[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nURVe9W1_nU]

Patriotismul este un sentiment de dragoste şi devotament faţă de ţara şi poporul din care facem parte. Fiecare cetăţean este conştient de apartenenţa sa la o naţiune, aşa cum aparţine unei familii, tot aşa aparţine unei naţiuni distincte, determinată prin limbă, credinţă, istorie şi alte însuşiri specifice. Aceste noţiuni se reflectă ca însuşiri sufleteşti şi le putem observa prin comportamentul şi convingerea fiecărui om, fiind expresia unor sentimente. În cele ce urmează, pr. dr. Bogdan Racu, inspector în cadrul Sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi profesor de istorie la Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Sfântul Vasile cel Mare” din Iaşi, ne va vorbi despre implicaţiile acestui sentiment de apartenenţă naţională şi legătura dintre patriotism şi Biserica Ortodoxă.

Cum putem defini patriotismul şi sentimentul de ataşament faţă de caracterul naţional în epoca globalizării?

Prima informație pe care o poate accesa cineva interesat de semnificația cuvântului patriotism, cea din DEX, ne arată că patriotismul este un sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. Naționalismul este definit în aceeași sursă drept o doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. Patriotismul (din latină patria: tărâm părintesc) trebuie înțeles ca promovarea unui neam printre celelalte, ca afirmare și manifestare a propriei noastre identități în raport cu ceilalți. Epoca aceasta a globalizării, chiar dacă în unele opinii are drept efect dizolvarea identităților, totuși cred că are meritul de a pune în evidență caracterele tari și identitățile bine definite. Unul dintre principiile organizării lumii în care trăim este și acela al unității în diversitate și al respectului reciproc. În acest sens, Nicolae Iorga spunea că „un patriot se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și caută să adune și să îmbunătățească tărâmurile și oamenii”, iar Mihail Sadoveanu arăta că „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic”.

Care sunt avantajele unui sentiment de apartenenţă la o naţiune, în afară de asigurarea solidarităţii celor care trăiesc în condiţii sociale şi culturale relativ omogene?

Este avantajul de a-ți cunoaște părinții și moștenirea pe care o ai de la ei. Este avantajul de a purta hainele care ți se potrivesc, fără a fi sedus de straiele strălucitoare ale altora care pot să-ți fie ori prea strâmte, ori prea largi pentru măsura ta. Este maturitatea de a putea vorbi cu ceilalți fără a tânji la ceea ce sunt ei, ci la ceea ce te pot ajuta pe tine să devii. continuare »

   Iata ce putem citi in articolul Prin reînhumarea Părintelui Calciu, ce-am câştigat şi ce-am pierdut? – articol de Părintele Stavrof. Constantin Catană – Sf. Manastire Văratec de pe blogul fratelui Mircea Puscasu.

Fac precizarea ca acelasi articol a fost preluat si de maica Ecaterina Fermo pe blogul sau.

În cartea „Tipic bisericesc”, se vorbeşte despre acele soroace, despre termenele îndătinate, pentru pomenirea morţilor, în care se săvârşesc rânduielile bisericeşti, ce urmează după înmormântarea fiecărui creştin ortodox, în parte. Şi acestea sunt: la trei zile, la nouă zile, la patruzeci zile, la trei luni, la şase luni, la nouă luni, la un an, şi apoi, în fiecare an, până la şapte ani, după moarte. Iar la şapte ani, după moarte, în biserica noastră, este şi acest obicei de a se face dezgroparea celui mort, când familia aduce la mormânt cele după rânduială, pentru pomenirea respectivă. Şi nu e de mirare, că în unele mănăstiri cu tradiţie, la împlinirea celor şapte ani, osemintele se scot afară, cu multă grijă şi cu sfântă rânduială, apoi sunt aşezate în gropniţă, unde cel rânduit merge, în fiecare zi, să aprindă candela şi a le tămâia. Astfel, se înţelege că şi la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă, unde este înmormântat marele mărturisitor şi slujitor al Bisericii noastre, Părintele Calciu, la împlinirea celor şapte ani după deces, părinţi călugări, cu evlavie, credinţă şi minte sănătoasă, potrivit tradiţiei din Biserica noastră, au făcut acest ritual, dezgropând pe părintele, fără să fi gândit că vor face tulburare şi că vor ştirbi autoritatea Bisericii, şi că au contravenit dispoziţiilor testamentare ale Părintelui Calciu, lăsate în 28 octombrie 2006, Părintelui Justin Pârvu şi obştii de la Petru-Vodă, unde a dorit să fie înmormântat. continuare »

Cu durere și cu toată sinceritatea, tuturor celor care asistați de câteva zile la scandalurile josnice de la Mănăstirea Petru Vodă, fratele Gabriel – administratorul principal al blogului Apologeticum –  vă cere iertare și vă cere rugăciunea. Cred că acolo sus, în slava în care se află, iubitul și sfântul nostru Părinte Justin este foarte mâhnit de ceea ce se întâmplă în ctitoria sa. Așteptăm un semn de la el, dacă mai merităm, însă de două lucruri să fiți siguri:
1. Petru Vodă a fost, este și va fi Părintele Justin!
2. Blogul Apologeticum va merge mai departe, oriunde aș fi!

Restul… vedeți și singuri! Să-i certe Dumnezeu!

Iată programul din București, locuri unde putem protesta:
Sâmbătă, 18 ianuarie 2014, orele 17.00, la Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif din strada General Berthelot 19 ;

– Duminică, 19 ianuarie 2014, orele 17.00, fiecare Biserică va face rugăciuni pentru unitatea creştină în cadrul slujbelor duminicale;
– Luni, 20 ianuarie 2014, orele 17.00, la biserica anglicană din strada Arthur Verona 3;
– Marţi, 21 ianuarie 2014, orele 17.00, la biserica reformată Calvineum din strada Luterană 13 bis;
– Miercuri, 22 ianuarie 2014, orele 17.00, la biserica greco-catolică Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă 50;
– Joi, 23 ianuarie 2014, orele 17.00, la biserica evanghelică din strada Luterană 2;
– Vineri, 24 ianuarie 2014, orele 17.00, la biserica armeană Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din bulevardul Carol I, 43;
– Sâmbătă, 25 ianuarie 2014, orele 16.00, la Catedrala patriarhală din Dealul Mitropoliei

Săptămâna antihristică

Această săptămână, fraţii mei, este de câţiva ani dedicată rugăciunilor împreună cu ereticii şi multor conferinţe în vederea unirii cu aceştia într-o „varză” sincretistă, pseudo-creştină. Eu o numesc săptămâna antihristică (ecumenistă) deoarece toate adunările acestea se ţin în duh anticreştin. De unde şi până unde vorbesc ei de „unirea Bisericilor”? Câte Biserici există? Noi, creştinii (ortodocşi), mărturisim credinţa într-Una, Sfântă, Sobornicească (ecumenică sau pan-ortodoxă) şi Apostolească Biserică! De ce alţii cred diferit? Simplu: toţi ceilalţi creştini sunt eretici (catolicii, protestanţii şi toate celelalte ce derivă din ele). De ce ? Pentru că numai erezia naşte erezii.
Doctrina catolică însumează multe erezii, dintre care amintesc doar două, care stau la baza ei:
-pelagianismul, erezie care susţine că harul este creat şi supraadăugat omului. Astfel, omul, prin căderea în păcat nu a pierdut decât ceea ce era, oricum, supraadăugat lui. Deci, în om nu s-a schimbat nimic după cădere, Dumnezeu neluându-i decât ceea ce avea el în plus, adică harul.
-erezia lui Macedonie, care a extins arianismul la Persoana Sfântului Duh, minimalizând importanţa Acestuia în iconomia mântuirii. De aici a pornit ideea că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul. continuare »

Intrusii au inceput sa promoveze o sinistra teza: parintele Justin Parvu a fost senil.

Intr-un interviu din ziarul Adevarul Dan Puric zicea ca l-a visat pe marele duhovnic care i-ar fi zis:

„Ce să fac, măi, Dănuţ? Eram bătrân, m-au zăpăcit“.

Si zapacind fiind, n-a mai stiut ce face si s-a delimitat de marele dansator.

Altii sunt pusi sa zica ca:

“Parintele este manipulat, avand in vedere varsta Sfintiei Sale”

Si in varsta fiind, adica cu mintea usor dusa, din nou n-a mai stiut ce face si s-a delimitat si de celebrul ziarist Victor.

Evident, aflandu-se in aceasta jalnica stare, a fost usor de zapacit si manipulat de catre ticalositii aflati in jurul sau.

Fratilor, asta este un atac extrem de grav la adresa parintelui Justin Parvu pe care il intalneam pana acum deseori doar la cei ce atacau furibund invataturile marelui duhovnic. Iata insa ca ticalosita vorba o regasim mai nou si la cei ce se bat cu caramida in piept cum ca l-ar iubi pe marele duhovnic, doar ca vorba lor este invelita inca in staniol frumos colorat: bunicutul, Sfintia Sa, tralala.

Conform tezei, senil fiind deci, evident ca si tot ceea ce a mai spus in ultimii ani nu poate fi luat in considerare: de la lupta anti cip si anti ecumenism si pana la discutiile particulare cu fii duhovnicesti …

Adica deja nu mai vorbea el demult, ci se rezuma la rolul de portavoce a celor din jur.

Care-i asadar planul SISTEMULUI?

Simplu:

–       lupta parintelui e nula, caci era cu mintea dusa

–       lupta sa era de fapt lupta celor din jurul sau

–       cei din jurul sau erau nebuni sau securisti

–       deci lupta lor este o ratacire

–       ca atare si lupta celor ce cred ca tin linia trasata de parintele Justin de fapt este tot o ratacire

| saccsiv

Un episod extraordinar al istoriei românilor, ţinut permanent secret, este cel legat de “boala” şi moartea poetului naţional al României, Mihai Eminescu, care, aşa cum s-a văzut, se manifestase direct şi partizan la ziarul Timpul în “Chestiunea Israelită” sau în “Chestiunea evreiască”, fiind împotriva încercărilor evreilor de a bloca sau de a condiţiona recunoaşterea independenţei României. Ceea ce se cunoaşte de către foarte puţini iniţiaţi este însă cum, pentru atitudinea sa, Mihai Eminescu a fost ucis, (de către ­medicul evreu Fr. Iszac”, zic unii, de către o conspiraţie iudeo-masonică am zice noi).
În anul 1882, Mihai Eminescu îi scria Veronicăi Micle:“Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…, unul din oamenii cei mai urâţi din România… Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”. continuare »

Vremea neobişnuit de caldă pentru această perioadă a anului produce probleme şi în viticultură, iar un îngheţ poate compromite total viţa de vie.

| realitatea.net

Părintele Justin: Acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergător peceţii antihristice.

Despre necesitatea împotrivirii actelor electronice

Când am spus că se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gândit la o părăsire a noastră, fiinţială. Ci este mai mult o răcire în raporturile noastre cu Dumnezeu. Răcirea aceasta, într-adevăr, dacă se perpetuează în viaţa omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului.Cu cât sunt mai învechiţi în răutăţi şi în compromisuri nepocăite, cu atât şi posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, şi uneori aproape imposibilă. Păi diavolul de ce nu mai poate să se pocăiască şi să redevină înger de lumină? Pentru că el este învechit în răutăţi, a uitat frumuseţea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului. Aşa şi omul, dacă persistă în răutăţi, Dum­nezeu îi poate lua darul de a se ridica, darul de a tânji după Dumnezeire. Adevăratul creştin conştientizează că tot darul de Sus este şi pentru aceasta este foarte atent cum merge pe drumul mântuirii, astfel încât să nu supere câtuşi de puţin Harul Domnului, prin care viază. Adevăratul creştin se teme în fiecare clipă să nu cadă câtuşi de puţin, prin gând, nu doar prin faptă. Am zis doar că acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergător peceţii antihristice.

Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumne­zeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoţi şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunţă la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii. Călugărilor, ca asceţi trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt. Dar tot aşa şi creştinii – au datoria de a lu­mina prin vieţuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiţia Ortodoxă. Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalţi nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovaţi pentru generaţiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistenţă? Dacă noi primim acum cipul, ceilalţi de după noi vor primi liniştiţi pecetea.

continuare »

De ce a fost luată Biserica de securitate în 1948? Pentru că în Biserică nu mai vorbea nimeni decât ceea ce se spunea la protopopiat, iar protopopiatele nu vorbeau decât ce li se dicta de sus şi aşa a rămas poporul acesta aproape 100 de ani în ignoranţă.

Iar acum trebuie să formezi oamenii să pună mâna să citească o carte. Întreb pe nişte studenţi care au trecut pe aici: „Sunt trei luni de vacanţă. Aţi citit vreo carte?” N-au citit. Ce faci cu ei, când se mai formează? Trebuie să fie o continuitate de generaţii în pregătirea asta a noastră ca să fie modele şi în Biserică, şi în şcoală, şi în familie. Mai sunt şi azi profesori care îşi încep orele cu rugăciune, dar puţini. continuare »

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin

Din lipsa condiţiilor de a publica, fratele Gabriel, iniţiatorul acestui blog, mi-a transmis că îi iartă pe toţi cei care l-au denigrat şi se roagă pentru ei să ducă lupta contra lumii păcatului şi nu contra fraţilor de mănăstire.

administratorul temporar al blogului

“Sunteţi expert independent al Comisiei Europene. Nu s-au supărat cei din Comisie pe dumneavoastră de când l-aţi „atacat” făţiş pe domnul Barosso ?

Nu, că lucrăm în zone diferite. Suntem foarte mulţi cei care îl tragem la răspundere pe „şeful cel mare”, iar dacă ar fi dorit să aibă o imagine pertinentă vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în România, ar fi putut s-o facă…Numai că iată că n-a avut nevoie. Urmează să-l dăm în judecată. Eu am discutat să facem o acţiune comună, noi cei peste 10.000 de semnatari ai unei petiţii, nemulţumiţi de acţiunile domnului Barosso. Am rămas stupefiaţi că domnul Ponta a trecut în cealaltă barcă, or în situaţia în care te duci acolo şi te trezeşti că mai ai pe încă unul în spate care trădează cauza , există posibilitatea să primeşti un altfel de răspuns, Şi-atunci am stat să ne gândim să vedem dacă domnul Ponta nu i-o fi spus domnului Barosso: „lăsaţi că rezolv eu cu domnii ăştia, nu vă mai bateţi capul cu ei !”… continuare »

La pag. 308, aducându-l ca mărturie în sprijinul ideilor sale pe Sfântul Ioan Gură de Aur, sfinţia sa este silit a recunoaşte că în sec. IV cei care nu aveau păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie erau mulţi. Astăzi însă situaţia este invers: cei mai mulţi nu pot fi împărtăşiţi. Şi pentru a se convinge oricine de lucrul acesta, să se gândească măcar la faptul că astăzi cei mai mulţi creştini nu mai ţin posturile şi se păzesc pentru a nu avea copii. Pentru ambele păcate, canoanele Sfin­ţilor Părinţi îi opresc de la împărtăşire pe cei ce le săvârşesc.

Ba mai mult, cei care se păzesc să nu pro­creeze copii, avându-se în vedere că mulţi se păzesc cu mijloace moderne precum sterilet, pilule contraceptive, injecţii şi alte mijloace care sunt avortive, ar trebui să fie canonisiţi cu oprirea de la împărtăşire pentru mulţi ani. Şi totuşi, mulţi sunt împărtăşiţi, fie că nu se ştie că au păcatele acestea pentru că nu sunt întrebaţi de duhovnici la spoveda­nie, fie că nu înţeleg unii duhovnici că, în cazurile acestea, este vorba tot de avorturi, fie din alte motive. continuare »

Că Sfintele se cade totdeauna să fie [date] numai celor Sfinţi. Aceste cuvinte: Sfintele Sfinţilor, unii le propovăduiesc şi le strigă tare, şi o, măcar de le-ar auzi şi ei, iar alţii când le aud zic: Ce? Cel ce nu este sfânt este şi nevrednic? Da, nevrednic, cel ce nu-şi mărturiseşte totdeauna cele ascunse ale inimii sale, cel ce nu face pocăinţă adevărată pentru ele şi pentru cele greşite din neştiinţă, cel ce nu plânge de-a pururi şi nu se mâhneşte şi nu face cu râvnă cele zise mai sus, acela nu este vrednic.

Sfântul Simeon Noul Teolog

Pe măsură ce înaintăm în timp, se în­mulţesc scrierile şi sfaturile dăunătoare de suflet. În lucrarea de faţă vrem să analizăm o astfel de scriere şi să arătăm netemeinicia ar­gumentelor aduse de autorul ei, argumente prin care îi îndeamnă pe cititori la împăr­tăşirea tuturor deşi, dată fiind decadenţa duhovnicească a creştinilor zilelor noastre, acest îndemn nu-şi are rostul. Prin scrierea de faţă, vrem să dăm într-o oarecare măsură, pe cât este cu putinţă, un răspuns şi la alte scrieri de genul celei la care ne referim.

Scrierea la care ne referim, a fost de fapt o conferinţă ţinută la A.S.C.O.R. Iaşi în anul 2002. Autorul ei, P.C. Pr. Petru Pruteanu, aduce o serie de argumente de la Sfinţii Părinţi în favoarea ideii de mai sus, fără a ţine însă seama de duhul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi pe care-i foloseşte în acest sens. Deşi pe tot parcursul conferinţei, pare că înţelege şi el că în zilele noastre se împuţinează numărul celor ce pot fi împărtăşiţi, în fapt însă, îi îndeamnă pe toţi la împărtăşire, deşi ştie că nu prea avem creştini de o înaltă ţinută duhovnicească, ca în veacurile primare ale Bisericii creştine. continuare »

Grecii îşi fac dreptate singuri. Anarhia ca formă de protest.

În jur de 200 de producători agricoli refuză să-şi exporte produsele în condiţiile impuse de UE. Dăruiesc fructe şi legume populaţiei înfometate. Cozi nesfârşite în faţa tarabelor lor.

S-au alăturat şi peste 150 de fermieri, producători de mezeluri, brânzeturi şi iaurt. Dăruiesc totul. Nu mai vor să joace după cum li se cântă. Oare ce va fi de biata Românie cu atâtea pupături de mâini pe la Bruxelles.

Leagăn al civilizaţiei, al artei şi filozofiei, Grecia e în genunchi acum. Strivită sub interesele bancare ale lumii. Oamenii ei mândri şi orgolioşi sunt efectiv înfometaţi. O politică de extremă austeritate, taxe şi iar taxe i-au condus spre ceea ce a început să se numească “o tragedie naţională”. Manifestaţiile violente, protestele naţionale au rămas fără rezultat pentru că băncile nu pierd niciodată şi nu iartă.

Probabil că fiece ţară ar trebui să-şi ia viaţa-n mâini. Să-i ţinem pumnii Greciei.Acum arde! Dar va renaşte!

România se află pe locul 12, la nivel mondial, la importul de produse agroalimentare, deşi are un potenţial agricol pentru a hrăni peste 80 de milioane de locuitori, susține reprezentantul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură – FAO în România, Bogdan Bazgă.

Numai anul trecut România a importat din China alimente în valoare de peste 9,8 milioane de euro. China vinde mult mai multe produse alimentare în Europa decât în anii precedenți. Din 2005 până în 2010, valoarea exporturilor de produse alimentare chinezești la nivel mondial aproape s-a dublat, crescând la 41 miliarde dolari. “China s-a introdus pe această piață cu o viteză surprinzatoare”, spune un expert german în industria alimentară. În prezent, există o piață în creștere pentru produse ieftine și semipreparate. Două lucruri fac ca unele companii precum Nestle, Unilever sau Metro să faca apel la China: preț bun și disponibilitatea de a vinde cantități foarte mari.

Carnea din China, cu antibiotice și hormoni de creștere

Carnea este mai profitabila decât legumele, de aici tendința de a maximiza profiturile, spune Zhou Li, lector la Universitatea Renmin din Beijing, citat în Der Spiegel.  Zhou susține că fermierii chinezi, conștienți că hrana plină de suplimente chimice dată animalelor pentru vânzare e nesănătoasă, își cresc separat unele pentru uzul propriu. ”Efectele pesticidelor, hormonilor și antibioticelor, fac diferenta între produsele destinate familiilor lor și cele destinate pieței. Mulți chinezi bogați și-au cumpărat ferme proprii pentru a nu mai fi dependenți de supermarket. De asemenea, există  rapoarte despre terenuri agricole destinate în exclusivitate producției pentru înalții oficiali guvernamentali”, a mai povestit universitarul.

Carnea semipreparată e plină de chimicale

Atenţie la consumul de pui fiert, înăbuşit sau afumat, provenit din China. Această ţară poate să furnizeze mii de tone de pui morţi în fiecare săptămână. Câştigul “producătorilor” este de peste 400%, se arată într-un fotoreportaj de avertizare publicat pe slideshare.net (https://www.slideshare.net/wassupady/puii-din-china), și care exemplifică cu fotografii cum se ”fabrică”, puii semipreparați. Animalele moarte sunt adunate, apoi, în condiții improprii, păsările moarte sunt opărite, le sunt smulse penele, sunt trate chimic pentru a fi decontaminate de bacterii și în final sunt colorate artificial, pentru un aspect atractiv, auriu.

Diversitatea de produse alimentare care se exportă din China pare nelimitată. Țara a devenit cel mai mare exportator mondial de miere. O cantitate semnificativă de somon din lume este procesat în China, somon afumat, de exemplu. Analiștii economici atrag atenția că țara renumită pentru ”rața Pekking” este acum producătoare de pizza congelată pentru piața mondială – la o cincime din prețurile germane.

Atenție la codul de țară

Multe din alimentele chinezești de pe piață nu au trecută țara de proveniență. ”Dat fiind că China, o țară cu salarii mici, nu are exact o reputație bună în rândul consumatorilor, în industria alimentară de obicei nu se menționeaza originea produselor vândute”, au descoperit jurnaliștii de la Der Spiegel. Ce putem face ca să știm de unde mâncăm? Să ne uităm atent pe codul de bare. Primele trei cifre de sub cod indică țara. Seturile de numere care identifică China sunt următoarele: 690, 691, 692, 693, 694 și 695.

Reclamații la CE

Deși guvernul chinez a introdus o lege a siguranței alimentare de trei ani, produsele care merg la export sunt deseori pline de probleme. Un sistem de avertizare pus la punct de Bruxelles, conceput pentru a detecta alimentele contaminate care ajung în spațiul comunitar, în mod disproporționat marchează produsele originare din China. Până la începutul lui octombrie existau 262 de rapoarte privind tăieței cu viermi, creveți contaminați cu antibiotice, fructe cu conținut excesiv de sulf  și alune urât mirositoare, toate din China.

Iradiere cancerigenă

Alimentele pot fi iradiate cu raze gama sau X. Tehnologia prin iradiere cu raze gama folosește Cobalt 60 sau Cesiu 137. Un raport dat publicității de către o organizație ecologistă internațională arată că studii efectuate pe termen scurt, pe copii din India, hrăniți o perioadă cu alimente iradiate, au indicat distrugeri ale cromozomilor acestora. Aceleași teste au fost efectuate și pe un lot de câini hrăniți cu carne de vită iradiată. Tuturor li s-a mărit splina.

Cancerul, bolile de rinichi, imunotoxicitatea nu sunt decât o parte din bolile deosebit de grave care pot fi declanșate în urma consumului de alimente tratate cu raze ionizante, mai susțin cercetătorii.

In cel putin patru state americane au fost primite sute de de plangeri privind contaminarea surselor de apa cu petrol sau gaz, iar poluarea a fost confirmata in cazul unora, se arata intr-un raport care arunca indoieli pe pretentiile industriei petroliere ca asemenea probleme apar rareori.

Associated Press a cerut date privind plangerile legate de exploatarile de gaze de sist in Pennsylvania, Ohio, Virginia de Vest si Texas, si a gasit diferente mari in felul in care autoritatile dezvaluie aceste probleme. Cel mai transparent s-a dovedit statul Texas, scrie ABC News.

AP a aflat ca numai in Pennsylvania s-au inregistrat in 2013 398 de reclamatii privind poluarea cu petrol sau gaz a surselor locale private de apa potabila, iar in 2012 au existat 499 de plangeri.

Printre motivele plangerilor se numara reducerea debitului de apa, poluarea cu gaz sau alte substante. Mai mult de 100 de astfel de cazuri au fost confirmate in ultimii 5 ani.

Una dintre familiile care a depus plangeri a obtinut o intelegere cu firma de exploatare, primind 1,6 milioane de dolari despagubire.

Extragerea combustibililor din depozitele de sist presupune pomparea a sute de mii sau chiar milioane de litri de apa, sare si substante chimice in pamant pentru a sparge roca si a elibera gazul. O parte din acea apa, impreuna cu apa subterana, urca apoi spre suprafata. Pe acest parcurs ascensional, lichidul ajunge in apa freatica, contaminand-o.

| Ziare.com