tema conferinţei:
Creștinul de azi între libertate hristică,
tranziție năucitoare și dictatură.
Abordare teologică și bioetică

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a avut de curând o luare de poziţie publică de-a dreptul remarcabilă. Sinodul mitropolitan, întrunit la Iaşi, a decis să iniţieze “unele acţiuni de sensibilizare a oficialităţilor, în sensul introducerii sau revizuirii, în viitoarea Constituţie a României, a unor articole care să facă referire la numele lui Dumnezeu sau care să sublinieze rolul familiei în societate, importanţa tradiţiei creştine a poporului român, evidenţierea rolului pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut şi îl are în istoria ţării, a necesităţii predării religiei în şcoală, precum şi importanţa susţinerii românilor aflaţi în afara graniţelor ţării”[1].

Această decizie este o încercare de a acoperi uriaşul decalaj existent între un stat croit după “moda franţozească” şi etosul creştin al acestui popor, care se declară în majoritate covârşitoare ortodox şi după asaltul materialist ateist din secolul al XIX-lea, şi după asaltul criminal al comunismului, şi după asaltul devastator al hedonismului mancurt, adus pe aceste meleaguri de căderea comunismului.

Imediat ce documentul a ajuns pe masa parlamentarilor, preşedintele Senatului a făcut precizarea că introducerea în Constituţie a numelui lui Dumnezeu ar fi “destul de discutabilă” şi a asigurat că statul român va rămâne laic. continuare »

EUROGENDFOR primește întăriri de la Batalionul de la Vișegrad. Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia vor pune la bătaie 3.000 de super-soldaţi pentru o Unitate a UE. Italia, Spania, Franţa, Olanda și Portugalia, predispuse la ample mișcări populare, au creat, din 2007, o unitate specială, antrenată pentru lupta urbană.

Batalionul de la Vișegrad vine să întărească Forța de Jandarmerie a UE, pregătită special pentru înăbușirea violentă a protestelor. Anticipând că cei 3.000 de jandarmi ai EUROGENDFOR nu vor putea face față maselor, s-a hotârât că este nevoie de o altă armată de luptă urbană. Cu binecuvântarea cancelarului Merkel și a președintelui Hollande, statele din Grupul de la Vișegrad – Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia – au decis să formeze 3.000 de soldați, care vor face parte din Unitatea de luptă comună, din cadrul UE. Practic, Batalionul de la Vișegrad (V4 EU BG) va putea reprima orice revoltă populară și va fi gata de luptă până în 2016.

„Armata împotriva disperaților”. Așa a fost supranumită de presa italiană noua forță militară creată sub patronajul direct al Berlinului și Parisului. Oficial, Unitatea de luptă comună din cadrul UE va putea fi utilizată pentru operațiuni de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor armate și de gestionare a crizelor. Neoficial, susține presa italiană, Batalionul de la Vișegrad va gestiona nemulțumirile interne ale cetățenilor din statele Uniunii, pe fondul austerității dictate de Bruxellles și Berlin.

Polonezii recrutează „gorile”

Aproximativ 3.000 de soldați vor fi antrenați, până în 2016, fiind gata să intervină împotriva nemulțumiților, scrie cotidianul slovac „Pravda”, citat de site-urile italiene. Conform planului, Polonia va furniza cea mai mare parte a forței militare, adică aproximativ 1.600 de soldați, în timp ce Republica Cehă va contribui cu medici și structură logistică, Ungaria, cu ingineri militari, iar Slovacia va pune la dispoziție experți în arme de distrugere în masă. Deși Grupul de la Vișegrad (club informal creat în 1991) nu a dezvăluit mai multe detalii, presa poloneză susține că Batalionul va putea fi desfășurat în zonele de conflict în maximum 15 zile. Se mai știe că Batalionul va fi plasat sub comanda Poloniei. Și că polonezii au început deja să recruteze „gorile” pentru noua Unitate de luptă. continuare »

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/84707034″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 20–21 februarie 2013, o delegaţie a Patriarhiei Române s-a întâlnit la Ierusalim cu o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului, pentru rezolvarea problemei legate de Aşezământul Românesc de la Ierihon.

În urma convorbirilor, desfăşurate în spirit de frăţietate şi respect reciproc, s-a ajuns la o înţelegere privind Aşezământul Românesc de la Ierihon, considerat ca fiind un cămin pentru pelerinii ortodocşi români care vizitează Ţara Sfântă.

Cele două delegaţii au redactat împreună un document, care a primit binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului şi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, prin care s-a ajuns la restabilirea comuniunii frăţeşti şi euharistice între cele două Biserici. Această lucrare binecuvântată constituie o contribuţie la întărirea unităţii panortodoxe (n.n. având posibile legături cu viitorul sinod panortodox, la pregătirea căruia se lucrează de zor – demisionează şi papi, mor patriarhi etc.). continuare »

Actorul Mircea Albulescu a declarat într-un amplu interviu acordat cotidianului Adevărul că “a văzut cu ochii lui” pe cînd era doar un copil de 6 ani oameni agăţaţi în cîrlige la abatorul din Bucureşti, punînd aceste fapte pe seama legionarilor, readucînd astfel în atenţia opiniei publice o temă preferată a secţiei de agitaţie şi propagandă din perioada instalării comunismului în România.

Mircea Albulescu, actor

“Sigur că s-au pus premisele unei alte instalări, pentru că am schimbat stăpînul. Păi înainte, cu ‘heil-hitlerismul’, cu ‘Garda şi Căpitanul’ legionarilor, Dumezeule!, am văzut cu ochii mei evrei agăţaţi în cîrlige la abator! La abator, oameni buni! Să nu mai fie niciunul. Nimeni de nimeni dintre ei”, a răspuns actorul la o afirmaţie a jurnalistului de la Adevărul care încerca să întreţină o discuţie pe tema instaurării stalinismului în ţara noastră după cel de al doilea război mondial şi despre tranziţia către un sistem de valori străin, impus de puterea ocupantă.

Totul a început după anul 1945, cînd în România ocupată de trupele sovietice s-au răspîndit o sumedenie de relatări despre presupuse crime săvîrşite de membrii Gărzii de Fier în timpul aşa-zisei “rebeliuni legionare”, practic o lovitură de stat a lui Ion Antonescu împotriva foştilor parteneri de guvernare. Scopul a fost denigrarea uneia dintre cele mai anticomuniste organizaţii din România interbelică şi începerea unei adevărate “vînători de vrăjitoare”. Una din cele mai răspîndite şi îngrozitoare poveşti despre acea perioadă a fost cea legată de “progromul de la abatorul din Bucureşti”. Prin diverse articole apărute în presa comunistă, luări de poziţie, cărţi (Marin Preda) sau filme (Sergiu Nicolaescu) s-a sedimentat în conştiinţa publică faptul că zeci de evrei au fost ucişi şi agăţaţi ca animalele în cîrlige de măcelărie în timpul violenţelor din ianuarie 1941. Mişcarea Legionară a negat întotdeauna acest lucru, aducînd drept argument lipsa probelor concrete şi de necontestat.

În 1946 procurorii comunişti au deschis dosarul “Abator” pe baza zvonurilor lansate de propagandiştii sovietici. Au fost anchetaţi atunci muncitorii şi medicii angajaţi ai abatorului în 1941. Nu au fost găsite probe referitoare la existenţa masacrului, dosarul fiind în cele din urmă închis. Pînă şi angajaţii evrei, precum tinichigiul Segal, au declarat că nu a existat nici o crimă şi nici un cadavru nu a fost atîrnat în cîrlige.

Dintre toţi cei audiaţi, doar măcelarul Horwat a afirmat că el crede în versiunea pogromului, dar acesta nu era angajat al abatorului în 1941. Cu toate acestea, el a fost răsplătit de autorităţile vremii pentru declaraţia sa cu funcţia de director al instituţiei. continuare »

“Când se vorbeşte de Grecia [antică, n.n.], atunci încep oamenii să se însenineze: „Ce frumos era în Grecia!”.
— Cum era ?
Zice: — Cerul era senin, oamenii erau sănătoşi şi frumoşi, şi viaţa era o continuă armonie.
— Şi ce mai era ?
Zice: — Guvernare democratică.
Cred că nimic nu e mai fals decît imaginea ce o avem despre Grecia de-atunci. De exemplu: democraţia atenia­nă n-a existat niciodată. Democraţia ateniană erau acele cete de exploatatori ai poporului. Întotdeauna s-a băgat de seamă că democraţia nu funcţionează propriu-zis decât într-o ţară unde e ceva de exploatat.
Să luăm un exemplu de astăzi: toată lumea e minunată de democraţia şi perfectul liberalism ale vieţii engleze. Bine, dar faptul că englezii sunt un popor liberal şi demo­crat se sprijină pe sistemul sclavajului; şi ştiţi: faptul că democraţia engleză a intrat în criză se datoreşte faptului că regimul colonial nu mai funcţionează bine. Englezii sunt liberali şi democraţi pentru că sunt tovarăşi la exploatarea globului omenesc, sunt tovarăşi de pradă!
Tot aşa şi în Grecia antică: democraţia ateniană o for­mau unii oameni care asupreau o populaţie de zece ori mai mare de hiloţi.
Se mai zice: armonie. Ce armonie?
Zice: — Toată lumea trăia bine.
— Dar nu trăiau bine decît ăi de sus; dar hiloţii? continuare »

Acesta este iazul de decantare numit Valea Sesii aflat în Muntiii Metaliferi, aproape de Roșia Montană.

La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. In zonă este şi o instalaţie de conducte ce transportă, nu aur ci  steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică. continuare »

Organizații oculte ca Bilderberg și Consiliul pentru Relații Externe au planuri mari pentru Europa. G20, instrumentul perfect pentru punerea în practică a planurilor privind Noua Ordine Mondial. Bilderbergul Herman Van Rompuy cheamă în ajutor marea putere de la Răsărit. continuare »

• Acordul semnat de UDMR cu USL in privinta unei aliante postelectorale

• Senator UDMR: O regiune de dezvoltare care să se bazeze
  pe Ţinutul Secuiesc va fi soluţia ideală

• Laszlo Tokes: Am proclamat 2013 anul AUTONOMIEI

Acordul semnat de UDMR cu USL in privinta unei aliante postelectorale

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a postat, joi, pe site-ul formaţiunii, acordul de colaborare semnat de Ponta, Antonescu, Kelemen şi Borbely, care a fost încheiat în 1 octombrie 2012 şi prin care USL şi UDMR se angajau să formeze, după alegeri, o alianţă politică parlamentară şi guvernamentală.

Acordul a fost semnat la 1 octombrie 2012 de co-preşedinţii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, pe de-o parte, şi preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, şi vicepreşedintele politic al Uniunii, Borbely Laszlo, transmite corespondentul Mediafax

“În baza prezentului acord, cele două formaţiuni politice se angajează să formeze, după alegerile din 9 decembrie, o alianţă politică parlamentară şi guvernamentală. În condiţiile în care USL va deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare va anunţa încă din seara de 9 decembrie cooptarea în majoritatea parlamentară şi în structurile guvernamentale a UDMR”, se arată în documentul citat. continuare »

Sergiu Nicolaescu a fost într-adevăr un mare regizor, de talie internaţională şi trebuie să recunoaştem că filme precum “Dacii”, “Mihai Viteazul”, “Mircea cel Bătrân” au făcut să bată în noi mai tare inima de român. Dar ce folos dacă acest regizor a slujit minciunii? Ce folos dacă şi-a bătut joc de cea mai adevărată mişcare pur românească, Mişcarea Legionară. Să zicem că a fost obligat de regimul comunist să fabrice minciuni la adresa legionarilor, dar după ’89 de ce nu a spus adevărul şi nu şi-a reparat greşeala? De ce-a ales să slujească tot comuniştilor, intrând în partidul lui Ion Iliescu?

Cu aceste întrebări îl vor întâmpina sfinţii, noii martiri ai neamului românesc, pe care i-a dat Mişscarea Legionară. Oare cum va sta în faţa lui Valeriu Gafencu, care a rămas legionar până la moarte? Sau ce răspuns va da poetului Radu Gyr, Părintelui Gheorghe Calciu, Părintelui Ilie Lăcătuşu? Să nu ne îndoim că vom ajunge să ne înfăţişăm tronului ceresc dacă în viaţa noastră am hulit vreun sfânt cu bună ştiinţă! Să ne apere bunul Dumnezeu de un astfel de păcat.

Şi ca semn că nici credinţa nu şi-a iubit-o, Sergiu Nicolaescu a lăsat prin testament să nu fie înmormântat creştineşte, cu slujbă făcută de preoţi, ci să fie ars la crematoriu, ca un păgân.

O fi acesta blestemul sfinţilor? Oricum este de luat aminte de cei ce hulesc Mişcarea Legionară şi nu vor să recunoască sfinţenia martirilor ce şi-au topit tinereţea în închisori, mărturisind pe Hristos şi dragostea pentru neamul românesc.

USL a câştigat detaşat alegerile, mai ales pe fondul nemulţumirii oamenilor faţă de dictatura băsesciană. Însă, şi de această dată proverbul “Aceeaşi Mărie, cu altă pălarie” este foarte valabil, întrucât socialistul Victor Ponta şi-a exprimat orientarea pro-europeană, pro-euroatlantică şi ca orice trădător de ţară va colabora cu UDMR, sub motivul modificării Constituţiei(când se ştie clar că UDMR vrea modificare art. 1, căci îi deranjează prevederea că România este stat naţional, unitar şi indivizibil). Deci, care-i diferenţa între ce-a fost până acum şi ce va urma? Vom vedea cu toţii în următorii ani. Poate până la urmă ne lămurim ce este acest microb numit politică şi cât de mult rău a făcut ţării noastre.

Părintele Justin spunea tot cu ocazia unor alegeri că “ne asumăm toate fărădelegile ce le vor face cei pe care îi alegem”. Aşadar, cine riscă să meargă pe mâna unor politicieni, ce au interesul personal şi de partid pe primul loc, iar soarta ţării – integritate, suveranitate, stabilitate, trai decent – se situează pe ultimul loc în agenda lor, deloc românească. continuare »

Prin jocul unui calcul care n-a dat niciodată greş, asociaţiile de exploatare a avutului obştesc, care sunt partidele, au înţeles de la începuturile aşa zisei noastre vieţi de stat să-şi făţuiască activitatea cu poleială naţionalistă. Create sub impulsul marilor curente şi reforme ale Apusului zguduit de catastrofa socială şi morală care a fost marea revoluţie de la 1789, partidele politice româneşti, rezultate ale împerecherii dintre masonerie şi democraţia străină de realităţile noastre, au fost nevoite, sub presiunea unor curente de care nu puteau să nu ţie seamă, să accepte să se transforme în organizaţiuni parţial «naţionale». Şi era firesc aceasta, într-o ţară care n-a cunoscut nici feudalism, nici burghezism, care n-a cunoscut comunismul de la 1848 şi nici influenţa nefastă a marilor capitaluri, ci, care, pe tot trecutul ei, de la cronicari, prin marii dascăli cărturari şi până la Mihai Eminescu, a cunoscut o singură realitate: naţionalitatea.

În numele acestei naţionalităţi, valoare permanentă în rezolvarea ecuaţiei româneşti în cadrul european sau mondial, s-a mişcat totul în ţara aceasta. Constrânse deci au fost, la rândul lor, şi partidele să se înjghebeze şi să ţină seama, vom vedea că numai aparent, de considerentul primatului naţional. Aşa, partidul paşoptist, mason, democrat şi universalist al lui Ion Brătianu şi C.A. Rosetti, partidul liberal (roşu), s-a transformat forţat de împrejurări în partid «naţional-liberal», şi tot astfel, cincizeci de ani mai târziu, sub porunca aceleiaşi realităţi, partidul internaţional, narodnicist, marxist, democrat şi iudaizat al ţarănismului, a devenit partidul «naţional-ţărănesc». Dar a confunda firma cu conţinutul, nu este o însuşire a noastră. continuare »

Locuitorii municipiului Mangalia îşi vor exprima părerea cu privire la exploatarea gazelor de şist în sudul litoralului în cadrul unui referendum care va avea loc în aceeaşi zi cu alegerile parlamentare, în data de 9 decembrie.

Consilierii locali din Mangalia au aprobat la sfârşitul lunii octombrie organizarea acestui referendum, iar în cadrul unei şedinţe de îndată din data de 15 noiembrie au fost stabilite toate detaliile de organizare a referendumului.

Potrivit hotărârii Consiliului Local, cu ocazia referendumului, cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe cu “DA” sau “NU” la întrebarea: “Sunteţi de acord cu riscul de afectare a pânzei freatice şi a turismului pe teritoriul administrativ al municipiului Mangalia, în urma exploatării gazelor de şist din sudul litoralului?”. continuare »

[dailymotion id=xv1jp6] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=M8oL2coSyEE]

Ilie Serbanescu: De ce este atât de dramatic să fii colonie în UE

Prin intervenţia politică directă şi determinantă în desfăşurarea referendumului din 29 iulie, puterea colonială şi-a dat, culmea!, şi peste propria mână. În cauză a fost fuga sa de responsabilitate! Nerecunoscută oficial, deşi e vizibilă de la o poştă, disfuncţia organică a economiei şi, prin incidenţă, chiar a societăţii din România este că, în timp ce decizia a ajuns integral la capitalul străin, administrarea a fost lăsată de acesta, într-o evidentă fugă de responsabilitate, fostului deţinător al deciziei, statul român, probabil din motive de costuri. Aşa ceva nu poate însă funcţiona! După cum se şi vede !

În general nu este posibil, pentru că acela ce administrează nu poate face practic nimic dacă nu are în mână decizia. În structurile corporatiste, problemele se rezolvă prin delegarea deciziei către administrator, acţionarul păstrându-şi practic decizia doar în privinţa confirmării/infirmării administratorului. Dar totul devine nefuncţional dacă administratorului nu i de dă de fapt nici o decizie la dispoziţie. Iar disfuncţia majoră în România se adânceşte tocmai pe măsură ce statul tot pierde poziţii, pârghii şi instrumente de acţiune ce trec la capitalul străin care, evident şi pentru Grivei, nu doreşte să preia administrarea. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nPpMVUJrJ_A]

“Ce a făcut străinătatea din bietul român?

Vine şi el în ţară, după 4, 5 ani de stat în occident cu o maşină ultimul răcnet, ca să se uite vecinii la el: „mai, uite ce maşină a adus Grigore! Ai văzut măi, Ioane”? Şi ei îi văd maşina, dar nu văd că ochii îi sunt duşi în fundul capului, slab, cu nasul ieşit în faţă şi cu umerii uscaţi de munca nebună, pe care, săracu’, a dus-o acolo”.

Iată fragmente dintr-un interviu cu părintele Justin Pârvu, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici din România, publicat în revista “Atitudini”: despre mirajul Occidentului, viciile unor români plecaţi peste hotare, munca lor de zi cu zi şi educaţia copiilor.

Părinte, se abat asupra omenirii vremuri mai întunecate – sărăcie, cutremure, revolte, războaie, boli şi multe înrobiri şi limitări ale drepturilor noastre umane – cu ce cuget ar trebui să treacă creştinul prin aceste greutăţi, fără ca să deznădăjduiască, fără ca să se compromită în vreun fel sufleteşte? continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=qHAMi-dA9cA]

Deși se știa politică sionistă dusă de tov. Băsescu, această filmare este o probă incontestabilă pentru naivii care mai vedeau în Băsescu unul ce dorește unirea cu Basarabia – minciună fluturată de agenții săi.

Interviul a fost realizat de rusnacii de la vocea Rusiei. Puteti vedea integral aici.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare se va întruni în luna septembrie a acestui an şi va discuta numele celor propuşi spre canonizare. Se pare că proclamarea lor ca sfinţi va avea loc până la sfârşitul acestui an.
Cu această ocazie şi, totodată, cu ocazia împlinirii a şase luni de la izvorârea de mir din acest an de la Iaşi a moaştelor mai multor noi mucenici din perioada comunismului, blogul nostru va publica, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al noilor mucenici, filmările realizate atunci cu moaştele izvorând mir.
Iată că Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare dă un nou motiv şi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru canonizarea multor noştri neo-martiri şi noi mărturisitori, între care, cum atrage atenţia păr. Mihai-Andrei Aldea, se pot enumera şi nişte ierarhi! continuare »

Dovadă că Mişcarea Legionară a fost anti-politică

Biata masă  a  poporului  român  alerga  de  la  partid  la  partid,  de  la promisiune  la  promisiune,  legându-şi  de  fiecare,  cu  credinţa  ei seculară,  cele  mai  curate  nădejdi,  dar  întorcându-se înşelată  şi amărâtă, cu toate speranţele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, până când va înţelege odată, că a intrat în mâna unor cete puse pe câştig şi pe pradă.

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan şi naţional ţărănesc. Pe lângă ele şi altele mai mici. În fond,  nu exista între ele nici o deosebire. Numai  formele  şi interesele personale le deosebeau. Acelaşi lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar justificarea unor păreri deosebite.

Singurul  lor  mobil  sufletesc  adevărat  era:  religia  interesului personal, pe deasupra oricăror dureri ale ţării şi a oricăror interese ale neamului. continuare »