(Video și text) Vă mai aduceți aminte? Zece arhierei și două  mii cinci sute de preoți, studenți și seminariști, monahi și credincioși au protestat la Cluj în 20 martie 1998. Catolicii au aruncat Impărtășania pe jos și i-au scos afara pe ortodocși din Biserica Schimbarea la Față. Începutul Ecumenismului în Romania

(Protestul. Partea I-a)

La 20 martie 1998 a avut loc la Cluj-Napoca un eveniment fără precedent în istoria Bisericii Ortodoxe Române, UNIC CHIAR PENTRU ORTODOXIA UNIVERSALĂ, zece  arhierei și două mii cinci sute de preoți ortodocși ardeleni, profesori, studenți și seminariști, monahi și credincioși au protestat în ordine pășnică la Cluj împotriva greco-catolicilor care au aruncat Sfânta Împărtășanie pe jos (13 martie 1998) și i-au scos afară din Biserica Schimbarea la Față. Scopul acestui protest a fost deshiderea BOR către ecumenism. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. Mitropolitul Bartolomeu al Clujului spune că: ”Ecumenismul este mai mult o politică decât o doctrină și o credință, și fiecare înțelege cum vrea.” Sfântul Munte îl consideră pe Papă ereziarh,iar Vaticanul, un simplu stat, iar nu Biserică canonică. Sfântul Paisie Aghioritul l-a învinuit pe Patriarhul Atenagora pentru lipsa dragostei fața de fii Ortodoxiei, fiindcă a ales să iubească o femeie modernă – biserica papistașă, în schimbul  Mamei noastre Ortodoxe care este modestă. Filounioniștii nu au ”nici miez, nici coajă duhovnicească”. Vorbesc despre unire, deși nu sunt uniți cu Dumnezeu, pentru că nu L-au iubit. Biserica Ortodoxă duce o lipsă  gravă de ierarhi și păstori cu duh patristic, ceea ce explică abaterea Patriarhilor de la credința ortodoxă. Papa și ecumeniștii – Sfântul Nicodim Aghioritul spune despre papistași, în Pidalion, că sunt eretici foarte vechi și nebotezați (Erminie la Canonul 47 Apostolic).”Biserica” papistașă nu este Biserică. Nu are Taine. Hristos, pe planeta Pământ, a întemeiat o singură Biserică. Atunci când rostim Simbolul Credinței, ce mărturisim? Faptul că noi credem ”Întru Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Nu a făurit Hristos mai multe Biserici. Papa nu este Biserică. Papistașii nu au Taine.

Începutul ecumenismului în România. Ce metode sau folosit?

Violență

« ”Ora 9,30. Senatorul (Pr.) Matei Boila face apel catre toti greco-catolicii, in principal catre cei tineri, cerindu-le sa ocupe biserica.”

” Ora 11,20. Pe o usa laterala patrund in biserica si ocupa naosul aproximativ 50 de tineri greco-catolici: semnalul razboiului. Greco-catolicii prezenti in biserica saluta interventia tinerilor cu aplauze si scandeaza: „Voi iesiti afara ! Voi iesiti afara !”.

” Ora 11,40. Icoana Maicii Domnului este rasturnata si un cretin fanatic danseaza urlind pe dinsa ca la concertele rock.„

” Ora 14,20. Obositi si insingerati, cu fetele tumefiate, ortodocsii parasesc biserica devastata insotiti de citiva greco-catolici. ”

” Ora 14,30.  Ziaristii unguri continua sa filmeze: in citeva ceasuri lumea intreaga va sti ca Romania este o tara in care se manifesta nu numai intoleranta etnica, ci si cea religioasa. Parintele Boila ride in pumni si spune ca a cistigat o batalie. Oamenii de pe margine il injura si il huiduie ca pe un tradator. Ziaristii maghiari filmeaza si asta. Pe celalalt trotuar elevii seminarului ortodox. Greco-catolicii fac semnul victoriei si le rid in nas.”

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului considera Politia – complice la incaierarea din Biserica „Schimbarea la fata”

”IPS Bartolomeu Anania: în spatele acestui conflict se afla prefectul judetului Cluj, Alexandru Farcas, greco-catolic militant si cumnat cu preotul senator Matei Boila. Agresiunea a fost dinainte pregatita, faza cu faza. ”

”Arhiepiscopia Ortodoxa: In timpul slujbei, un grup de aproximativ 50 de greco-catolici s-au napustit spre mijlocul bisericii, imbrincind si rasturnind tot ce le sta in cale, inclusiv pe preotii slujitori si masa cu ofrandele Sfintului Maslu. (…). Incitati de preotul senator Matei Boila, agresorii au fortat usile imparatesti si au patruns in Sfintul Altar, profanindu-l, rasturnind totul de pe Sfinta Masa, inclusiv chivotul cu Sfintele Taine; Sfintul Agnet pregatit pentru Liturghia de seara a fost salvat, printre pumni…” »

Către ecumenism

Cu „binecuvintarea” presedintelui Constantinescu, Vaticanul va arbitra conflictul dintre B.O.R. si greco-catolici

28.10.1998, Bucuresti,

Sfantul Sinod al B.O.R. face un pas major in disputele cu Biserica Greco-Catolica. In urma dezbaterilor si discutiilor avute in sedintele sale, Sfintul Sinod a solicitat joi seara o intrevedere cu presedintele Romaniei, Emil Constantinescu. Astfel s-a hotarit ca „pe linga dialogul local, B.O.R. propune si un dialog la nivel central intre cele doua biserici romanesti, cu posibilitatea de a invita un observator al Vaticanului„. S-a constituit o comisie centrala de dialog (printr-un scandal de proporții s-a urmărit reluarea dialogului cu catolicii în Consiliul Mondial al Bisericilor – CMB panerezia ecumenismului nt. G.O.), al carei prim-obiectiv este solutionarea litigiilor patrimoniale existente intre cele doua biserici. Ca presedinte al comisiei a fost ales IPS Bartolomeu, Arhiepiscop al Vadului Feleacului si Clujului. Propunerea i-a fost adusa la cunostinta IPS Mitropolit Lucian al B.U.R.U.R.

MOMEALA

Dupa un „razboi de cincizeci de ani”. Astazi incepe prima „CONFERINȚA DE PACE” dintre ortodocsi si greco-catolici

21.02.1998, Bucuresti,

Astazi la Palatul Patriarhal din Bucuresti incepe prima runda a dialogului dintre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Greco-Catolica. Este primul dialog de acest fel, din 1948(…). O incercare de mediere a avut loc  si in anul 1990 (…).  De atunci, „razboiul patrimonial” a avut loc in parohii si prin schimburi de comunicate oficiale. Comisia B.O.R. este condusa de I.P.S. Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei avind in componenta pe I.P.S. Bartolomeu Anania Episcopul Vadului, Feleacului si Clujului, IPS Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, P.S. Ioan episcopul Oradei, P.S. Iustinian episcop de Maramures, P.S. Timotei episcop de Arad, PS Visarion episcop vicar de Sibiu si PS Teofan Sinaitul episcop Vicar patriarhal. Comisia Bisericii Greco-Catolice este condusa de IPS Lucian Muresan mitropolit – Presedintele Conferintei Episcopale din Romania, PS George Gutiu, PS Florentin Crihalmeanu de la Cluj, PS Ioan Sisestean – de la Baia Mare, PS Mesian Alexandru de la Lugoj, PS Virgil Bercea de la Oradea. La aceasta runda de convorbiri lipseste observatorul din partea Vaticanului, urmind sa fie prezent la rundele urmatoare de convorbiri.

Tot materialul a fost preluat de pe www. greco-catolica. org

Ecumenism și dialog (internațional)

Intalnirea internationala
Oameni si religii

Intalnirile Internationale interreligioase au inceput in a doua jumatate a anilor ’80, din initiativa Comunitatii Sant’Egidio, cu scopul de a promova cunoasterea reciproca si dialogul intre religii din perspectiva pacii.

Comunitatea Sant’Egidio a continuat sa traiasca spiritul Zilei Mondiale de Rugaciune de la Assisi, organizata de Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea in 1986, primind, la acea intalnire istorica, invitatia finala a Papei: „Sa continuam sa promovam mesajul Pacii si sa traim spiritul de la Assisi”.
De atunci, printr-o retea de prietenii intre reprezentantii diferitelor credinte si culturi din mai mult de 60 de tari, Comunitatea a inceput un pelerinaj al Pacii, care s-a oprit, an dupa an, in diferite orase din Europa e Mediterana.
Celor doua intalniri de la Roma (1987 si 1988) le-a urmat intalnirea de la Varsovia, cu titlul ” War never again „, in septembrie 1989, cu ocazia implinirii a cincizeci de ani de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Apoi au fost intalnirile de la Bari, Malta si, in 1992, cea de la Bruxelles „Europa, religiile, pacea”, pe tema unitatii europene si a raporturilor cu Sudul lumii.

In 1993 pelerinajul s-a oprit la Milano si, in anii urmatori, la Assisi si apoi la Florenta.
O intalnire particulara a avut loc la Ierusalim in 1995, in inima Orasului Sfant, cu tema „Impreuna la Ierusalim: evrei, crestini si musulmani”.
Dupa congresul de la Roma si cel de la Padova-Venezia, in 1998 a avut loc Intalnirea exceptionala de la Bucuresti „Pacea este numele lui Dumnezeu: Dumnezeu, omul, popoarele”, pentru prima data organizata de Comunitate impreuna cu Biserica Ortodoxa din Romania.
Prezenta a numerosi patriarhi ortodoxi si cardinali, dar mai ales noul climat de dialog a deschis drumul pentru prima vizita a Papei intr-o tara ortodoxa. Vizita a avut loc la Bucuresti la cateva luni dupa rugaciunea pentru pace.
Ioan Paul al II-lea in mesajul sau trimis cu ocazia celei de-a XIV-a Intalniri pentru pace organizata de Comunitate la Lisabona, spunea: „As vrea sa multumesc in mod special Comunitatii Sant’Egidio pentru entuziasmul si curajul spiritual cu care a stiut sa primeasca mesajul de la Assisi, ducandu-l prin organizarea intalnirilor intre oameni de religii diferite in atatea locuri din lume „.

In acest an, primul al noului secol, Intalnirea Internationala pentru Pace a avut loc pe malurile Mediteranei. Barcelona, cu o lunga traditie in istorie in coabitarea celor trei mari religii abramitice, dar in acelasi timp deschisa spre noul secol datorita marii sale capacitati de reinnoire, a fost pentru trei zile capitala pacii si simbolul noii realitati europene.
Papa scria in „Noul mileniu care incepe”: „… ni se pune in fata marea provocare a dialogului interreligios, dialog in care noul secol ne va vedea inca implicati (..) Dialogul trebuie sa continue”.
Pentru a intari in limbi si traditii religioase diferite forta pacifica a dialogului, de pe 2 pe 4 septembrie la Barcelona, cu ocazia celei de-a 15 aniversari a Zilei de la Assisi, a avut loc Intalnirea: „Frontierele dialogului: religiile si civilizatiile in noul secol”.

Sensibilizarea Românilor Ortodocși

Intalnirea Internationala Oameni si Religii
Pacea este numele lui Dumnezeu.
Dumnezeu, Omul, Popoarele
Bucuresti – 1998

Ceremonia finala Bucuresti – 1 septembrie 1998

Intr-o perioada de mare dificultate pentru dialogul ecumenic s-a realizat la Bucuresti de pe 30 august pe 1 septembrie ceea ce presa a definit ca „cea mai mare intalnire ecumenica de la sfarsitul secolului”. Este vorba despre cea de-a XII intalnire „Oameni si religii”, promovata de Comunitatea Sant’Egidio, avand ca punct de pornire intalnirea profetica de la Assisi din 1986, dorita de papa Ioan Paul al II-lea.

De atunci, Comunitatea a continuat sa adune reprezentantii tuturor marilor religii pentru a se ruga si a lucra impreuna pentru pace. La Bucuresti manifestarea a avut un puternic caracter ecumenic: pentru prima oara o intalnire de acest fel, organizata de o Comunitate catolica, s-a realizat intr-o tara ortodoxa, in stransa colaborare cu Patriarhatul si Presedintia Republicii.

Patriarhul Teoctist intervine in cadrul litughiei latine

Bucurestiul, bisericile sale, poporul i-au primit cu bucurie si emotii pe pelerinii pacii. Prezenta reprezentantilor tuturor Bisericilor ortodoxe (in multe cazuri patriarhi si primati), cu exceptia celei din Athena, alaturi de cea a exponentilor bisericilor orientale, a fost foarte semnificativa. Primul mare gest de reconciliere a avut loc cand patriarhul roman ortodox Teoctis a trecut poarta catedralei catolice Sf. Iosif si a participat la liturghia latina.

Un mitropolit ortodox a fost prezent apoi la liturghia greco-catolica, in timp ce cei 7 cardinali prezenti alaturi de un grup de episcopi catolici au asistat la liturghia ortodoxa celebrata de patriarhi si primati. Emotia credinciosilor si a Bisericilor marturisea in acelasi timp amintirea suferintelor cat si sfasitul dusmaniei. Andrea Riccardi, fondatorul Comunitatii Sant’Egidio, in discursul sau concluziv, reflectand asupra acestor gesturi istorice, a evocat imaginea biblica a intalnirii dintre Iosif si fratii sai: „Eu sunt Iosif, fratele vostru!” Sunt acestea cuvintele unui frate care se lasa recunoscut de ceilalti care primesc gesturile de reconciliere intre romani si intre crestini, care au avut loc in acele zile la Bucuresti.

Rugaciunea in timpul liturghiei ortodoxe

Liturghiile au fost urmate de trei zile de congres in care au fost abordate multe probleme sirani ale omenirii. S-a vorbit despre drepturile omului, despre campania pentru abolirea pedepsei cu moartea, despre conflictele din Mediterana, despre fundamentalism, despre Orientul mijlociu: asupra acestor si altor teme s-au oprit numerosii participanti la intalnire printre care presedintele Crucii Rosii, Cornelio Sommaruga, secretarul general al Amnesty International, Pierre Sanθ, Sister Helen Prejean, sora care a inspirat filmul „Dead Man Walking”, un film impotriva pedepsei cu moartea, foarte multi lideri religiosi crestini, musulmani, evrei, buddisti, hinduisti …

Patriarhul Teoctist il intalneste pe profesorul Andrea Riccardi

Sursa: www.santegidio.org

Mitropolitul Bartolomeu:

“Nu particip la rugăciunea comună pentru unitatea bisericii”

Dialog da. Dar nu  rugăciuni în comun. De ce?

“… De aceea noi ne numim ortodocși, adică dreptmăritori. Cu alte cuvinte, în credința noastră îl preamărim pe Dumnezeu pe calea cea mai dreaptă cu putință. Aș vrea însă să adaug , fiindcă prea se vorbește mult și alandala în vremea noastră despre ecumenism care este altceva decât ecumenicitate. Ecumenicitateaînseamnă universalitatea lui Dumnezeu pe acest pământ.

Ecumenismul este mai mult o politică decât o doctrină și o credință, și fiecare înțelege cum vrea. Cel mai mulți îl înțeleg greșit. Ei cred că este un fel de hora unirii: hai să ne unim toți cu toate credințele, toate confesiunile, toate religiile, să dăm mână cu mână și să fim veseli și sănătoși! Nu este așa! Ecumenismul înseamnă că fiecare credință, fiecare confesiune creștină, fiecare religie să-și păstreze identitatea proprie.Ecumenismul este un dialog între două sau mai multe identități. Altfel dialogul nu poate exista atunci cand exista confuzie. Poate fi unitate în diversitate dar nu poate fi unitate în confuzie. Cei mai mulți ecumeniști de astăzi sunt din cei care cultivă confuzia. Slujesc împreună cu unii, cu alții, se roaga împreună cu alții…

Eu am facut o declaratie pe inima mea, publică. Nu am participat, de cativa ani de zile nu particip, la asa-zisa “rugăciune comună pentru unitatea bisericii”. Și de ce? Am explicat, e foarte simplu: toți dorim refacerea unitătii bisericești, fiindcă împărțirea creștinismului este camașa sfâșiată a lui Hristos. Toți o dorim. Numai că o gândim în mod diferit. Le spuneam fratilor catolici: voi gânditi refacerea unității Bisericii în jurul papei, iar noi o gândim în jurul sinodalității, a sobornicității… Protestanții o gândesc în felul lor. Și de îndată ce o gândim diferit, oare de ce să nu fim cinstiți față de Dumnezeu, fată de noi inșine si față de cei care ne ascultă? Se roaga fiecare acasă la el. Și noi ne rugăm. Vezi la Liturghie: “unitatea credinței sț împărtășirea Sfântului Duh cerând… și pentru unirea tuturor”. Dar ne rugăm în credința noastră, respectând-o pe a altora.

Acesta este ecumenismul: dialog între confesiuni și între religii, fiecare păstrându-și identitatea și respectând-o pe a celorlalți, fie ca sunt creștini, mozaici sau musulmani (budiști, șintoiști, hinduiști, agnostici, animiși, sichiști, spiritști, neo păgânii, scientologi, juchei, etc. nt. G.O.). N-are importanță.

Iar dialogul ne poate intalni cu cei de alte confesiuni in acte de caritate, fiindca iubirea fata de aproapele nu cunoaste confesiuni sau religii. Iata, noi, Arhiepiscopia Clujului, suntem de 14 ani in parteneriat ecumenic cu Biserica Lutherana din Germania, de la Stuttgart. 14 ani neintrerupt. Vin si in catedrala la noi sa se roage, mergem si noi la ei. Am facut programe sociale impreuna, am construit impreuna si cu alti protestanti o casa de batrani nou nouta la Turda, un centru comunitar pentru tineret, o tabara de copii la munte. Impreuna. Noi cu ce am putut, ei cu ce au putut. Ne intalnim in actele de filantropie, de facere de bine, aici nu avem hotare. Dar de rugat se roaga fiecare in legea lui, in credinta lui, in limba lui.

Repet, putem sa ramanem ortodocsi fara sa relativizam credinta noastra ortodoxa, pentru ca ecumenismul rau inteles duce la relativizare: “Apai tot un Dumnezeu e pentru toti!“. Ei, nu-i asa. Dumnezeu adevarat este acela in care crezi tu [adresarea este catre credinciosul ortodox din Biserica, fireste – nota noastra]!

Am facut aceasta paranteza ca sa lamuresc o problema foarte la moda, o vedem si prin ziare si prin reviste si la care raspunsurile sunt foarte simple: ramanem ortodocsi in credinta noastra asa cum ne-au lasat-o Mantuitorul Hristos si Sfantii Apostoli si Sfintii Parinti, in acelasi timp respectand-o pe a altora. Si dialogand cu ei atunci cand este vorba de dialog.

De ce as face un secret, am avut litigii si inca mai avem unele litigii juridice cu fratii nostri greco-catolici, o treaba foarte grea; dar incetul cu incetul lucrurile s-au calmat si trebuie sa va spun ca unul dintre primii care m-au vizitat in spital dupa accidentul meu de acum un an si ceva cu piciorul, a fost Prea Sfintitul Episcop Florentin Crihalmeanu, al greco-catolicilor din Cluj, impreuna cu vicarul sau. Eu eram in pat, cu piciorul atarnat de greutati, si mi-a sunat telefonul mobil pe care il aveam la mine. “Sunt episcopul Florentin, am vrea sa venim sa va vedem, mai sunt cu cineva, cum putem intra?” Directia spitalului luase masuri sa se incuie usile ca sa nu patrunda ziaristii. “Pai uite, sa-mi spuneti cand anume veniti, Presfintite, ziua si ora, ca sa spun la directie”. “Pai suntem aici in fata usii.” Si am dat un semnal si au venit sa-mi ureze insanatosire. Iar in fiecare an Prea Sfintitul Florentin vine cu colindul, cu o echipa de seminaristi sa ma colinde. Ma colinda, ne imbratisam… Acesta e dialogul. Fiecare isi pastreaza credinta lui, biserica lui, randuielile lui, nu se amesteca unii cu altii dar o relatie asa este corecta si asa este cu adevarat crestineasca.

Revenind deci, credinta sa fie curata, adevarata, puternica. Sa crezi tu in credinta ta. Si respecti pe celalalt si pentru altceva. Chiar daca nu esti convins ca credinta lui este cea adevarata-adevarata trebuie sa admiti ca el, in credinta lui, este cinstit, de buna credinta, ca nu este un farseur; ca musulmanul care la ora fixa isi pune covorul pe iarba, se intoarce cu fata spre Mecca si spune rugaciunea lui scrisa in Coran, e de buna credinta, nu o face de ochii lumii, nu ca sa fie televizat. Ci o face convins fiind ca Allah il aude si-l ajuta. Este foarte important acest lucru: sa admiti buna credinta a celui de alta credinta”.

Sursa : Predica IPS Bartolomeu Anania de la Duminica a 17-a după Rusalii ( a cananeencii), 10 februarie 2008

continuarea pe Graiul Ortodox