[youtube https://www.youtube.com/watch?v=3clKEJzobkk?feature=oembed&w=500&h=375] [youtube https://www.youtube.com/watch?v=pfxFJSox8tM?feature=oembed&w=500&h=375] [youtube https://www.youtube.com/watch?v=uAOtR9PPsZs?feature=oembed&w=500&h=375] continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zcoRuWQSy9U]

Cum să-şi mai apere România demnitatea în faţa actelor iresponsabile, când politicienii români practică politica struţului? O politică degradantă de vasalitate totală faţă de „Înaltele Porţi” ale Occidentului. Mânuitorii butoanelor de comandă ale Guvernul României (oricare dintre cele postdecembriste) fie au fost/sunt orbi, incompetenţi şi igonranţi, fie s-au complăcut/se complac în postura de slugi interesate doar de agoniseala proprie. Oricum am pune problema, stilul „politically incorrect” este de departe dăunător, aducând prejudicii grave intereselor naţionale. Ploconindu-se cu sârg la picioarele dictatorilor mondiali, nespălate şi urât mirositoare, conaţionalii aflaţi după fatidicul decembrie 1989 la cârma Ţării au metamorfozat acel „politically incorrect”, adaptându-l la condiţiile locale sub forma camuflată de „politically correct”. La comanda „licuricilor” planetari, furnizorii inepuizabili ai sclaviei şi neajunsurilor pentru români, au proiectat o dezastruoasă gamă de recomandări, pe care „butoniştii” amintiţi mai sus le transformă cu o promptitudine de invidiat în legi şi ordonanţe la comandă, dăunătoare cetăţenilor României.

continuare »

Citiți și: În Romania nu a fost Holocaust

Catre Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania:

Sunt profund revoltat si idignat fata de reactia si actiunea dumneavoastra de protest impotriva amplasarii unei placi comemorativa dedicata grupului anticomunist condus de catre Aurel Visovan in incinta Liceului “Dragos Voda” din Sighetu Marmatiei.
Tinerii care au suferit in inchisori, au fost torturati batjocoriti de catre tortionarii comunisti care in mare parte erau de religie mozaica. 

Dumneavoastra uitati sau va faceti ca uitati ca traiti intr-o tara europeana, o tara unde minoritatile etnice si religioase au cele mai multe privilegii si drepturi din Europa.

Pe 28 iunie 1940 ultimatumul este acceptat. Unitatile sovietice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. Sunt impiedicate evacuarile, refugiatii sunt atacati si agresati, constransi sa nu plece, iar ostasii romani, prinsi si batjocoriti, unii ucisi. La aceste excese a contribuit si un numar insemnat de evrei.

Documentele vremii le-au consemnat fara tagada violentele si injosirile comise. Unii au pactizat cu trupele sovietice, in timp ce altii s-au dedat la acte barbare.
Intr-un raport aflat in arhivele Serviciului Istoric al Armatei, fondul Marelui Stat Major, Sectia 2 Informatii, dosarul 941, datat 7 iulie 1940, se enunta urmatoarele:
“Din relatarile tuturor refugiatilor din provinciile rapite reiese ca atitudinea manifestata de populatia evreiasca din aceste provincii atat fata de armata romana in retragere cat si fata de populatia civila ce se refugia, a luat forme care depasesc o imaginatie chiar divaganta.
Imediat dupa anuntarea ultimatumului sovietic si inainte de intrarea Armatei Rosii, in toate orasele basarabene si nord bucovinene ca la un consemn, s-au format grupuri de evrei inarmati, in majoritate tineret de ambele sexe, care numaidecat au inceput actiunea terorista.
Au fost impuscati cu predilectie functionarii judecatoresti, cei politienesti, slujitorii altarului precum si functionarii financiari [….]. Nu a fost crutata nici armata si zilnic sosesc noi informatiuni despre ofiteri, subofiteri si soldati care fara a fi contrazis intentiile comunistilor evrei de a manifesta au fost impuscati sau schinguiti.”
Documentul continua cu un numar de cazuri concrete, semnaland, printre altele, ca in comuna Olanesti evrei si bulgari au impuscat o invatatoare, pe Irina Tapu, dar si ca, dupa spusele refugiatilor:
“(….) au fost impuscati de bandele comuniste evreiesti colonelul Cernobescu, comandantul Regimentului 7 Vanatori Chisinau, impreuna cu capitanul in rezerva Grumvescu (….)”.

Marturii despre evenimentele din Basarabia si nordul Bucovinei
Intr-o nota de pe data de 30 iunie 1940, aflata in acelasi dosar, se aduce la cunostinta ca in multe orase si localitati basarabene si nord bucovinene violentele sunt generalizate:
“Evreii din Chisinau au arborat drapele rosii manifestand pe strada si barand strazile spre gara pentru a nu permite refugierea functionarilor romani. Au ocupat de asemenea localurile institutiilor. Comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol au fost executati de evrei in strada.
Evreii din Cernauti, imediat ce au luat la cunostinta de evacuare, s-au dedat la manifestatiuni antiromanesti, rupand si scuipand tricolorul romanesc si suindu-se pe monumentul Unirii, au arborat steagul rosu.
Refugiatii din Bucovina declara ca la Cernauti, inainte de intrarea trupelor rusesti, populatia evreeasca a devastat biserici si a executat numerosi fruntasi romani si ofiteri. Toti refugiatii declara ca toata dezordinea o provoaca numai evreii comunisti si ucrainenii. continuare »

” Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.” ( IOAN 3, 19)

Dând la o parte suprafaţa poleită şi înstelată a realităţii şi judecând după efectele sufleteşti ale integrării noastre în U.E. se pare că, de fapt, ne integrăm în iad. Căci în “pierderile colaterale” ale Integrării, dincolo de câteva artefacte ruginite ale vechiului regim, nu aflăm decât sufletele noastre…

Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei scolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războiae ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o. Studiind problema datoriei istorice a Germaniei faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aurîncărcate în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează şi duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia – Germania – Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.

Problema tezaurului a fost reşapată periodic, asemeni unei poveşti cu zâne, adică fără vreun final concret, de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că 90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru că un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se aşterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.

23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.

12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a României din care aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei (echivalentul a circa 170 de kg aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţi cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”. continuare »

De ce a fost luată Biserica de securitate în 1948? Pentru că în Biserică nu mai vorbea nimeni decât ceea ce se spunea la protopopiat, iar protopopiatele nu vorbeau decât ce li se dicta de sus şi aşa a rămas poporul acesta aproape 100 de ani în ignoranţă.

Iar acum trebuie să formezi oamenii să pună mâna să citească o carte. Întreb pe nişte studenţi care au trecut pe aici: „Sunt trei luni de vacanţă. Aţi citit vreo carte?” N-au citit. Ce faci cu ei, când se mai formează? Trebuie să fie o continuitate de generaţii în pregătirea asta a noastră ca să fie modele şi în Biserică, şi în şcoală, şi în familie. Mai sunt şi azi profesori care îşi încep orele cu rugăciune, dar puţini. continuare »

În momentul în care am auzit prima data despre intrarea Chevron-ului la Pungești, un gând mă bătea, acela că într-un sat sărăcit de un sistem politic care a uitat ce înseamnă România, sătenii o să fie cumparați foarte rapid.

În sâmbăta ce a trecut, istoria avea să readucă în prim plan evenimente ce se întâmplau în perioada comunistă (deși trăim intr-o așa zisă perioadă democratică). Cu regret acele file necitite din istoria noastră națională au prins viață în alte timpuri și tocmai în 2013, când românii se simt liberi privind la televizor cum ajung sclavi la ei în țară.

Odată ajuns pe pământurile vasluiene, am simțit vibrația paginilor citite despre rezistența anticomunistă, care a pus la alergare sistemul politic comunist. În această zi maratonul neocomunist s-a ținut la Pungești, o localitate aflată la 30 km de Vaslui. O zonă săracă, ca și sutele de exemple din întregul pământ românesc, nimic mai mult decât un sistem politic departe de nevoile cetățenilor, un sat lăsat în tentaculele caracatiței numite Chevron.

Clopotul de adunare sună în țară, toată lumea la Pungești, tineri din diverse zone ale țării merg să își pună speranța în guvernanții adormiți de mireasma financiară, ne ascultă mesajul, acela de a nu mai pierde puținul ce a rămas din această țară, da au rămas doar ținta săgeților emise de către companiile străine, nimic mai mult și nimic mai puțin decât resursele, singurul motiv pentru care încă România nu este încă împărțită conform planului impus de noua ordine mondială. continuare »

După ce Biserica Ortodoxă s-a implicat, într-o măsură evidentă, în susţinerea, de voie, de nevoie, a regimurilor comuniste, acum se trezeşte, dar nu complet – nici Gulliver nu era complet treaz când a părăsit ţara piticilor – şi părăseşte pe cei susţinuţi, prin simpla ieşire pe uşă, fără ca măcar s-o trântească, lăsându-i pe cei susţinuţi mai înainte să ciocnească pe mai departe ouăle la capătul gros cu adversarii lor, cei mai mulţi falşi adversari – şi chiar cu cei adevăraţi. Uriaşul iese din scenă, puterea mistică se retrage în cochilie ca melcul care poate dormi neîntors trei ani în căsuţa lui. Un ierarh a afirmat că ierarhiei nu-i este totuna cine conduce ţara şi această afirmaţie a fost socotită ca un act de bravură. Ar fi fost un act de bravură sub Ceauşescu, acum nu înseamnă nimic mai mult decât o slabă mişcare a degetului mic de la piciorul uriaşului. Astăzi adevărurile se spun tare, astăzi este vremea ca ceea ce s-a spus altădată la ureche să fie strigat de pe acoperişurile caselor.  «Ceea ce vă grăiesc, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case» (Mt.10 : 27).

Într-unul din cele Şapte Cuvinte Către Tineri, ale mele, din 1978, am spus acest lucru, ştiind că atunci era vremea rostirii de pe acoperişuri, dar ierarhia s-a temut şi cuvântul spus de un oarecare preot nu a rodit decât suferinţă pentru el, robie pentru popor, somn pentru uriaşul adormit. Astăzi Biserica trebuie să-şi rostească răspicat cuvântul. Relaţia mai mult sau mai puţin expresă a Bisericii cu şefii de stat ai ţării, amiciţiile personale ale unor ierarhii cu miniştrii şi cu primii miniştri ai guvernului, participarea preoţilor prin propagandă şi prin înscrierea formală în partidele politice au lăsat impresia unei binecuvântări acordate puterii de a jefui pe mai departe ţara şi neamul, de a introduce legi împotriva firii în stat, de a fi de acord cu toata corupţia care guvernează peste legea şi aşa destul de nefericită a nefericitei noastre ţări.

A pleca în felul acesta înseamnă, oarecum, a spune: «V-am susţinut destul, v-am ajutat să impuneţi ciocnirea ouălor la capătul dorit de voi, acum plecăm să ne vedem de treburile noastre». Plecarea Bisericii a fost puţin cam împleticită, trezirea nu era completă.

De mai multe ori l-am vizitat pe Mitropolitul Mladin al Ardealului. Poate şi el a dormit ca şi alţii, dar ne-a spus atunci ceva ce m-a fulgerat prin inimă. Eram mai mulţi de faţă, între care şi părintele Dometie, duhovnicul Sf. Mânăstiri Râmeţ: «Sub comunişti poţi să te înalţi cât vrei în sus, până la cer. Dar de îndată ce vrei să te întinzi pe laturi, eşti tăiat fără milă, într-o clipă». continuare »

Doi torţionari denunţaţi şi un al treilea pentru care se pregăteşte dosar. Acesta este bilanţul investigaţiilor duse de 7 ani de cei supranumiţi vânătorii de securişti.
Este un titlu care sună bine, doar că în spatele acestor vânători se ascunde lupta dusă cu morile de vânt.
Există oameni sus-puşi care se opun condamnării celor vinovaţi.
De fapt, comuniştii n-au fost condamnaţi niciodată. Niciunul dintre ei nu a ajuns până acum la închisoare.
La aproape 24 de ani de la căderea regimului comunist, familiile celor umiliţi de securitate îşi caută încă dreptatea. Asta deşi vânătorii de securişti au dezgropat dovezi pentru zeci de cazuri.
Emisiunea “În premieră cu Carmen Avram” îţi prezintă crimele comunismului.
Ţara Lăpuşului, septembrie 2013. Sătenii din Cufoaia s-au adunat în jurul gropii în care a fost descoperit Alecsa Bel. Povestea lui, transmisă din tată-n fiu, a ajuns la a 3-a generaţie. Dar, după ce a fost completată cu datele găsite în arhivele securităţii, arheologii au recompus întregul tablou. Şi imaginea i-a îngrozit.
În 1949, chiar în sfânta zi de Crăciun, Alecsa Bel zăcea într-o baltă de sânge în propria-i curte, păzit de miliţieni şi în văzul întregului sat, ca să ştie toată lumea ce păţesc cei care nu se supun regimului.
“Eram aci la şcoală şi am auzit puşcând şi când am mers acolo, o fu mort. Tot a fost distrus. Şi prin cap, şi prin piept, tot. Au tras în el ca în animal“, povesteşte un bătrân din sat.
Alecsa Bel fusese diacon la biserică şi ţăran instărit cu orientări politice liberale, iar după ce comuniştii au ajuns la putere, el a sfătuit pe toată lumea să reziste, să nu se supună cotelor, să nu urmeze sfaturile comuniştilor, pentru că vor veni americanii şi îi vor salva.
Investigaţiile crimelor comuniste sunt ample şi costisitoare, iar autorii acestor asasinate sunt greu de identificat.
În ţară mai sunt mii de români care nu ştiu nici astăzi prin ce gropi le-au fost aruncaţi părinţii sau bunicii împuşcaţi de comunişti.

Pr. prof. dr.: România martirică în formă continuată şi vânarea torţionarilor

1. Introducere

A scrie despre martirii neamului, teroarea ideologică trecută şi actuală, despre recuperarea istoriei şi a torţionarilor în România, pare a fi deja tardiv, desuet, deoarece justiţia intervine prea târziu, şi nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri sau ar fi specialist la suferinţele altora, mai ales dacă nu a trăit nici vremurile de martiraj și teroare.

Însă, subiectul capătă totuşi sens şi importanţă actuală, întrucât ideologia recentă a mondializării nimicului repetă istoria trecută, la o dimensiune mult mai subtilă, mai diversă şi mai largă, şi o aduce în cotidian, sub un alt ambalaj, dându-ne astfel posibilitatea, să descifrăm istoria trecută şi prezentă, în direct, fără pericolul de a fi atinşi, de nici o impostură. continuare »

Liturghia solemnă de beatificare a monseniorului Vladimir Ghica, care va avea loc în 31 august la Romexpo, este pregătită de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti, la slujbă fiind aşteptaţi trei cardinali, 20 de episcopi, peste 200 de preoţi şi mii de credincioşi din ţară şi străinătate

Un fost şef de Securitate a povestit pentru „Adevărul” cum şi cu ce mijloace tehnice se făceau interceptările telefonice înainte de 1989.

Toate acestea au deschis noi discuţii despre cât de supravegheaţi suntem de serviciile secrete. Iar românii sunt sensibili la astfel de subiecte după decenii în care au trăit sub teroarea că Securitatea vede şi aude tot. Aurel Ţambrea, fostul şef al Securităţii din judeţul Vrancea, a dezvăluit pentru „Adevărul” cum era supravegheată populaţia României înainte de Revoluţie.

“Adevărul”: Cum era înainte de 1989? Sunt atâtea poveşti despre ascultările făcute de  Securitate, interceptări telefonice, microfoane puse în locuinţe…

Aurel Ţambrea: Domnule, după Revoluţie au fost atâţia care s-au bătut cu pumnul în piept: „M-aţi ascultat, mi-aţi făcut, mi-aţi dres”. Ca să înţelegeţi cum stătea treaba, noi, la Vrancea, nu aveam decât zece magnetofoane incorporate cu care făceam ascultările. Plus că noi nu puteam asculta fără aprobarea procurorului şi nici nu-mi dădea voie să ies cu ascultarea ca probă în justiţie. Nu ţi-o lua în considerare.

Mulţi n-o să vă creadă când spuneţi că ascultaţi numai cu aprobarea procurorului.

Aşa era, eu nu spun minciuni. Trebuia să faci un raport, să documentezi, să arăţi care e situaţia. La vreme aceea procurorul era cel care aproba, nu judecătorul. Şi având numai zece magnetofoane erai obligat să selectezi ce e mai important, nu aveai cum să asculţi tot judeţul. Astea sunt legende. continuare »

Este Ocuppy Wall Street o miscare comunista?

Este aceasta miscare condusa de socialisti care doresc sa puna la pamant sistemul de intreprinderi libere?

Dupa cum veti vedea in acest articol, la ambele intrebari raspunsul este da. Desigur, multi dintre oamenii care participa la aceste proteste nu au nimic de-a face cu socialismul sau cu comunismul. Multi dintre protestatari sunt pur si simplu furiosi pe marile banci sau vor doar sa se faca ceva in legatura cu economia. Dar adevarul este ca, la o privire mai atenta asupra „organizatorilor”, asupra literaturii de specialitate si a scopurilor declarate ale acestei miscari, veti putea observa pretutindeni amprenta socialismului si comunismului.

In timp ce sistemul economic al SUA se destrama, un numar tot mai mare de americani care lucreaza in „subteran” ies in fata si declara cu mandrie ca ei sunt socialisti sau comunisti. Un numar tot mai mare de americani crede cu adevarat ca sistemul de intreprinderi libere trebuie dat jos si ca raspunsul la probleme este acela de a imbratisa socialismul si/sau comunismul. continuare »

C O M U N I C A T

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti constata cu ingrijorare recidivarea in Europa (vezi situatia din Republica Moldova – Basarabia) a comunismului.
Vinovat de aceasta recidiva este Parlamentul UE, care a respins condamnarea comunismului, a crimelor regimurilor comuniste si nu a dispus chemarea in instanta a criminalilor.

Nu dorim ca generatiile viitoare sa repete experienta noastra, sa cunoasca atrocitatile fara precedent petrecute prin temnitele prin care noi am trecut, comportamentul barbar al gardienilor instruiti de comunisti pentru exterminarea fizica a adversarilor politici.

Asemenea, nu trebuie uitate actiunile de siluire a constiintelor prin procesele de reeducare care au luat forme de cruzimi fizice si psihice nemaiintalnite nicaieri in lume (vezi Pitesti, Gherla, Aiud, Canal – Romania).

A nu se uita ca “experimentul Pitesti”, coordonat de sovietici, a urmarit transformarea adversarilor politici ai regimului comunist in oameni cu creierele spalate, lipsiti de vointa, constiinta, sclavi ai tortionarilor din organele de represiune comuniste.

Presedinte
Constantin IULIAN

Text tradus din Orthodox Word, Martie-Aprilie 1971 (vol. VII #2)

Nota redactiei ATITUDINI: Prin acest articol dorim sa se inteleaga limpede din ce Biserica a facut parte Sf. Ioan Maximovici si care este invatatura si atitudinea ROCOR-ului de-a lungul timpului. Intr-adevar Sf. Ioan Maximovici a facut parte din ROCOR, dar ROCOR-ul Sfantului Ioan nu e nici pe departe ROCOR-ul de azi, adica bisericile stiliste, vechi calendaristice, care nu au comuniune cu celelalte biserici ortodoxe, bisericile oficiale, de unde acestia s-au rupt. Aceste biserici stiliste sunt necanonice, fiindca s-au rupt de la Biserica Mama, nu recunosc tainele savarsite in bisericile ortodoxe oficiale si nu sunt recunoscute de nicio biserica ortodoxa oficiala. ROCOR-ul Sfantului Ioan Maximovici niciodata nu a rupt comuniunea spirituala cu Biserica Mama si cu niciuna din bisericile oficiale, chiar nou-calendaristice, fiind cu totul lipsit de o atitudine extremista, alegand sa mearga pe calea discernamantului, prin care a ramas departe de orice compromis politic sau ratacire dogmatica, dar departe insa si de orice atitudine schismatica. Astazi, cand pricinile dezbinarii s-au inlaturat, ROCOR-ul s-a unit cu Biserica Mama a Rusiei, dupa cum Sf. Ioan si-a dorit si dupa cum a si proorocit:

Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Granitelor nu este despartita duhovniceste de Maica sa patimitoare, ci inalta rugaciuni pentru ea, ii pastreaza bogatiile duhovnicesti si materiale si, la vremea potrivita, se va uni din nou cu ea, atunci cand pricinile dezbinarii se vor fi risipit.

Amintim insa si Anatemele sfantului Sinod al ROCOR-ului, care s-a intrunit la Vancouver, in Canada, in anul 1983: „Anatema celor care ataca Biserica lui Hristos invatand ca Biserica Sa este impartita in asa-zise «ramificatii» ce se deosebesc in doctrina si in felul de viata sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor, cand toate «ramificatiile» – sectele, denominatiunile si chiar religiile – vor fi unite intr-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mantuire; prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt in comuniune cu acesti eretici inaintementionati sau celor ce sustin, raspandesc sau pazesc erezia lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema”).

Istoria ROCOR-ului Biserica Ortodoxa Rusa din afara Rusiei (ROCOR) este acea parte a Bisericii Ruse care se afla in afara granitelor statului rus, reglementata in prezent de catre un Inalt Ierarh si de catre un Sinod al Episcopilor alesi de Soborul Episcopilor din diaspora rusa.

Biserica Rusa a avut o parte inafara Rusiei timp de aproximativ doua secole. Propovaduirea crestinismului catre triburile pagane din Asia a insemnat fondarea „misiunilor” care au devenit in decursul timpului eparhii, in China si Japonia. Raspandirea Ortodoxiei la populatia pagana a Insulelor Aleutine si Alaska si stabilirea Misiunii, si mai apoi eparhiile pentru America de Nord, au fost tot o continuare a propovaduirii din Asia. In Europa de Vest, incepand cu secolul 18, bisericile au fost construite pentru inceput la ambasadele ruse, si apoi in acele locuri care au fost vizitate de rusi in calatoriile lor in strainatate. Toate aceste biserici au fost considerate ca fiind in Eparhia Mitropoliei Petrogradului; cel mai recent au fost direct sub ascultarea de Episcopul Kronstadt-ului. Niciunul dintre Patriarhii de Est a carui autoritate a fost respectata de poporul rus si niciunul dintre ceilalti ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe nu a protestat vreodata impotriva unei astfel de raspandiri a Bisericii Ruse. Daca, in conformitate cu canoanele Bisericii, o durata de treizeci de ani este suficienta pentru ca o biserica sau un loc sa apartina eparhiei care a fost in posesia ei in cursul acelor ani, atunci cu atat mai mult trebuie recunoscut si de necontestat dreptul Bisericii Ruse la locurile care au fost ingrijite de ei timp de multe decenii. Se poate spune destul de sigur ca aceasta problema nu s-ar fi pus daca Imperiul Rus, si impreuna cu el Biserica Rusa, ar fi ramas in puterea si slava sa de dinainte, si daca nu li s-ar fi intamplat nicio nenorocire. continuare »

Guvernul Bulgariei a hotarat sa declare ziua de 1 februarie ca Ziua Recunoasterii si Onorarii victimelor regimului comunist din tara.

Serviciul de presa al guvernului Borisov aminteste ca ziua de 1 februarie 1945 a fost prima zi a executarii mai multor politicieni bulgari de rang inalt, incluzand regentii tarii, de catre asa-numitul Tribunal al Poporului, format de coalitia condusa de comunisti, scrie agentia bulgara Novinite.

“Aceasta zi ramane cruciala in istoria noastra, din cauza faptului ca e inceputul unei represiuni sangeroase impotriva poporului bulgar”, se arata in anuntul cabinetului bulgar.

Aceasta decizie a fost luata la cererea a doi fosti presedinti ai Bulgariei-Jelio Jelev(1990-1997) si Petar Stoianov(1997-2002), care i-au cerut premierului Boiko Borisov sa tina seama de initiativa lor.

sursa: ziare.com

Cu-asta s-a ocupat ideologia comunistă: cu ocultarea istoriei, a memoriei şi cu imaginea. O imagine care de multe ori a confiscat un naţionalism de bună-credinţă şi s-a transformat într-un naţionalism comunist uşor isteric, uşor ţâfnos, legionar, un fel de buric al pământului, pe care românul nu-l credita pentru că românul are o armonie, are un echilibru, are un ritm, are un rost, el nu e propagandist. (inregistrare audio)

(fragment din conferinţa susţinută de Dan Puric luni, 15 februarie 2010, la Braşov)

sursa: Romania, uneste-te!