentul memoriu a fost constatarea că efectele acestui tip de manifestări se resimt în primul rând în şcolile şi grădiniţele unde învaţă copiii noştri.
Încă de anul trecut am aflat de organizarea în cadrul majorităţii şcolilor din mediul urban, şi nu numai, la iniţiativa profesorilor de limba engleză, a unor adevărate “festivaluri”
Halloween, uneori numai în cadrul orelor de limba engleză, alteori ca o manifestaţie generală extraşcolară ce îi antrenează atât pe copii, cât şi pe profesori. Copiii sunt încurajaţi să participe la Carnavalul cu măşti şi la jocurile distractive specifice momentului, sub pretextul cultivării creativităţii şi al oferirii unor frumoase clipe de divertisment, culminând cu premii.
Prin urmare, am socotit de cuviinţă, prin prezentul memoriu şi prin
documentaţia aferentă pe care v-o punem la dispoziţie (pe care o puteţi găsi şi pe Internet la adresa https://www.hamangia.ro/ ori www.hamangia.ro/hal.html), să vă informăm despre istoricul şi sen-surile vechi şi noi ale “sărbătorii”.
Totodată, vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea pe care o avem, ca părinţi, în privinţa conotaţiilor negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamental pe care le-ar aduce asupra copiilor antrenarea lor în participarea activă la manifestările specifice
Hallo-ween-ului.
Este un paradox cum, în cadrul sistemului de învăţământ, ne plângem din ce în ce mai des de creşterea gradului de agresivitate al copiilor, cât şi de amplificarea lipsei lor de receptivitate la cunoştinţele pe care profesorii încearcă să li le împărtăşească în cadrul orelor de curs, şi drept urmare se ţin simpozioane şi se organizează concursuri pe tema “non-violenţei”, iar în paralel stimulăm indirect tocmai această agresivitate, prin direcţionarea greşită a creativităţii copiilor, cu urmări greu de anticipat şi poate chiar iremediabile în viitor.
Halloween-ul promovează, sub masca divertismentului, cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea instituţiilor de în-văţământ, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei “sărbători”, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a de-monicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.
Copilul încă nu face bine distincţia între real şi imaginar, încât degeaba scriu producătorii de costume tip “Superman” pe etichete: “Cu acest costum nu se poate zbura”, că tot se găseşte câte un “năzdrăvan” care, influenţat şi extaziat de prestanţa eroului din film, încearcă să-l imite, sfârşind tragic într-o cădere în gol.
Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în “vampir” şi care strigă în glumă: “Vreau sânge!… Mi-e sete de sânge!…” să şi intre în pielea personajului şi doar aşa, “în joacă”, să vrea să vadă cum e când chiar curge sânge?
Dacă ar fi şi numai un singur caz în zece ani, la toate şcolile din România, când dintr-o glumă nevinovată şi dintr-un inocent carnaval să se sfârşească tragic, şi tot ar fi un semnal de alarmă. Statisticile efectuate însă în ţările unde “sărbătorirea” Halloween-ului este în vogă de mulţi ani arată că procentul de accidente e mult mai mare şi că nu sunt doar cazuri izolate situaţiile când de la o joacă se poate ajunge la o mare dramă. În U.S.A., ţara unde această “sărbătoare” pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului este o evidenţă, acest moment al anului remarcându-se prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, “glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii.
Îşi poate asuma vreun profesor responsabilitatea pentru urmările ce ar putea apărea în urma acestui nevinovat joc “de-a urâtul”? Poate corpul profesoral să rămână indiferent la imaginea pe care şcoala unde predă o are în exterior? Panoul şcolii reflectă imaginea şcolii, este ca şi o emblemă a şcolii. Orice eveniment extraşcolar (cenacluri, cursuri opţionale, concursuri, serbări, festivităţi) se imortalizează prin fotografii care, împreună cu documentaţia scrisă aferentă, se afişează la panou, iar şcolile şi profesorii primesc calificative pentru strădania de a întreprinde astfel de manifestări extraşcolare care să stimuleze creativitatea copiilor.
Anul trecut, făcând o incursiune prin mai multe şcoli dobrogene (situaţia fiind asemănătoare la nivel naţional), la panourile principale “tronau” fotografiile jalnice ale travestirii copiilor noştri în monştri, piraţi, vampiri, strigoi, schelete, cât şi premiatele compuneri în limba engleză cu teme macabre. Aceasta să fie creativitatea pe care să o dorim cultivată la copii: capete tăiate, trupuri spânzurate, case bântuite ?! Şi panourile au păstrat aceste mărturii aproape două luni, până când au fost înlocuite cu imagini şi texte specifice Crăciunului.
Nu e suficient că observăm abrutizarea sensibilităţii, a delicateţii, a purităţii sufleteşti specifice copilăriei prin suprasaturarea cu subiecte de violenţă şi erotism pe care mass-media, internetul, jocurile pe calculator şi industria cinematografică o aduc asupra copiilor?
De cele mai multe ori din lipsă de timp, sau chiar din ignoranţă, părinţii nu se preocupă să îşi ferească copii de o asemenea sistematică otrăvire şi măcar aveam nădejde ca în cadrul sistemului educaţional de învăţământ să li se dea copiilor repere bune. Îi trimitem la şcoală cu nădejdea ca măcar şcoala să facă oameni din ei, iar şcoala… îi învaţă să fie… vampiri, vârcolaci, demoni, monştri… aşa… “în joacă”, pentru “cultivarea creativităţii”!
Vă aduceţi aminte de scandalul iscat la nivel naţional pe tema păstrării sau nu a însemnelor religioase în instituţiile şcolare? Instanţa judecătorească a dat în final drepturi depline părinţilor să hotărască dacă e folositor sau nu pentru copii lor să aibă în sălile de clasă icoane. Şi părinţii au hotărât: icoanele au rămas…
Cât timp încă, în România, mai pot părinţii să decidă asupra copiilor, îndrăznim şi noi să profităm de acest drept şi în cazul de faţă, cerând insistent RENUNŢAREA LA ORICE MANIFESTARE DE TIP HALLOWEEN în şcoli şi grădiniţe.
Există multe alte metode de a stimula creativitatea copiilor noştri decât copierea, imitarea fără discernământ a unor practici şi obiceiuri legate de sărbători ale altor popoare, datini cărora nici acele popoare însele nu le mai înţeleg semnificaţia. Una este ca în cadrul orei de limba engleză să se prezinte ca notă informativă existenţa unei sărbători specifice culturii şi civilizaţiei americane, arătând originile ei şi sensurile vechi şi actuale, iar alta e să ne maimuţărim – părinţi, copii şi profesori împreună – de dragul imitaţiei şi al alinierii la direcţia generală. Nu tot ce este pe scară largă acceptat într-o epocă dată este şi neapărat bun. Nu tot ce se socoteşte folositor educării copiilor noştri după baremele moderne ale gândirii occidentale este, obiectiv vorbind, într-adevăr folositor. De ce în ceea ce priveşte crezul personal şi cultivarea simţământului religios la copii sunt din ce în ce mai multe voci ale psihologilor moderni care insistă spre a nu-i îndoctrina de mici, ci a-i lăsa ca singuri, la maturitate, să hotărască asupra opţiunii religioase, iar în ce priveşte îndobitocirea lor prin aceste surogate de sărbători pseudo-religioase tip Valentine’s Day şi Halloweennu li se prezintă adevărul despre originile lor şi despre semnificaţiile obiceiurilor legate de acestea? Căci atunci, sigur, măcar o parte dintre ei ar opta să nu meargă cu valul, ci ar sta contra curentului, cu toate riscurile care ar decurge de aici.
Suntem de acord să se prezinte în cadrul orei de limba engleză, dacă într-adevăr aceasta prevede programa, doar în mod informativ şi nimic mai multdespre existenţa acestei “sărbători” specifice astăzi culturii şi civilizaţiei americane, deşi chiar Noul Continent a împru-mutat-o, prin filieră irlandeză, de la vechii celţi.
Ce-ar fi ca la ora de istorie, când se studiază civilizaţia aztecă, profesorul să organizeze şi imitaţii, aşa, “în joacă”, ale ritualurilor cu sacrificii umane, spre exemplu?
Iertaţi nota ironică şi oarecum agresivă a limbajului acestui Memoriu, care se datorează conştientizării gravităţii situaţiei în contextul indiferenţei generale. Este specific nouă, românilor, să nu ne asumăm responsabilitatea luării unor atitudini critice faţă de curentul general, aşteptând ca problema să se rezolve de la sine, sau ca alţii să ia iniţiativa.
Este oarecum firesc ca după 50 de ani de urmare a directivelor venite din “Răsărit” să ne întoarcem acum cu totul cu faţa spre “Apus”. Şi totuşi corect ar fi să ne preocupe cultivarea propriului discernământ şi al specificului nostru ca neam, nu să copiem diferite “forme fără fond”. De nu vom fi cu luare aminte, copiii noştri îşi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism şi violenţă, în acest sens fiind ajutaţi de desenele animate cu monştri, jocurile agresive pe calculator, filmele horrorşi cărţile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter etc.
În urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o şcoală americană, la întrebarea: “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% dintre ei au răspuns: “Aş vrea să omor pe cineva…”. Acesta este impactul sărbătorii. Ar putea zice cineva: “Noi n-am ajuns până aici…”, dar, dacă nu ne responsabilizăm, vom ajunge.
În Rusia, încă din 2003, orice eveniment legat de “sărbătoarea” Halloweenîn instituţiile de învăţământ a fost interzis. Aleksandr Gavrilov, reprezentantul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, a declarat că această hotărâre este motivată de faptul că această “sărbătoare” perversă “promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a demonicului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ, tulburând mintea şi afectând sănătatea spirituală şi morală a elevilor”, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihologi şi psihiatri consultaţi pe această temă.
În nădejdea că toate cele spuse vor avea răsunet pozitiv în conştiinţa cât mai multor români, dar în primul rând al conducătorilor instituţiilor de învăţământ şi al profesorilor de limba şi literatura engleză, vă mulţumim pentru înţelegere şi pentru frumoasa şi corecta îndrumare moral-civică pe care vă veţi strădui să o cultivaţi copiilor noştri în continuare.
P. S.Conştienţi de faptul că mulţi români împărtăşesc părerea noastră privitoare la multiplele efecte negative pe care le pot avea asupra tinerei generaţii participarea la manifestările şi festivalurile de tip Halloweenşi din dorinţa de a strânge rândurile, de a fi uniţi în “lupta” (dacă putem zice aşa) contra tendinţei de generalizare a fenomenului imitaţional în care se încadrează şi Halloween-ul, chemăm pe toţi cei într-un duh cu cele scrise să se alăture nouă prin adeziune şi să răspândească într-un cerc cât mai larg materialele oferite (mai ales către cadrele didactice), spre a trezi conştiinţele şi a stopa, dacă este cu putinţă, acest fenomen nociv societăţii noastre.
19 octombrie 2008
– Preot Mihai Deliorga, împreună cu toţi credincioşii Parohiei “Sf. Arhangheli” din loc. Poarta Albă, jud. Constanţa
– Fundaţia “Sf. Martiri Brâncoveni” – Şcoala Brâncovenească din Constanţa
– Cu binecuvântarea Î. P. S. Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului
descărcaţi filmul Halloween – INVAZIA PĂGÂNĂ aici.
† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Cateva persoane au initiat o campanie civica in sprijinul cererii de gratiere a “lotului Tanacu”, cerere formulata de familia preotului Daniel Corogeanu.
