In atentia ierarhiei aparate de ric-ari:

Cea de-a cincea biserica de gheata construita in “tinutul de clestar” de la Balea Lac, in Masivul Fagaras, a primit binecuvantarea preotilor luni, 24 decembrie. Ineditul lacas de cult, singurul de acest fel din aceasta parte a Europei, a fost edificat in imediata apropiere a Hotelului de Gheata, dupa aproape trei saptamani de munca.
Slujba de sfintire a Bisericii de Gheata a fost oficiata de preotii ortodocsi Ioan Chidu, Mihaiu Resiga (Parohia Avrig 3), Liviu Mujat (Parohia Oprea- Cartisoara) si Constantin Avram (Parohia Glamboaca), Stefan Ioan Crisan (Biserica Greco-Catolica, Parohia Bradu), Michael Stefan Reger (Biserica Evanghelica, Parohia Carta) si Oscar Raicea (Biserica Romano-Catolica, Biserica Romano-Catolica Sibiu), numarul preotilor prezenti fiind cel mai mare inregistrat vreodata la evenimentele de aici. Si in ceea ce priveste numarul de turisti participanti la ceremonie, s-a stabilit un adevarat record (au fost prezenti peste 50 de turisti), foarte multi dintre acestia sosind la Balea Lac in mod special pentru a lua parte la acest eveniment deosebit (un grup de 30 mici scolari sibieni, alaturi de invatatoarele lor). Cei mai multi dintre participanti au asistat pentru prima data la o slujba oficiata intr-o biserica de gheata, si au fost cu adevarat impresionati de acest moment.
La fel ca si anul trecut, slujba de sfintire a fost, de fapt, o imbinare a mai multor slujbe diferite, cei sapte preoti prezenti prezentand serviciile religioase potrivite si permise pentru un asemenea eveniment de randuielile si canoanele fiecarei biserici. Slujbele au fost oficiate in limbile romana si germana.
Biserica de Gheata de la Balea Lac promoveaza ecumenismul si este deschisa, in mod gratuit, oricarui doritor, indiferent de religie sau orientare.

Biserica de Gheata poate gazdui diverse evenimente, dar pentru toate acestea este nevoie de programare. In sezoanele trecute, la bisericile de gheata construite la Balea Lac au fost oficiate doua botezuri, o cununie religioasa si mai multe slujbe sau momente de rugaciuni.
Biserica de Gheata si Hotelul de Gheata sunt principalele obiective ale Proiectului de Marketing Turistic “Hotel of Ice- Balea Lac”.

sursa: tribuna.ro

Sfantul Sinod Ecumenic al VI-lea, care a fost convocat in anul 680 d.H. (noiembrie) in Palatul Trulan din Constantinopol, a fost rezultatul a 50 de ani de divergente teologice si ecleziastice (secolul VII) asupra temei daca Dumnezeul-Om Hristos, desavarsit Dumnezeu si desavarsit Om, intr-un singur Ipostas (o singura Persoana), are doua lucrari si doua vointe sau doar o lucrare si o vointa.

Sinodul Sfintilor Parinti a condamnat hristologia monotelitilor, adica a celor care sustineau ca Hristos are doar o singura vointa si o singura lucrare, pentru ca aceasta hristologie nu era decat „o reinfatisare” mascata a ereziei monofizismului deja respins si condamnat (in cadrul Sfantului Sinod al IV-lea Ecumenic din anul 451 d.H.). Sinodul al VI-lea a indreptatit substantial teologia si stradaniile Sfintilor Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, si Maxim Marturisitorul impotriva ereziei monotelismului si a dogmatizat:

Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662), mai intai egumen al Manastirii Hrisopolei de langa Constantinopol, s-a luptat pentru Ortodoxie vreme de multi ani fara vreun sprijin bisericesc „mai inalt”, in timp ce patriarhiile Rasaritului si Roma primisera erezia sub presiunea imparatului monotelit Constant al II-lea (641-668). Sfantul Maxim a strabatut pamantul si marea, de la Constantinopol pana la Roma, unde a avut o contributie decisiva in Sinodul din Lateran (649 d.H.) impotriva monotelismului, convocat de ortodoxul papa Martin (649-655). Sfantul Maxim a fost arestat si a murit in exil in Laziki. Cand era judecat, patriarhul eretic Petru al Constantinopolului i-a spus sa se uneasca cu Biserica Universala, care acceptase erezia, Sfantul Maxim i-a raspuns:

Dusmanii Ortodoxiei, patriarhii eretici ai Constantinopolului, Serghie (610-638), Pir (638-641, 654), Pavel al II-lea (641-653) si Petru (654-666), patriarhii eretici Macarie al Antiohiei (650-685) si Chir al Alexandriei (630-642), ereticul papa al Romei Honorius (625-638) si Stefan, Polihronie si Constantin au fost anatematizati de catre Sfantul Sinod al VI-lea. Patriarhul Serghie, condamnat ca eretic, era cel care, odinioara, purtand icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe zidurile Constantinopolului, salvase cetatea de arabi si de persi, pe cand imparatul Herakleios se afla intr-o campanie in Persia (626). Cu aceasta ocazie a fost alcatuit Imnul Acatist (Acatistul Buneivestiri) catre Nascatoarea de Dumnezeu.

Sfantul Maxim, singur impotriva intregii „biserici oficiale”, a fost conform marturiei istoricilor „prea mare teolog, care a pecetluit prin taria sa luptatoare si prin bogata sa contributie scriitoriceasca recursul teologic al ereziei monotelite”; de asemenea, „este greu sa se gaseasca un alt teolog care sa fi influentat mai mult mersul teologiei elin-ortodoxe in afara lui”.

Monotelismul si monergismul constituie componentele teologiei actualilor monofiziti „moderati” (severieni), adica a monofizitilor copti (din Egipt), a armenilor, etiopienilor, siro-iacobitilor si a indienilor din Malabar. Din nefericire, dialogul teologic contemporan din 1990 incoace, a ajuns la concluzia contrara Sinoadelor Ecumenice ca monofizitii mai sus mentionati sunt ortodocsi si ca Sfintii Parinti nu i-au inteles (i-au rastalmacit).

Proclamarea dogmei despre cele doua vointe si doua lucrari in Hristos de catre Sinodul al VI-lea Ecumenic, ii condamna de asemenea (implicit) si pe ereticii latini („biserica” romano-catolica papala), care cateva veacuri mai tarziu (secolul XIV), prin gura teologilor lor scolastici si ev-medievali si a filozofilor antipalamiti si anti-isihasti din Rasarit, aveau sa nege existenta lucrarii firesti in Dumnezeu, contrar Sfintilor Parinti de la Sinodul al VI-lea Ecumenic si intregii invataturi a Bisericii.

Condamnarea papei Honorius de catre un Sinod Ecumenic demonstreaza clar ca din punct de vedere ecleziologic este o minciuna inadmisibila mitul teologic al papilor despre „infailibilitatea” papei.

Opera legislativa (editarea Sfintelor Canoane) a Sinodului al VI-lea Ecumenic, precum si a celui de-al V-lea (553 d.H.) a completat-o Sinodul Ecumenic al cinci-saselea (Constantinopol, 691 d.H.).

traducere din neo-greacă de ieromonahul Fotie;

sursa: https://www.impantokratoros.gr

O figura harismatica, care si-a lasat o adanca si luminoasa pecete pe istoria Bisericii, este impusa cu o deosebita actualitate de catre calendarul sarbatorilor acestei luni. Este Sfantul Marcu Evghenicul, antiunionistul. In zilele noastre, in care miscarea ecumenica l-a nelinistit pana si pe cel mai simplu om si se prezinta de-acum nu numai in haina bisericeasca, ci si intr-una surprinzator de sociala, nimic nu este mai interesant, dar si mai credibil decat sa ascultam mesajul celui care a fost odata protagonist in aceste evenimente si caruia dupa veacuri i s-a dat dreptate.

Sub titlul: Rugaciune si cooperare practica pentru unitatea crestina, suntem anuntati de catre Patriarhie ca si anul acesta va avea loc Saptamana de rugaciune impreuna cu ereticii: papistasi, luterani, anglicani, calvini si greco-catolici. Toti acestia sunt considerati crestini. Dar a fi crestin inseamna a avea drept cap al Bisericii pe Hristos, de a cinsti pe mama Sa, Sfanta Fecioara Maria si nu in ultimul rand de a marturisi Simbolul Credintei, asa cum a fost stabilit de Sfintii Parinti. In plus avem sfintele Canoane ortodoxe care interzic intrarea ereticilor in biserica ortodoxa si intrarea ortodocsilor in lacasurile lor de cult, ce se mai numesc si sinagogi ale satanei. Ereticii trebuie primiti in Biserica, doar dupa ce s-au lepadat de erezia lor si au acceptat Unicul Botez valid, in numele adevaratei Sfinte Treimi, Botezul ortodox. Dupa cum ne zice si Sf. Apostol Pavel:

Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre; Este un Domn, o credinta, un botez (Efeseni 4:5)

Pai de unde putem noi zice ca si acesti eretici au credinta, sau ca sunt in acelasi Duh, cel crestin si ca fac parte din acelasi trup? Ori noi, ori unul din ei? Deci ar insemna sa ne lepadam de credinta noastra ca sa-i putem considera si pe eretici crestini si ca ei au botez si alte sfinte taine. Trebuie sa marturisim ce au marturisit Parintii Bisericii si sa nu avem partasie in niciun fel cu cei ce blasfemiaza numele Domnului, dusmani ai lui Dumnezeu numindu-se.

Referitor la tema din acest an se observa clar tendinta de a se ajunge la acelasi potir, al impartasirii impreuna, dupa cum pe parcursul anilor s-a ajuns sa fie recunoscut si botezul, si preotia ereticilor. Finalul, daca noi il vom accepta, va fi disparitia Ortodoxiei din tara noastra si implicit a noastra ca neam. Sa nu fie!

Cinste acelor ierarhi care nu vor face in bisericile pe care le pastoresc, aceste apostate rugaciuni; iar celor ce vor tine aceste rugaciuni, anatema Sfintilor Parinti se va abate asupra lor. Asemeni si credinciosilor care vor participa sau nu la aceste faradelegi.

Sa marturisim impreuna cu Sfantul Marcu Evgenicul: „Credinţa noastra este dreapta marturisire a Sfintilor Parinti ai nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne înfatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosenie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. In materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia”.

UPDATE: Un cititor ne-a transmis ideea de stabili o ora de citire a Psaltirii pentru izbavirea oamenilor de erezie, rataciri, secte si ecumenism si intoarcerea lor la dreapta credinta. Consideram ca e de ajuns ca fiecare sa citeasca cand poate, numai sa ceara Sfintilor, Maicii Domnului si Domnului Hristos izbavirea de ecumenism, erezia ereziilor.

Mihai Eminescu – 161 de ani de la nastere

Aducem un prinos de recunostiinta marelui poet national, care si-a iubit indeosebi credinta stramoseasca, dar si tara sa frumoasa. Iata ce spunea marele roman despre Biserica neamului in lupta cu apostaziile straine de aceste taramuri, dar straine si de Dumnezeu:

Biserica ortodoxa a Rasaritului a luat la romani o forma deosebita de aceea a altor Biserici; ea nu e numai o comunitate religioasa, ci totodata nationala. Bizantul a avut veleitati de papism, Biserica ruseasca are veleitati periculoase de cezaro-papism, de intindere a legii prin mijlocul sabiei pentru augmentarea puterii statului; la romani ea a fost din capul locului o comunitate religioasa care imblanzea prin iubire inegalitatile sociale si care facea pentru oameni o datorie din ceea ce, in lumea moderna e un drept. Liniamentele organizarii democratice a Bisericii romane se arata ab antiquo inca. Stand cu alte Biserici in legaturi formale, nu de subordinatie, ea a inlocuit la romani, in timpii cei rai, organizatia politica si economica. Astfel intampinam in orasele mari biserici cari apartineau fiecare la cate o breasla, iar in Ardeal vedem ca ea a devenit totul pentru romani: ea organizeaza si intretine invatamantul primar, cel secundar clasic, ba chiar si cel real al poporului. Preotul de acolo n-a invatat numai canoanele, ci si disciplinele economiei de camp; el e invatator si sfatuitor in interesele morale si materiale, ba chiar in cele juridice, ale poporenilor sai. continuare »

Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care intareste Sfantul Botez dat de la Dumnezeu, dar leapada botezurile ereticilor care se fac in alt chip[1]

Dintre multele mijloace prin care ne invrednicim de mantuire si care se succed si se leaga  unul de altul ca o scara (fiindca toate privesc catre acelasi tel) cel dintai este Botezul, cel predat de Dumnezeu sfintitilor apostoli, de vreme ce fara el celelalte sunt nelucratoare.

De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (In. 3: 5);

Botezul ortodox

caci trebuia neaparat ca, de vreme ce cea dintai nastere il aduce pe om in viata aceasta muritoare, sa fie gasita o alta nastere si un chip [de nastere] mai tainic care sa nu-si aiba inceputul in stricaciune, nici sa se sfarseasca in stricaciune, prin care sa ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hristos, Intemeietorul mantuirii noastre. Ca apa botezului cea din colimvitra are rolul de pantece, si nastere primeste cel nascut, cum zice Gura de Aur[2]; iar Duhul Care se pogoara in apa are rolul lui Dumnezeu, Care plasmuieste fatul; si dupa cum Acela, dupa punerea in mormant, a treia zi a revenit la viata, tot asa, cei ce cred, fiind cufundati in apa, in loc de pamant, prin cele trei cufundari inchipuiesc in sine harul invierii cel de a treia zi, apa fiind sfintita prin pogorarea Preasfantului Duh, asa incat trupul sa fie luminat prin apa vazuta, iar sufletul sa ia sfintire prin Duhul cel nevazut. Caci dupa cum apa dintr-o oala se impartaseste de caldura focului, asa si apa din colimvitra, prin lucrarea Duhului, se preface in putere dumnezeiasca, curatind si invrednicind de infiere pe cei astfel botezati, dar pe cei initiati [botezati] in alt chip aratandu-i necurati si intunecati in loc de curati si infiati.

Asadar, pentru ca deja mai inainte cu trei ani s-a ridicat problema daca sunt primite botezurile ereticilor care vin la noi [la ortodoxie], savarsite in afara predaniei sfintilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti si in afara obiceiului si randuielii Bisericii sobornicesti si apostolesti, noi, prin dumnezeiasca mila fiind crescuti in Biserica Ortodoxa si urmand canoanelor sfintitilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti, si cunoscand ca Biserica noastra sfanta, soborniceasca si apostoleasca este singura si unica [Biserica], si [la fel] Tainele Ei, prin urmare si dumnezeiescul Botez, primim tainele ereticilor, cate sunt savarsite nu precum Duhul Sfant a randuit sfintitilor Apostoli si precum Biserica lui Hristos face pana astazi, ci fiind gaselnite [inventii] ale oamenilor stricati, [le primim deci] ca intrutotul neobisnuite si le stim straine de intreaga predanie apostolica, si de aceea le lepadam prin hotarare obsteasca. Si pe cei dintre ei care vin la noi ii primim ca nesfintiti si nebotezati, urmand Domnului nostru Iisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Lui „sa boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Mt. 28: 19), si sfintitilor si dumnezeiestilor Apostoli, care randuiesc a-i boteza pe cei ce vin [la credinta] prin trei afundari si ridicari, si la fiecare afundare a chema un nume din Sfanta Treime[3], si sfintitului si intocmai cu apostolii Dionisie, care zice: continuare »

Problema existentei a doua mitropolii ortodoxe in Basarabia nu ar fi atat de grava daca intre slujitorii lor ar exista comuniune, asa cum exista intre patriarhiile de care apartin. Dar cine are interesul sa intretina aceste conflicte, daca nu indracitii de politicieni si agenti KGB, CIA, SIS, MOSAD care tot una sunt, infiltrati pana si in sfintele altare. Poate unii, din rautate si invidie, nu au inteles strategia parintelui Savatie Bastovoi de a aduce la lumina planurile “kgb-istilor”, “serghianistilor” si de a-i determina sa recunoasca, spre rusinarea sinodului BOR, sfintenia marturisitorului Valeriu Gafencu, fie asta doar prin vorbe.  In alta ordine de idei, “serghianismul” nu mai exista decat in mintea exaltatilor stilisti schismatici, care nu recunosc Harul in Bisericile oficiale, ce au comuniune cu Biserica ex-serghianista. Despre acestia scrie si Sf. Ioan Maximovici si Parintele Serafim Rose ca unii ce nu se afla pe calea cea dreapta a mantuirii, ci prin radicalitatea lor feroce s-au rupt singuri de la Biserica Mama. Mai presus de a fi romani, noi suntem crestini ortodocsi. Natiunile au importanta lor, dar daca, Doamne fereste, natia romana isi va pierde credinta cea dreapta, atunci e de preferat sa avem partasie mai degraba cu rusii, sau orice alt neam cu adevarat ortodox. Noi nu imapartim Biserica in bisericute, ci Biserica lui Hristos este una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca; nu este o institutie pamanteasca, ci una dumnezeiasca. Prin trairea noastra ortodoxa curatim sangele neamului intreg, si nu prin monitorizarea spionilor kgb-isti. Inteleg, sunt situatii cand e nevoei sa ridici palma sau condeiul. Dar este oare viata Sfantului Valeriu Gafencu pricina de o asa dezbinare si gazetareala? Oare suntem noi in masura sa hotaram de care biserica trebuie sa fie canonizat?  Noi avem datoria sa ne rugam pentru canonizarea lui de catre Biserica Ortodoxa, fie ca e romana, fie ca e rusa, fie ca e greaca…, desi cu totii ne-am dori ca Biserica Romana sa aiba aceasta cinste, ce i se cuvine. De altfel politrucii au intrat nu doar in altarele rusesti, ci si in cele romanesti, cu sortulet cu tot.

Pe de alta parte consider ca doar naivii pot crede ca Biserica Rusa ar dori canonizarea vreunui martir ce a facut parte din Miscarea Legionara. Cuvintele Vladicai Vladimir vor ramane doar pe youtube… In inregistrarea de mai jos vedeti cum un “subaltern” al sau afirma ca mitropolitul Petru a fost hirotonit de patriarhul Alexei al II-lea, mitrop. Daniel Ciubotea, deci si de Moscova si de Bucuresti. Deci cum ramane? KGB anti KGB? Stie CIA raspunsul…

UPDATE: PRIVITI MAI JOS CU CINE SE INFRATESC CEI CARE LAUDA NOUL MODEL DE CALENDAR

1. Consideratii generale

Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice:

Argumentarea ca in calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barata cu doua linii rosii, ci exista o continuitate intre duminica si luni, pentru a sublinia adevarul din Sfanta Evanghelie ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat in prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa sambata…” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea  exista intre sambata si duminica  si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).

Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:

,,Legatura dintre Cruce si Inviere se constata atat in cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe cat si in felul cum ea infatiseaza in iconografia ei Rastignirea si Invierea Domnului”[2];

,,Sfanta si Marea Sambata ca zi a legaturii dintre Moartea si Invierea Domnului are o profunda semnificatie pentru viata Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sambetelor in care se afla pomenirea mortilor si arata ca toti cei dragi ai nostri adormiti intru Hristos sunt in asteptarea Invierii si ca in mijlocul suferintei si al durerii pricinuite de moartea lor, licareste totusi speranta biruintei vietii asupra mortii’’[3];

,,Duminica Invierii insa arata ca sambata nu este ultima zi a existentei si ca deci nu moartea este ultimul cuvant asupra adevarului omului ci viata vesnica’’[4].

Cu toate ca „nu se schimba nimic in calendarul crestin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniaza adevarul ca duminica, ziua Domnului, adica ziua Invierii Lui din morti, este ziua de sarbatoare care ne daruieste lumina pentru toata saptamana, ca noi sa traim viata in lumina Invierii lui Hristos si sa ne pregatim pentru invierea noastra”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata doar cateva argumente teologice: continuare »

Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca “sanatoasa”, va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu? continuare »

Patimirea Sfantului Sfintitului Mucenic ISIDOR si a celor saptezeci si doi de impreuna-nevoitori, martirizati alaturi de el in Tartu de catre romano-catolici in anul 1472

Marele Cneaz Iaroslav cel Intelept, botezat Gheorghe sau Iurie, a fost fiul Sfantului Mare Cneaz Vladimir. In anul 1030, el a preluat controlul unei regiuni la vest de Novgorod si Pskov, care era locuita de estonieni. Acolo pe malurile raului Omovzha (sau Embakh) el a intemeiat un oras si a construit o biserica pe care a inchinat-o ocrotitorului sau: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. In Rusia, acest oras a devenit cunoscut ca Yuriev dupa numele bisericii, dar se mai numeste si Dorpat sau Tartu. Incepand cu anul 1150, aceasta regiune a fost invadata de pe mare si colonizata de catre catolicii germani, care au construit cetati pentru a ocupa tinutul si au inceput sa-i asupreasca pe bastinasi. Incepand cu acea perioada s-a dat o lupta interna intre ei si rusi, pentru a prelua controlul regiunii. Subjugandu-i pe estonienii pagani, germanii i-au trecut cu forta la catolicism, dar in acelasi timp au inceput sa-i asupreasca si pe ortodocsii care locuiau acolo.

In secolul al XV-lea, ortodocsii aveau doua biserici in Yuriev: una inchinata Marelui Mucenic Gheorghe, iar alta Sfantului Nicolae. Doi preoti slujeau in aceste biserici: unul se numea Ioan, iar celalalt Isidor. La inceput cu promisiuni, mai apoi cu amenintari, germanii au inceput sa-i ademeneasca pe locuitorii ortodocsi ai orasului sa treaca la romano-catolicism. Preotul Ioan, care locuise in Yuriev timp de doi ani si jumatate, s-a mutat la Pskov. Imediat dupa aceea a devenit monah cu numele de Iona si a intemeiat Manastirea Pesterilor din Pskov. Aici avea sa duca o viata de sfintenie si sa fie proslavit sfant cu zi de pomenire pe 29 martie. Isidor insa a ramas in Yuriev si avea mari dispute cu germanii in privinta credintei ortodoxe. De multe ori ii dovedea in cuvant, ii rusina si ii sfatuia in acelasi timp sa renunte la credinta romano-catolica si sa imbratiseze Sfanta Ortodoxie. In 1472, romano-catolicii au ridicat armele impotriva Pskov-ului si a poporului sau ortodox cu scopul de a raspandi si impune credinta lor (uniata – n.tr.), confirmata in principal de canoanele falsului-sinod de la Florenta. Intre timp, parintele Isidor slujea intru toata curatia si neprihanirea la Biserica Sfantului Nicolae, stralucind ca o stea in mijlocul turmei sale.

Capetenia germana a orasului Yuriev s-a revoltat impotriva preotului Isidor si a ortodocsilor, clevetindu-i in fata episcopului romano-catolic si a autoritatilor orasului, care erau de credinta romano-catolica, precum si in fata comerciantilor din Livonia. El spunea ca il auzise pe Isidor si intreaga turma a ortodocsilor, rostind blasfemii impotriva romano-catolicismului, in general, si a folosirii azimelor, in special, si preamarind doar credinta ortodoxa. Astfel, i-a facut pe episcop si pe nobili sa-si iasa din fire si din acel moment romano-catolicii au inceput sa-i chinuiasca si chiar sa-i tortureze pe ortodocsii din Yuriev. Pe 6 ianuarie 1472, de Praznicul Botezului Domnului, preotul Isidor impreuna cu toti ortodocsii au mers dupa traditie la raul Omovzha pentru a binecuvata apa cu cinstita cruce. Acolo, din apele Teofaniei (Aratarii lui Dumnezeu -n.tr.), Isidor impreuna cu barbatii si femeile ce erau cu el au fost arestati de catre germanii trimisi de primar si episcop si tarati inaintea episcopului si a judecatorilor civili. Mare a fost tortura pe care au indurat-o ostasii lui Hristos in sala de judecata pentru credinta lor. Prin aceste chinuri germanii incercau sa-i forteze pe ortodocsi sa renunte la credinta lor.

Dar Isidor si toti marturisitorii ortodocsi care erau impreuna cu el s-au indreptat mai intai catre episcop, apoi catre judecatorii lor, raspunzandu-le intr-un glas: “Domnul sa va stea impotriva, dusmanilor ai Adevarului, ca noi ortodocsii sa ne lepadam de Adevaratul Hristos si de credinta ortodoxa! Noi nu ne vom cruta trupurile pentru Hristos Dumnezeul nostru, oricat de mult ne-ati tortura, dar va imploram pe voi, nefericitilor, crutati-va sufletele pentru numele lui Dumnezeu, caci sunteti creatia lui Dumnezeu!” Apoi Isidor, plin de curaj a demascat falsa intelepciune a romano-catolicilor si apostazia lor de la adevaratul crestinism. Episcopul infuriat a poruncit ca ortodocsii sa fie azvarliti in inchisoare si a somat pe toti mai marii cetatilor din imprejurimi sa-i supuna pe ortodocsi la chinuri, daca nu se vor lepada de credinta lor.

Imediat reuniti in temnita, Sfantul Isidor i-a indemnat pe fiii sai duhovnicesti: “Frati si copii” – a spus el – “Domnul ne-a adunat impreuna pentru aceasta mareata fapta duhovniceasca, dorind sa va incununeze cu cununi nepieritoare cu dreapta Sa cea atotputernica. Dar voi , fratilor, suferiti din mainile acestor netrebnici, neavand vreo indoiala sau imputinare de suflet. Nu va temeti de aceste chinuri dureroase, nici nu slabiti, caci vrajmasul vostru, diavolul, umbla ca un leu racnind, cautand sa inghita sufletele si aceasta prin a va indeparta de credinta ortodoxa. Sa stam neclintiti in fata ademenirilor lui ca niste buni ostasi, pentru ca Insusi Domnul a spus: “Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni. Daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. Dar toate acestea vi le vor face – in numele Meu – pentru ca nu-L cunosc pe Cel care M-a trimis. Dar cand va veni Mangaietorul pe care-L voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi pentru Mine. Inca si voi marturisiti pentru Mine, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine”. De aceea, fratilor, asa cum Hristos le-a vorbit ucenicilor Sai, tot astfel ne vorbeste si noua! Daca cineva sufera pentru numele Sau pana la varsarea sangelui sau, acela este deja aproape de moarte. Iar voi, iubitii mei frati, sa nu ma dispretuiti, ci patimiti impreuna cu mine si sa nu va lasati amagiti de placerile acestei lumi, ci fiti mari mucenici ai lui Hristos in acest veac.“

Dupa aceea, Isidor si cei intemnitati impreuna cu el, intorcandu-se spre rasarit a inceput sa cante si sa se roage cu lacrimi si suspinuri din inima. A luat din Sfintele si de-Viata-facatoarele Daruri si i-a impartasit pe toti barbatii, femeile si copii care erau impreuna cu el. Cu totii s-au umplut de bucurie duhovniceasca, iar ravnitorul preot le-a vorbit din nou despre rasplata binecuvantarilor celor vesnice pe care o primim pentru faptele bune dar si despre chinurile vesnice pentru lucrurile intunericului. “Sa nu lasam pe nici unul dintre noi” – a spus el insotitorilor sai – “de la cel mai mic la cel mai mare sa se teama fie de amenintari, fie de chinuri”. Pentru ca daca noi vom suferi mult pentru Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, vom primi rasplata suferintei noastre in Ziua Judecatii. Si intr-un suflet, intr-un glas, ei au cantat imnul in cinstea mucenicilor: “Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa se miluiasca sufletele noastre”. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Z0xAkjc3H0Y]

O noua zi mondiala de rugaciune pentru pace a fost anuntata de papa Ratzinger si va avea loc la Assisi, la 25 de ani de la prima intalnire convocata in 26 octombrie 1986 de papa Ioan Paul al II-lea. Papa va vizita Assisi, orasul lui Francisc, in octombrie si invita sa se uneasca pe aceasta cale  fratii crestini de diferite confesiuni, reprezentanti ai tuturor religiilor lumii si pe toti oamenii cu bunavointa. Se vrea reinoirea indemnului de catre orice credincios din orice religie de a trai propria religie ca pe o cauza in slujba pacii. Pentru ca cine se afla pe drumul catre Dumnezeu, nu poate sa nu trasmita pace, iar cine face pace nu poate sa nu se apropie de Dumnezeu. Papa Ratzinger a mai zis: “Noi intelegem ca pacea nu se poate faci nici cu arme, nici cu putere economica, politica, culturala sau prin mass-media. Pacea este opera constiintelor ce se deschid fata de adevar si dragoste” . El a mai vorbit de pericolul laicizarii si al fundamentalismului care ameninta libertatea religioasa.(…)

Mieros si plin de viclenie vorbeste papa Ratzinger si in niciun caz pentru pacea adevarata a omenirii, cea adusa doar de impacarea cu Dumnezeu in dreapta credinta. Intalnirea de la Assisi este o adevarata babilonie, o hora sincretista, mai bine zis antihristica. La Assisi se intalnesc toti hulitorii si prigonitorii lui Hristos. Din pacate, participa si ortodocsi, dar cu siguranta Harul Domnului nu se afla cu ei. Sa nadajduim ca incepand cu acest an sa nu mai participe nimeni din partea Ortodoxiei, ci sa le fie inmanata participantilor o invitatie la pocainta si la Botez in adevarata Biserica a lui Hristos – Biserica Ortodoxa. Intr-adevar pacea, linistea se gasesc doar in dragostea pentru Adevar, care este Hristos, dar daca papa se considera inlocuitorul Mantuitorului si afirma nenumarate erezii, atunci s-au dus si adevarul si dragostea, fiind inlocuite de impostura si slujire a satanei.

Mai jos aveti inregistrarea de la Assisi din 1986, in care puteti vedea (min. 2:41) ca reprezentantul Romaniei nu este nimeni altul decat Nicolae Corneanu, mitropolitul actual al Banatului. Urmariti si cum papa le strange mana in mod masonic invitatilor sai la “carnavalul babel”.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AG7AIMBxcF4]

Fratele Saccsiv dezvaluie un nou caz de incalcare a Sfintelor Canoane. Redam mai jos articolul de pe blogul sau:

VIDEO – In atentia Sfantului Sinod BOR. “TATAL NOSTRU” in fata Giulgiului din Torino, LA GRAMADA cu catolicii: IPS IOSIF al Europei Occidentale, PS SILUAN al Italiei, PS TIMOTEI al Spaniei si PS MACARIE al Europei de nord …

Mai sunt si alte filmulete pe youtube. Iata descrierea unuia dintre ele:

În fata Giulgiului sfânt din Torino, ortodoxii români, dar si preotii catolici au recitat “Tatãl nostru”, în limba italianã si românã, la Sfârsitul Vecerniei Mari, în pezenta Înalt Prea Sfintitului IOSIF al Europei Occidentale, Prea Sfintitului SILUAN al Italiei, Prea Sfintitului TIMOTEI al Spaniei si Prea Sfintitului MACARIE al Europei de nord.

Iata si ce mi-a transmis un frate din Italia:

Din pacate pentru Ortodoxie, iata ca aflam de noi incalcari ale Canoanelor Bisericii si a hotararilor Sinodului BOR, de catre preoti si chiar ierarhi ortodocsi. Au loc rugaciuni impreuna cu ereticii catolici in dom-ul din Torino ce gazduieste celebrul fals al Giulgiului, atragand spre inselare si zeci de credinciosi ce iau parte din nestiinta la o slujba apostata.

In fata Giulgiului din Torino, ortodocsii români, dar si preotii catolici au recitat “Tatal nostru”, in limba italiana si româna, la Sfârsitul Vecerniei Mari, in prezenta Inalt Prea Sfintitului IOSIF al Europei Occidentale, Prea Sfintitului SILUAN al Italiei, Prea Sfintitului TIMOTEI al Spaniei si Prea Sfintitului MACARIE al Europei de nord.

Reamintesc ca Sinodul BOR sanctioneaza aspru astfel de abateri de la Canoane, prin decizia din 2008, conform Canoanelor apostolice:

– nu este ingaduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxa Romana sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina. De asemenea, nu este ingaduit niciunui cleric ortodox sa concelebreze Sfintele Taine si Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

– cei ce nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinta, vor suporta sanctiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni.

Inselarea credinciosilor infaptuita de acesti clerici este foarte grava, din mai multe motive:

– considera inselatoria cu Giulgiul ca pe ceva autentic;
– ii cheama pe credinciosii ortodocsi intr-un lacas de cult eretic;
– recunosc ca si papistasii au biserica si preotie;
– se roaga impreuna de parca s.ar ruga la acelasi Dumnezeu, dar stim ca ereticii cred intr-un dumnezeu fals, conform cu ereziile lor, contrare Ortodoxiei.

Comentariu saccsiv:

Fac apel la toate blogurile ortodoxe sa preia informatia, astfel incat sa se afle si de catre Sinodul Sfintei noastre Biserici, ce este chemat astfel sa analizeze acest caz grav de abatere si sa ia masurile in consecinta.

Despre giulgiu, cititi va rog si:

Daca e real, e grav: copie a GIULGIULUI DE LA TORINO la Manastirea SIHASTRIA PUTNEI?

„Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, sau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har.”

Cititi va rog si:

EXTREM DE IMPORTANT: RUGACIUNEA COMUNA cu CATOLICII (sau alti eretici) este ASPRU PEDEPSITA de canoane. Dar pare ca la putini le pasa … Propunere de dezbatere: CE-I DE FACUT?

De ce giulgiul din Torino nu poate fi cel autentic:

Reiau un pasaj din articolul Ortodocsii-romani-din-italia-au-cinstit-giulgiul-din-torino/:

… mahrama este mentionata ca fiind pusa deoparte de giulgiuri, fiind “infasurata”, dupa cum zice evanghelistul> “Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc” (In. 20, 7). Verbul “a infasura” arata tocmai acest lucru: acoperirea stransa de jur-imprejur a conturului capului cu o panza pentru a-l cuprinde.

Imobilitatea pe care o oferea giulgiul infasurat cu miresme si mahrama infasurata pe cap se poate vedea lamurit si la invierea lui Lazar: “Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă” (In 11, 44). Aici este frumusetea invierii lui Hristos!… fiindca a biruit moartea si a inviat lasand giulgiurile si mahrama asa cum fusesera puse de ucenici cand a fost ingropat, adica a lasat pecetile intregi. Si ale mormantului si ale giulgiurilor si a mahramei. Asadar, “chipul” reprezentat pe giulgiul din Torino nu are cum sa fie cel adevarat al Mantuitorului, deoarece mahrama, dupa cuvintele evanghelistilor, era cea care acoperea capul si care a fost dupa inviere “infasurata” si pusa “la o parte, intr-un loc”. Astfel ca Giulgiul din Torino vine si contesta cuvintele evanghelistilor, nerespectand deloc obiceiul iudeilor dupa care fusese ingropat Mantuitorul deoarece, dupa cum se observa in imagine, giulgiul din Torino acoperea pe “de-a lungul” trupul, nu pe “de-a latul”, ca la iudei. Astfel se explica de ce apare chipul acela imprimat pe giulgiu si nu pe mahrama, asa cum ar trebui. Iarasi, giulgiul din Torino este doar o singura bucata de panza de in, in schimb peste tot in Evanghelii cuvantul “giulgiu” este trecut la plural> ” Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos” (In. 20, 5).

Și o altă probă incontestabilă este faptul că la toate testele făcute până acum de oamenii de știință nu s-a găsit nicio urmă de rășină (rășină) sau uleiuri (miresme), așa cum este scris în Sf. Evanghelie după Ioan 19:39, 40: Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.

Consiliul european – Turnul Babel al vremurilor de apoi

Consiliul Europei a calificat hula impotriva lui Dumnezeu ca pe un „drept al libertatii individului”, ce nu poate fi calificat drept crima sau incalcare a legii. In darea de seama publicata de catre Comisia Venetiana, care este organ consultativ al Consiliului Europei pentru legislatia constitutionala, aceasta face deosebire radicala intre hula impotriva lui Dumnezeu siofensarea sentimentelor religioase. Expertii Consiliului European sunt de parere ca ura si invrajbirea religioasa, spre deosebire de hula, trebuie sa fie considerate drept incalcare a legislatiei, dupa cum se si confirma prin Legea celor 56 state membre a Consiliului Europei.

Deci, daca cineva manifesta repulsii fata de oarecare confesiune religioasa, numite de legea europeana „sentimente religioase”, o asemenea persoana ar putea fi condamnata pentru motiv de ura si invrajbire confesionala. Dar, daca cineva va huli impotriva lui Dumnezeu, unuia ca acesta i se va spune: „esti liber sa faci orice, sa spui orice. Consiliul Europei iti da libertate sa spui orice despre Dumnezeu, nu insa orice despre oameni ca reprezentanti ai confesiunuilor religioase”.

Noul idol numit „Consiliul European” il face pe om aici jos pe pamant „masura tuturor lucrurilor”, pentru ca in viata de apoi sa-l „proslaveasca” cu masura tuturor chinurilor iadului. Sfantul Vasilie cel Mare ne invata asa: „cand spunem Fiul, spunem si Tatal si Duhul Sfant”. Deci hula impotriva lui Dumnezeu, legiferata de Consiliul Europei, este o impotrivire la adresa Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh. Daca numai refuzul adevarului lui Dumnezeu este socotita ca hula impotriva Duhului Sfant si nu mai poate fi iertat in veacul acesta si nici in cel viitor, caci scris este: „Si tot cela ce va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; iar celui ce va huli impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta” (Luca 12, 10), atunci ce se mai poate spune despre cei care se impotrivesc si Tatalui si Fiului si Sfantului Duh? continuare »

[vimeo=https://vimeo.com/18221186]

Toti isi lauda credinta ca fiind dreapta, dar drept nu este cel care se lauda, ci cel pe care il lauda Dumnezeu – iar credinta noastra este proslavita neincetat de Dumnezeu insusi prin sfintii Lui. Mergeti la moastele sfintilor si vedeti a cui credinta este dreapta. In ce credinta mai face Dumnezeu minuni ca in cea ortodoxa? In ce credinta se mai invrednicesc oamenii de nestricaciune si de buna mireasma a trupurilor dupa moarte?..

Cum s-au purtat oamenii cu insasi Bunatatea si insusi Adevarul Ceresc intrupat, cu Domnul Iisus Hristos? L-au ispitit in fel si chip, au viclenit inaintea Lui, L-au zavistuit, L-au lingusit cu fatarnicie ca sa II prinda cu vorba si sa II dea pe mana judecatii romane si, in cele din urma, dupa tot felul de batjocuri si de chinuri, sa il omoare pe cruce. Ce au facut oamenii cu credinta adevarata, pe care Hristos a adus-o din cer, cu toata invatatura Lui cea dumnezeiasca, cu tainele de Dumnezeu randuite? Le-au schimonosit de nu mai poti sa le recunosti, unii le-au lepadat si in locul invataturii Lui au pus propriile nascocirii, cum au facut carturarii si fariseii, iar in zilele noastre – Lev Tolstoi.

continuare »

In doar cateva zeci de pagini, cartea „Papismul ieri si azi”, editata recent de eruditii si foarte misionarii parinti de la Sfanta Manastire Paraklitu – Grecia, ne descopera cauzele pentru care papalitatea s-a instrainat de Biserica lui Hristos, alegand puterea lumeasca in locul harului si slavei dumnezeiesti. Lucrarea are meritul de a fi redactata intr-un limbaj pe inteles si intr-un duh foarte echilibrat, urmarind marturisirea adevarului cu dragoste, „sine ira et studio”. Cuvintele noastre sunt de prisos in fata dovezilor istorice, a cuvantului Sfintilor Parinti si, indeobste, al Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Vom reproduce in cele ce urmeaza un fragment semnificativ din aceasta carte, care apare in limba romana in traducerea parintelui ieroschim. Stefan Nutescu, recomandand-o cu caldura oricarui crestin dreptslavitor.

„De la sfarsitul secolului al IV-lea, pana in secolul al VI-lea, diferite rase germane barbare (francii, gotii, longobarzii, vandalii s.a.) au inundat si au cucerit eparhiile prospere ale Imperiului Roman de Apus, luand in robie populatiile bastinase si schimband radical situatia social-culturala din zona. Colonistii barbari – intre care rolul principal l-au jucat francii –, in incercarea lor de a se civiliza, imbratiseaza Crestinismul, insa il amesteca cu elemente idolatre. Cu acest fel de crestinism problematic intra si in cler, indepartandu-i treptat pe ierarhii romani de la conducerea bisericeasca. Acesti episcopi franci traiesc insa ca «nobilii» mireni ai epocii lor (contii, ducii s. a.): detin functii lumesti, participa la expeditii militare, poarta uniforme militare etc. Iata cum descrie Sfantul Bonifatie, in Epistola sa catre papa Zaharia, in 741, situatia bisericeasca din Galia Romana, unde predominau episcopii franci:

Credinta este calcata in picioare. Timp de optzeci de ani episcopii franci nu s-au adunat in sinod si nici nu au arhiepiscop. Cele mai multe scaune episcopale se dau mirenilor iubitori de argint sau clericilor adulteri, care participa la incursiuni militare imbracati cu echipament militar complet, ucigand cu mainile lor fara deosebire crestini si idolatri.

(Pr. prof. Ioannis S. Romanidis, Romiosini-Romania-Rumeli, editura Purnaras, Tesalonic 1975, p. 322.)

In fata acestui peisaj sumbru, pe care l-a creat invazia barbara, episcopul Romei sta, de obicei, la inaltimea misiunii sale duhovnicesti si isi asuma rolul de conducator al natiunii pentru protectia romanilor inrobiti. Unii papi, insa, pentru a-si intari tronul lor, au urmat o tactica lumeasca. Scot in evidenta cu emfaza autoritatea lor bisericeasca, prezinta tendinte de suprematie si se inconjoara de stapaniri politice. De pilda, in 754 papa Stefan II accepta autonomia politica a Bisericii Romei pe care i-o ofera regele francilor, Pepin cel Scurt. Astfel continuare »

Prezentarea concertului de catre arhiepiscopul Ieronim (la minutul 2:20 se pot auzi protestele credinciosilor ce se aflau afara in fata bisericii)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=7AImiiqWB48]

Cu profunda tristete va semnalam un alt caz de cadere al unui inalt ierarh ortodox, de data aceasta din Grecia. Dupa nefericitul caz al patriarhului Serbiei care a adus jerfta intr-o sinagoga, fapta aspru pedepsita de canoanele ortodoxe, acum aflam cu indignare ca arhiepiscopul (cea mai inalta functie bisericeasca din Grecia) Ieronim al Greciei aproba oganizarea unui concert in mijlocul unei biserici. Mentionam ca este contrar traditiei ortodoxe si canoanelor utilizarea instrumentelor in biserica si mai ales muzica lumeasca seculara. Si de data aceasta poporul grec, mai fierbinte in credinta decat multi altii, a protestat in fata bisericii, insa conducerea oficiala a bisericii a apelat la fortele de ordine pentru a bloca protestul. Iata cum are loc politicizarea si laicizarea Bisericii, facand-o placuta si corecta politic pentru apuseni, pentru papistasi, pentru masoni, pentru toti cei care nu suporta duhul ortodox de rugaciune, ci vor aducerea teatrelor paganesti in cadul bisericii, spre desfatarea propriilor patimi. Sa nu uitam ca ambele evenimente, cel din Serbia si acesta din Grecia, au avut loc in Postul Nasterii Domnului, lucru cu atat mai grav, care se inscrie in seria de batjocorire a Ortodoxiei lansata de jidovi la nivel mondial. Ne dor asemene caderi, caci si acestia sunt ierarhii nostri, iar Ortodoxia sufera de pe urma lor. Sa nadajduim in ierarhi mai buni si sa ne rugam sa nu asistam si in Romania la asa ceva. Mai jos aveti materiale video/foto care vorbesc de la sine.

continuare »

[vodpod id=ExternalVideo.980194&w=425&h=350&fv=imgURL%3Dhttp%3A%2F%2Fvideo.jurnaltv.md%2Fgallery_video%2Fthumbs2_188552.jpg%26amp%3BvideoURL%3Dhttp%3A%2F%2Fvideo.jurnaltv.md%2Fgallery_video%2F188552.mp4]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=qh8q79n29VE]

Sanctitatea sa Irineu, patriarhul sarb a vizitat pe 8 decembrie 2010 sinagoga Sukat Shalom din Belgrad si cu această ocazie, el a aprins una dintre cele opt lumanari intr-o ceremonie tradiţionala de Hanuka – sarbatoarea evreiasca a libertatii şi a luminii. In afara de patriarh, au mai aprins lumanari, de asemenea, Presedintele Republicii Serbia domnul Boris Tadic, episcopul Irineu de Backa, muftiul din Serbia Haji Efendi Jusufspahic, papistasul Antonini Orlando, ministrul Cultelor Dr. Bogoljub Sijakovic, presedintele tineretului evreu din Serbia Danijel Bogunovic şi presedinte de onoare al Asociatiei Comunitatilor Evreiesti din Serbia, domnul ACA Singer.

[slideshow]

sursa: Patriarhia Serbiei

Canonul 71 Apostolic: Dacă vreun crestin ar duce untelemn sau ar aprinde lumanari la templul paganilor sau la sinagoga iudeilor, in sarbatorile lor, sa se afuriseasca.

La intronizare sa, noul patriarh al Serbiei a avut invitati la randu-i pe jidovi si pe musulmani. Acum le-a intors vizita, dar s-a lepadat de Ortodoxie. Conform Canoanelor, Biserica Sarba nu mai are Patriarh, acesta incalcand Canonul 71 Apostolic. Acest patriarh prigonitor al episcopului Artemie este acum lepadat de Dumnezeu si a cazut in apostazie. Biserica Sarba merita un patriarh ortodox si cel mai potrivit ar fi episcopul Artemie. Dar binenteles ca de numirea patriarhilor se ocupa masoneria, nu-i asa?