Alaturi de fratele Saccsiv: NU actelor cu cip! Delimitare de cei ce spun altfel

Pana de curand lucrurile pareau clare si toti cunoscutii crestini anti sistem indemnau sa nu luam pasapoarte cu cip, carnete auto cu cip sau buletine cu cip. Primele doua nu erau obligatorii iar ultimul era el obligatoriu, insa parea ca va trece mult timp pana va aparea.

Cei ce indemnau sa le luam, erau in majoritate cuprinsi in doua mari categorii:

– activisti pro Patriarh sau pro ierarhi rataciti sau pro ecumenism. Acestia invatau sa nu ne mai preocupam de cipuri ci sa mergem la biserica. De parca noi nu doream sa mergem la biserica, ci sa facem spirale yoghine …

– activisti pro SISTEM pentru care crestinism = primitivism iar critica sistemului = treaba de psihopati

Iata ca intre timp ceea ce parea ca se va petrece candva sau deloc, deja se vede la orizont:

A INCEPUT: De la 1 ianuarie 2011 romanii vor avea CARTE ELECTRONICA DE IDENTITATE cu CIP, un buletin biometric cu amprente.

Si deodata am inceput sa ne imputinam:

Multi am fost la chemarea parintelui Iustin Parvu. Putini am mai ramas …

Ba mai mult, s-au inmultit fostii anti cip deveniti pro cip si folosesc multe din “invataturile” celor ce ne criticau pana acum.

Prima ar fi: mergeti la biserica si nu va mai ganditi la cip. De parca noi cei ce am mai ramas in a ne impotrivi buletinelor cu cip am merge la sinagoga sau la moschee sau nici unde. Si ne spun ei sa ne luam duhovnic, sa ne spovedim, de parca noi stam beti prin carciumi. Adica, vedeti voi fratilor, s-au cocotat pe deal si de acolo de foarte sus ne  privesc pe noi cei de foarte jos. Si mai spun ei ca mai intai sa ne preocupam de pacatele noastre. Dar asta este evident fratilor si nu cred ca sunt multi care nu sunt de acord. Necazul este insa ca atunci cand deschizi vorba despre cip ti se spune: tataie, gandeste-te la pacate. Te mai gandesti la pacate o vreme si apoi iar incerci sa zici de cip. Iar raspunsul vine identic. Si tot asa, in speranta ca pana la urma nu te mai gandesti niciodata la el …

Alta ar fi: buletinul nu e lepadare, deci ce atata zarva? Eu intreb: si cand va veni semnul fiarei oare il vom recunoaste? Si cum il vom recunoaste? Suntem siguri ca va fi un cip implantat in mana sau pe frunte? Daca atunci cand se va pune problema implantului vor apare tot soiul de stiri cum ca nu prea e sigur si ca mai bine ar fi cu o insemnare laser? Intelegeti voi fratilor cum sta treaba? Multi zic sa ne luam buletinele, caci nu ele sunt semnul, ci cipul implantat. Dar daca atunci cand ne vor impune cipul implantat va apare la orizont o noua etapa? Un soi de insemn cu laser sau alta dracie  tehnologica? Ce vom zice oare? Il luam si pe asta, caci inca nu e cel cu laser? Dar daca atunci cand se va impune cel cu laser va apare la orizont altceva? Ceva ce va parea ca nici nu tine de tehnologie, ci un soi de minune, o treaba aidoma celorlalte multe semne ce stim ca le va putea face fiara? Le vom tot lua pe toate, zicand ca nu e semnul final? Sau mai rau, daca dupa implantul cu cip doar va apare zvonul ca vine si ceva cu laser? Si cand colo nu va mai veni … Nu vom striga oare cu amar: vai, ce-am putut sa facem?

Fratilor, dracul e istet si noi nu stim clar care va fi semnul final, cel al fiarei, 666. Doar presupunem ca va fi cipul implantat. Si ne ferim strasnic de el si bine facem. Insa repet, nu stim sigur ca asa va arata. Poate fi orice din micul scenariu de mai sus. Sau altceva, de nici nu gandim acum. Desigur, tot legat de mana sau frunte.

Deci, cand ne oprim din nebunie? Am acceptat codurile de bare, apoi cardurile bancare, pasapoartele, carnetele de soferi, vom accepta buletinele, cardurile de sanatate. Unde ne oprim? Cat mai mergem asa si acceptam toti pasii? Credeti ca pe el va scrie: acesta este semnul despre care scrie in Apocalipsa si dauneaza grav mantuirii dumneavoastra?

Bun, sa admitem ca buletinul nu e lepadare. Si totusi marii duhovnici ne spun sa nu luam nici un document cu cip. La articolul Intrebare fundamentala catre fratii de la RAZBOI INTRU CUVANT: luam sau nu luam CARTEA ELECTRONICA DE IDENTITATE cu CIP? gasiti spusele catorva dintre ei. Ii ascultam?

A treia si cea mai periculoasa „invatatura” este: unii sa le ia iar altii nu, stabiliti cu duhovnicul daca sa le luati sau nu, de la caz la caz. Adica cel ce nu le ia pe ce motiv nu le ia iar cel ce le ia pe ce motiv le ia? Se va stabili ca sunt rele dar se vor da si dezlegari? Care vor fi criteriile? Si cu care duhovnici vom trata problema? Cu oricare sau cu unii. Iar pe acesti unii, in functie de ce ii alegem daca nu stabilim clar cum e cu cipurile?

Nu stiu daca sesizati capcana. Cand vorbim despre pacate, le stim care sunt, de 2 000 de ani. N-avem ce trata cu duhovnicul pe chestia asta. Am gresit, ne spovedim si ne straduim sa nu mai gresim. Nu mergem la el sa ne dea dezlegare sa facem sex inainte de cununie sau sa folosim prezervativ. De la cei ce dau astfel de dezlegari, trebuie sa fugim grabnic. Cu duhovnicii cu totul altceva tratam sau mai bine zis „tratam” intre ghilimele. Daca suntem bolnavi, nu mai facem matanii sau daca e femeia gravida nu mai tine posturile aspre sau daca ni s-a marit numarul orelor la serviciu, citim mai putin. Etc. Iar cand ne sfatuim cu el, dezvoltam de fapt niste teme bine stabilite de sute de ani. Daca avem ispite, sau boala sau suntem incepatori sau o bucurie sau orice altceva, de fapt discutia se va desfasura pe carari batatorite bine de Sfintii Parinti inca demult.

Dar cand vom vorbi despre cipuri, cum va sta treaba? Ca este ceva cu totul nou. Ca daca esti betiv, nu trebuie sa mai bei. Daca esti curvar, nu trebuie sa mai curvesti. Daca traiesti necununat cu o femeie, trebuie sa te cununi, etc. Chestii vechi si clare. Cipurile insa unde le incadram? E pacat, e inceput ce lepadare? Ce-o fi?

Trebuie sa intelegem ca in afara de cativa mari duhovnici care si-au exprimat clar o opinie, anume sa nu le luam, majoritatea celorlalti chiar nici nu stiu ce sa faca. Ii excludem din ecuatie evident pe preotii dornici sa fie la zi cu orice are cip si numele lor personal pe ele.

Atunci, revin la intrebarea: cum ne alegem duhovnicii in legatura cu acest subiect? Pe ce criterii daca refuzam criteriile? Eu de exemplu am ales criteriul sa ma stradui sa nu accept nici un act cu cip si cu atat mai putin buletinul. La fel ii indemn pe toti. Pentru ca asa au spus mari duhovnici si pentru ca asa ma duce mintea mea cea proasta: ca daca accept acum actele cu cip (intr-o vreme cand totusi te mai poti descurca fara ele) cand va veni vremea semnului fiarei imi va fi greu sau imposibil sa nu-l iau. E ca un antrenament: daca stii ca va veni o vreme sa traversezi inot un rau lat, atunci te antrenezi asiduu din timp, altfel exista o mare probabilitate sa te ineci.

Cei ce indeamna luarea buletinelor sunt insa dibaci si zic asa: „nu doar acei duhovnici care indeamna sa nu le luam sunt pe acest pamant. Nu trebuie sa promovam ideea de a nu le lua. Ele sunt rele dar trebuie discutat de la caz la caz. Mergeti la duhovnici.” Si revenim astfel la intrebarea fundamentala: care duhovnici …

O a patra „invatatura” ar fi sa nu ne preocupam prea mult de cipuri, caci vine razboiul. Sau revoltele. Sau dezastrele. Si asta e o treba dibace. Eu insa intreb: pai daca tot vin aceste dureri, de ce sa nu refuzam buletinele? Nu doar din considerentele aratate mai sus, ci efectiv la ce ne mai ajuta? Ce pierdem daca nu le luam? Sa privim problema strict logic: daca buletinele n-ar avea nici o legatura cu viitorul semn al fiarei, nici ca pas premergator, nici altcumva, dar vin vremuri cumplite, la ce ne ajuta sa le luam? Invers insa, daca le luam constienti ca reprezinta pasi spre lepadare, chiar daca poate nu chiar 666, dar murim in timpul marilor tulburari ce vor urma, ce vom zice la Judecata?

Si atunci consider firesca intrebarea din titlu: Oricum va fi jale pe pamant la anul, de ce oare se indarjesc unii sa ne indemne sa-l luam? Nu cumva s-au lasat amagiti de diavol?

Inchei cu o observatie: noi cei ce indemnam sa ne straduim sa renuntam la documentele cu cip (inclusiv carduri bancare) nu ne agitam. Noi o spunem si punct. Mai departe fiecare se pregateste sa traiasca fara ele sau nu. Cuprinsi insa de o mare tulburare sunt cei ce ne ataca. Ei urla furiosi cum de noi am indraznit si indemnam asa ceva. Ei nu se declara pe fata pro cip, ci de la caz la caz si dau cu pietre noi. Si ne acuza de psihoza, de zelotism, de extremism, ei fiind cica cumpatati si adoptand calea de mijloc. Dar oare calea imparateasca o fi asta sau de fapt cea de caldicel? Adica nu prea sunt ei pro cip (decat de la caz la caz) dar sigur sunt anti anti cip …

sursa: saccsiv.wordpress.com