„Tratament egal într-o Europă a egalilor”

„Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot/ Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?” (Mihai Eminescu, Scrisoarea a III-a).

Întreg „Aliotmanul” s-a împiedicat de-un „ciot”!

Dacă înainte cu 98 de ani, la Mărăşeşti, românii au demonstrat că un adversar, considerat invincibil, poate pierde o bătălie decisivă, în 2015 grecii au dovedit că demnitatea şi curajul pot stăvili pofta nesăţioasă a unui agresor a-tot-puternic. Grecii au reuşit ceea ce scoţienii, în 2014, au ratat, aducând un argument covârşitor despre cum România trebuia să decidă în catastrofalul an 1940, dar şi astăzi: să reziste şi să se opună atunci când interesele naţionale sunt în pericol! Grecia poate ţine capul sus. De-a lungul secolelor, grecii au fost cotropiţi şi jefuiţi de forţele europene ale timpului. În al Doilea Război Mondial, leagănul antichităţii a fost prins în încleştarea forţele răului:
– Germania a zdrobit inimile grecilor, răpindu-le libertatea, dar nu şi onoarea;
– rezultat al „prieteniei neinteresate”, sub care s-a ascuns jaful invadatorilor din toate timpurile, cele mai multe din sculpturile Partenonului se află azi, nu în muzeele greceşti, ci la British Museum.

„Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!”

În 2013, în cadrul unei conferinţe susţinute la B.N.R. George Friedman, Preşedintele Strafor, opina: „Prima contradicţie a Europei este că este o uniune între state care nu sunt la fel”. Conform afirmaţiilor Timonierului naţional din acea vreme – cum că „guvernul ar trebui să stabilească 2017 drept data de aderare la euro” -, guvernatorul pe viaţă al B.N.R. a reiterat intenţia aderării României la moneda euro, preluată ca un ecou blestemat de navetistul sâmbătar de la Cotroceni. Însă după ce grecii au umilit U.E., „Casa Isărescu” a făcut dat un pas înapoi. Friedman susţinea: „Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo!”, dând ca exemplu Turcia. „Le-am spus şi turcilor că cel mai bun lucru care li s-a întâmplat a fost că au fost respinşi de la intrarea în U.E.”. Friedman arată, fără posibilitate de tăgadă, că în Europa timpul trece, iar problemele, în loc să se rezolve, se acutizează. Din cauza opiniilor diferite, în Europa, criza bancară s-a transformat în una socială, de proporţii. Criza fără rezolvare imediată a unei întregi generaţii. [1]. Inevitabil, de dincolo de marea gârlă, Imperatorul Terrei – cum se doreşte a fi considerată figurina de la Casa Albă – purtând grija, nu a Uniunii, nu a Greciei, ci a Unchiului Sam şi a intereselor globaliste, a gratulat întâlnirea (nu summit-ul) de la Bruxelles cu telefonul „înălţimii sale”. Firesc, a discutat doar cu cei „interesaţi”.

Capii mafiei continental-planetare privesc dezamăgiţi Drapelul Alb-Albastru fluturând deasupra Marii Acropole din Atena

„După ce Grecia a votat «Nu», coşmarul arhitecţilor monedei euro – posibilitatea ca o ţară să părăsească acest club – pare un scenariu realist”, a declarat Ministrul de Finanţe al Slovaciei, Peter Kazimir, membru al Eurogroup. Nevenindu-le să creadă că imposibilul s-a produs, marii economişti-finanţişti aflaţi în slujba N.W.O., autorii planurilor date peste cap, au reacţionat prudent dar confuz, încercând să-şi replieze acţiunile de contracarare. După ce a aflat rezultatul referendumului, vicecancelarul german, Sigmar Gabriel, a declarat cu năduf că primirea Greciei în zona euro a fost o greşeală: „Intrarea Greciei în euro, din perspectiva evenimentelor curente, a fost foarte naivă. Mai rău este că toţi am privit, pentru prea multă vreme, cum ţara s-a afundat din ce în ce mai rău în criză”[2]. După ce şi-au văzut sacii-n căruţă, „egalii” scot ochii păgubaşului. Cam aceleaşi afirmaţii le-am auzit şi despre românii îmbrânciţi să vrea încorporarea României în U.E. şi N.A.T.O. Cu ce s-a ales România? Cu o discriminarea care nu poate fi negată, în mare parte datorată aleşilor vânduţi şi corupţilor dâmboviţeni. La rândul ei, Muma Pădurii de la F.M.I., directorul general Christine Lagarde, constatând că prada e pe care să scape din ghearele Troicei Finanţiste Unionale (T.F.U., F.M.I., B.M., B.C.E.) într-un comunicat de presă[3] a declarat cu „generozitatea” caracteristică asasinului: „F.M.I. a luat notă de referendumul din Grecia. Monitorizăm îndeaproape situaţia şi suntem gata să ajutăm Grecia, dacă ni se va cere acest lucru”.

Comunicare mesianică pe „reţeaua de socializare”

Să comparăm ironia fabulei românului Gr. Alexandrescu, „[…] egalitate, dar nu pentru căţei” cu declaraţia recent numitul ministru de finanţe al Greciei, cerebralul ponderat Euclides Tsakalotos: „Nu cerem tratament special, ci tratament egal într-o Europă a egalilor”. Poate că aleşii neamului din Parlamentul în Vacanţă se vor trezi la auzul unei cereri demne şi vor pricepe ceva mai mult decât alesul Facebook-ului de la Cotroceni. Mai toată mass-media patronată de organele N.W.O. arată acuzator spre Grecia, care a stricat jucăriile babiloniştilor de la Bruxelles. Pentru a se afla în treabă, previzibila marionetă navetistă a scris – ca de obicei – nu pe site-ul Preşedinţiei României, ci pe reţeaua de socializare care l-a ales Capo di tutti i capi, o „comunicare mesianică, tip martorii lui Iehova”[4]: „Deşi Grecia a votat «Nu» la referendumul de ieri, sper că înţelepciunea politică şi economică va prima în cele din urmă şi se vor găsi soluţii care să însemne «Da» pentru viitorul european al Greciei. Este foarte important pentru toate statele Uniunii Europene să se caute în continuare căi pentru a ieşi din criză”. Dacă tăcea, Majestatea sa Mutu-Klaus, filosof rămânea! Oricum, n-a spus nimic şi, de altfel, nimeni nu-l bagă în seamă! Duminică, 12 iulie a.c., va merge la Bruxelles să ridice mâna la vot şi să lustruiască pantofii Troicăi.
Aşa arată „Europa unită” şi lumea în care trăim!

Grafica si text – Ion Măldărescu