Exploatările gazelor din şist, adevărate bombe chimice, mai periculoase decât cianurile de la Roşia Montană!

Fuga deputatului Mihail Boldea a reuşit, cel puţin pentru o perioadă, să acopere mediatic “scoaterea la mezat” a gazelor de şist din România şi protestele de la Bârlad. Exploatarea acestor gaze prin fracturare a fost interzisă în mai multe ţări civilizate ale lumii. Specialiştii atrag atenţia că după un asemenea tip de exploatare urmează cutremure, deşertificare şi contaminarea chimică a zonelor respective pentru perioade îndelungate. Mai grav este că ni se ascunde faptul că explorările şi exploatările din zona Vasluiului reprezintă doar începutul. Urmează Bacău, Covasna, Năvodari, Costineşti, Timişoara şi Craiova. Doctorul în geologie, Gabriel Milan Sava, unul dintre cei care a nu acceptat să fie redus la tăcere prin “mici atenţii” de tip Roşia Montană, dezvăluie adevăratele pericole ce pândesc România în cazul demarării acestor exploatări .

– Cine cu cine se luptă la Bârlad?

– În primul rând se pleacă de la o lipsă totală de transparenţă faţă de membrii unor comunităţi. Înţelegem cu toţii că există anumite secrete în ceea ce priveşte tehnologia, dar de acolo şi până la a nu spune nimic comunităţii ce urmează a fi afectată, despre factorii de risc, e cale lungă. Nu s-ar fi ajuns poate la ceea ce se întâmplă acum la Bârlad, dacă acea companie ( n.r- Chevron) ar fi iniţiat un minim dialog, dacă ar fi dat dovadă de transparenţă. Au oare aceşti domni ceva de ascuns?

– Iată că din Bulgaria, din Franţa şi din Anglia au fost daţi afară !…

– Şi din Irlanda! Nu este numai problema opririi acestui tip de exploatare ci mai ales faptul că oamenii de acolo şi autorităţile au înţeles mult mai repede decât în România că mediul trebuie protejat . Ca geolog, sunt de acord cu găsirea de resurse utile pentru comunitate, însă, în acelaşi timp, am fost educat să nu fiu părtaş la crearea unor dezechilibre între om şi natură. Pentru că un alt Pamânt nu avem! În Geologie există următoarea butadă:- “Sterilul unei generaţii reprezintă utilul generaţiilor viitoare !”..

– Să nu se interpreteze că ar fi vorba despre sterilul rezultat din exploatări…

– Nu, nu, în traducere liberă ar însemna că ceea ce nu putem exploata acum cu metode convenţionale, se poate exploata în viitor, prin progres ştiinţific, în consens cu mediul.

– Ce înseamnă această fracturare despre care se tot vorbeşte?

– Este injectarea unui fluid ,sub o presiune uriaşă, de peste 600 de atmosfere, în interiorul scoarţei terestre, într-un foraj care categoric – nici nu s-ar putea altfel – este tubat cu oţel şi în spate cimentat. Gândiţi-vă însă ce oţel trebuie să fie acela care să reziste de până la 18 ori la aceste proceduri, pentru că se vorbeşte de cantităţi uriaşe de apă, care reprezintă doar o parte a fluidului ce se injectează în sol, de la 10 la 32 de milioane de litri pentru un singur foraj. Gândiţi-vă că acest volum, la această presiune, se repetă – la o singură sondă – de până la 18 ori. E posibil să se repete de 10 ori sau de 30 de ori, dar repet, sunt datele care se vehiculează la această oră. E greu de crezut că nu vor exista imperfecţiuni în construirea acelei sonde, iar la aceste presiuni, e foarte posibil ca acea cămaşă de oţel să cedeze, iar ceea ce natura a creat în milioane de ani să fie distrus iremediabil într-o secundă.
Apoi să luăm doar cimentul din spatele coloanei! Indicele de coeziune între roci diferă. Nu se poate asigura o “priză” ca lumea, un liant perfect între acel ciment şi diversele tipuri de roci…Doar natura lucrează perfect, omul,…niciodată ! Dacă nu cedează oţelul, poate ceda cimentul la îmbinarea cu roca.
Dacă , să zicem, se introduc 20 de miloane de litri de fluid sub presiune, la suprafaţă mai revine doar o jumătate din cantitate. Restul rămâne în interior, la 3000 de metri. Apoi se repetă procesul. Înmulţiţi 20 milioane de litri cu 18, în medie, şi aflăm cam câtă apa trebuie folosită. Ea costă ! De unde se ia ? De undeva din apropiere. Nu ştiu cum se întâmplă întotdeauna, dar unde se descoperă aceste gaze, invariabil, deasupra zăcămintelor există cantităţi mari de apă. Şi întotdeauna, după încheierea acestor exploatări, apa potabilă nu a mai existat în zonele respective. Dacă sondele sunt în judeţul Vaslui, categoric apa va fi luată din Siret, iar acesta, la sutele de milioane de litri va trebui să curgă cam de multe ori. Va scădea nivelul hidrostatic în zonă, se va înregistra o asanare a cantităţii de apă potabilă , va fi afectată pânza de de până la 50 de metri adâncime, apoi va urma, normal,şi o scădere a nivelului hidrodinamic, ce va afecta pământul agricol, animalele şi implicit oamenii. Şi n-am ajuns încă la capitolul utilizării în exploatare a sutelor de substanţe chimice periculoase care sunt trecute sub tăcere. Nu se spune nimic despre substanţe şi concentraţiile acestora.

– Urmează apoi lacurile de spumă chimică scoasă din măruntaiele pământului…

– Da, fluidul va fi deversat în jurul acestor foraje…

– În lipsa informaţiilor, care ar fi varianta apocaliptică, pentru că trebuie luată în considerare, dacă tot suntem trataţi ca ţară a lumii a treia?

– Păi văd că nu suntem departe de adevăr, dacă este mai important cazul Boldea, şi dacă unul ca Boldea a ajuns să fugă în Congo,.. atunci suntem sub nivelul africanilor ? Ce să mai discutăm ? În fine, să revenim la gazul nostru ! Se scoate cu acea presiune fantastică, 600-1000 de atmosfere . La scoaterea fluidului din interior, presiunea este mult mai mare . În afara gazului metan, sunt cu siguranţă şi acele gaze fosile, gaze foarte vechi, de peste 300 de milioane de ani, pe lângă acele gaze pe care le declară ei, şi anume gazele de şist. Şi aici, denumirea corectă ar fi gaze din şist ! În acel moment, fluidul ce conţine gazele, este aruncat într-un iaz de decantare. Gândiţi-vă că suntem într-o depresiune în care vânturile bat cu putere. Orice gaz care este scos, poate fi luat de un curent de aer şi purtat la depărtare. În Anglia, s-a întâmplat aşa ceva. O rafală de vânt a purtat o anumită cantitate de gaz de la o sondă de exploatare din apropierea unui hipodrom. Au murit pe loc un jokeu şi calul acestuia, afectaţi de acea pală de vânt. Sunt periculoase neavând culoare sau miros. A fost un accident, nu se întâmplă în fiecare zi, dar poţi trece cu vederea aşa ceva ? Aceste gaze din şist pot ajunge oriune, nu neapărat în proporţie de sută la sută în iazul de decantare. Să ştiţi că exploatările de acest gen sunt de zece ori mai periculoase decât cele cu cianuri, care se pregătesc pentru Roşia Montană!
Din fluidul impregnat cu gaze, extras printr-o tehnologie specială, în nişte rezervoare, este extras gazul metan. În mod normal, fluidul care rămâne, milioane de litri, ar trebui epurat. Costurile sunt enorme şi mă întreb şi eu aşa : după extracţie, cine va mai face acest lucru ? Tot acel lichid toxic va rămâne acolo, cu siguranţă. Şi aşa ne vom procopsi cu adevărate bombe chimice. Unde să le ia şi unde să le ducă ? Îmi spuneţi şi mie ?

În partea a doua a interviului vom afla cum au fost interzise aceste exploatări după ce au dat naştere unor cutremure de peste cinci grade în zone cu activitate seismică redusă, cum este posibilă o migraţie masivă a unor comunităţi , despre ce pericole pândesc litoralul şi despre o posibilă acumulare artificiala de energie seismică în zona Vrancea.

interviu cu Gabriel Sava, expert geolog, acordat lui Marcel Bărbătei | cotidianul.ro

DE DAT MAI DEPARTE! …