† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sarbe ataca din nou Biserica Ortodoxa Romana (BOR), profitand de neintelegerile BOR cu Patriarhia Ierusalimului. Atacul Bisericii Ortodoxe Sarbe este cu atat mai surprinzator cu cat aceasta ar fi trebuit sa-si ceara scuze pentru distrugerea sau “colonizarea” a peste 80 de biserici si manastiri romanesti din Timoc, dupa 1830, atunci cand acest teritoriu a intrat sub jurisdictia sarba, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=MYesNzWlkj0]

Peste 30 de persoane, inclusiv cetateni straini, au fost arestate sambata la Moscova in timpul confruntarilor dintre activistii pentru drepturile homosexualilor si nationalisti rusi, in timpul unei noi incercari de a organiza o parada gay in centrul capitalei Rusiei, transmite Reuters. Acesta este cel de-al saselea an consecutiv in care homosexualii nu reusesc sa organizeze un mars in capitala rusa.

Activistii homosexuali au sperat ca noul primar al Moscovei, Sergei Sobyinin, va permite desfasurarea paradei, dupa ce, ani de zile, autoritatile au refuzat sa aprobe marsul lor. Homosexualii intentionau sa depuna flori la Monumentul Soldatului Necunoscut.

Activistii gay care s-au strans langa zidul Kremlinului au fost atacati de grupuri de extrema dreapta si ultra-ortodocsi rusi. Politistii au intervenit imediat.

O alta adunare a activistilor gay, desfasurata in apropiere de sediul guvernului, a fost risipita de fortele de securitate dupa circa 20 de minute. continuare »

Procesul de judecata referitor la complotul planuit asupra Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe din Constantinopol este in strinsa legatura cu activitatea organizatiei Ergenekon — numita de oficialitatile Turciei “retea criminala, suspectata de intentia perfida de a distruge Guvernul Turciei” .

In cadrul sedintei judecatoresti s-a constatat ca atentatul la persoana Patriarhului Ecumenic era doar parte a unui complot mult mai larg  planuit de ofiterii armatei turcesti care aveau ca ultim scop desfiintarea si distrugerea guvernului turcesc.

Conspiratorii planuiau sa-i ucida pe toti ne-musulmanii din Turcia si sa realizeze si alte acte ingrozitoare care aveau ca scop semanarea haosului si a panicii in tara.

Cercetarile au aratat ca uciderea jurnalistului armeano-turc Hrant Dink, a clericului romano-catolic Andrei Santoro si a trei crestini din Malatia sunt de fapt savirsite de membrii acestei organizatii criminale.

Aviz tuturor celor ce vor sa mearga in Turcia!

Sursa: liveinternet.ru ,  trad. de Arhid. Dometian (Redco).

Uniunea Europeana si “Coalitia Nediscriminare” cer Statului moldovean sa nu anuleze inregistrarea Ligii islamice si sa adopte cat mai repede Legea anti-discriminare, pentru a proteja minoritatile religioase si homosexualii. Acestea sunt conditii obligatorii pentru continuarea negocierilor cu UE.

Pe de alta parte, Biserica Ortodoxa din Moldova cere revizuirea Legii Cultelor si neadoptarea Legii anti-discriminare. De remarcat faptul ca Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove nu a mai pomenit in slujbele sale pe conducatorii tarii, dupa inregistrarea Ligii islamice. Pe cand o astfel de masura si in BOR fata de conducerea antihristica a Romaniei?

Cu aceasta ocazie, Publika TV a organizat, sambata 28 mai, o emisiune de dezbateri.

[vodpod id=ExternalVideo.996776&w=425&h=350&fv=file%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.publika.md%2Fv574181]

Curaj, frati basarabeni. Nu faceti aceeasi greseala ca poporul roman, vandut americanilor si jidovilor. Nu uitati cuvintele marelui poet Mihai Eminescu: “Biserica ortodoxa este mama poporului roman”

sursa: Pelerin ortodox

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni! (Psalm 76:13,14). Nu sunt ochi care sa vada toate aceste minuni, nici limba care sa le poata numara, nici minte care sa le inteleaga.

Ochii au vazut; ei au vazut si au sfarsit in moarte. Limba a numarat si si-a pierdut graiul. Mintea a cugetat si a fost cuprinsa de uitare. Cine poate cunoaste minunile, fara sa cunoasca pe Facatorul de minuni? Si cine poate sa-L vada pe Facatorul de minuni si sa ramana viu?

Fratii mei, Hristos ca om nu este o minune mai mica decat Hristos ca Dumnezeu. Si unul si altul sunt minuni, si ei sunt impreuna Minunea minunilor. Dar aceasta nu este minune lucrata prin magie, vrajitorie sau indemanare a mainii; este minunea intelepciunii lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu si iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.

Domnul nu a facut minuni pentru a primi lauda de la oameni. Merge vreunul dintre noi la spital, printre nebuni, surzi si muti si leprosi, ca sa primeasc lauda? Isi vindeca pastorul oile pentru ca acestea sa behaie laude pentru el?

Domnul a savarsit minuni numai pentru a da ajutorul Sau milostiv celor care se afla in nevoi si sunt neajutorati, si ca sa arate oamenilor ca Dumnezeu, in mila si iubirea Sa, S-a aratat printre oameni.

Pericopa Evanghelica de astazi istoriseste una dintre nenumaratele minuni savarsite de Dumnezeu, prin care se arata iubirea lui Hristos pentru oamenii in suferinta, si Dumnezeirea Sa sunt descoperite inca odata.

La vremea aceea, “trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere“. Domnul cel milostiv S-a oprit langa acest om, gata sa-i fie de un ajutor adevarat. “Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb“? Faptul ca adesea copiii sufera pentru pacatele parintilor lor, s-a facut lamurit inca de la inceputuri.

Faptul ca Dumnezeu ingaduie ca suferinta sa vina asupra copiilor pentru pacatele parintilor este de asemenea lamurit din Sfanta Scriptura (I Regi 11:12; 21;29). Acest lucru poate sa para nedrept numai celor care s-au obisnuit sa priveasca oamenii ca pe persoane separate, cu totul despartite una de alta. Dar celui care priveste omenirea ca un organism intreg, aceasta nu i se va parea nici nedrept nici nefiresc. Cand un om pacatos se raneste, ceilalti, care nu au pacatuit, sufera. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=xq9SW9sRnZo]

Cititi si: Surprize si vesti bune pentru copiii din Glodeanu

LA MULTI ANI DREPT INVATAND CUVANTUL ADEVARULUI!

continuare »

Patria natala – Rusia

Sfantul Ioan Rusul s-a nascut intr-un sat din Rusia, la sfarsitul veacului al saptesprezecelea, pe timpul imparatiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nasterii sale este 1690, si aceasta deoarece sfantul a participat ca soldat la razboiul pe care indraznetul tar l-a ridicat impotriva turcilor in 1711.

Prizonier de razboi

Luat prizonier de catre tatari in luptele pentru dezrobirea Azofului, sfantul Ioan a fost vandut unui ofiter superior turc care era eparh in Procopie, Asia Mica, aproape de Cezareea Palestinei. Intorcandu-se in tinutul sau, aga l-a luat cu sine si pe cuviosul. Turcia se umpluse de nenumarate multimi de robi rusi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor si, vai!, cei mai multi dintre ei, pentru a li se usura putin suferinta, s-au lepadat de Hristos si s-au facut musulmani.
Sfantul Ioan insa facea parte dintre acei tineri pe care ii intelepteste cunoasterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Batranetile cinstite nu sunt cele de multi ani, nici cele ce se masoara cu numarul anilor; intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor – o viata fara prihana”. Impodobit deci cu intelepciunea pe care o daruieste Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan rabda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adica – necredincios.
Batut, lovit, scuipat, devenit tinta dispretului ienicerilor din tabara militara ce se afla in Procopie, sfantul raspundea celor ce-l indemnau sa-si lepede credinta ca ar prefera sa moara decat sa cada in acest infricosator pacat. Agai turc i-a spus: „Daca ma lasi liber in credinta mea, iti voi implini cu sarguinta poruncile; daca ma silesti sa-mi schimb credinta, mai degraba iti predau capul decat credinta. Crestin m-am nascut si crestin voi muri”.
Randuit sa ingrijeasca de vite, fericitul Ioan isi intindea intr-un colt al staulului trupul obosit, multumind lui Dumnezeu ca l-a invrednicit a se face urmator al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a se naste intr-o iesle saraca, langa Bethleem. continuare »

In seara zilei de 1 iunie 2010, la invitatia Inalt-Preasfintitului Teodosie, arhiepiscopul Tomisului si decan al Facultatii locale de Teologie, doi dintre cei mai prestigiosi profesori de teologie ai Bisericii Ortodoxe au conferentiat in sala mare a Casei de Cultura din Constanta. Este vorba despre parintele profesor Gheorghios Metallinos de la Universitatea din Atena si de domnul profesor Dimitrios Tselenghidis de la Universitatea Aristotelica din Thessalonic.

Cuvantul profesorului D. Tselenghidis, intitulat „Importanta dogmei in dialogurile pentru unitatea in Hristos cu eterodocsii”, cu adevarat o trambita a invataturii Sfintilor Parinti, e indeajuns ca sa ne faca sa intelegem insemnatatea dreptei credinte pentru viata duhovniceasca si pentru mantuirea sufletelor noastre. (F.O.)

I. Dogmele sfintesc pe cei ce le marturisesc

Cand ne referim la dogme ale credintei, intelegem prin ele acele adevaruri revelate care au fost contestate in anumite momente ale istoriei Bisericii de catre eretici. De aceea, ele au fost formulate cu mare limpezime mai ales de Sinoadele Ecumenice sau de alte Sinoade – adevaruri care au fost acceptate si sunt traite de atunci in mod incontestabil de constiinta dogmatica[1] a madularelor Bisericii. De exemplu, un astfel de Sinod este cel numit „al Optulea Ecumenic”, tinut in timpul Sfantului Fotie cel Mare (secolul al IX-lea), care a condamnat Filioque, precum si Sinoadele care au incuviintat invatatura dogmatica a Sfantului Grigorie Palama despre caracterul Luminii dumnezeiesti si a harului indumnezeitor.

Dogmele credintei se intemeiaza pe Sfanta Scriptura si pe Traditia Bisericii, adica pe Descoperirea in Hristos, si sunt caracterizate atat prin conformitatea lor indiscutabila cu adevarul, cat si prin actualitatea lor neincetata. Din pricina caracterului lor fara de greseala, dogmele Bisericii, cele insuflate de Duhul Adevarului, nu pot fi modificate de nici un factor institutional – cu atat mai mult nu pot fi schimbate de un singur om, oricat de important ar fi. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=8Gei4HjGFuQ]

Cititi si:

• Comandantul Miscarii Legionare, Horia Sima – 18 ani de la trecerea la Domnul
• Horia Sima (+25 mai 1993-2011): Realitatea supranaturala a neamurilor. Marturii din Sf. Scriptura
• Virgil Maxim – Atitudinea fata de Horia Sima in Reeducarea de la Aiud

Horia Sima:

Primele mele relatii la Viena, dupa revenirea de la Budapesta, apartineau corpului ofiteresc din SS… Mai e o chestiune pe care vreau sa o precizez. Nimeni nu-i silea sa intre in armata nationala sau sa mearga la scolile speciale. Toata operatia de recrutare la aceste entitati se baza pe voluntariat. Le stateau deschise alte activitati ale guvernului de la Viena.
Ruperea frontului din Romania si chemarea mea la Cartierul General al lui Hitler a fost o amara deceptie pentru Papanace. Planul lui de a ma elimina de la conducere, prin campania de dezbinare din lagar, nu numai ca n-a reusit in interiorul grupului, prin darza rezistenta a marii majoritati a legionarilor, dar eu ma ridicasem sus de tot din celula de la Oranienburg, in timp ce el zacea neputincios la pamant, sub povara propriilor lui defaimari. Nu tradasem pe Germani si nici testamentul Capitanului, cum sustinea el, de vreme ce eram chemat de inaltele capetenii hitleriste la Rastenburg, pentru a-mi incredinta misiunea sa organizez rezistenta din Romania. A fost teribil momentul pentru Papanace cand a ascultat la Radio cuvantarea mea catre tara, in timp ce el se afla inca inchis la Dachau.

Faptul ca unul de factura lui Constantin Papanace – care pretindea sefia Miscarii inca in Germania fiind in lagar, in detrimentul lui Horia Sima – a dat dovada de o totala lipsa de viziune cand a propus colaborarea cu Hitler si subordonarea ML catre SS-ul german, spune foarte multe asupra legitimitatii succesiunii in Legiune si a pastrarii liniei Capitanului. In fata divagatiilor periculoase ale lui Papanace, Horia Sima s-a simtit obligat sa ia atitudine pentru a pune lucrurile la punct. Iar aceasta atitudine s-a dovedit a fi la inaltimea responsabilitatii ce i-a fost incredintata de suflarea legionara in momentul investirii sale.
Papanace mai sustinea si existenta unui „comunism national”, un comunism cu fata umana adus de regimul lui Ceausescu si chiar un sincer patriotism cu citate nationaliste ale dictatorului si deci… o apropiere intre doctrina ateo-comunista si cea crestin-legionara. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tbUxF8K_Scc]

O rusine-i azi credinta la poporul romanesc
Ca e “dumnezeu” stiinta si dezmatul sufletesc!
S-a uitat credinta sfanta cu traditii stramosesti
Azi la moda-i desfranarea si slujirile trupesti!

Sa te-nchini azi “e rusine”, lumea rade de pacat
Dumnezeu e-nchipuire, fiindca de …ne-am cultivat!
De! Stramosii din vechime nu erau prea cultivati,
Astazi merg sa se inchine numai cei inapoiati!

Azi, cu-atata invatatura, cum sa crezi in Dumnezeu,
Cand cunosti perfect atomul si-i despici nucleul sau!
Azi, cand munca grea cu bratul e facuta de motor,
Azi, cand vezi in casa lumea, privind la televizor?!… continuare »

„Legea educaţiei naţionale”, asumată de guvern şi considerată neconstituţională de Curtea Constituţională, enumeră în articolul 3 „principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior din România”. Sunt 13 principii referitoare la: echitate, calitate, relevanţă, eficienţă, descentralizare, răspundere publică, „garantarea identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi a dialogului intercultural”, autonomie universitară, libertate academică, transparenţă, „independenţa faţă de dogme religioase şi faţă de doctrine politice”, incluziune socială, „centrarea educaţiei pe beneficiarii acesteia”.

Un principiu lipseşte cu desăvârşire: cunoaşterea istoriei şi culturii româneşti. Absenţă cu urmări de durată, când examinăm şi alte articole ale acestei legi.

Într-adevăr, în articolul 4 citim că „educaţia şi formarea profesională a copiilor, tinerilor şi a adulţilor, au ca finalitate principală formarea competenţelor” pentru:

1. „împlinirea şi dezvoltarea personală”;
2. „integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate”;
3. „ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile”.

Rezultă că instruirea şi formarea profesională nu au de fel nevoie de cunoaşterea creaţiei culturale şi a istoriei României, a rostului ţării noastre în această parte a Europei. Formăm noi generaţii fără conştiinţa apartenenţei la România.

Lucrul capătă proporţii la articolul 37, aliniatul 1, care precizează: „În cadrul învăţământului preuniversitar, cu predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română”. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TnRy1jBmRRQ]

(sursa: proromania youtube)

Pelerinii au posibilitatea de a ajunge la locul de pe malul Iordanului, unde traditia spune ca Mantuitorul a fost botezat de Ioan, informeaza Ecumenical News International, citat de „Ziarul Lumina”. De curand, Israelul a securizat zona aceasta prin indepartarea minelor si a sarmei ghimpate amplasate aici in timpul conflictului cu Iordania de acum 40 de ani si care acum impiedicau accesul la acest important loc de pelerinaj pentru crestini.

Localizat in zona militarizata de pe malul vestic al Iordanului, la cativa kilometri departare de Ierihon, situl numit Qasr el Yahud a fost cinstit din secolele IV-V ca locul unde Ioan L-a botezat pe Domnul Iisus Hristos in Iordan.

Sursa: Pelerin Ortodox

Decizia din noiembrie 2010:

Sinodul Mitropoliei Banatului respinge recursul preotului Daniel Crecan, depus din treapta pentru concelebrare cu un cleric apartinand altui cult... Hotararea data de Consistoriul eparhial, dupa doua sedinte de judecata, a fost aprobata de chiriarhul locului, in conformitate cu legiuirile bisericesti si prin urmare, a fost emisa decizia pedepsirii disciplinare cu „depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a savarsi vreo lucrare sacra, fara pierderea calitatii de preot, cu putinta de a fi intrebuintat in administratia bisericeasca”, la care se adauga „interdictia de a purta, pentru totdeauna si in orice imprejurare, reverenda preoteasca, vesmintele liturgice, precum si orice alt insemn clerical, incepand cu data de 1 noiembrie 2010”.

Insa tot episcopia de Caransebes ne anunta urmatorele:

In data de 15 aprilie 2011, in orasul Bocsa, parohia „Pogorarea Duhului Sfant”, a avut loc un eveniment cultural de mare insemnatate pentru parohie. Cu sprijinul Primariei Bocsa si avand ca organizator principal al evenimentului, Bibilioteca Oraseneasca „Tata Oancea”, s-a desfasurat Simpozionul „150 de ani de la nasterea lui Nicolae Iorga si 130 de ani de la nasterea lui Mihail Gaspar”. …

Dupa terminarea simpozionului, toti participantii s-au deplasat la casa memoriala „Protopop Mihail Gaspar”, unde a fost dezvelita placa comemorativa in amintirea acestuia, care, cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Episcop Lucian al Caransebesului, a fost sfintita de catre preotul paroh Ciprian Costis, impreuna cu preotul Ioan Vascu de la Parohia Bocsa Vasiova si preotul dr. Daniel Crecan de la Parohia Ghertenis, in prezenta a numerosi credinciosi ai parohiei.

Ortodoxia se confrunta cu noile provocari ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu. La celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a savarsit in biserica patriarhala a Sfantului Gheorghe patriarhul a permis „preotilor” neortodocsi sa rosteasca Evanghelia in limba lor. Unul dintre „preoti” era papistas, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt mentionate numele lor, exista chiar si fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistas al Bisericii Greciei, care a urmarit intreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisa in direct) ne-a spus ca atat clericul papistas, cat si cel armean (amandoi purtau vesmintele „Bisericii” lor) dupa Evanghelie au intrat prin Usile Imparatesti in Sfantul Altar. Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu impreuna-rugaciune cu eretici si participare activa a acestora la slujba ortodoxa. Se vadeste faptul ca ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limita. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic impreuna-rugaciunea cu ereticii. Dispretuieste sfintele canoane si provoaca poporul lui Dumnezeu. (…) Intreaga Biserica Ortodoxa slavofona il contesta, cu exceptia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, multi Mitropoliti ai Bisericii Greciei si multi stareti de manastiri din Grecia il contesta pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din randul Ortodoxiei elenofone, il caracterizeaza drept indarjit in planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” sau si tavalug al sfintelor canoane pe care le afirma formal, dar in realitate le incalca permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncina increderea poporului lui Dumnezeu fata de persoana sa.

Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune in acest sens: daca Patriarhul Ecumenic ar fi avut turma in Turcia este sigur ca ar fi trimis-o in bratele Patriarhiei Moscovei, care doreste sa devina „a treia Roma”, pentru ca in ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se ingrijeste pe de o parte sa „joace” in curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, in declaratiile si actiunile jongleaza cu sfintele canoane.

sursa: Graiul ortodox

Iubitii mei, va voi vorbi simplu, ca sa ma intelegeti toti. Dar oare vor exista urechi care sa auda? O profetie zice ca vor veni vremurile in care oamenii isi vor astupa urechile ca sa nu auda adevarul lui Dumnezeu (II Timotei 4, 4). Cu nadejdea ca ma veti auzi indraznesc sa vorbesc.

* * *

Nu stiu daca ati fost atenti la evanghelie. Vorbeste despre o femeie pacatoasa, care a crezut in Hristos. Aceasta s-a botezat mai apoi, a primit numele de Fotini si in cele din urma a fost martirizata ea insasi, dar si multe rude ale ei. Este sfanta si este sarbatorita nu numai astazi, in Duminica Samarinencii, ci si pe 26 februarie.
„Samarineanca” (Ioan 4, 9) nu este numele ei, ci inseamna locul obarsiei ei. Dupa cum unei femei care este din Macedonia ii spunem machidoanca, asa si aceasta se numeste samarineanca, deoarece provenea din Samaria, o regiune din Palestina, mai sus de Ierusalim, cu capitala in cetatea Samaria. Locuitorii ei au crezut la inceput in Dumnezeul cel Adevarat ca si iudeii, insa mai pe urma au amestecat religia cea adevarata cu obiceiurile si traditiile idolatre, si astfel si-au schimbat religia.
Atentie! Pentru ca si noi crestinii mai tineri care avem unica religie adevarata, am amestecat sfanta noastra credinta cu obiceiuri idolatre. Un astfel de obicei este de pilda carnavalul de la lasatul secului de carne. Carnavalul nu este un obicei crestin, dansurile nebunesti, chefurile si distractiile; sunt idolatre. Se amesteca uleiul cu apa? Nu. Tot asa nu poti sa amesteci si credinta noastra cu idolatriile. Asadar, religia samarinenilor era una falsificata si de aceea iudeii o dispretuiau. continuare »