† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

„Sa iubesti pre Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta.” (Mat. 22:37)

1. In aceasta saptamana urmeaza pasii Domnului Hristos, si fii mereu alaturi Lui, spre deosebire de judecatorii si chinuitorii Lui. Si iubeste-L cu toata inima ta.
2. Muta-te duhovniceste in acele zile si in acele intamplari, si saruta-i poala si manecile vesmintelor, nu indeparta inima ta de la El. Cand ii auzi pe prigonitorii Lui cum soptesc: „Vinovat e”, tu strigale in urechi: „Drept e!” Iubeste-l pe Cel ce te iubeste, cu toata inima ta!
3. Cand Evreii Il palmuiesc, tu intinde mana ta in aparare si primeste palma in locul Lui. Cand Il scuipa, tu spune: Scuipatorilor, ce veti arunca unii altora in fata, daca asupra Lui folositi tot scuipatul vostru, toata alcatuirea voastra?
4. Cand Pilat Il intreaba pe tacutul Domn: Ce este adevarul?, tu marturiseste si spune: Iata, El este Adevarul dumnezeiesc viu si intrupat. Cand ostasii Romani Il biciuiesc, tu stai langa El si spune fiarelor: Fiii lupoaicei, vesnici purtatori de moarte, nu biciuiti pe Mielul lui Dumnezeu cel purtator de viata, Care da viata imparatiei voastre a mortii.
5. Mergi dupa El pe Calea Patimilor, si poarta crucea Lui impreuna cu Simon Kirineanul, si impreuna cu fericita Veronica sterge-i fata de praf si sange, si impreuna cu Mironositele plangi si umezeste-i buzele uscate cu un pahar de apa rece, si racoreste-i fruntea infierbantata. Daruieste-I intreaga inima ta si iubeste-L cu toata inima ta in ceasurile umilintei Lui.
6. Cand auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale maini, tu striga: Au! Cand sunt batute cuiele in preacinstitele Sale picioare, tu iarasi vaita-te, ca si cum fierul s-ar infige in trupul tau. continuare »

In Sfanta si Marea luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

De astazi incep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Inainte de altele, este luat ca preinchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, nascut din Rahila. Invidiat de fratii sai din pricina unor visuri, a fost ascuns mai intai intr-o groapa. Tatal lui este inselat de fiii lui printr-o haina muiata in sange, spunandu-i-se ca a fost rapit si a fost mancat de fiare salbatice. In urma a fost vandut ismailitilor cu treizeci de arginti, iar acestia la randul lor il vand lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului.

Pentru ca stapana lui s-a maniat pe el din cauza curateniei tanarului, ca n-a voit sa savarseasca nelegiuirea, a fugit lasand in mana ei haina sa. Ea l-a grait de rau stapanului sau, asa ca Iosif a capatat temnita grea si lanturi. Apoi, in urma talmacirii unor visuri, a fost scos din inchisoare, infatisat faraonului si a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul impartirii graului a fost cunoscut iarasi de fratii sai. Traind intr-un chip minunat toata viala lui, a murit in Egipt si s-a aratat un om mare prin intelepciune, pe langa alte fapte bune ale sale.

Iosif este preinchipuirea lui Hristos. Si Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelasi neam cu el, a fost vandut de ucenicul lui cu treizeci de arginti, a fost inchis intr-o groapa intunecoasa, in mormant. Sculandu-se de acolo prin El insusi imparateste peste Egipt, adica peste tot pacatul, il invinge cu putere, conduce toata lumea si ca un iubitor de oameni ne rascumpara prin darea hranei celei de taina, dandu-se pe El insusi pentru noi si ne hraneste cu painea cereasca, cu trupul Lui cel purtator de viata.

Pentru acesata pricina facem in aceasta zi pomenire de preafrumosul Iosif. continuare »

Cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur (c. 347-407) desi pare aspru si nedrept, e cat se poate de adevarat si drept. Pe drept cuvant numit “parintele saracilor, ocrotitorul vaduvelor”, bland si smerit cu inima, mult milostiv, cand era vorba de adevar, de credinta, de compromisuri, era aspru si tunator. Din cauza sinceritatii si curajului sau a suferit toata viata prigonit de eretici, iudei si pagani. Un scurt cuvant de mai jos pune in lumina caracterul sau incoruptibil de idei straine Ortodoxiei, fiind model pentru crestinii de azi la marturisire si fermitate. Marturie stau mana dreapta si urechea stanga neputrezite pana azi, dupa 1600 ani de la adormire. Vorbele oamenilor la moartea sa, sunt cutremuratoare: “mai bine sa apuna soarele decat sa taca gura lui Ioan!”
Din fragmentul de mai jos reies urmatoarele:
– sinagoga jidovilor (evreilor) e casa de desfrau, inchinare la idoli si pestera de talhari, inca de pe vremea Profetilor Vechiului Testament si a Mantuitorului;
– iudeii nu se inchina lui Dumnezeu ci satanei (vezi Ioan 8,44: voi sunteti din tatal minciunii,iar tatal vostru e diavolul);
– viclenia iudeilor e nemasurata, ei trag mereu la pierzare pe crestini (relateaza o intamplare dramatica);
– iudeii au devenit din popor ales, popor blestemat prin rastignirea Mantuitorului lumii. Cuvantul de la Matei 27:25 e explicat de Sf. Parinti ca moment al blestemului jidovilor: “Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!”. Blestemul nu dispare decat prin increstinare totala si sincera la crestinism (vezi cazul lui Steinhardt);
– credinta noastra nu trebuie sa fie amestecta cu influente pagane, iudaice si sectare (un semnal de alarma contra ecumenismului si sincretismului actual);
– iudeii nu au nimic bun in ei caci nu sunt pagani nestiutori de Hristos, de Dumnezeu ci stiu Legea, au auzit de Mesia dar nu cred in El (pacat impotriva Duhului Sfant ce nu se iarta!; pacat impotriva evidentei si credintei);
– sinagoga e mai cumplita si mai vatamatoare ca templele paganesti, caci nu se jetfesc oi si tauri ci chiar sufletele oamenilor (ducandu-le la pierzare prin minciunile evreilor).

“Stiu ca multi ii cinstesc pe iudei si socot ca vietuirea lor de acum este plina de buna-cuviinta. Acest lucru ma face sa smulg din radacina o astfel de parere!
Am spus ca intru nimic nu-i mai bun teatrul decat sinagoga. Si o voi dovedi cu spusele profetului. Doar nu sunt iudeii mai vrednici de credinta decat profetii! Ce spune dar Profetul? „ Fata de desfranata ti s-a facut fata! Fara de rusine te-ai facut tuturor!” . Iar casa in care sta desfranata este casa de desfrau. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casa de desfrau si teatru, ci si pestera de talhari, si locuinta de fiare salbatice. „Pestera de hiena a ajuns pentru Mine casa voastra” , spune Profetul. Casa lor n-a ajuns locuinta unei fiare oarecare, ci locuinta unei fiare necurate. Si mai spune Profetul: „ Am lasat casa Mea, am parasit mostenirea Mea”. Iar cand Dumnezeu paraseste casa, ce nadejde de mantuire mai poate fi? Cand Dumnezeu paraseste casa, locul acela ajunge locuinta draceasca.
Dar, negresit, mi se va spune ca si iudeii se inchina lui Dumnezeu. Doamne fereste! Sa nu se spuna una ca asta! Nici un iudeu nu se inchina lui Dumnezeu.
– Cine spune asta?
– Fiul lui Dumnezeu! „Daca ati sti pe Tatal Meu, spune El, M-ati sti si pe Mine; dar nici pe Mine nu Ma stiti, nici pe Tatal Meu nu-L stiti” . Ce marturie mai vrednica de credinta decat aceasta sa-ti aduc?

Mai indrazneste cineva dar sa spuna ca sinagoga nu-i locas de inchinare la idoli, odata ce iudeii nu-L cunosc pe Tatal, odata ce iudeii L-au rastignit pe Fiul, odata ce iudeii au respins ajutorul Duhului? In sinagoga lor nu I se slujeste lui Dumnezeu, Doamne fereste! Sinagoga lor e locas de slujire idoleasca. continuare »

[vimeo=https://www.vimeo.com/22498309]

Cititi si: Omilie la Duminica Floriilor a Sfantului Evloghie, patriarhul Alexandriei

Acum praznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viata pamanteasca a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sarbatoreasca in Ierusalim. In zilele acelea, cetatea era plina cu oameni veniti de pretutindeni la marea sarbatoare a Pastilor. Ea rasuna de zvonurile privitoare la Marele Proroc si Facator de minuni din Nazaret, Ce tocmai savarsise cea mai mare dintre nenumaratele Sale minuni – invierea lui Lazar, care zacuse patru zile in mormant, si astepta sosirea Lui, si se pregatea sa il intampine sarbatoreste.

Hristos Se ferise intotdeauna de cinstiri, poruncindu-le dracilor pe care ii scotea sa nu dea de stire ca El, este Fiul lui Dumnezeu, iar celor vindecati sa nu povesteasca despre minunea vindecarii lor. Acum insa venise vremea, sa descopere oamenilor vrednicia Sa de Mesia, si intrarea in Ierusalim avea drept scop tocmai lucrul acesta: sa vesteasca tuturor ca a venit Mesia.

Totusi, El n-a venit ca sa Se faca imparat pamantesc ori sa aseze poporul israelit mai presus de toate celelalte popoare, desi tocmai aceasta era asteptarea iudeilor, imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume, si slava Lui nu putea sa aiba nimic in comun cu stralucirea de parada a imparatilor pamantesti.

El Se arata in Ierusalim cu o infatisare saracacioasa si smerita: fara cai si care marete, fara nici o stralucire exterioara. Dar orice slava pamanteasca este nimicnica si se risipeste ca fumul. Este, totusi, o alta slava, nemasurat mai inalta: slava vitejestii smerenii, a blandetii, a virtutii – fiindca aceste mari calitati duhovnicesti sunt nemasurat mai inalte decat toate atributele exterioare ale puterii si stapanirii. continuare »

Credinta si traditii nemtene va propune o discutie interesanta cu tanarul Silvian Man, elev în clasa a XII-a la Colegiul National “Calistrat Hogas” din Piatra Neamt, despre guvernarea lumii de catre Dumnezeu, despre viziunea crestina referitoare la pronia divina.
Planul lui Dumnezeu fata de lumea sa a fost si ramane o doctrina fundamentala a Bisericii crestine. Cum ne integram în acest plan, cum se împaca un plan divin cu libertatea noastra si cum reusim sa ne facem datoria pe care Dumnezeu o asteapta de la noi? Care este locul Duhului Sfant în planul de conducere a lumii în aceasta etapa istorica.

De la viziunea unei lumi conduse de Dumnezeu-Creatorul la deismul viziunilor francmasonizante care populeaza gandirea contemporana, infiltrandu-se chiar si la nivelul viziunii unora dintre crestini.
Urmariti-l pe Silvian Man dand raspunsuri aplicate la toate aceste intrebari si probleme. Felicitari pentru raspunsuri!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=lblczMzT_8k] continuare »

Cititi si:

• Identitatea pruncului folosit in campania homosexuala din Romania
• Svastica roz – originile homosexuale ale nazismului (fragment)
• Propaganda sodomita a început si în Romania
• ABUZ SI PORNOGRAFIE
• Mister Gay preface Brasovul in Sodoma Romaniei

rostit vineri 23 martie 1990, seara la Utrenie

 Frati crestini,

Am sa va spun cateva lucruri despre Lazar. Inainte de asta am sa subliniez ca in Ierusalim, catre sfarsitul vietii Sale pamantesti, Mantuitorul a savarsit trei minuni mari, amintite de sfantul evanghelist Ioan, care au indarjit foarte mult pe dusmanii lui Iisus Hristos impotriva Lui. Minunile au fost asa: vindecarea orbului din nastere, vindecarea slabanogului de la Vitezda si invierea lui Lazar. Vedeau ca acest Iisus, profet sau invatator, cum ii spuneau ei, face niste minuni mari si dumnezeiesti, dar vroiau sa-L tagaduiasca. Cautau toate mijloacele sa dovedeasca ca nu El le-a facut, sau daca le-a facut, le-a facut cu puterea celui rau, cu puterea lui Belzebut. Cand a inviat insa pe Lazar, nu mai aveau ce sa spuna. Si atunci de necaz, de ciuda impotriva lui Iisus, cautau sa-l ucida si pe Lazar, ca nu cumva lumea care venea la Ierusalim in vremea aceea — erau sarbatorile Pastilor — sa se intalneasca cu Lazar, sa-l vada ca a inviat, sa spuna el cum a fost si cum a inviat si sa creada si mai multi in Iisus. Si spunea marele arhiereu, atunci, poporului, in sinedriul lor: „Voi nu stiti nimic. Acest Iisus atrage poporul la El. Vor veni romanii, vor ocupa tara aceasta si vom fi pierduti ca neam. De aceea trebuie sa-L pierdem pe acest Iisus” (Ioan 11,47:50.). Fara indoiala, si-au implinit planul, dar nu numai din cauza rautatii lor, ci pentru ca Dumnezeu insusi voise ca Iisus sa-Si dea viata pentru lumea intreaga, pentru popor.

Iisus inviaza cu adevarat pe Lazar din morti, indarjind si mai mult acest popor indaratnic si rau, si-Si urmeaza drumul Lui. Ca astazi, sambata aceasta a lui Lazar, maine are loc intrarea in Ierusalim — de fapt duminica, in mare alai. Dupa aceea Iisus intra in saptamana Patimilor.

Ascultand sfanta Evanghelie din seara aceasta, v-ati dat seama cine era acest Lazar: prietenul lui Iisus Hristos, el si cele doua surori ale lui, Marta si Maria. Iisus, cand avea putin ragaz sa iasa din cetatea in care au fost ucisi prorocii, Ierusalim, mergea la Betania. Betania este aproape de Ierusalim, trei kilometri numai. In aceasta familie Se simtea cu adevarat foarte bine, la acesti trei prieteni ai Lui. De data aceasta, Iisus Se afla undeva, cum s-a spus in Evanghelia sfantului Ioan, departe, pe langa Iordan. Si de acolo afla despre boala lui Lazar si dupa aceea despre moartea lui. Despre moartea lui, Iisus insusi spune apostolilor: „Lazar a adormit”. Ei credeau ca a adormit de oboseala. Iisus, vazand ca nu inteleg, le spune clar: „Lazar a murit… dar am sa ma duc sa-l scol”. Iisus socoteste moartea ca un somn si de aceea in limba greaca cimitirul se cheama kimitirion, adica loc de dormit, pentru ca mortii nostri care au murit de la inceputul lumii si pana acum, de fapt nu mor definitiv, deplin, ci adorm. Desi trupul acesta se desface, putrezeste, insa… ei adorm si vor invia in ziua cea de apoi. Se vor destepta, cum spune Iisus: „Ma duc sa-l destept“. Tot El, Iisus, va scula si pe ceilalti morti la sfarsitul veacurilor. continuare »

[scribd id=53086692 key=key-y69ujsjnn2lhotoh2tj mode=list]

DESCARCATI COPERTA | DESCARCATI TEXTUL

(ckick dreapta pe link si alegeti save link as/ save target as)

Fratii de la Graiul Ortodox au avut dragostea de a traduce cele doua inregistrari cu p. Theodor Zisis, a caror rezumate va invitam sa le cititi.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=KkQA1FJU2BQ]

In primul rand, trebuie spus ca este o prezentarea a actualitatilor ortodoxe pe care Pr. Zisis, se pare, o face in fiecare duminica dupa slujba enoriasilor sai. A prezentat urmatoarele teme:

Mai intai situatia Mitropolitului Artemie al Rascai. Schimbul de scrisori dintre Artemie si Mitropolitul Serafim al Pireului (scrisoarea lui Artemie catre toti episcopii ortodocsi, luarea de pozitie a lui Serafim, raspunsul de multumire al lui Artemie), pe care noi le-am tradus toate din Ὀρθόδοξος Τύπος (Presa Ortodoxa) . De asemenea spune ca la o liturghie pe care a savarsit-o Artemie undeva la o manastire au venit crestini din toata Serbia, ca sa il sustina. Artemie si-a exprimat bucuria ca Mitropolitul Serafim, precum si monahi si eremiti din Sfantul Munte si-au exprimat sprijinul prin scrisori de solidaritate.Pr. Zisis a citit de asemenea si scrisoarea metohului Marii Lavre, care se afla in Volos, Ano Gazea, si pe care o semneaza staretul metohului, Arhim. Grigorie Hatzinikolaou, care condamna caterisirea necanonica a lui Artemie. Aceste vesti despre luarile de pozitie impotriva caterisirii lui Artemie le considera dadatoare de bucurie si de speranta, pozitive.
Urmeaza si vestile proaste:

Ultima saptamana a lunii ianuarie a fost declarata ca saptamana de rugaciune impreuna cu neortodocsii. Astfel, la Tesalonic si in Kerkira, spre exemplu, au avut loc asemenea rugaciuni comune la care, din pacate, au participat profesori de teologie ortodoxa de la Tesalonic, printre care si un cleric, doctorand al Pr. Zisis. Un motiv in plus de mahnire. Iar la Kerkira a participat un reprezentant al episcopului ortodox. In Serbia a luat parte la aceste rugaciune comune cu eterodocsii Mitropolitul Irineu Bulovici, prof de teologie la Facultatea de Teologie Ort. din Belgrad, unul dintre prigonitorii Mitropolitului Artemie.
Mitropolitul Hrisostom de Messinia, si el unul dintre doctoranzii Pr. Zisis – inca un motiv de mahnire! -, a participat la lansarea cartii unui autor papistas ca unul dintre cei trei prezentatori, alaturi de un cardinal si de un teolog catolic. O carte cu titlul Compediul invataturii sociale a Bisericii, unde prin Biserica se intelege desigur “Biserica papistasa”.
Presedintele rus a fost in vizita la Papa. Pr. Zisis arata ca, din pacate, nici Rusia nu este scutita de “inchinarea la Papa”. De curand Rusia a stabilit relatii diplomatice cu Vaticanul. Amintea ca atunci cand acest lucru s-a petrecut in Grecia au avut loc puternice proteste din partea Sinodului Bisericii Greciei, a Facultatii de Teologie si din partea multor parinti duhovnicesti, mai ales din Sfantul Munte. Recunoasterea diplomatica a statului Vatican inseamna recunoasterea faptului ca o biserica poate functiona ca stat, ceea ce este inadmisibil. “Speram ca macar Rusia sa fie ferita de asemenea sminteli”. Anunta de asemenea ca de curand a avut loc in Rusia un festival interreligios de muzica. De asemenea, Mitropolitul Ilarion Alfeev participa la intalniri interreligioase cu rabini.
In Serbia s-a anuntat pentru 2013 primirea oficiala a Papei. Pr. Zisis subliniaza ca acest lucru nu ar fi fost posibil cu Artemie in Sinod.
Serioase amenintari ecumeniste din SUA. Anumite grupari de protestanti din Statele Unite propun ca crestinii si musulmanii sa renunte la diferentele lor dogmatice si istorice si sa formeze o unica religie, CRISLAM– O NOUA AMENINTARE ECUMENISTA DIN S. U. A. – UN SINCRETISM DINTRE CRESTINISM SI ISLAM, NUMIT CRISLAM. Deja in anumite centre religioase din Huston, Atlanta etc. pastorii protestanti tin Coranul alaturi de Biblie!
In final citeste mesajul unei misionare ortodoxe din Taiwan, de origine chineza, care le transmite grecilor sa ia aminte la marele tezaur duhovnicesc pe care il detin si fata de care sunt nepasatori. Le arata ca, in ciuda crizei sunt foarte bogati duhovniceste, spre deosebire de Taiwan, o tara aflata in crestere economica, dar foarte foarte saraca spiritual. continuare »

O convorbire cu parintele Spiridon, de la Manastirea Petru Voda, despre cumpatare, despre cum se poate mantui crestinul zilelor noastre ascultand de voia lui Dumnezeu si stand mereu in relatie cu duhovnicul sau.
Taierea voii proprii a fost intotdeauna si a ramas si in zilele noastre calea de apropiere fata de Dumnezeu.

Cu atat mai mult in zilele noastre este mai valoroasa aceasta experienta cu cat suntem invatati de mici copii sa ne facem voia proprie si numai voia proprie, sa nu lasam pe nimeni sa decida in locul nostru, sa nu acceptam nici un alt sfat decat sfatul propriei intelegeri a lumii. Rezultatele dezastruoase ale acestei mentalitati nici nu mai merita discutate.
O emisiune sub auspiciile sfintilor inchisorilor, dupa cum vedeti si din icoana din fundal, in care se spun unele adevaruri destul de dureroase pentru trecutul recent al Bisericii noastre.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=3GBvuQ35kAc] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=JMJO2qT92sQ] continuare »

Acest ungur a facut ceva mai mult – a devenit si preot. Ungurii il acuza ca i-a tradat, iar unii romani spun ca este agent al ungurilor. Insa Domnul va spulbera toate piedicile pe care le va intampina alesul Sau spre propovaduirea Sfintei Scripturi. Usor, usor poate ii increstinam si pe hunguri.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=-nEe5lVP9Ro]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TgpEDdYqrwI]

Patriarhul sarb Irineu a spus in orasul Nis, ca la intalnirea Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe ce va avea loc in luna mai este posibil de a se discuta despre excomunicarea Episcopului de Raska si Prizren, Artemie, din cadrul comunitatii ecleziastice. Episcopul Artemie a fost deja depus din treapta de episcop de catre sinod, insa conform canoanelor el este de drept Episcopul de Raska si Prizren. In apararea sa au venit Mitropolitul Serafim de Pireu si profesorul Theodor Zisis. Episcopul Artemie este cunoscut pentru pozitia sa anti-ecumenista, anti-NATO, anti-UE fapt ce a deranjat capetele din fruntea statului sarb, cat si ale bisericii sarbe. Exista posibilitatea unei scindari a bisericii sarbe, dupa cum episcopul Artemie avertizeaza: Pericol evident de schisma in cadrul Bisericii Ortodoxe a Serbiei.

Noul Mucenic, parintele Ioan Karastamatis, s-a nascut in anul 1937 in satul grecesc Apikia din insula Andro.

La varsta de 20 de ani pleaca in America, iar mai tarziu isi intemeiaza o familie. Este hirotonit preot si timp de 10 ani lucreaza cu ravna apostolica in Alaska, unde slujeste in mai multe sfinte locasuri. Vine in Santa Cruz, la biserica Sfantului Prooroc Ilie, pe care o restaureaza si o sfinteste, devenind centrul de cateheza ortodoxa pentru toti cei din aceasta regiune, in care oamenii erau indepartati de Dumnezeu si de Biserica.

Parintele Ioan era simplu in comportamentul sau. Isi iubea enoriasii, iar usa casei lui era mereu deschisa. Chiar si noaptea, daca il cauta cineva era primit inauntru. Propovaduia cu multa inflacarare, Il iubea pe Dumnezeu si dorea ca toti sa-L iubeasca. Mergea prin parcuri si vorbea cu oamenii care nu stiau nimic despre Dumnezeu ori umblau pe cai ratacite ori erau evrei.

In satul natal al parintelui Ioan din insula Andro, are loc o minune cu crinii albi si bine mirositori, care sunt florile Maicii Domnului. Cand crinii infloresc, ii dezradacineaza si ii aseaza in biserica Preasfintei, la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Mai tarziu, dupa cum e si firesc, frunzele si florile se ofilesc si cad, ramanand doar tulpina uscata. Sunt lasati asa in fata icoanei, iar in postul Maicii Domnului, crinii incep sa inmugureasca si sa infloreasca. La sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului crinii sunt deja infloriti. Acest lucru se repeta in fiecare an. Parintele Ioan, cand a revenit pentru putin timp in Andro, i-a cerut staretului Dorotei cativa crini uscati pe care i-a asezat in biserica sa din Santa Cruz, la o icoana a Preasfintei, iar la praznicul Adormirii Maicii Domnului, in chip minunat au inmugurit si inflorit. Lumea a inceput sa se intareasca si mai mult in credinta si sa aiba mai multa evlavie la Preasfanta.

Parintele Ioan avea un suflet sensibil si frumos. Se emotiona profund cand citea din minunile Maicii Domnului si din Vietile Sfintilor. A scris si poezii religioase pline de sensibilitate si evlavie. De mic copil mergea la manastirea Sfantului Ierarh Nicolae din Andro, pe care il iubea nespus de mult. O icoana a Maicii Domnului din aceasta manastire incepuse a izvori mir, fapt ce l-a determinat pe parintele Ioan sa vorbeasca cu ravna dumnezeiasca despre minunile Maicii Domnului, iar multi oameni de diferite confesiuni au devenit ortodocsi. continuare »

Intr-un interviu acordat ziarului atenian “Orthodoxos Typos” (1972, nr. 170), Patriarhul Alexandriei, Nicolae VI (1968-1986) s-a pronuntat foarte categoric impotriva miscarii ecumenice: “Eu condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie – un cuib al tuturor ereziilor si relelor credinte. Cunoastem bine fortele anticrestine care dirijeaza din culise ecumenismul… Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El reprezinta astazi cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre, divinizand afectiunile si placerile materiale”.
In timp ce toate Bisericile Ortodoxe locale participa la actiunile C.E.B., aparatorii fermi ai Ortodoxiei sunt incurajati in zelul lor de aceste cuvinte pline de barbatie ale ierarhului din Alexandria: “Salut si binecuvantez pe toti clericii si mirenii care lupta impotriva ecumenismului!” Patriarhul a adresat de asemenea Sfantului Sinod al Bisericii din Elada apelul de a iesi din C.E.B.
Aceeasi urare ar trebui adresata tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, caci, daca ele nu vor face acest pas hotarator acum, cat timp mai sunt ierarhi cu gandire ortodoxa si mireni devotati Ortodoxiei, maine – cu noua generatie reeducata in spirit ecumenic – va fi prea tarziu!

Anatema data ecumenismului

Mult mai consecvent actioneaza Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, care in august 1983, imediat dupa Adunarea de la Vancouver, a predat anatemei ecumenismul.

“Anatema – celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a impartit in asa-zise “ramificatii”, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate “ramificatiile”, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema – si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de “preotia” si “tainele” ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatema – si celor ce comunica in mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumenice proaspat aparute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati!”

Textul anatemei, desi succint, este destul de clar, asa incat nu are nevoie de comentarii. Este, pana acum, unica anatema pronuntata la nivel oficial impotriva ereziei ecumenice contemporane!

Biserica Ortodoxa a ramas neinvinsa si neatinsa in fata furtunilor vremii, fie si ca „turma mica” (Lc. 12, 32), dar care a lucrat peste tot ca o drojdie buna (Lc. 13, 21). Ea exista si azi si va exista si in timpurile venirii Antihristului, intarita nevazut de Hristos Mantuitorul (Mt. 28,20). In ea au fost mantuiti, se mantuiesc si vor fi mantuiti, pana la sfarsitul lumii, toti fiii lui Dumnezeu credinciosi lui Hristos, luminand in mucenicie tacuta si tainuita pentru adevarul lui Hristos si dreptatea lui Dumnezeu!
Acesti cu adevarat dreptcredinciosi fii ai lui Dumnezeu nu se cred deloc fara de prihana. Ei isi simt adanc vina in fata lui Domnului, se roaga mereu pentru iertarea pacatelor si se calauzesc dupa parerea binecuvantata, pe care o exprima Sfantul Teofan Zavoratul in scrisorile adresate fiilor sai duhovnicesti, dornici de mantuire:

Adevarul lui Dumnezeu nu poate fi strambat. El nu este al nostru, ci ne-a fost dat. Datoria noastra este sa-l marturisim si sa-l aducem tuturor curat, asa cum a ajuns la noi din gura lui Dumnezeu. De trait, traim rau; cel putin Adevarul lui Dumnezeu sa-l propovaduim fara amestec strain, si tot ar fi bine!

In acelasi spirit se pronunta si marele aparator al Ortodoxiei, Sfantul Marcu Mitropolitul Efesului:

Vom marturisi pana la ultima suflare, cu toata cutezanta, acea buna chezasie a Sfintilor Parinti – Credinta marturisitoare pe care o cunoastem din copilarie, careia la inceput i-am dat glas si cu care, la sfarsit, vom pleca de aici, luand cu noi… cel putin Ortodoxia!

(extras din ORTODOXIA SI ECUMENISMUL, de Arhimandrit Serafim Alexiev, Arhimandrit Serghie Jazadjiev)

Vedeti si: Salba Ortodoxiei romanesti nu este de acord cu erezia ecumenismului

Intr-un interviu cu patriarhul sarb Irineu, ziarul Novosti a raportat mai multe probleme. Una dintre acestea este celebrarea Jubileului din anul 2013 si invitatia papei in Serbia. Citam:

Intrebare: In orasul Nis, 2013 va fi anul sarbatoririi a 1700 ani de la emiterea Edictului de la Milano. Biserica va trimite o invitatie oficiala pentru a participa la ceremonie, sefului bisericii Romano-Catolice?

Raspuns: Vom vedea. Acest lucru este inca in discutie. Ne-am consultat cu fratii nostri, astfel ca dupa un acord cu ei se va lua o decizie. Problema veniriii Papei in Serbia a fost mult timp o problema. Cred ca este o ocazie excelenta pentru a sarbatori 17 secole de la adoptarea de Edictului de la Milano, in orasul Nis, unde s-a nascut imparatul Constantin. Decretul este un fapt de mare importanta pentru istoria crestinismului si a culturii crestine. Aceasta ar fi o buna oportunitate de a aduce impreuna reprezentanti ai tuturor comunitatilor crestine.

sursa: AKTINES

Un cititor Stiri Botosani ne-a semnalat un fapt care se petrece de un timp in bancile din intreaga tara si, implicit, si in Botosani, legat de semnatura electronica, sesizarea facand referire nu la necesitatea acestei proceduri, ci modul in care semnatura electronica se obtine de la clientii bancilor: fara o minima informare, fara atentionare sau solicitarea acordului clientului.
“Am achitat ultima rata la un credit, am specificat ca vreau sa inchid toate conturile cu banca, inclusiv cardul, care oricum era inactiv de ceva vreme. Am prezentat Cartea de Identitate si am observat ca aceasta era scanata la un aparat pe care nu il mai sesizasem pana atunci. Am intrebat despre ce este vorba si mi s-a spus sec: “Pentru semnatura electronica!”. Am reactionat si am intrebat daca nu era firesc sa fiu informat pentru ce mi se scaneaza CI. Angajata bancii a insistat si mi s-a adus la cunostinta ca voi intra intr-o baza de date a bancii, ca voi avea o semnatura electronica si ca, pe viitor, in orice loc din tara voi fi, mi se vor cauta datele si va fi mult mai simplu. Am insistat si am repetat ca nu vreau semnatura electronica, dar vorbeam degeaba. Mi s-a pus in fata un aparat electronic pe care trebuia sa semnez. Am semnat chitanta pentru operatiunea pentru care ma prezentasem, am luat CI si m-am indepartat de ghiseu, fiind insa strigat insistent sa ma intorc, pentru ca trebuie sa semnez. Am iesit nedumerit. Daca nu intrebam, nu aflam despre ce este vorba. Cei mai multi semneaza. Nu am nimic cu ce vrea banca, nici cu semnatura electronica in sine, ci cu modul in care procedeaza”, ne-a povestit Cristi V., din Botosani.
Paradox: Clientul nu este informat, dar are dreptul sa refuze!
Reporterul Stiri Botosani a solicitat un punct de vedere din partea unui reprezentant al bancilor, care a tinut sa precizeze ca semnatura nu inlocuieste CI si ca ar avea drept scop evitarea cazurilor de frauda sau furturi de identitate. Reprezentantul bancii a adaugat faptul ca aceasta semnatura nu are un caracter obligatoriu, fara a explica insa de ce clientii nu sunt informati asupra procedurii, inducandu-se impresia ca preluarea datelor si semnatura pe acel aparat are legatura cu operatiunea pentru care se afla la ghiseu.
“Practic, se scaneaza tocmai pentru a face o verificare a persoanelor care vin la ghiseu sa nu fie cazuri de frauda sau furturi de identitate, pentru ca in momentul in care se face identificare, si la buletin, sa vezi daca persoana din fata ta este cea care apare si in poza si totodata cand iti semneaza pe un document tu o confrunti si cu cea din sistem. Pentru ca daca se intampla ceva, sa fie un furt de identitate, cu siguranta nu va mai fi aceeasi semnatura si apar diferente. Dar aceasta semnatura nu este cu caracter obligatoriu. Sunt persoane care refuza si fara nicio problema, nu trebuie sa il fortezi pe om, deci in niciun caz nu se face obligatoriu“, a declarat directorul unei sucursale bancare din Botosani.
Remarcam faptul ca, pentru a refuza, clientul trebuie sa afle mai intai ce anume opereaza angajatul de la ghiseu, fapt care nu se intampla. continuare »

MaicaEcaterina.ro si Axa.info.ro informeaza:

[slideshow]

1. Cuviosul Calinic, inca pe cand era calugar tanar in Manastirea Cernica, postea foarte mult, isi implinea regulat canonul si pravila cu multa osardie si se lupta impotriva somnului. Dormea numai trei ceasuri pe noapte, insa nu intins pe pat, ci pe un scaunel intr-un colt al chiliei, dupa marturia batranului Hariton, iar ziua lucra impreuna cu parintii la ascultarile cele mai grele ale manastirii.
2. Dupa plecarea la Sfantul Munte a duhovnicescului sau parinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic si-a pus aceasta aspra randuiala, ca in toata saptamana sa nu manance bucate fierte la foc, fara numai paine cu apa dupa apusul soarelui, iar sambata si Duminica sa mearga la trapeza impreuna cu parintii si sa se mangaie cu infranare.
3. Marturisesc parintii care l-au cunoscut pe Sfantul Calinic ca fata ii era mereu palida de multa postire si ochii adanciti in orbite din pricina multei privegheri si a atator lacrimi, caci dobandise de la Dumnezeu darul lacrimilor la sfanta rugaciune.
4. In anul 1813, murind de boala ciumei multi preoti calugari din Manastirea Cernica, staretul Timotei staruia mereu sa faca preot pe smeritul ierodiacon Calinic. El insa se lepada de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe sine cu totul nevrednic. Fiind insa foarte ascultator si lasandu-se in voia lui Dumnezeu, a primit Taina Sfintei Preotii, savarsind cele sfinte in toata viata sa cu lacrimi si cu multa evlavie.
5. Dupa primirea darului preotiei, Sfantul Calinic a inceput si mai mult a se nevoi si a sluji cu osardie tuturor. Ca era plin de dumnezeiasca dragoste catre toti, dupa cuvantul ce zice: „Daca vrei sa te iubeasca toti, iubeste si tu pe toti”. De vedea pe cineva scarbit, impreuna cu el se intrista; pe cei bolnavi ii cerceta si dupa ale sale puteri ii mangaia, iar pe saraci mereu ii miluia. Pentru aceasta toti il iubeau ca pe un adevarat tata si parinte duhovnicesc.
6. Sfantul Calinic era atat de smerit, ca, pe cat se inalta cu cinstea si cu darul de catre toti, cu atat mai mult se smerea catre toti, dupa cuvantul Domnului, Care zice: Care dintre voi va vrea sa fie mai mare, sa va fie voua sluga (Matei 20, 26).
7. Ajungand Cuviosul Calinic duhovnic al Manastirii Cernica, aproape toti parintii si fratii din obste se marturiseau la sfintia sa, pentru ca toti se cucereau de nevointa lui si isi faceau adapostire si mangaiere supararilor lor. Era atat de iscusit duhovnic, ca veneau la spovedanie nu numai monahii, ci si multa lume din afara si chiar mitropolitul.
8. Fericitul parinte Calinic, ori de cate ori era ocarat de cineva, graia de bine; iar pe cel care il nedreptatea indata il miluia si il ajuta cu tot ce putea. Insa la dansul in chilie altceva nu se gasea, fara numai un ulcior cu apa. continuare »