Patriarhul rosu. Masuri dictatoriale, de trista amintire, luate de ss Daniel. Remember: Pactul pro microcipuri

In toiul campaniei electorale o stire de o mare importanta si cu multe repercusiuni a trecut aproape neobservata: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a interzis comercializarea in incinta bisericilor din Romania cartile aparute la Editura Sanziana. Directorul acestei edituri, Florin Dobrescu, si-a exprimat mahnirea fata de aceasta decizie, in principal deoarece majoritatea cartilor editate la Sanziana reprezentau marturii istorice ale luptei anticomuniste din Romania.

Aceasta decizie se incadreaza perfect in trendul ideologic si politic din Romania, care la 20 de ani de la Revolutia anticomunista isi tine eroii la sertar si prefera elaborarea de rapoarte sterile de condamnare a comunismului, cum este cel realizat de catre “Volodea” Tismaneanu, ai carui parinti au venit in Romania pe tancurile armatei sovietice. Dupa aceasta decizie nu m-a mirat nici faptul ca luptatorii anticomunisti si pro-Unire, Lesco, Popa si Ivantoc, care au stat 15 ani in temnitele din Tiraspol, nu merita din partea Senatului Romaniei nici macar acordarea unui titlu onorific, care sa le certifice suferintele si eroismul. Potrivit senatorului PNL Mircea Diaconu, actorul care s-a ratat in politica, ar trebui sa asteptam sa moara si apoi sa le acordam acest titlu post-mortem!

In Romania se flutura anticomunismul si reabilitarea eroilor ca pe o carpa decolorata care nu mai are nimic de a face cu adevarul istoric si cu oamenii care au luptat, prin credinta sau cu arma in mana, impotriva ocupatiei sovietice din Romania. Inteleg de ce il poate deranja pe Patriarhul Daniel cartea “Cranii de lemn” a fruntasului legionar Ion Mota. Intre un tanar nationalist, care a fost liderul studentimii din Cluj-Napoca, a editat reviste si a murit luptand in Spania impotriva comunistilor, si un mason, care s-a plimbat in plin regim comunist in intreaga Europa pe cand restul mureau de foame, ca apoi sa ajunga mitropolit si patriath,  e o mare diferenta. Lui Daniel Ciobotea i s-a ars dosarul de la Securitate chiar in timpul revolutiei, pentru ca apoi sa fie promovat asiduu in diferite functii chiar  de catre Ion Iliescu, propunandu-i-se in 1991 de catre FSN sa preia fotoliul de prim-ministru, dupa inlaturara lui Petre Roman!

Putina lume stie ca fostii detinuti politici din Romania aveau pana acum cativa ani cazier, asemeni borfasilor de cartier. Cunoscand in urma cu cativa ani un batran care facuse 16 ani de puscarie din cauza ca fusese membru al Fratiilor de Cruce (grupare a Miscarii Legionare) la Arad (intrase in puscarie pe vremea lui Antonescu la 17 ani si mai primise 10 ani de detentie de la comunisti), acesta mi-a spus ca el si fostii lui colegi de detentie, putinii care mai supravietuisera, erau inca priviti de societatea romaneasca ca niste recidivisti. Ori ce cate ori era nevoie sa isi duca cazierul la vreo banca sau la vreo institutie, functionarii ii priveau lung, deoarece figurau ca fiind fosti puscariasi. Alaturi de acesti oameni, printre care era si un taranist simpatic cu mana dreapta mutilata in timpul interogatoriilor din beciurile Securitatii, am mers la Aiud unde l-am cunoscut pe Ion Gavrila Ogoranu, liderul rezistentei anticomuniste din Muntii Fagaras, o legenda a luptei armate impotriva regimului comunist, colaborator al NATO, capturat abia in 1976 si salvat de la executie prin interventia directa a presedintelui Nixon. Tot acolo am auzit prima oara de “sfantul inchisorilor”, legionarul Valeriu Gafencu, care l-a salvat de la moarte in inchisoare pe Richard Wurmbrandt, platind cu propria viata. Pe acesti oameni a pus Daniel Ciobotea, masonul, interdictie. Pe ei si pe alte cateva mii de romani curajosi sau martiri, a caror biografii sunt publicate de o singura editura cu posibilitati materiale modeste si care se baza pe credinciosii romani in a raspandi povestea tragica a luptei ortodoxe si anticomuniste din Romania.

Iata ce spune directorul editurii despre aceasta interdictie:

Ne exprimam amaraciunea ca, la exact 20 de ani de la acea resurectie a tineretului romanesc pentru restaurarea Libertatii si Adevarului, cartile interzise de regimul comunist incep sa fie prigonite si de Biserica stramoseasca, prin intaistatatorii ei. Spunem “si” de Biserica, pentru ca, de la 1 martie 2009 si pana in prezent, Editura Sanziana nu a mai avut acces in nici o sala publica din capitala. Toti directorii si responsabilii institutiilor care detin aceste sali ne obstructioneaza accesul pentru lansari de carte ori simpozioane, invocind interventia unor organizatii cu caracter etnic sau chiar a ambasadorului unui anumit stat, ori presiuni la care sunt supusi de autoritatea publica locala.

Si in incheiere, as dori sa ii transmit patriarhului rosu de la Bucuresti ce mi-a povestit mie un batran care a participat in calitate de soldat, in anii 1950, la capturarea grupului Susman din judetul Cluj. Avand doar 19 ani, baiat simplu de la tara care a ingrijit o intreaga familie cata vreme parintele sau era intr-un lagar de munca in Slovacia in timpul ocupatiei hortyste, era in timpul stagiului militar cand a fost nevoit sa participe cu unitatea sa la capturea de “banditi”. Zile intregi au luat la puricat un munte dintre Cluj si Bihor, pentru capturarea dusmanilor statului, a banditilor, a burghezilor. Dupa ce au capturat cativa dintre ei, au ajuns in tabara unde se ascundeau acestia. Spre suprinderea tanarului de la tara, “banditii” aveau o mica gospodarie intr-o rapa ascunsa, unde construisera din barne si o bisericuta, unde s-au inchinat timp de 10 ani, cat erau urmariti de comunisti. Atunci si-a dat seama ca banditii nu erau banditi, ci romani simpli, ortodocsi, ca si el. A invatat in acea zi cat va trebui sa invete acest popor in zeci de ani, din carti date din mana in mana, puse la embargou de catre insusi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

George Bara(sursa: NapocaNews.ro)

Am aflat ca si noua carte a d-lui Ovidiu Hurduzeu, Economia Libertatii, a fost interzisa de catre Patriarhul rosu, probabil fiind daunatoare pentru politica sa manageriala.