† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

[wpvideo ga9ZbquG]

sursa: Pelerin ortodox

Sursa: Pelerin ortodox

Invataturile crestine spun ca mandria este unul dintre cele mai mari pacate. Odata savarsit, mai putem fi totusi iertati? Vei afla in cele ce urmeaza!
Scrierile bisericesti ne vorbesc despre cele sapte pacate pe care suntem chemati sa invatam cum sa le evitam. Mandria este primul si cel mai greu. Din trufie se nasc invidia, iubirea de bani si multe altele.
Ingerii decazuti sunt primele suflete care au pacatuit in fata lui Dumnezeu din mandrie si prin revolta. Acestia au gresit constient, de aceea caderea lor a fost definitiva.
Smerenia, leacul patimilor sufletului
Nu-i om sa nu fi pacatuit din mandrie, spun sfintii parinti. Laudarosenia sau aroganta sunt pacate care ne trimit dincolo de cele sfinte. Dupa Sfantul Nectarie al Eginei, mandria este cea mai rea patima, fiind pricina tuturor relelor.
Ea aprinde conflicte grele si dezbina oamenii. De aceea, Dumnezeu doreste smerenia noastra si nu lauda desarta. „Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta. Fa milostenia ta sa fie intr-ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie”, spune Biblia. continuare »

Potrivit Apostolului Petru, botezul este „fagaduinta cugetului bun catre Dumnezeu” (I Ptr. 3, 21). Cel care se boteaza fagaduieste sa-si traiasca restul vietii cu constiinta curata, tinand toate poruncile Domnului, pe care le primeste in constiinta sa. Curatia sufleteasca este o trasatura a celui botezat. Apostolul Pavel asemuieste stralucirea vietii lui cu stralucirea Domnului inviat: „Ca precum Hristos a inviat din morti prin slava Tatalui, sa umblam si noi intru innoirea vietii” (Rom. 6, 4). Prin botez, omul cel vechi, iubitor de pacat, moare, si invie om nou, ravnitor catre fapte bune. „Asa si voi”, cei botezati, „socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, intru Iisus Hristos, Domnul nostru. Deci sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supuneti poftelor lui; nici sa puneti madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujba pacatului, ci infatisati-va pe voi lui Dumnezeu ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu. Pacatul nu trebuie sa aiba stapanire asupra voastra” (Rom. 6,11-14).

Atena, 27 martie 2011, Pedio Areos si Piata Syntagma:

Un nou protest impotriva actelor de identitate biometrice

Pr. Nektarios Moulatsiotis

Zeci de mii de oameni din multe parti ale Greciei au raspuns la apelurile Comisiei Panelene a Clericilor si Laicilor pentru Lupta impotriva Cardului Cetateanului si s-au adunat duminica, 27 martie 2011, in Pedio Areos, dupa care au mers in mars pasnic catre Parlamentul Elen. Estimarile cele mai modeste vorbesc de cel putin 30.000 de manifestanti, in timp ce Parintele Nektarios Moulatsiotis, presedintele acestei Comisii de Lupta impotriva Cardului Cetateanului, a anuntat prezenta a 100.000 de oameni. Importanta insa nu are atat numarul participantilor, cat prezenta dinamica a oamenilor, atat in discursurile tinute la Pedio Areos, cat si in marsul catre Parlament.

continuare »

Apostolul Pavel spune ca israelitenii, trecand marea, s-au botezat in ea (I Cor. 10,2). Acest botez le-a slujit ca despartire de Egipt. La randul sau, Apostolul Petru graieste: „Iar aceasta mantuire prin apa inchipuia botezul, care va mantuieste astazi si pe voi” (I Ptr. 3, 21). Si botezul nostru ne mantuieste si ne slujeste ca zid despartitor intre intunecatul taram satanic al pacatului si lumii si lumina vietii in Hristos. Cel botezat se rupe de toate nadejdile si reazemurile pamantesti si traieste in acest veac ca intr-o pustie, fara a se lega de nimic. Inima lui nu este pe pamant, inima lui este in veacul celalalt. Tot ce este aici il atinge in treacat, asa incat cel ce are femeie e ca si cum n-ar avea, cel care cumpara ca si cum n-ar stapani, si indeobste oricine se foloseste de aceasta lume – ca si cum nu s-ar folosi deplin (I Cor. 7,30).

„Din inima ies ganduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sant care spurca pre om.” (Mat. 15:19)

1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tau, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necrestinati a caror inima, din pricina pacatului stramosesc si pacatului lor, se preschimbase in izvor nu al vietii, ci al mortii si a toata putreziciunea.
2. Inima este un izvor, iar gura este un rau. Iar ca asa stau lucrurile da marturie Atoatestiitorul, Care in trup a umblat pe pamant, cu aceste cuvinte: Din prisosinta inimii graieste gura. (Mat. 12:34) Asadar, limba noastra este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sant in inima, aceleasi cuvinte-s si pe limba; si ce uraciune e in inima, aceeasi uraciune-i si pe limba. Ceea ce se afla in inima se varsa si se prelinge pe buze.
3. Adanca e inima omului, zis-a prorocul. O, Doamne, cat de adanca e inima omului! In inima omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu, Dumnezeul nostru, o poti cuprinde. Si curatia ingerilor si necuratia iadului isi poate gasi locul in inima omului. Barometrul inimii omului are insemnate toate gradatiile, de la talpa iadului pana in taria cerurilor.
4. De aceea s-a zis: Mai inainte de toate cele ce se pazesc, pazeste-ti inima, caci din ea izvoraste viata. Izvoraste viata daca o pazesti; iar, de nu o vei pazi, va izvori toata uraciunea.
5. Si una, si alta. Asadar, pazeste si pastreaza izvorul vietii din tine, ca sa nu se tulbure. Tu esti botezat, si botezul e mare lucru. Esti imbaiat in apa si in duh. Fiul lui Dumnezeu s-a pogorat si te-a imbaiat, precum o maica isi imbaiaza pruncul murdar. El a curatit inima ta si a facut-o izvor al vietii. Si tu, ce faci? Oare nu esti fara de minte cand pacatuiesti? Oare prin pacat nu preschimbi izvorul vietii intr-un izvor al mortii?
6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea esti, cat de bine este pentru om a-si preda inima in mainile Tale decat a o calauzi cu propriile maini! Cu adevarat primejdios lucru este pentru om a-si calauzi inima cu muritoare maini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai stiut asta. Iar Tu, indata ce i-ai daruit omului inima – aceasta nemarginita si tainica minune! – parinteste l-ai sfatuit: Fiule, da-mi inima ta! Adica, intoarce dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
7. Multi vorbesc despre voia sloboda a omului. Sant oameni slobozi intru bine, iar altii slobozi intru rau. Slobod intru bine este cel ce isi preda libertatea celui mai slobod, adica Celui ce este cel mai slobod, ca sa o foloseasca spre bine. Slobod intru rau este cel ce vrea sa foloseasca singur libertatea sa, si atunci, fara sa bage de seama, o preda Tiranului, celui ce este cel mai lipsit de libertate.
8. Oare nu ai vazut vreun copil caruia maica i-a dat cutitul sa taie paine, si copilul tine cutitul, iar mama tine cutitul copilului? Asa, de fapt, mama e cea care taie cu cutitul, chiar daca copilului i se pare altminteri. Daca copilul impinge mana mamei, atunci nu va taia painea, ci se va taia pe sine. Oare nu este aceasta chipul libertatii omenesti? Oare nu este pilda despre cei slobozi intru bine si cei slobozi intru rau? continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=O5heYLKpP_I]

Din emisiile estimate de IRSN, Meteo Franta a simulat dispersia de emisii radioactive pe distante mari, proiectate pana in data de 26 martie.
In conformitate cu aceasta simulare, emisia de gaze ar fi ajuns in Statele Unite pe 16 sau 17 martie. Aceasta predictie este in concordanta cu prezenta in aer, dupa cum a raportat pe site-ul sau Agentia pentru Protectia Mediului (USEPA), a urme de iod radioactiv si cesiu, in data de 18 martie, in Sacramento – California. Valorile masurate au fost cuprinse intre 0.165 de mBq/m3 si 131, 0.03 mBq/m3 de iod, 132 si 0.002 mBq/m3 de cesiu 137.
Poluantii radioactivi eliberati in aer, au ajuns apoi in Antilele franceze la 21 martie si Saint-Pierre si Miquelon in 23 martie.
Europa a fost la randul ei afectata intre 22 si 23 martie. In Franta, in special dupa 24 martie urme de particule radioactive ar putea fi prezente in aer la niveluri foarte scazute, care ar trebui sa fie de ordinul a mBq/m3 maxim.
Cum era de asteptat, din emisfera sudica nu este afectata in mod semnificativ de acest dispersarea scara larga.
Nivelurile de concentratie in aer asteptate in America si Europa sunt prea mici pentru a prezenta un risc pentru sanatatea umana si pentru mediu, chiar daca se va intinde pe durata a mai multor luni.

Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de Sine si sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie, le-a grait Domnul ucenicilor Sai, chemandu-i inaintea Sa, precum am auzit astazi in Evanghelie (Marcu 8, 34).

Iubiti frati! Si noi suntem ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiindca suntem crestini. Si noi suntem chemati inaintea Domnului in aceasta sfanta biserica pentru a asculta invatatura Lui. Stam inaintea fetei Domnului; privirile Lui sunt atintite asupra noastra, inaintea Lui sunt descoperite sufletele noastre; gandurile noastre de taina si simtamintele noastre ascunse sunt aratate Lui. El vede toate planurile noastre; El vede faptele drepte si gresalele facute de noi din tineretile noastre; vede toata viata noastra, atat trecuta cat si viitoare; cele nefacute inca de noi sunt deja scrise in cartea Lui. El vede dinainte ceasul mutarii noastre in nemasurata vesnicie si ne vesteste pentru a noastra mantuire porunca Lui cea atotsfanta: Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de Sine si sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie.

Prin puterea credintei vii sa inaltam catre Domnul ochiul nostru gandit – si-L vom vedea! Il vom vedea pe El, Pretutindenea Fiitorul – Care este de fata aici, impreuna cu noi. Sa deschidem inima noastra, pravalind de la intrarea ei greaua piatra a invartosarii; sa ascultam, sa privim, sa primim, sa ne insusim invatatura Domnului nostru. Ce inseamna lepadarea de sine? Lepadarea de sine inseamna sa parasesti viata pacatoasa. Pacatul, prin mijlocirea caruia s-a savarsit caderea noastra, a cuprins intreaga noastra fire in asa chip ca ni s-a facut ca si cum ne-ar fi firesc: lepadarea de pacat s-a facut lepadare de firea noastra; lepadarea de firea noastra este lepadarea de sine. Moartea vesnica, ce a lovit sufletul nostru, s-a prefacut pentru noi in viata. Ea cere hrana sa – pacatul, desfatarea sa – pacatul: prin mijlocirea acestei hrane si a acestei desfatari, moartea vesnica sprijina si pastreaza stapanirea sa asupra omului. Insa omul cazut socoate sprijinirea si cresterea in el a stapanirii mortii crestere si sporire a vietii. Astfel, cel molipsit de boala ucigasa e stapanit de cerinta silnica a bolii si cauta mancaruri care sporesc boala – le cauta ca pe mancarea cea mai de trebuinta, ca pe o desfatare de care este neaparata nevoie si cat se poate de placuta. Impotriva acestei morti vesnice, care se infatiseaza drept viata omenirii bolnave de caderea ei infricosatoare, Domnul rosteste osanda Sa: Cine voieste sa mantuiasca sufletul sau sporind in el viata caderii, altfel spus moartea vesnica, pierde-l-va pe el: iar cine-si va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie omorand in sine poftele pacatoase si lepadandu-se de indulcirea cea pacatoasa, acela il va mantui pe el (Marcu 8, 35). continuare »

In gradina Ghetsimani
Sa nu credeti ca doar pe Cruce a rabdat Domnul suferinte de nedescris, chinuri cumplite. Chinuri si mai cumplite au inceput in gradina Ghetsimani, la lumina lunii. Cum Il mai sfasia durerea pe Mantuitorul! Cat de fierbinte S-a rugat Tatalui Sau: Parintele Meu! De este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti (Mt. 26, 39)! Poate ca oamenii obraznici se vor gandi: „Ce lasitate! De a cerut Tatalui ca paharul patimirilor sa il ocoleasca, daca pentru aceste patimiri a venit in lume?” Din pacate, nu toti adancesc ceea ce a trait Domnul in inima Sa atunci. Nu toti stiu de ce a fost atat de chinuitoare rugaciunea Lui catre Tatal Sau. Nu toti se cutremura la gandul ca de pe fata Lui cadea sudoare de sange. Totusi, se cade ca toti sa stie asta – sa stie ca lupta duhovniceasca pe care a trait-o Domnul rugandu-Se Tatalui Sau in gradina Ghetsimani a fost cea mai mare, si totodata cea mai grea si mai cumplita incercare din viata Lui.
Ei bine, de ce au fost atat de infricosatoare suferintele Lui sufletesti, chiar fata de suferintele Lui trupesti? De ce s-a intristat atat de mult Hristos inaintea patimirilor Sale pe Cruce? Ganditi-va: daca vreunul dintre voi ar ajunge sa ia asupra sa pacatele a o suta de oameni si sa dea raspuns pentru ele inaintea lui Dumnezeu, de cata groaza s-ar umple si cat de greu l-ar apasa pacatele straine? Iar Domnul a luat asupra Sa pacatele intregii omeniri. Oare n-ati auzit cuvintele marelui proroc Isaia: Iar El pentru pacatele noastre a fost ranit si pentru faradelegile noastre a patimit; certarea impacarii noastre asupra Lui, si prin ana Lui noi toti ne-am vindecat (Is. 53, 5-6)? Oare nu ati citit ce scrie in prima Epistola a Sfantului Apostol Petru: El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn… prin a Carui rana v-ati vindecat (1 Pt. 2, 24)?
Asadar, inca din gradina Ghetsimani Domnul s-a intristat sub infricosatoarea greutate a pacatelor intregii lumi, pe care le-a luat de bunavoie asupra Sa, pentru care a trebuit saa devina Jertfa inaintea dreptei judecati a lui Dumnezeu, fiindca El – si nimeni altul – putea rascumpara pacatele intregii omeniri. Iata de ce sudoare insangerata picura de pe fruntea Lui, iata de ce S-a chinuit atata Domnul rugandu-Se Tatalui Sau. Putem oare sa ne inchipuim macar chinul acesta? Caci El, ca Om, era Drept, urator a toata nedreptatea si plinitor a toata dreptatea (Mt. 3, 15). Pe deasupra, El, Atoatestiutor fiind, stia si ce vedem noi in zilele noastre, stia ca vor trece veacuri si neamul omenesc Il va uita din ce in ce mai mult, chiar va huli si va defaima numele Lui cel sfant, stia ca la A Doua Sa Venire Fiul Omului de-abia va mai gasi credinta pe pamant (v. Lc. 18, 8). continuare »

Un ordin semnat in anul 2006, de catre fostul ministru al educatiei, Mihail Hardau, a scos din programa scolara teoria lui Darwin, pe motiv ca elevii ar avea prea multe de invatat.

Ordinul a intrat in vigoare abia de anul acesta, iar unul dintre ONG-uri a declansat o ampla campanie pentru reintroducerea in manuale a acestei teorii.
Liderii organizatiei ii acuza pe specialistii din Educatie ca incalca dreptul elevilor la cunoastere, in timp ce “Biserica Ortodoxa Romana” sustine ca teoria lui Darwin este oricum depasita si se poate renunta la ea.
Organizatia a fost surprinsa de rezultatul unui studiu guvernamental de la sfarsitul anului trecut, conform caruia doar 14% dintre elevii romani din clasele VII-XII cred ca omul se trage din maimuta, iar cei mai multi stiu doar de varianta Adam si Eva.

In speranta unei solutionari rapide a cazului, cei care militeaza pentru liberatatea constiintei vor depune la Ministerul Educatiei o scrisoare prin care cer reintroducerea teoriei lui Darwin in liceu, iar daca nici asa nu vor reusi sa rezolve ceva, acestia ameninta cu proteste de strada.

Sursa: descopera.ro

Comentariu: Si totusi este bine ca s-a intamplat si mai imbucurator este faptul ca elevii au fost invatati de catre parinti si bunici adevarul despre facerea omului de catre Atotputernicul Dumnezeu.

A doua zi dupa Buna Vestire a Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, Biserica de demult, prin tipicul Ierusalimului si prin randuiala marelui locas al Sfantului Sava, a hotarat a sarbatori Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil cu cantari de lauda, cinstind pe bunul vestitor de bucurie. Pentru ca se cuvine aceluia a fi cinstit de noi dupa vrednicie, ca cel ce a slujit taina mantuirii noastre, aducand Fecioarei celei fara de prihana vestire despre intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, in preacuratul ei pantece. Pentru ca, daca un imparat pamantesc, printr-un cinstit sol, aduce in cetate vreun cuvant de mila imparateasca, de toti cetatenii se cinsteste mult, cu atat mai mult pe cel trimis de la imparatul ceresc, cu preamilostivul cuvant spre neamul omenesc, cel vestitor de vesnica mantuire, pe Gavriil, cel mai ales voievod al ingerilor, cu datorie este a-l cinsti cu deosebita praznuire. Iar cat este de cinstit acest sol dumnezeiesc, singur si-a spus cinstea sa mai inainte Sfantului Zaharia, zicand: “Eu sunt Gavriil, care stau inaintea lui Dumnezeu, adica mai aproape decat alti ingeri de scaunul lui Dumnezeu”. Si precum la pamanteasca imparatie, pe cat cineva este mai aproape de imparat, si de tainele imparatesti este mai cinstit; asemenea si la cereasca imparatie, sfintii ingeri cei ce mai de aproape stau inaintea lui Dumnezeu sunt vazatori ai tainelor lui Dumnezeu mai incredintati, au mai multa cinste si slava si mai mult stralucesc decat ingerii care sunt in randuielile cele mai de jos.
Sfanta Scriptura spune ca ingerii randuielii celei preainalte sunt mai aproape de dumnezeiasca si neapropiata slava, si intre acestia se afla mai marii voievozi ingeresti, adica ceata Sfintilor Arhangheli. Ca scrie la Sfantul Tobie ca, impreuna cu calatorul lui Tobie, acel tanar a spus ca este inger si a aratat ca este unul din cei sapte arhangheli care stau inaintea lui Dumnezeu. Inca si Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu pe cei sapte ingeri ii pomeneste in cartea Apocalipsei sale, zicand: Har voua si pace de la Cel ce este, a fost acum si vine; cum si de la cele sapte duhuri care sunt inaintea scaunului Lui. Deci, dintre cele sapte, unul este Sfantul Gavriil, care este al doilea dupa Sfantul Mihail. Caci astfel se numara dupa nume: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selatiil, Gudiil si Varahil. Iar de va zice cineva: “De ce n-a trimis Dumnezeu la Preacurata Fecioara pe cel dintai dintre ingeri, pe Mihail, ci pe Gavriil, care este dupa dansul?”, acela sa stie ca toti cei sapte sfinti ingeri mai inalti cu cinstea sunt intre dansii asemenea. Dar cu numarul se incepe de la Mihail si fiecare dintre dansii isi are slujba sa deosebita. Astfel, Mihail este biruitorul vrajmasilor; Gavriil, vestitor al dumnezeiestilor taine; Rafail, tamaduitor al neputintelor omenesti; Uriil este raza a focului dumnezeiesc si luminator al celor intunecati; Selatiil este rugator, pentru ca rugandu-se totdeauna lui Dumnezeu, indeamna pe oameni la rugaciune; Gudiil este slavitor al lui Dumnezeu si isi are slujba de a intari pe oamenii care se ostenesc la orice lucru pentru slava lui Dumnezeu si a le mijloci rasplatire, iar Varahil este datator de binecuvantarea lui Dumnezeu si mijlocitor al dumnezeiestilor faceri de bine. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=yG04hbS0SXI]

Marie bucura-te
Domnul este cu tine.
Binecuvantata esti tu intre femei
Bucura-te Marie.

Ce fel de inchinaciune poate fii aceasta
Cugeta Fecioara tulburandu-se de cuvantul lui.

Nu te teme Marie
Nici nu te mira de chipul meu strain
Si nici nu te spaimanta
Ca Arhanghel si nu om sunt.
Sarpele oarecand a amagit
iar eu iti vestesc acum
Ca vei ramane neatinsa
Si vei naste fiu.

Fa-mi cunoscuta ingere
Puterea graiurilor tale
Ceea ce mi-ai zis acum
Cum, cum va fii?
Si cum voi zamisli prunc
Curata fecioara fiind.
Mai limpede spune-mi acum
Si cum voi fi,
Si cum voi fi
Maica Ziditorului?

Marie bucura-te
Ca iata de acum
Vei fi Imparatului scaun.
Ca iata vei lua in pantece
Si vei naste fiu
Si vei pune numele Lui Iisus.
Acesta va fi mare
Si al Celui prea inalt Fiu se va chema.
Si va imparati intru toti vecii
Si imparatia Lui nu va avea sfarsit.
Bucura-te Marie.

Maria a zis catre inger:
Cum va fi aceasta,
De vreme ce nu stiu de barbat,
Spune-mi?

Duhul Sfant se va pogori peste tine
Si puterea Celui prea inalt te va umbri.
Ca la Dumnezeu nu-i nimic cu neputinta.
Bucura-te Marie.

Graitor de adevar mi te arati,
A zis Fecioara,
Caci de bucurie vestitor te arati.
Iata roaba Domnului,
Fie mie dupa cuvantul tau.
Salasluiasca-n mine Dumnezeu
Caruia cu tine-i strig:
Bine-l cuvantati toate lucrurile Domnului.

Marie bucura-te.
Biserica, usa, rai,
Turturea cu dulce viers.
Bucura-te norusor,
Maica Mielului
Si-a Pastorului cel bun,
Scara, masa si pod.
Bucura-te Marie.

Citisti si: INEDIT: Cuvânt la Buna Vestire, al celui între sfinţi părintele nostru Andrei, episcopul Critului

Partea I [vimeo=https://vimeo.com/21435811]

Partea a II-a [vimeo=https://vimeo.com/21439892]

Frati crestini,

Ne aflam in sarbatoarea Bunei Vestiri, aceasta sarbatoare de primavara. S-a vorbit aseara despre aceasta sarbatoare si astazi la sfanta Liturghie si as vrea sa adaug si eu ceva in seara aceasta. Mai intai as vrea sa va spun ceva despre orasul Maicii Domnului, despre acel Nazaret al carui nume il stim din copilarie (…).

Mai intai, Tara sfanta, aceasta tara a lui Iisus si a profetilor este pe malul Mediteranei, intre Mediterana si Iordan. Are trei provincii: Iudeea, partea de sud, unde este Ierusalimul, Samaria, partea de mijloc si Galileea, partea de nord. in partea de nord, in susul acestei Galilei este muntele Carmei, in care sfantul proroc Ilie a adus jertfa sa faimoasa care nu se poate uita, intr-un moment de mare criza religioasa, in veacul al VIII-lea inainte de Hristos. Deci Carmelul, un podis muntos, cam asa cum este podisul Ardealului, care si iarna are iarba si flori, fiind aproape de Mediterana care trimite caldura ei binecuvantata si asupra acestei regiuni muntoase. Tot in aceasta Galileea, partea de nord a Palestinei, partea catre Iordania de astazi, deci catre rasarit, este marginita de Marea Galileii sau a Ghenizaretului, pe care Iisus si pescarii lui, sfintii apostoli, adeseori o strabateau in lung si in lat. Adeseori vedem pescarii, sfintii apostoli si ai lor, pescuind in aceasta mare care are foarte multi pesti. Si atunci ca si acum, barci strabat in toate sensurile aceasta mare a Galileii care este o mare limpede, insa cu foarte multi curenti, incat adeseori apa se misca, la cea mai usoara adiere a vantului se fac valuri marisoare. Daca este un vant mai puternic, valurile se ridica sus de tot. In acea noapte de neuitat, cand apostolii veneau de dincolo de mare, deci din Iordania de astazi, catre Capernaum, s-a starnit furtuna, incat s-au spaimantat ca se ineaca. Iisus dormea la carma. Si Il scoala pe Iisus: „Doamne, scoala, ajuta-ne, ca pierim”(Mat. 8:25; Mar. 4:38; Lc. 8:24)! Valurile aruncau apa in corabie. Aceasta este Marea Galileii sau Marea Ghenizaretului. In aceasta regiune, un fel de Bucovina a noastra, sunt mai multe orase; orasul principal este Nazaretul. Si mai este un oras, Cana, Cana Galileii, unde Iisus a facut prima minune, unde a schimbat apa in vin.

Nazaretul este un orasel destul de mare astazi. Pe vremea Mantuitorului era micut, era un sat. In cei doua mii de ani de crestinism, acest sat a crescut si are infatisarea unui oras. Este construit pe un fel de amfiteatru. Partea lui de sud este inalta; sus de tot sunt niste paduri care continua acest amfiteatru, incat toate casele de pe aceasta inaltime privesc catre rasarit si toate primesc soarele in fata lor in orice inceput de zi. De acolo de sus se vede in departare muntele Hermonului, de care aminteste psalmistul (Ps. 28:6; 41:8; 88:13; 132:3). Acest munte al Hermonului are aproape toata vremea zapada pe toata creasta lui alba: in mai am vazut zapada pe creasta lui. In acest oras Nazaret acum sunt si blocuri. Partea de sus se cheama Illit Nazaret si in partea de apus a Nazaretului sunt multi romani, insa evrei si rusi, refugiati acolo. In piata din Nazaret am intalnit multi evrei romani. Nu stiam cum sa ma descurc cu limba si aud vorbind romaneste! Sigur, bucuria mea si a oricarui roman. continuare »

Fericesc initiativa fratilor ortodocsi romani pentru pastrarea dreptei credinte, mai ales acum cand politicienii pregatesc terenul pentru venirea in Romania a ereziarhului Papa. Marturisirea dumneavoastra nu va ramane fara roade, la fel cum nici a noastra nu a ramas. Eu personal lupt de ani de zile impotriva ecumenismului si pot spune ca roadele acestei lupte se vad. Dumnezeu ne intareste in lupta noastra buna. Biserica lui Hristos are nevoie de marturisitori astazi, mai mult ca oricand, acum cand mrejele papismului diabolic se intind peste tot in lume prin viclenie, ca sa insele de s-ar putea si pe cei alesi, adica pe crestinii ortodocsi de pretutindeni. Din experienta nostra amara cu venirea Papei in Grecia putem sa va spunem ca multime de demoni au venit impreuna cu el, care din pacate nu au plecat odata cu el, ci au ramas in patria noastra manifestandu-se in Biserica si in societate prin diferite caderi si scandaluri, duhul secularizarii, delasarii si al alterarii credintei lucrand  cu mult mai multa putere.
Duhul sincretist, ecumenisto-papist i-a cuprins pe cei mai slabi, rupandu-i de adevarul Ortodoxiei, creand monstri spirituali care se numesc pe sine ortodocsi dar gandirea lor este alterata de duhul necurat ecumenist. In Teologie acesti demoni se manifesta prin asa numita ‘teologie postpatristica’ in care se spune ca Sfintii Parinti sunt perimati, facandu-L astfel pe  Duhul Sfant care a vorbit prin ei,  mincinos. Nefericita vizita a papei poate fi considerata ca un seism puternic ce a zguduit intreaga societate elina.
Fericesc pe Parintele marturisitor Justin Parvu, strajer neadormit al dreptei credinte, pe care il doare inima pentru neamul sau roman ortodox si il rog sa ma poarte in rugaciunile sale.
Marturisirea de credinta: Spune NU venirii papei in Romania o vom publica in revista noastra teologica Theodromia si in toate celelalte publicatii marturisitoare ortodoxe imediat ce va fi tradusa in limba elina.

Protoprezbiter Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Universitatii Aristotelice din Tesalonic

Petitia poate fi in continuare semnata aici: https://www.petitieonline.ro/petitie/papa_nu_are_ce_cauta_in_romania_-p66477055.html

1. Razboiul se intelege si se explica doar in lumina biblica, fiindca toate razboaiele sunt biblice, stand sub controlul lui Dumnezeu.
2. La crestini, razboiul si pacea depind exclusiv de relatia noastra cu Dumnezeu si cu poruncile Lui.
3. La necrestini, acestea depind de relatia lor cu Dumnezeu si cu legea lui Dumnezeu sadita in constiinta lor si explicata intr-o anumita masura de inteleptii lor.
4. Razboiul placut lui Dumnezeu este razboiul omului cu el insusi, cu patimile si cu viciile lui. Daca omul nu poarta acest razboi cu sine, trebuie neaparat sa poarte razboi cu Dumnezeu si cu oamenii.
5. Pacatele nepocaite, hula, avaritia, curvia conducatorilor si ale poporului atrag pedeapsa razboiului, acesta avand rol pedagogic.
6. Pacea fara Dumnezeu e solul manos al razboiului.
7. Cauzele razboiului sunt in mainile oamenilor, iar efectele in mainile lui Dumnezeu.
8. Pacatele parintilor nepocaite atrag razboaie intre urmasi.
9. Pedeapsa unui popor apostat vine uneori prin popoare de la mare indepartare.
10. Atacatorii, daca nu fac voia Domnului, ci plinesc dorinta lor de a ucide si jefui, pot pierde razboiul chiar daca sunt mai bine dotati.
11. Eliberarea unui popor din grozavia razboiului vine prin pocainta si prin milostivirea lui Dumnezeu.
12. Mantuitorul a dat lumii pacea Sa, insa cei care o vor refuza vor fi batuti cu sabia razboiului pana in vremurile din urma.

Cuvant in Duminica Sfantului Grigorie Palama

Daca, precum va amintiti, in cea dintai Duminica a Marelui Post Sfanta Biserica a praznuit intarirea Ortodoxiei de catre cele sapte Sinoade Ecumenice, in cea de-a doua ea cinsteste pomenirea ierarhului Grigorie Palama, marele aparator al Ortodoxiei. Acesta a trait in al XIV-lea veac, la aproape sase sute de ani dupa ultimul Sinod Ecumenic. A primit o educatie aleasa, fiind apropiat al imparatului din Bizant, dar a parasit curand viata de la curte si s-a retras in muntele Athos, fiindca sufletul lui nazuia spre impartasirea statornica si nedespartita cu Dumnezeu. In zilele lui s-a ridicat hula asupra monahismului si mai ales asupra calugarilor din Athos, care erau defaimati pentru faptul ca-si inchinasera intreaga viata numai slujirii lui Dumnezeu, cugetarii la cele dumnezeiesti si rugaciunii. Sfantul Grigorie i-a infierat cu mare putere pe acesti hulitori, ridicandu-se in apararea monahismului ortodox, in acea vreme s-a ridicat ereticul Varlaam, care propovaduia invatatura gresita ca, schimbandu-Se la fata in muntele Taborului, Domnul Iisus Hristos nu ar fi stralucit cu lumina dumnezeiasca, ci cu o lumina pamanteasca, obisnuita. Sfantul Grigorie la dat in vileag ca eretic, invatand cu tarie ca lumina taborica este dumnezeiasca.
In ziua pomenirii acestui mare ierarh, ca de altfel in toate zilele cand sunt pomeniti sfinti ierarhi, auziti in Evanghelia care se citeste cuvintele lui Hristos: Adevarat, adevarat zic voua: cel ce nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar, iar cel ce intra prin usa este pastorul oilor (In. 10, 1-2).
In ele, toti invatatorii mincinosi si ereticii sunt asemuiti unor hoti si talhari, ce nu doresc sa intre cu smerenie in sfanta credinta pe usa Ortodoxiei, ci nazuiesc sa se furiseze prin alta parte. Singura intrare sfanta si legiuita in dumnezeiasca invatatura e insa una singura, si unul singur este invatatorul nostru – Iisus Hristos (v. Mt. 23, 8), iar noi suntem datori sa urmam doar Lui si nimanui altcuiva. Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va intra, si va iesi, si pasune va afla (In. 10, 9). La aceasta usa El i-a pus ca strajeri ai imparatiei Cerurilor pe sfintii apostoli, in urma carora au primit hirotonia, ca urmasi ai lor, multi alti pastori buni: toti acestia invata oile cele bune, turma lui Hristos, sa asculte de glasul singurului invatator si Pastor, sa mearga dupa Hristos.
Au fost si sunt numerosi conducatori pe care si-i alege neamul omenesc, multi invatatori care arata felurite cai de a trai – insa Domnul Iisus Hristos ne porunceste noua, crestinilor, sa mergem numai dupa El, dupa Pastorul Cel Bun, Care pune sufletul Sau pentru oile Sale (v. In. 10, 11). continuare »

„Fie ca inima ta sa nu pizmuiasca pre cei pacatosi, mai bine fii mereu in frica Domnului.” (Pilde 23:17)

1. Esti om botezat, adica curatit de necuratia dintru inceput si plivit de buruiana cea straveche. Necuratia cea dintru inceput si buruiana cea straveche au izvorat din pacatul cel dintru inceput si stravechi al stramosilor. Oare pretuiesti cum se cuvine mila si prea-marele dar ce ti s-a dat prin botez?

2. Dintr-o cocina murdara, botezul a facut din tine Biserica. Asadar, ce invidie poti avea oare in inima fata de cei ce preschimba iarasi o dumnezeiasca Biserica in cocina murdara? Inima ta sa nu invidieze pe cei pacatosi.

3. Sau daca cuiva i se curata, lumineaza, tamaiaza si impodobeste casa; si acesta, in loc sa tina casa sa in astfel de randuiala, ia lopata si arunca peste usi si ferestre toata necuratia – il vei invidia, oare, sau il vei plange?

continuare »