† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Statul roman a devenit un sat european dirijat de straini prin intermendiul politicienilor nostri.

Obiectivul principal:  subjugarea neamului romanesc.

Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului romanesc.

Distrugerea capitalului romanesc va da frau liber tavalugului globalist atat din punct de vedere economic, cat si cultural – spiritual.

Majoritatea firmelor romanesti au incheiat anul 2010 pe pierdere desi au virat sume frumoase la buget; ne-am transformat deci in colectori de taxe.

Conducatorii nostri sunt constienti ca o firma intrata in faliment nu mai aduce nici un venit statului si cu toate acestea au innasprit regimul taxelor si impozitelor! Nu se urmareste deci colectarea unor sume cat mai mari la buget, ci in primul rand  se doreste lichidarea noastra!

70% din forta noastra de munca este angajata in sistemul privat romanesc. Va dati deci seama in ce situatie ne vom afla?

Vom avea o Romanie a romanilor saraci la dispozitia totala a strainilor.

Cu toate acestea suntem inca stapani pe situatie. Ce avem de facut? continuare »

Cititi si: 92 de ani sub ocrotirea celui mai bogat in ani mucenic, Sfantul Haralambie. Intru multi ani, Parinte! Sa ajungeţi macar la varsta Sf. Haralambie! Minunea savarsita de Sfantul Haralambie cu Parintele Justin

Nu exista pe Pamant o misiune mai puternica decat preotia – cuvant adresat unor tineri seminaristi, dupa sfanta liturghie de asta noapte.

Din copilaria Parintelui:

Eu am trait in Poiana asta, dormeam si ma sculam numai cu Muntele Ceahlau. Dimineata, seara dormeam cu Ceahlaul, dimineata ma sculam cu Ceahlaul. Nici Ion Creanga n-a dus o copilarie asa teribila cum am dus-o eu. Biata mama dimineata cand ma scula cu greu. „Hai, mai, ca, uite, striga bobocii. Iesi cu viteii…” Eu nimic. Numai cand auzeam ca-i smantana gata, ma sculam si eu. Mancam ce era mai bun, ceaunele cu lapte erau mari si cu smantana groasa deasupra si-ti imaginai ca nu-mi era usor s-o gatesc degraba.

Saraca mama, nu exista ceva sa nu aduca ea copilasului ei cel mai mic. Si-mi amintesc ca, pana sa ma duc la seminar la Cernica, dormeam cu mama. Si „moarte de om” a fost pentru mine cand m-au condamnat regulile scolii sa nu vin un an acasa in vacante. Mi-era greu sa vin de la mama si de la munte in viesparul acela de calduri, tantarimea, sa stai tu cu plasa de sarma la geam, sa nu poti dormi. Mama cand o auzit de Bucuresti: „Pti, unde sa te duci? Unde-o fi Bucurestiul?” Cand am venit eu de la Bucuresti: „Mama, stii unde-i Bucurestiul? Unde se apropie cerul de pamant, vezi acolo? E mai incolo! Vezi matale muntele Hangu? Ei, mai incolo”.

Sa te imbraci in haine calugaresti, sa-ti pui bagajul pentru un an intreg, cu plapuma, paturi… S-o iei prin Piatra Neamt, la gara, sa iei bilete, sa te informezi unde-i Bucurestiul, biletul cat costa. Coborai in Bucuresti dupa o noapte de calatorie, atunci trenurile mergeau rapid, nu jucarie, cum merg trenurile acum. Scria acolo sa nu te pleci. Stateam cuminte si, cand pe la Buhusi, iaca, apare un copchilas mai mititel ca mine, cu un par galben auriu, vopsit ca cucoanele de azi, tot asa mergea la Cernica. „Unde mergi, frate?” „La Cernica”. „Hai, mergem amandoi”. Si mi-am revenit cand am vazut ca de acum inainte mai am pe cineva. Cand ajungem noi la Bucuresti acolo, mai, erau lustragiii astia si pescuiau ca esti din provincie. O, ghete, pune mana, da-te incoace! Daca nu stiai sa te pui oleaca in gura cu el te costa cat drumul de la Piatra Neamt la Bucuresti. Te ducea cu masina la scara. Unde mergeti, parintele? Hai urcati.

Cand cobor din masina, in fata portii… un ierarh, foarte aspru. Inalt, cu camilafca, rasa, metanii frumos aranjate. Nu stiam noi cine este. Ne ducem la dansul si plecam genunchii. „De unde veniti?” „De la Manastirea Durau”. „Pai, numai de la Durau puteati veni cu masina”. De la inceput ne-a luat tare. „Sunteti pentru admitere cumva?” „Pai, da”. Ne-a dus la dormitor si a doua zi am si fost la examinare. Ne-a dat regula patrulaterului. Ce sa umbli, ce sa copii? N-aveai cum… Si tot timpul, doi ani de zile ne-a tinut minte. Acela era directorul, Chesarie Paunescu, viitorul episcop de mai tarziu al Constantei.

Toate-s legate de amintirile cu mama. Mama, saraca, cand veneam acasa… sa nu ma mai duc la manastire, sa stau aici. Murise preotul din sat, ramasese parohia fara preot. Ma rugau si satenii sa stau in sat. Iar eu ma impotriveam: „Dar de ce sa stau in sat, mai? Eu am alt rost”. „Las’ ca avem noi pe aici fete bune” „Ha, ha, bata-va sa va bata”.

extras din noua aparitie editoriala:
Ne vorbeste Parintele Justin, editata de Fundatia Justin Parvu, Petru Voda.
Pentru detalii si comenzi, vizitati site-ul Atitudini.com.

Cititi si:

• Parintele Justin Parvu: Traim intr-un veac al minciunii si al inselarii
• Parintele Justin: Sa ne asteptam la surprize de rezistenta duhovniceasca in 2011
• INTERVIU cu Parintele Justin. Sfantul Maslu sa fie remediul pentru crestinul-ortodox si sa nu accepte cardul de sanatate cu cip
• Parintele Justin: Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea
• Parintele Justin Parvu despre unitatea Ortodoxiei si harul preotilor
• Atentionarea Parintelui Justin fata de recunoasterea monofizitilor drept ortodocsi
• Praznicul Sfantului Martir Iustin Filosoful. LA MULTI ANI, Parintelui Justin Parvu!
• Parintele Justin Parvu: Dezmostenirea Ortodoxiei. Mesajul Parintelui de Sfintele Pasti

si multe altele.

In fiecare an, pe 10 februarie, credinciosii ortodocsi sarbatoresc ziua Sfantului Haralambie, mucenic care a trait in perioada imparatului roman Sever (193 – 211 d.Hr.), martir care a devenit vestit prin puterea credintei sale si prin convingerea cu care propovaduia numele lui Iisus Hristos.

Sfantul Haralambie a fost episcop al cetatii Magnezia, din Asia Mica, acolo unde guvernator al provinciei era Lucian dregatorul. Acesta nu suporta harul dumnezeiesc al batranului episcop, mergand pana la a le porunci intr-o zi ostasilor sa il aresteze pe Haralambie si sa il aduca in fata sa, pentru a-l judeca.

Sfantul Haralambie nu s-a aratat deloc infricosat de persecutiile cu care il ameninta dregatorul, ba chiar a repetat cu mai multa convingere credinta sa in Hristos. Atunci, Lucian a dat ordin ca episcopul sa fie dezbracat de hainele preotesti si sa fie brazdat – pe tot trupul – cu unghii de fier, pentru ca la sfarsit sa i se taie fasii de piele de pe corp.

Groaznic ranit, Sfantul Haralambie a tinut sa mai spuna doar atat: “Multumesc voua, fratilor, ca – jupuind trupul meu cel vechi si batran – m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos”. Efectul a fost exact invers decat cel la care se astepta crudul Lucian: numerosii oameni adusi sa vada torturarea lui Haralambie au fost impresionati de rabdarea si curajul cu care mucenicul a indurat atatea chinuri, dar si de neincetatele sale rugaciuni pentru toti cei de fata.

Si, in loc sa renunte Sfantul Haralambie la credinta sa, i-a convins pe toti cei care au vazut tortura sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Vazand acestea, dregatorul a poruncit sa le fie taiate capetele tuturor. Se spune ca pana si fata imparatului, Galina, a fost convinsa de martirajul cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, l-a acceptat pe Hristos si s-a botezat. continuare »

Traian Basescu, la Cavalerii de Malta

Dupa ce s-a intalnit cu Papa Benedict, cu presedintele Giorgio Napoletano, Traian Basescu s-a intalnit, la Palatul Cavalerilor de Malta, cu Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar de Malta, Matthew Festing.

Convorbirile oficiale au fost urmate de o ceremonie in cadrul careia presedintele Traian Basescu a primit din partea lui Marelui Maestru, Ordinul ‘Il Collare Dell’ Smom’, un inalt ordin militar.

La randul sau, presedintele Traian Basescu i-a conferit Marelui Maestru al Ordinului Suveran Militar de Malta, Matthew Festing, Ordinul ”Steaua Romaniei” in grad de Colan.

In timpul discursului sau, Marele Maestru s-a referit, de mai multe ori, in discursul sau la Maria Basescu, care isi sarbatoreste in septembrie ziua de nastere, Matthew Festing multumindu-i Primei Doamne a Romaniei pentru prezenta sa in Italia.

Marele Maestru a mai subliniat legaturile vechi dintre Romania si Ordinul de Malta, acesta incepandu-si activitatea in tara noastra in 1932.

La randul sau, dupa ce a multumit pentru ospitalitate, Traian Basescu a subliniat importanta relatiilor dintre romani si Ordinul de Malta, “neintrerupte nici macar in perioada comunismului”.

Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta este unul dintre cele mai vechi ordine nobile, catolice existente avand ca scop slujirea credintei (???) si ajutorarea aproapelui.

Rolul lui initial a fost apararea, sprijinirea si ingrijirea pelerinilor in drumul lor spre Pamantul Sfant. Ordinul isi desfasoara activitatile caritabile pentru bolnavi, nevoiasi si refugiati de mai mult de noua secole. S-a consacrat acestei obligatii de-a lungul secolelor cu mijloace conforme spiritului timpului.

Ca recunoastere a realizarilor sale Ordinul se bucura de dreptul de suveranitate si intretine relatii diplomatice cu peste 90 de tari. Pentru a-si putea aduce la indeplinire indatoririle institutionale poate constitui organizatii dependente.

Asemenea organizatii isi desfasoara activitatea zilnica pentru a sprijini Ordinul in misiunea ei in peste 120 tari.

Ziare.com, Sambata, 06 Septembrie 2008.

foto: theologhia.wordpress.com

In atentia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei

Fotografiile sunt de la Iasi, din Muzeul Unirii de pe blvd. Lapusneanu in timpul unui ritual masonic, apartinand cavalerilor de Malta. Data: 12 iunie 2010.

Din nefericire acest caz nu este singular, caci la toate ceremoniile masonilor este invitat cate un preot ortodox. Poate ca nu s-ar intampla toate acestea daca Biserica Ortodoxa Romana si-ar preciza pozitia fata de masonerie si chiar reinoind Anatema din 1937 impotriva masoneriei. Nadajduim ca macar sinodul mitropolitan de la Iasi sa faca acest pas.

Doamne miluieste-ne pe noi si apara Sfanta Biserica Ta si pe slujitorii Tai!

Cu totii ne amintim cu tristete de fapta apostata a mitropolitului Corneanu care s-a “impartasit” la ereticii greco-catolici. Insa putem spune ca a tradat Ortodoxia doar printr-o gura de vin eretic, otrava pentru sufletul sau. Nu putem spune acelasi lucru si despre patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului care a pangarit cele sfinte, Trupul si Sangele  Mantuitorului, dandu-le lepadatilor de masoni din ordinul cavalerilor de Malta.

Ne intrebam: oare acest patriarh nu se situeaza singur inafara Ortodoxiei prin gestul apostat savarsit? Stiind hotararea (conform cu Sfintele Canoane) Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, prin care se caterisesc clericii ce savarsesc astfel de fapte, cum poate Sinodul BOR sa mai aiba comuniune cu acest patriarh apostat, care L-a vandut pe Hristos?  Nu sunt valabile Sfintele Canoane la fel in toata Ortodoxia? Oare cand vom spune STOP vanzarii lui Hristos? Nu este aceasta uraciunea pustiirii? Nu s-a ajuns la potirul comun cu ereticii? Vrem musai sa-l vedem si pe papa impartasindu-se in Biserica Ortodoxa?

Raspunsul vine de la Sfintii Parinti care striga intr-un glas: ANATEMA ecumenistilor!

Fac referire la doua cazuri care ne-au intristat mai mult sau mai putin pe unii sau pe altii.

Primul caz este cel al parintelui Nichita, care impreuna cu 30 de maici au parasit Ortodoxia si au ajuns la niste eretici. Acum se pare ca si-au dat seama ca s-au inselat in privinta lor, recunoscand ca nu au succesiune apostolica. Am aflat ca parintele Nichita este momentan prin Franta, tot cautand alternative la Biserica, iar maicile sunt ramase in conditii foarte umilitoare, neavand unde sa aprinda o lumanare.

Al doilea caz este cel al jurnalistului George Roncea, care pentru un timp a fost alaturi de noi (fac referire la cei implicati in campania anti-cip), insa din luna mai 2010 nu a mai mers la manastirea Petru Voda si nici nu am mai comunicat cu el. Motivul era o necunoscuta pentru toti, el neparticipand nici la nunta fratelui sau. Cu regret am aflat de pe blogul fratelui sau, ziaristul Victor Roncea, ca in iunie 2010 el a trecut in randul cavalerilor de Malta, renuntand prin acest act la Ortodoxie.

Ar trebui sa ne doara caderile celor ce ne-au fost frati, pentru ca nu-i mai putem numi frati, caci frati ne pot fi doar cei in Domnul. Ar trebui sa fim constienti ca si pentru pacatele noastre ei au ajuns sa faca aceste acte de disperare. Daca vom simti aceste lucruri, negresit ne vom ruga pentru intoarcerea lor si vom gusta din bucuria ce a avut-o Tatal pentru fiul cel risipitor. Aceasta bucurie nu poate fi decat sfanta si sa dea Domnul sa ne invrednicim cu totii de ea.

articolul reprezinta un punct de vedere personal (ca de altfel toate articolele de pe acest blog, dar am tinut sa repet ca sa fie clar pentru gurile rele)

[vimeo=https://vimeo.com/19639548]

emisiunea Pietrele vorbesc: Basarabia suferinda, de Ieromonah Savatie Bastovoi – 6 februarie 2011

Concluzia: Politicienii de la Bucuresti sunt mai prejos decat comunistii, caci in conditii de libertate nu fac nimic pentru romanii de peste Prut, dar se bat cu pumnul in piept ca sunt romani. In loc sa acorde cetatenie basarabenilor, guvernele Romaniei au acordat zeci de mii de cetatenii evreilor, care ne invadeaza tara si ne cumpara pamanturile. Iata ca suntem condusi de jidovi si de tradatori de tara, vanduti jidovilor. Bunul Dumnezeu sa le surpe planurile!

Mitropolitul antiecumenist şi patriot al Rascai si Prizreniei, Artemie, caterisit in mod necanonic, intrevede

PERICOLUL EVIDENT AL SCHISMEI IN CADRUL BISERICII ORTODOXE A SERBIEI

Prea Fericitul Patriarh al Serbiei conduce Biserica Serbiei pe calea „abominabilei Uniatii” şi a descompunerii Bisericii Sfantului Sava.

Cele doua scrisori ale Mitropolitului antiecumenist al Rascai şi Prizreniei Artemie, caterisit in mod necanonic si neregulamentar, adresate tuturor arhiereilor Bisericii Ortodoxe din toata lumea, prin care avertizeaza asupra pericolului schismei in Biserica Ortodoxa a Serbiei şi asupra mersului acesteia catre Uniatie.

Prin interventia sa, protopresviterul Theodoros Zisis cere arhiereilor antiecumenişti din Grecia sa fie alaturi de episcopul prigonit, sa „sparga” tacerea, sa ceara ieşirea Bisericii Greciei din Consiliul Mondial al Bisericilor, precum şi incetarea dialogului cu papistaşii[1], pentru ca in spatele prigoanelor impotriva episcopului Artemie se afla interesele papistaşilor.

Episcopul prigonit al Rascai şi Prizreniei, Artemie, un episcop antiecumenist, in virtutea canoanelor Bisericii, şi patriot, in scrisorile sale adresate atat arhiereilor Bisericii Ortodoxe din intreaga lume, cat şi Sinodului Permanent al Bisericii Serbiei:

1) Dezvaluie ca a fost caterisit in mod necanonic si neregulamentar, ca nu a fost chemat sa se apere şi ca a fost calomniat de catre alti arhierei.

2) Dezvaluie ca de dragul unitatii Bisericii Serbiei s-a supus deciziilor necanonice. Constata insa ca aceasta atitudine a sa a constituit inceputul unor urmariri penale şi prigoane din partea autoritatilor bisericeşti (impotriva celor care nu urmeaza linia conducerii bisericeşti actuale, n.tr.), declara ca işi retrage „ascultarea” fata de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei şi avertizeaza ca nu va avea nici o raspundere fata de o eventuala SCHISMA in cadrul Bisericii Ortodoxe a Serbiei, la care schisma, aşa cum afirma, Biserica oficiala a Serbiei lucreaza metodic din februarie 2010.

3) Dezvaluie ca acceptand de dragul pacii in Biserica caterisirea sa necanonica, in loc sa se ajunga la pace, a urmat haosul, pentru care este raspunzatoare conducerea bisericeasca actuala. continuare »

Text tradus din Orthodox Word, Martie-Aprilie 1971 (vol. VII #2)

Nota redactiei ATITUDINI: Prin acest articol dorim sa se inteleaga limpede din ce Biserica a facut parte Sf. Ioan Maximovici si care este invatatura si atitudinea ROCOR-ului de-a lungul timpului. Intr-adevar Sf. Ioan Maximovici a facut parte din ROCOR, dar ROCOR-ul Sfantului Ioan nu e nici pe departe ROCOR-ul de azi, adica bisericile stiliste, vechi calendaristice, care nu au comuniune cu celelalte biserici ortodoxe, bisericile oficiale, de unde acestia s-au rupt. Aceste biserici stiliste sunt necanonice, fiindca s-au rupt de la Biserica Mama, nu recunosc tainele savarsite in bisericile ortodoxe oficiale si nu sunt recunoscute de nicio biserica ortodoxa oficiala. ROCOR-ul Sfantului Ioan Maximovici niciodata nu a rupt comuniunea spirituala cu Biserica Mama si cu niciuna din bisericile oficiale, chiar nou-calendaristice, fiind cu totul lipsit de o atitudine extremista, alegand sa mearga pe calea discernamantului, prin care a ramas departe de orice compromis politic sau ratacire dogmatica, dar departe insa si de orice atitudine schismatica. Astazi, cand pricinile dezbinarii s-au inlaturat, ROCOR-ul s-a unit cu Biserica Mama a Rusiei, dupa cum Sf. Ioan si-a dorit si dupa cum a si proorocit:

Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Granitelor nu este despartita duhovniceste de Maica sa patimitoare, ci inalta rugaciuni pentru ea, ii pastreaza bogatiile duhovnicesti si materiale si, la vremea potrivita, se va uni din nou cu ea, atunci cand pricinile dezbinarii se vor fi risipit.

Amintim insa si Anatemele sfantului Sinod al ROCOR-ului, care s-a intrunit la Vancouver, in Canada, in anul 1983: „Anatema celor care ataca Biserica lui Hristos invatand ca Biserica Sa este impartita in asa-zise «ramificatii» ce se deosebesc in doctrina si in felul de viata sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor, cand toate «ramificatiile» – sectele, denominatiunile si chiar religiile – vor fi unite intr-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mantuire; prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt in comuniune cu acesti eretici inaintementionati sau celor ce sustin, raspandesc sau pazesc erezia lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema”).

Istoria ROCOR-ului Biserica Ortodoxa Rusa din afara Rusiei (ROCOR) este acea parte a Bisericii Ruse care se afla in afara granitelor statului rus, reglementata in prezent de catre un Inalt Ierarh si de catre un Sinod al Episcopilor alesi de Soborul Episcopilor din diaspora rusa.

Biserica Rusa a avut o parte inafara Rusiei timp de aproximativ doua secole. Propovaduirea crestinismului catre triburile pagane din Asia a insemnat fondarea „misiunilor” care au devenit in decursul timpului eparhii, in China si Japonia. Raspandirea Ortodoxiei la populatia pagana a Insulelor Aleutine si Alaska si stabilirea Misiunii, si mai apoi eparhiile pentru America de Nord, au fost tot o continuare a propovaduirii din Asia. In Europa de Vest, incepand cu secolul 18, bisericile au fost construite pentru inceput la ambasadele ruse, si apoi in acele locuri care au fost vizitate de rusi in calatoriile lor in strainatate. Toate aceste biserici au fost considerate ca fiind in Eparhia Mitropoliei Petrogradului; cel mai recent au fost direct sub ascultarea de Episcopul Kronstadt-ului. Niciunul dintre Patriarhii de Est a carui autoritate a fost respectata de poporul rus si niciunul dintre ceilalti ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe nu a protestat vreodata impotriva unei astfel de raspandiri a Bisericii Ruse. Daca, in conformitate cu canoanele Bisericii, o durata de treizeci de ani este suficienta pentru ca o biserica sau un loc sa apartina eparhiei care a fost in posesia ei in cursul acelor ani, atunci cu atat mai mult trebuie recunoscut si de necontestat dreptul Bisericii Ruse la locurile care au fost ingrijite de ei timp de multe decenii. Se poate spune destul de sigur ca aceasta problema nu s-ar fi pus daca Imperiul Rus, si impreuna cu el Biserica Rusa, ar fi ramas in puterea si slava sa de dinainte, si daca nu li s-ar fi intamplat nicio nenorocire. continuare »

In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, binele uitat de atata rautate, iar crestinii prigoniti de anticrestini.
Lumea actuala este in plina invalmaseala, caci coordonatele ei principale fac viata insuportabila. Bogatii nu se mai satura de bogatii si vor sa stapaneasca pamantul, iar puternicii nu mai au limita in putere si reteaza orice opozitie din lume. Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialism si ateism.
Crestinatatea isi imparte istoria in doua epoci, caracterizate prin doua cai: apostolatul si rugaciunea. Biserica noastra se cheama apostolica, si totusi ea a inlocuit calea apos­tolica prin calea rugaciunii. Cand, unde si de ce s-a produs aceasta schimbare?
Fara indoiala ca Apostolii au reprezentat cel mai autentic crestinism istoric. In capitolul al doilea din Faptele Apostolilor se sintetizeaza coordonatele crestinismului apostolic: in primul rand era invatatura apostolica, semanata in comunitatea dragostei din­tre frati, integrata in obstea crestina si sprijinita pe rugaciune. In acest chip ne gasim in miezul Evangheliei. Ar mai trebui poate adaugat spiritul mesianic al crestinilor primari, care se simteau investiti de Dumnezeu sa lumineze lumea si actionau cu intelepciune si putere de jertfa in acest sens.
Pe aceste coordonate de actiune a ajuns crestinismul la victoria din vremea Sfantului Constantin cel Mare. Dar lumea atunci s-a increstinat si totusi nu s-a increstinat. Semn al neincrestinarii lumii increstinate de atunci stau viata, invatatura si moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. El nu s-a despartit de linia trairii integrale si organizate in duh crestin si a cerut puternicilor si bogatilor acelei vremi sa treaca la o reala viata crestineasca, iar aceia l-au ucis.
Aici este nodul gordian al istoriei crestinatatii.
De aici s-a renuntat la calea apostolica si s-a intrat pe calea rugaciunii. Departe de noi gandul de a prezenta rugaciunea ca pe o abatere de la calea apostolica, ci sesizam numai ca rugaciunea nu e o alternativa a caii apostolice si nici un pas inainte fata de calea apostolica. Crestinii, in loc sa lupte cu cuvantul si cu organizarea lor obsteasca pentru a da o structura crestina oranduirilor lumii, au redus interventia lor la rugaciune.
Astfel a aparut in crestinatate un alt tip de samarinean, in timp ce alti preoti si alti leviti sunt prea ocupati in sacristia lor si nu mai coboara sa-l ingrijeasca pe omul sarac, bolnav, prigonit, intemnitat, nedreptatit si batjocorit. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=lzlpSUxBppE]

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

SALUTARE ADRESATA ADUNARII POPORULUI IMPOTRIVA VIZITEI PAPEI IN GRECIA

Din adancurile inimii mele batrane, salut binecinstitorul cler, pe luptatorii monahi si monahii, respectabilii membrii ai fratiilor misionare si pe credinciosul popor al lui Dumnezeu cu „Hristos a inviat!”.
Inflacarata voastra dragoste pentru Ortodoxia noastra v-a chemat impreuna, ca sa va impotriviti venirii in patria noastra a nepocaitului papa; caruia nu primire, ci afurisire s-ar cuveni sa-i rezervam pentru cate rele – la care se adauga si nepocainta pentru ele – a pricinuit si pricinuieste ortodocsilor din toata lumea. Greci, sarbi, bulgari, romani, ucraineni, rusi, polonezi si altii in martirologiile lor pot sa arate multi sfinti, mai vechi sau mai noi, care au fost martiri ai ferocitatii papei. Daca marturisirea credintei noastre il aseaza pe papa intre eretici, insusirea abuziva de catre acesta a atributului dumnezeiesc al infailibilitatii il face pe papa idolatru, asa cum spune si marturisitorul Bisericii Sarbe, Parintele Iustin Popovici. Aceasta mentalitate idolatra il impinge la adunari cultice inter-religioase, la care prin pan-erezia ecumenismului urmareste nu doar sa fie conducatorul tuturor crestinilor, ci si conducatorul tuturor religiilor.

continuare »

Dupa cateva luni, am tinut la Deva pe data de 30 noiembrie 2010, conferinta: Romania intre martiraj, asumare a istoriei si teroare ideologica – consideratii teologice si bioetice –[1] dupa care am simtit nevoia sa ma duc sa ma inchin la Aiud, in Biserica de la Rapa Robilor, care adaposteste osuarul cu sfintii martiri, ucisi la Aiud.

Intre timp mai multi ierarhi si mitropoliti[2] au citit studiul meu despre martiri, prin care ceream Sfantului Sinod canonizarea lor si mi-au transmis felicitarile si multumirea lor.

Pe 28 sept. 2010 am trimis conferinta mea IPS Bartolomeu al Clujului, care a citit-o integral, si, in ciuda suferintei sale mi-a telefonat personal, multumindu-mi pentru efortul meu. A spus ca „in timp ce citeam, am simtit ca-mi retraiesc aievea atitudinea tineretii mele fata de dictatura comunista si cred ca timpul canonizarii lor a sosit”.

de pr. prof. Mihai Valica

Mai multe persoane ne-au spus ca au primit acasa card de sanatate cu cip prin posta. Acest lucru s-a intamplat fara consultarea lor, daca sunt sau nu de acord cu acest tip de document. Ca sa nu figuram ca am acceptat acest act cu cip si sa demonstram ca pentru noi este intr-adevar un lucru pe care nu-l putem accepta, solutia ar fi sa trimitem acel plic de unde a venit. In plus, ar fi bine sa atasam si motivele pentru care refuzam acest card cu cip, solicitand o alternativa pe care autoritatile sunt datori sa ne-o asigure, pentru ca suntem platitori de asigurari de sanatate.

In articolul precedent puteti gasi desstule motive pe care sa le invocati impotriva cardului de sanatate cu cip. Sa nadajduim ca se vor trezi si aceste autoritati dictatoriale, care fac tot ce vor fara sa consulte si populatia.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DRoszhdxEI8]

1. Pentru ca este o noua megateapa in domeniul sanitar;
2. Pentru ca este anti-national prin scop si prin cheltuirea banilor personali si publici;
3. Pentru ca notiunea initiala, in 1998, de card national de sanatate era valabila in conditiile asigurarilor facultative sociale de sanatate;
4. Pentru ca si-a pierdut sensul in 2006 cand acestea au devenit obligatorii;
5. Pentru ca este imposibil, tehnic si legislativ, sa aiba valabilitate in afara Romaniei;
6. Pentru ca un card de sanatate este un instrument financiar specific unor societati de asigurari private de sanatate;
7. Pentru ca de la un pret de cost de maxim 0,3 euro se va vinde cu aproape 3 euro;
8. Pentru ca se va vinde la aproximativ 15 milioane de cetateni, ceea ce inseamna un profit probabil de aproximativ 30 milioane de euro;
9. Pentru ca in afara acestui profit va mai aparea unul din obligativitatea cumpararii a aproximativ 30.000 de cititoare de carduri de catre medici, cabinete medicale, spitale;
10. Pentru ca va trebui cumparat si un soft special pentru aceste echipamente si pentru transmiterea datelor de la unii la altii;
11. Pentru ca deja s-au cheltuit peste 100 milioane de euro cu Sistemul Informatic Unic Integrat, cu mult peste cele 15 milioane cu care trebuia realizat;
12. Pentru ca s-au cheltuit in ultimii 10 ani cel putin alte 100 milioane de euro cu achizitii de calculatoare, servere si transmisii de date la casele de sanatate, cu eficienta aproape zero;
13. Pentru ca reprezinta o maxima intoxicare si o mare manipulare, fiind prezentat ca un instrument extrem de util pentru cetatean, desi in realitate este instrumentul prin care se incalca flagrant drepturile fundamentale ale omului si demnitatea umana; continuare »

Sfantul Vasile cel Mare este bratul care lucreaza. Sf. Grigorie Teologul este capul care cugeta. Sf. Ioan Gura de Aur este gura care marturiseste.

Cateva extrase din predica:

Aceasta evanghelie (a lui Zaheu) este foarte importanta pentru viata noastra de zi cu zi, este extrem de actuala. Pentru ca vom vedea ca se adreseaza noua si societatii noastre si daca s-ar aplica comportamentul sau atitudinea lui Zaheu, atunci desigur nu va exista niciun fel de criza, nici morala, nici spiritual, nici economica… Iata solutia iesirii din criza. In primul rand toti cei care au furat, politrucii care au devalizat tara si au dus-o in haos si in ruina… Iata solutia hristica: sa dea inapoi jumate din ce-au furat, la saraci si daca au nedreptatit cu ceva pe ceilalti sa dea impatrit. Daca s-ar aplica aceasta decizie dumnezeiasca si mantuitoare a lui Zaheu nu am mai avea nevoie nici de Banca Mondiala, nici de FMI sau de alte organisme internationale, care nu fac altceva decat sa ne saraceasca si mai mult, in acelasi timp sa ne fure viitorul copiilor si sa ne faca viata un chin… Daca cei care conduc ar cugeta la aceasta evanghelie, am toata convingerea ca noi nu mai avem nevoie de niciun imprumut de nicaieri. Va imaginati cat s-a furat in 20 de ani? Ceva incredibil. Si daca de cand s-a furat s-ar da jumatate la saraci, imaginati-va ca in Romania nu ar exista o problema sociala, dar nici financiara si desigur nici economica. Solutia este Hristos. Partea de sfintenie si de redresare este Hristos. Din pacate, aceasta varianta hristica nu este luata in seama. Din pacate, aceasta este pentru ceilalti, nu pentru cei care isi aduna averi peste averi prin nedreptati si alte lucruri care fac viata din ce in ce mai grea… Sfintii Parinti spun ca omul care mereu se ingrijeste de averile materiale devine din ce in ce mai mic…  Insa totusi Dumnezeu pune la indemana natura. Omul poate sa foloseasca natura in sensul de a-L cunoaste pe Hristos. Noi L-am cunoscut pe Hristos prin Biserica. Ar trebui sa ne ingrijim de Biserica, as cum Zaheu s-a ingrijit de acel dud, intrucat prin Biserica lui Hristos ne-am botezat, am primit taina mirungerii, a euharistiei si celelalte sfinte taine… continuare »

Aminteam in articolul Parintele mitropolit Bartolomeu Anania a trecut la cele vesnice. Moment special de la intalnirea cu Parintele Gh. Calciu; locul unde vroia sa fie inmormantat

Manastirea de metanie a Inaltului este la Nicula-Gherla… Cand eram profesor la seminarul din Bucuresti, adeseori ma duceam vara la manastirea Nicula-Gherla, unde era staret parintele Cleopa Nanu, cu care ne cunosteam din inchisoare… Aici, la aceasta manastire si-a ales IPS Bartolomeu locul de odihna vesnica si de temporara odihna, in cazul ca va trebuie sa se retraga din scaun.

extras din cartea Parintele Gheorghe Calciu. Marturisitorul prigonit

In articolul Testamentul Mitropolitului Bartolomeu Anania putem citi urmatoarele:

Unele dintre cele mai fierbinti dorinte ale sale au fost: sa fie inmormantat intr-o groapa de pamant reavan, sa nu-i fie acordata nici o distinctie, iar cei ce raman pe pamant sa aiba grija ca munca sa de ocrotire, indrumare si sprijinire a tinerilor care s-au indreptat spre credinta sa fie dusa mai departe.

Dar si:

IPS Bartolomeu Anania va fi inmormantat joi, in Cripta Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, alaturi de ctitorul acesteia, Nicolae Ivan, decedat in 1936, si arhiepiscopul Teofil, plecat la cele vesnice in 1992.

Asadar, nu i se respecta dorinta IPS Bartolomeu de a fi inmormantat in pamantul de la manastirea Nicula?

Va amintim ca slujba de inmormantare a Inalt Preasfintitului Parinte Mitropolit Bartolomeu va avea loc joi, 3 februarie 2011, la ora 12:00, in Catedrala mitropolitana din Cluj si va fi oficiata de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de un sobor de ierarhi, preoti si diaconi.

“Nu pricep, Curata, nici ingerii, nici oamenii, Maica si Fecioara, ce in tine s-a savarsit.
In maini tine Simeon batranul, imbratisat, pe al legii Facator si Stapanul tuturor.
Veniti, pre Hristos vedeti, pe al tuturor Stapan, pe Care astazi Simeon il si poarta in locas.
Traind inca Simeon pana pre Hristos vazu, catre Dansul a strigat: slobozeste-ma acum.
Lumineaza-mi sufletul si lumina de simtit, caci curat pre Dumnezeu vazand, sa-L vestesc la toti.
Pre Acel de slugi de Sus, cu cutremur ascultat, astazi insa Simeon in maini L-a imbratisat.”

Pentru rugaciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Cititi si:

• INTAMPINAREA DOMNULUI -2 FEBRUARIE

In Evul mediu a existat, in Vest, un fel de disputa intre filosofii realisti si cei nominalisti. Numai ca cearta, sau macar denumirea celor doua grupuri, era ciudata. Ea a fost numita, prin aceeasi ciudatenie, cearta realilor, realistii sustinand ca real este nu obiectul din fata mea, ci existenta lui in lumea ideala (era perioada in care platonismul se ridica viguros impotriva aristotelismului brutal al Evului mediu).

In cartea a patra a Repubicii lui Platon, acest idealism care este adevarata existenta a lucrurilor isi are demonstratia in Mitul Pesterii imaginat astfel: un grup de oameni sunt legati intr-o pestera, cu fata spre fundul ei. Lumina vine din spatele lor si proiecteaza pe peretele din fund umbrele celor care trec prin fata pesterii, oamenii care trec izolati sau in grupuri, carand sarcini, se aud franturi de discutii care par a fi reflectate de pe peretele pe care se misca umbrele si cei din pestera cred ca umbrele de pe perete sunt cele reale si nu ceea ce se aude indistinct de afara. Am spus aceste cuvinte care sa faca pe cititori sa inteleaga mai usor cearta realilor transilvane.

Ceva in genul acesta este cearta realilor pornita de Mitropolia de la Sibiu, impotriva viitoarei Mitropolii a Clujului. Cei de la Sibiu sunt legati si privesc numai spre umbrele dorintei lor de putere, ale trufiei pacatoase, ale frustrarii lor de cateva judete prin infiintarea Noii Mitropolii a Ardealului.

Numai ca cearta realilor s-a purtat intr-un chip civilizat, filosofic si argumentativ fara manie si fara insulte si, mai ales, fara murdarii. Atacul Mitropoliei de la Sibiu este o introducere a duhului lumesc, de care se si servesc, in argumentatia debila teologica a pozitiei lor fata de hotararea Sfantului Sinod: o puternica trupa de mercenari, adunati de oriunde cu existenta reala, o mare parte si cativa cu existenta iluzorie: ziaristi galagiosi, flecari, uzand de un limbaj caragialesc si sub caragialesc, sau la televiziunea care, pe langa femeile nerusinat de goale, mai pune si piperul scandalului preotesc, nu stiu care diplomat sau politician din Vest, de care nimeni nu a auzit niciodata si care sa fi scos un singur cuvant impotriva situatiei din tara pe vremea comunismului, pana la fabricarea fostului presedinte Constantinescu, a acelui calugar Vasile, un fel de uite popa nu e popa, care apare la timpul oportun ca sa dea sentinte absolute impotriva Sfantului Sinod, numindu-l indirect «talharesc», prin fraza grosolana «au mai fost sinoade talharesti». Si daca acest calugar ratacitor, care apare si dispare ca un spiridus este de la Sf. Munte, (cum afirma fostul presedinte) de ce se tot plimba hojma prin lumea noastra pacatoasa in loc sa stea acolo, in Gradina Maicii Domnului, ducandu-si viata ingereasca? Este evident ca nu se impaca deloc cu Stapana Sfantului Munte. Sunt si eu in legatura cu cativa sfinti parinti din Athos, pe care i-am intrebat daca stiu ceva de acest cuvios care isi alege cuvintele, probabil, dintr-un dictionar al expresiilor mahalagesti. Mi-au raspuns ca sunt multi monahi in Athos cu numele de Vasile, dar nici unul nu corespunde monahului lansat de oamenii presedintelui Constantinescu. continuare »