Doi torţionari denunţaţi şi un al treilea pentru care se pregăteşte dosar. Acesta este bilanţul investigaţiilor duse de 7 ani de cei supranumiţi vânătorii de securişti.
Este un titlu care sună bine, doar că în spatele acestor vânători se ascunde lupta dusă cu morile de vânt.
Există oameni sus-puşi care se opun condamnării celor vinovaţi.
De fapt, comuniştii n-au fost condamnaţi niciodată. Niciunul dintre ei nu a ajuns până acum la închisoare.
La aproape 24 de ani de la căderea regimului comunist, familiile celor umiliţi de securitate îşi caută încă dreptatea. Asta deşi vânătorii de securişti au dezgropat dovezi pentru zeci de cazuri.
Emisiunea “În premieră cu Carmen Avram” îţi prezintă crimele comunismului.
Ţara Lăpuşului, septembrie 2013. Sătenii din Cufoaia s-au adunat în jurul gropii în care a fost descoperit Alecsa Bel. Povestea lui, transmisă din tată-n fiu, a ajuns la a 3-a generaţie. Dar, după ce a fost completată cu datele găsite în arhivele securităţii, arheologii au recompus întregul tablou. Şi imaginea i-a îngrozit.
În 1949, chiar în sfânta zi de Crăciun, Alecsa Bel zăcea într-o baltă de sânge în propria-i curte, păzit de miliţieni şi în văzul întregului sat, ca să ştie toată lumea ce păţesc cei care nu se supun regimului.
“Eram aci la şcoală şi am auzit puşcând şi când am mers acolo, o fu mort. Tot a fost distrus. Şi prin cap, şi prin piept, tot. Au tras în el ca în animal“, povesteşte un bătrân din sat.
Alecsa Bel fusese diacon la biserică şi ţăran instărit cu orientări politice liberale, iar după ce comuniştii au ajuns la putere, el a sfătuit pe toată lumea să reziste, să nu se supună cotelor, să nu urmeze sfaturile comuniştilor, pentru că vor veni americanii şi îi vor salva.
Investigaţiile crimelor comuniste sunt ample şi costisitoare, iar autorii acestor asasinate sunt greu de identificat.
În ţară mai sunt mii de români care nu ştiu nici astăzi prin ce gropi le-au fost aruncaţi părinţii sau bunicii împuşcaţi de comunişti.
Pr. prof. dr.: România martirică în formă continuată şi vânarea torţionarilor
1. Introducere
A scrie despre martirii neamului, teroarea ideologică trecută şi actuală, despre recuperarea istoriei şi a torţionarilor în România, pare a fi deja tardiv, desuet, deoarece justiţia intervine prea târziu, şi nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri sau ar fi specialist la suferinţele altora, mai ales dacă nu a trăit nici vremurile de martiraj și teroare.
Însă, subiectul capătă totuşi sens şi importanţă actuală, întrucât ideologia recentă a mondializării nimicului repetă istoria trecută, la o dimensiune mult mai subtilă, mai diversă şi mai largă, şi o aduce în cotidian, sub un alt ambalaj, dându-ne astfel posibilitatea, să descifrăm istoria trecută şi prezentă, în direct, fără pericolul de a fi atinşi, de nici o impostură. continuare »