Tag Archives: Pungesti

Liber la explorarea gazelor de sist in 13 comune din judetul Vaslui. Si comuna Puiesti a pierdut procesul cu Prefectura

sonda PungestiIn luna noiembrie a anului trecut consilierii locali din Puiesti au votat in unanimitate interzicerea explorarii si exploatarii gazelor de sist pe teritoriul comunei. La fel ca si in cazul celorlalte comune care au actionat similar, Prefectura Vaslui a cerut in instanta anularea hotararii, aratand ca “autoritatile locale nu se pot pronunta asupra exploatarii zacamintelor din subsol, acestea fiind in proprietatea exclusiva a statului”.

Compania Chevron a obtinut de la Consiliul Judetean Vaslui, la inceputul lunii aprilie, autorizatia de construire pentru sonda de explorare a gazelor de sist ce urmeaza a fi amplasata in extravilanul localitatii Puiesti. Eliberarea autorizatiei de construire la Puiesti s-a facut dupa ce Chevron obtinuse, pe 30 ianuarie 2014, acordul de mediu pentru explorarea gazele de sist in extravilanul localitatii respective. Compania petroliera a depus solicitarea pentru obtinerea acordului de mediu la Puiesti in toamna anului trecut, iar pe 20 decembrie 2013 a avut loc si dezbaterea publica pe marginea proiectului, sedinta care s-a desfasurat, pe o perioada de doua ore, printre huiduieli si fluieraturi ale localnicilor si activistilor de mediu.

Sonda de explorare de la Puiesti va fi amplasata la 1,4 kilometri de cea mai apropiata localitate si la 300 de metri fata de paraul Tutova. Suprafata luata in concesiune de compania petroliera este de aproximativ doua hectare.

Pe langa procesul cu Puiesti, Prefectura a castigat la Tribunalul Vaslui alte 12 procese intentate consiliilor locale care au interzis explorarea si exploatarea gazelor de sist pe teritoriul comunelor respective, CL Bacani si CL Pungesti atacand cu recurs sentintele instantei vasluiene. In schimb, au existat si trei consilii locale, respectiv Alexandru Vlahuta, Suletea si Pogana, care au avut castig de cauza in instanta pe aceeasi speta, insa Prefectura Vaslui le-a atacat la Curtea de Apel Iasi.

Compania Chevron detine patru acorduri de mediu in judetul Vaslui pentru explorarea gazelor de sist, in localitatile Silistea – Pungesti, Paltinis – Bacesti, Popeni – Gagesti si Puiesti. De asemenea, compania petroliera a obtinut, in baza acordului de mediu si a altor avize de la alte autoritati, si doua autorizatii de construire pentru amenajarea platformelor pe care sunt sau urmeaza a fi montate sondele de explorare de la Silistea – Pungesti si Puiesti. Pana acum, Chevorn a inceput lucrarile de foraj in comuna Pungesti, la inceptul lunii mai.

| ziare.com

Violențe la Pungești: Jandarmii au folosit gaze lacrimogene

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=yi26WEvHMLc]

Cum au gazat-o jandarmii pe Sandra Steingraber

Sandra Steingraber, un om de stiintã recunoscut în SUA, premiat pentru activitatea sa în domeniul mediului, a venit la Pungesti, pentru a prezenta efectele fracturãrii hidraulice de mare volum în exploatarea si explorarea gazelor de sist. Însã jandarmii i-au fãcut o primire specialã cu gaze lacrimogene, bastoane si o bãtaie în toatã regula.

Sandra Steingraber a sosit la Pungesti cu o echipã de filmare. Dupã ce a tinut un discurs oamenilor din comunã, arãtând efectele nocive ale fracturãriii hidraulice (dovezi adunate de comunitatea stiintificã din SUA) a dorit sã meargã cãtre sondã. Jandarmii aflati la limita zonei de sigurantã au blocat drumul judetean cu garduri metalice si au fãcut un cordon. Cei 50 de sãteni care au însotit-o au protestat vehement cã accesul le-a fost restrictionat. La un moment dat s-a iscat o busculadã. Încercând sã blocheze trecerea, jandarmii au intervenit brutal si au folosit gazele lacrimogene. Sãtenii s-au înfuriat si mai tare si incidentul a escaladat rapid. Este inexplicabil de ce jandarmii au actionat în acest mod, fiindcã numeric îi depãseau cu mult pe protestatari. Lucrurile s-au calmat cu greu. În cele din urmã jandarmii au decis sã permitã accesul echipei de filmare la sondã însã Sandra Steigraber a cerut sã fie însotitã de câtiva sãteni, lucru cu care jandarmii nu au fost de acord. “Ceea ce s-a întâmplat în aceastã searã aratã cum se fractureazã o democratie. E jenant cum douã tabere se înfruntã în stradã, mai ales cã au acelasi interes, sã trãiascã într-o tarã liberã” a fost comentariu omului de stiintã american, oripilat de ceea ce a vãzut, dar mai ales de modul brutal în care a actionat Jandarmeria Românã. continuare »

Chevron calcă pe cadavre: mușamalizarea faptului că un muncitor ar fi murit în exploatarea de la Pungești

pungesti sonda chevronLuna trecută, angajatul unei societăți contractate de Chevron pentru activitățile de explorare/exploatare a gazelor de șist din perimetrul Pungești ar fi decedat la locul de muncă, în condiții suspecte. Deși toți localnicii știu despre acest eveniment, iar în ziua cu pricina au fost văzute la sonda amplasată în localitatea Siliștea autospeciale sanitare și mașini de poliție, nici la Inspectoratul Teritorial de Muncă și nici la Inspectoratul Județean de Poliție al Județului Vaslui nu a fost raportat un astfel de eveniment. Surse demne de încredere susțin că trupul neînsuflețit al presupusei victime a fost dus direct la Bacău, unde Chevron a putut pune mult mai ușor batista pe țambal, cunoscut fiind faptul că, în județul nostru, animozitatea pentru gigantul petrolier american a atins cote paroxistice.

„De-a lungul timpului, cei de la Chevron au avut foarte multe accidente, pe care le-au ascuns foarte bine. Toți muncitorii, inclusiv cei de la noi din localitate, au clauze de confidențialitate și nu vorbesc despre ce se întâmplă acolo”, spune Zâna Domintean, unul dintre liderii Mișcării de rezistență de la Pungești.

Într-o notă de presă publicată pe pagina argentina.indymedia.org se vorbește despre faptul că, în noaptea de 18-19 mai, pe platforma Chevron de la Pungești a murit o persoană, care se pare că ar fi inhalat vapori toxici proveniți de la substanțele care se folosesc la extracțiile de gaze de șist. Indymedia mai spune țn textul publicat că mass-media și autoritățile din România încearcă să mușamalizeze respectivul accidentul de muncă. Muncitorul la care se face referire sursa citată era angajat al firmei Dafora, unul dintre cei mai importanți jucători din piața forajelor din România. Deși societatea le impune angajaților restricții draconice, localnicii spun că unii dintre angajații deplasați la Pungești au confirmat evenimentul cu princina.

Mai mult, sătenii din localitatea Siliștea, unde este amplasată sonda Chevron, spun că, în ziua respectivă, în perimetrul de exploatare au fost mai multe ambulanțe și mașini de poliție.

„A venit mai întâi o salvare, iar pe urmă am mai văzut una. Apoi a apărut și poliția. Nu puteam să mă duc să văd ce s-a întămplat acolo, pentru că, după cum știți, nu avem voie să ne apropiem de sondă, că tăbărăsc jandarmii cu bastoanele pe noi. Am auzit mai târziu că ar fi murit un inginer, ceva, de la Târgu Mureș, care cică ar fi inhalat niște substanțe toxice”, ne-a declarat un localnic care a preferat să-și păstreze anonimatul.

După episoadele repetate în care au fost efectiv hăituiți de forțele de ordine puse de statul român la dispoziția Chevron, sătenii din Pungești se tem să-și mai comunice public opinia față de exploatarea gazelor de șist prin metoda fracționării hidraulice. Totuși, nucleul auto-intitulatei Mișcări de rezistență a rămas pe poziție. Și membrii acestuia au auzit despre incidentul de la sonddă.

„Dacă e așa cum se spune, au ascuns acest incident foarte bine. Noi am încercat să aflăm ce s-a întâmplat acolo, dar nu am reușit. Au fost ambulanțe, poliție a fost… Am încercat pe mai multe căi să aflăm ce s-a întâmplat acolo, însă nimeni nu a vorbit cu noi. Le-a fost, probabil, teamă. (…) Nu știm dacă s-a întâmplat așa cum vorbește lumea, însă știți cum se spune, nu iese fum fără foc”, ne-a declarat Zâna Domintean, unul dintre liderii marcanți ai Mișcării de Rezistență.

Autoritățile nu confirmă un astfel de eveniment

Sursa menționată a contactat atât autoritățile din Vaslui, cât și cele din Bacău în legătură cu decesul muncitorului de la sonda Chevon din Pungești. Reprezentanții inspectoratelor teritoriale de muncă și inspectoratelor de poliție din cele două județe au declarat că nu au cunoștință despre un astfel de eveniment.

Surse demne de încredere susțin însă că trupul neînsuflețit al angajatului firmei de foraj mort la Pungești a fost dus la Bacău, de unde a fost predat familiei, căreia i s-a „menționat” în mod insistent clauza de confidențialitate din contractul semnat de victimă și i s-a „menționat” insistent posibilitatea unui sprijinul material aparent necondiționat.

„Nu e prima dată când cei de la Chevron exclud astfel de evenimente. Au avut foarte multe accidente pe care le-au ascuns foarte bine. La noi chiar este posibil așa ceva. Să nu uităm că, în primul rând, toate contractele semnate cu Chevron sunt confidențiale, cu acordul statului. La Lespezi, acum doi ani de zile, a mai fost un deces asemănător, la altă companie și nimeni nu a aflat nimic. La nivel mondial, în industria forajelor sunt de șapte ori mai multe accidente decât în domeniul construcțiilor, spre exemplu… Numai la noi, în România, astfel de accidente nu există oficial, deși toți oamenii vorbesc despre ele”, a mai spus Zâna Domintean.

Efectele fracționării hidraulice se simt deja la Pungești

Faptul că nimeni nu a anunțat accidentul grav ar putea fi încă un argument în favoarea ideii că autoritățile încearcă să suprime orice informație, cu scopul de a evita alimentarea tensiunilor dintre activiștii din sat și autoritățile care s-au declarat de acord cu exploatarea gazelor de șist prin fracționare hidraulică. De altfel, efectele nocive ale substanțelor folosite în procesul de foraj la mare adâncime se fac deja simțite la Pungești.

„Sătenii au început să se plângă de dureri de cap, amețeli, dureri în gât, stări generale de rău… Noi am monitorizat sursele de apă în permanență și, deocamdată, nu au fost prea mari probleme în aceastș direcție. Vom încerca în continuare, atât cât vom avea posibilitatea, să preîntâmpinăm apariția problemelor”, a mai spus Zâna Domintean.

În afară de riscul seismologic ridicat, exploatarea gazelor de șist prin metoda fracționării hidraulice mai poate distruge ecosistemul local, mai ales dacă nu se asigură un minim de protecție a mediului. Dacă substanțele de foraj pătrund în pânzele freatice, flora și fauna vor fi cumplit afectate, iar apa nu va mai fi bună pentru consum.

Un primar controversat

Deși inițial s-a opus exploatării gazelor de șist prin metoda fracționării hidraulice în perimetrul Pungești, primarul comunei, Mircia Vlase, a avut o schimbare radicală de opinie. Astfel, deși anul trecut Consiliul Local Pungești s-a declarat împotriva exploatării gazelor de șist printr-un proiect de hotărâre supus aprobării la inițiativa primarului, la puțin timp după adoptarea normativului Vlase s-a răzgândit. Hotărârea de consiliu a fost atacată în instanță de Prefectura Vaslui, iar Chevron s-a instalat confortabil la Pungești, concesionat de nimeni altul decât… Mircia Vlase.

Chevron pleacă din Bulgaria și se va concentra pe România

Compania americană Chevron se retrage din Bulgaria, unde explorarea pentru gaze de șist a fost blocată de autorități, iar noua strategie în regiune va viza țări precum Polonia, România și Ucraina, care asigură condiții favorabile pentru investiții, scrie presa locală, citată de Novinite.

Potrivit cotidianului Pressa, expertul bulgar în domeniul energiei Ilian Vasilev, care are legătură cu activitatea Chevron în Bulgaria, a confirmat informația. Noua strategie a companiei se va concentra pe țări din Europa Centrală și de Est precum Polonia, România și Ucraina, care asigură condiții favorabile pentru investițiile riscante ale Chevron, a spus Vasilev. Chevron nu a putut să urmeze “modelul din Bulgaria” și să implementeze metode eficiente pentru “motivarea” cercurilor politice și a oficialilor guvernamentali, a scris Vasilev pe blogul său, potrivit agenției Focus. Vasilev a fost în trecut ambasadorul Bulgariei la Moscova. În iulie 2011, Chevron a câștigat o licitație pentru un contract pe cinci ani vizând operațiuni de prospectare și explorare pentru identificarea de gaze de șist pe un teritoriu de 440.000 de hectare, scrie Novinite. În ianuarie 2012, Parlamentul bulgar a impus un moratoriu asupra explorării pentru gaze de șist folosind procesul de fracturare hidraulică și a blocat astfel activitatea Chevron în Bulgaria. Potrivit estimărilor agenției pentru informație în domeniul energiei din SUA, Bulgaria are resurse potențiale de gaze de șist totalizând circa 480 de miliarde de metri cubi și 180 de milioane de barili de petrol de șist. În România, Chevron a început în luna mai forajul de explorare a gazelor de șist în comuna vasluiană Pungești, după cinci luni de la demararea lucrărilor de amenajarea a platformei pe care este amplasată sonda, compania susținând că lucrările se desfășoară “într-un mod sigur și responsabil față de mediul înconjurător”. Lucrările de explorare a gazelor de șist sunt derulate de Chevron în extravilanul satului vasluian Siliștea din comuna Pungești, fiind prima zonă din România unde compania petrolieră a început prospecțiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenționale.

Chevron România mai deține alte trei acorduri de mediu în județul Vaslui pentru explorarea gazelor de șist în localitățile Păltiniș – Băcești, Popeni – Găgești și Puiești. De asemenea, compania petrolieră a mai obținut, în urmă cu o lună, și cea de-a doua autorizație de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare, în perimetrul deținut la Puiești.

După ce compania Chevron a obținut, în 3 octombrie 2013, autorizație de construire pentru amplasarea în județul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de șist în România, la Pungești au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

Alex Sava | estnews

La Pungești a început forajul pentru gazul de șist

sonda chevronChevron Romania a confirmat, marti, ca a inceput activitatile de foraj la sonda de explorare din apropierea satului Silistea, comuna Pungesti, din judetul Vaslui.

Potrivit unui comunicat de presa difuzat de Chevron Romania, activitatile de foraj au demarat dupa finalizarea tuturor verificarilor de siguranta si performanta. Sonda va fora continuu pana cand va ajunge la adancimea dorita, de aproximativ 4.000 de metri.

“Se vor efectua diverse masuratori si vor fi luate probe de roci pentru a determina daca gazul natural este prezent, precum si modul in care acesta poate fi produs. Prioritatea noastra este sa desfasuram aceste activitati intr-un mod sigur si responsabil fata de mediul inconjurator, in conformitate cu acordurile de mediu pe baza carora operam.

Instalatiile Chevron sunt proiectate pentru a proteja apele subterane pe toata durata de viata a sondelor, avand un design robust si fiind continuu testate pentru verificarea integritatii. Puturile de foraj Chevron au mai multe straturi de otel si ciment. Acestea creeaza o bariera ce protejeaza apele subterane prin pastrarea fluidelor si hidrocarburilor in gaura de sonda”, se precizeaza in comunicat.

Reprezentantii companiei petroliere afirma ca o conditie a sistemului Chevron de gestionare a apelor presupune construirea unor puturi pentru monitorizare in cadrul platformei sale.

Chevron va colecta mostre din aceste puturi pentru a monitoriza calitatea apei inainte, in timpul si dupa finalizarea operatiunilor de foraj. Rezultatele acestor teste vor fi puse la dispozitia autoritatilor din domeniu.

ziare.com

pungesti vandut americanilor

Prin trădarea celor ce ne conduc, Chevron obţine autorizaţie de explorare și la Puieşti

explorare-gaz-sist-afpChevron a obţinut cea de-a doua autorizaţie de construire în Vaslui, după cea de la Pungeşti, pentru amplasarea sondei de explorare a gazelor de şist în Puieşti, documentul fiind eliberat de Consiliul Judeţean după depunerea tuturor actelor de către compania petrolieră.

Consiliul Judeţean (CJ) Vaslui a emis societăţii Chevron România SRL o nouă autorizaţie de construire pentru “Lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare Puieşti”, document obţinut de compania petrolieră la mai bine de jumătate de an după declanşarea procedurilor în acest sens, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Autorităţile vasluiene susţin că eliberarea autorizaţiei s-a făcut, ca şi în cazul de la Pungeşti, cu respectarea legislaţiei în domeniu, după depunerea la dosar de către Chevron a tuturor documentelor solicitate.

“O autorizaţie de construire, indiferent despre ce obiectiv este vorba, se eliberează doar dacă sunt îndeplinite toate condiţiile legale. Societatea Chevron România Exploration and Production SRL a realizat toate cerinţele impuse în certificatul de urbanism astfel încât a obţinut autorizaţia de construire pentru lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare Puieşti” , a declarat, luni, pentru corespondentul MEDIAFAX preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu.

Eliberarea autorizaţiei de construire la Puieşti s-a făcut după ce Chevron obţinuse, pe 30 ianuarie 2014, acordul de mediu pentru explorarea gazele de şist în extravilanul localităţii respective. Compania petrolieră a depus solicitarea pentru obţinerea acordului de mediu la Puieşti în toamna anului trecut, iar pe 20 decembrie 2013 a avut loc şi dezbaterea publică pe marginea proiectului, şedinţă care s-a desfăşurat, pe o perioadă de două ore, printre huiduieli şi fluierături ale localnicilor şi activiştilor de mediu.

Sonda de explorare de la Puieşti va fi amplasată la 1,4 kilometri de cea mai apropiată localitate şi la 300 de metri faţă de pârâul Tutova. Suprafaţa luată în concesiune de compania petrolieră este de aproximativ două hectare.

Societatea Chevron România mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui, obţinute în urmă cu un an, pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Siliştea – Pungeşti, Păltiniş – Băceşti şi Popeni – Găgeşti. De asemenea, compania petrolieră a obţinut, în baza acordului de mediu şi a altor avize de la alte autorităţi, şi prima autorizaţie de construire pentru amenajarea platformei pe care urmează să fie montată sonda de explorare de la Siliştea – Pungeşti.

Autorizaţia a fost acordată de Consiliul Judeţean Vaslui la începutul lunii octombrie 2013, lucrările de amenajare a platformei fiind demarate efectiv pe 2 decembrie 2013.

| mediafax

Minciuna lui Ponta despre gazele de şist: Dacă nu avem gaze din producţia internă…

rp_1970660_716800695026487_1716396956_n_81168300_87060200_35075500_33778400_36384800_18338000.png Gazele de şist reprezintă un subiect care trebuie discutat serios, precizându-se că, dacă nu există gaze din producţia internă, atunci alternativa este cumpărarea acestora din Rusia, astfel că orice protest pe această temă trebuie să aibă un scop şi o finalitate, a declarat premierul Victor Ponta.

El a precizat că se referă la acest subiect după ce a observat protestele organizate, duminică, în cazul gazelor de şist.

“Am văzut ieri – chiar dacă nu a fost foarte mediatizat, eu iau foarte în serios – discuţia despre gazele de şist. A fost o zi de organizare a unor proteste apropos de gazele de şist şi cred că e un alt subiect asupra căruia trebuie să discutăm foarte serios, pentru că trebuie spus «Bun, şi dacă nu avem gaze din producţia internă, de unde le luăm? Din Rusia». Adică, în contextul actual, cred că orice protest trebuie să aibă un scop şi o finalitate şi cred că o discuţie serioasă pe orice temă e utilă”, a spus Ponta.

Peste 350 de persoane au participat, duminică după-amiază, în municipiul Vaslui, la un marş de protest faţă de gazele de şist, manifestanţii scandând lozinci împotriva clasei politice şi a firmei care desfăşoară activităţi de explorare a gazelor de şist în judeţ. continuare »

Guvernul antiromânesc al României

Cosmin-Sabina-_Elena-Armata-Romana„Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ţi-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”

Aţi distrus Armata României! Aţi compromis Jandarmeria Română, transformând-o în instrument de pază al scaunelelor oficiale

De 24 de ani, Ţara a devenit arena de circ a trădătorilor şi neisprăviţilor hămesiţi după averi şi putere. Ce-aţi făcut domnilor membri ai guvernelor postdecembriste şi ai Parlamentului României pentru poporul român? Nimic bun! Între două reprize de somn în fotolii, între două recepţii pe la ambasade, între două băi de mulţime şi între două delegaţii aiurea, pe banii statului român, aţi vândut economia „ceauşistă”, românească, pe care nu doar Ceauşescu a ridicat-o la nivelul la care era în ʼ89. Părinţii şi bunicii noştri, vârstnicii de azi au clădit-o, cu sânge, trudă şi sudoare. Ce-aţi făcut voi cu ea? Aţi denumit-o „grămadă de fiare vechi”, aţi etichetat-o energofagă, nerentabilă… aţi distrus-o, aţi demolat-o şi aţi vândut-o en gros şi en detail, ca să vă umpleţi propriile buzunare, să vă faceţi vile în ţări exotice, să vă petreceţi concediile la Monte Carlo, la Las Vegas sau „unde a-nţărcat mutu iapa”. Mass-media abundă de cazuri ale căror protagonişti sunt bişniţarii de ieri – barosanii de azi, „baronii”, „talibanii”, „mogulii”, fiecare după numele de botez. O serie de asemenea orătănii, agăţaţi de pârghiile puterii au jumulit, în timp record, toate bunurile naţionale la care au avut acces. Dacă furi un ou, un bou sau o fabrică, tot furt se cheamă, în orice legislaţie a lumii, dar la noi, cine fură un ou, primeşte „cadou” câţiva ani de puşcărie – „cu executare”. Cine fură un combinat sau o fabrică, primeşte… „cu suspendare”, adică, „mai poftiţi pe la noi!”. Halal dreptate! Bogăţiile Ţării le-aţi vândut străinilor, iar episoadele Pungeşi, Roşia Montană – şi multe altele pe care le acoperiţi cu „inginerii” şi minciuni – le-aţi „temperat” cu forţa jandarmilor.

În timp ce steagurile străine flutură lejer, arborarea drapelului naţional a devenit un act temerar

După cum puteţi constata, în România anului 2014 se rescrie istoria, şi nu oricum. Menirea jandarmilor este să apere Ordinea, să protejeze cetăţenii ţării şi interesele lor, nu să-i molesteze şi să-i transforme în infirmi. Voi aţi făcut din Jandarmeria Română un instrument de pază pentru propriile scaune, aţi compromis-o iremediabil în ochii poporului. Aţi distrus Armata României. La graniţa Ţării, Ivan şi Unchiul Sam îşi arată muşchii. Cine ne va apăra în caz de război? N.A.T.O., veţi spune. Aşa au zis şi „aliaţii tradiţionali” ai României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, până i-au înghesuit nemţii. Apoi, „Scapă cine poate!”. Voi, profitorii, vă veţi lua catrafusele şi „Radu” vă va chema. Vor rămâne proştii să se descurce cum or putea! continuare »

Avocatul Poporului avertizează MAI că nu sunt respectate drepturilor cetăţeneşti la Pungeşti

rp_Pungesti_7_dec_31-300x1991.jpgAvocatul Poporului a trimis Ministrului Afacerilor Interne (MAI) o recomandare privind respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, în contextul instituirii în zona comunei Pungeşti, judeţul Vaslui, a “zonei speciale de siguranţă publică”.

Avocatul Poporului arată, miercuri, într-un comunicat de presă, că în urma mai multor solicitări transmise MAI i s-a comunicat că la Pungeşti există în continuare o stare tensionată, localnicii fiind nemulţumiţi de activităţile de explorare a gazelor de şist în comună.

“În prezent, potrivit informaţiilor care ne-au fost transmise de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), pe raza comunei Pungeşti, judeţul Vaslui, acţionează efective de poliţie în cooperare cu cele ale jandarmeriei, în vederea asigurării unei stări de normalitate şi prevenirii eventualelor situaţii de risc, în planul ordinii şi siguranţei publice. Funcţie de evoluţia situaţiei operative, forţele de ordine vor fi redimensionate şi vor acţiona pe raza comunei Pungeşti, judeţul Vaslui, până la asigurarea climatului corespunzător de ordine şi siguranţă publică, potrivit competenţelor conferite acestora prin actele normative în materie”, arată Avocatul Poporului, în comunicatul de presă.

Potrivit sursei citate, în localitatea Pungeşti există intenţii pentru continuare protestelor, astfel de manifestări desfăşurându-se şi în alte localităţi din judeţul Vaslui, la unele dintre ele participând şi iniţiatorii protestelor de la Pungeşti.

În acest context, Avocatul Poporului a trimis MAI o recomandare privind respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. continuare »

RUȘINE NAȚIONALĂ: Jandarmeria Română, firma de pază a Chevron la Pungești

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=c5wbuCkYnw0]

La Pungești, la plimbare în jurul sondei, la pas cu jandarmii, paznici ai unui obiectiv de siguranță națională, sonda Chevron. Jandarmeria Română este oficial firma de pază a companiei Chevron, multinaționala americană care exploatează gaze de șist la Pungești pe terenul primarului PSD Mircia Vlasă.

Pungești sub asediul Chevron: 13 TIR-uri au adus sonda, cu ordin de a trece și peste cei care se opun

A VENIT O PARTE DIN  SONDA La miezul noptii au început sã soseascã TIR-urile care transportau sonda la Pungesti. Peste 150 de sãteni au încercat, fãrã succes, sã opreascã masinile. În zona Pungesti au fost adusi cateva sute de jandarmi, care au luat din nou sub protectia lor zona unde Chevron va instala prima sondã de explorare a gazelor de sist din România, încercuind si blocând zona de siguratã nationalã. Drumul judetean spre Pungesti este blocat de jandarmi.

Situatia la Pungesti s-a tensionat din nou, în cursul acestei nopti. Venirea sondei care va începe explorarea gazelor de sist în satul Silistea, comuna Pungesti a scos din nou sãtenii în stradã, alertati încã de asearã de zvonul cã vine sonda. Zvonul s-a adeverit si de la miezul noptii un început sã aparã primele TIR-uri care transportau componente ale sondei ce va fi, începând de astãzi, instalatã la Pungesti. Pânã la aceastã orã au trecut în jur de 13 TIR-uri. În jur de 150 de sãteni din satele Armãsoaia si Silistea s-au alertat, au iesit în stradã sã blocheze trecerea masinilor dar nu au avut nicio sansã, ele circulând cu mare vitezã. În jurul orelor 4.00, sãtenii au vrut sã incendieze un camion cu piese ale sondei dar acesta a trecut în mare vitezã. Constantin Pâslaru, unul din liderii Miscãrii de Rezistentã din Pungesti a fost la un pas sã fie cãlcat de un camion, în fata cãruia s-a asezat, dar a sãrit în ultima clipã în sant, soferul neavând nicio intentie de a opri. Sãtenii au taxat fiecare masinã care a trecut spre zona unde Chevreon are lucrãrile începute, huiduind si aruncând cu pietre. continuare »

CHEVRON forează la Pungești după apele subterane. 30 000 litri pe zi vor fi folosiți pentru exploatarea gazului de șist

Iată încă o păcăleală, marca Chevron!

 Avansarea lucrărilor la sonda de explorare din Pungesti scoate la ivealã ilegalitãtile comise de societatea care efectueazã lucrãrile. Evident, institutiile abilitate sã ia mãsuri nu miscã un deget pentru a nu deranja investitia “strategicã”. În fapt atât oficialii Chevron cât si cel mai înfocat avocat al firmei, presedintele Dumitru Buzatu, au sustinut cã apa folositã în procesul tehnologic va proveni din surse externe. În acordul de mediu, eliberat de APM Vaslui, se precizeazã cã Chevron va folosi apa pe care o va cumpãra, în baza unui contract, de la Aquavas Negresti. Este vorba de peste 30 de mii de litri pe zi, întreaga cantitate fiind transportatã cu cisternele! Totusi, la mai bine de 3 luni de la începerea lucrãrilor la Pungesti, nu a fost semnat niciun contract cu Aquavas Negresti! În schimb, pe perimetrul concesionat la Pungesti se foreazã în cãutarea apelor subterane. Mai mult decât atât, în contractul tip semnat de Chevron si proprietarii terenurilor concesionate se specificã faptul cã vor fi folosite apele subterane!

“Prima sondã de explorare va fi amplasatã în extravilanul comunei Pungesti, la 650 de metri de localitatea Silistea si 950 metri de satul Pungesti. Suprafata totalã pe care se va întinde platforma de extractie este de 20.298 metri, iar forajul se va face la o adâncime de 3.000 de metri. continuare »

Juriștii iau atitudine: Gazele de şist explodează, iar cei loviți vom fi noi

gaz de sist explozieExplodează gazele de şist? Mă tem că da, iar dacă o vor face, sigur cei loviţi de explozie vom fi noi, toţi.

„Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi!” Astfel de fraze geniale se nasc în mintea oamenilor doar la momente de mare efervescenţă socială, de mare „emoţiune”, ca să mă exprim în limba anului 1848, an în care Simion Bărnuţiu a rostit fraza de mai sus şi care este valabilă atâta timp cât vor exista popoare.

Iată că gazele de şist şi proiectul de la Roşia Montană produc acum o stare de mare temere, de frământare, de revoltă care cuprinde o parte tot mai mare de ţară: Vaslui, Constanţa, Bîrlad, Arad, Bihor, Timiş, Alba, Bucureşti, şi sigur vor urma şi alte zone. Companiile care vor să exploateze aceste gaze ne asigură că nu este absolut nici o problemă de poluare. Cum au interes în cauză şi ştim că în ţări mult mai puternice şi dezvoltate s-au produs catastrofe ecologice, nu-i putem crede. Pe guvernanţii noştri actuali nici atât, câtă vreme au încălcat, fără scrupule, contractul social cu noi. Când erau în opoziţie şi strigau tare, tare că proiectul de la Roşia Montană şi exploatarea gazelor de şist sunt proiecte poluante, murdare, că ei le vor sista, i-am crezut şi i-am trimis la putere, iar după aceea, fără nicio jenă, susţin aceste proiecte, au încheiat contracte de concesiune pentru gazele de şist, se dau de ceasul morţii să pornească proiectul de la Roşia, împotriva voinţei marii majorităţi a românilor, dar şi în ciuda tuturor studiilor făcute de specialişti, a experienţelor altor state, a indiciilor, a elementelor care demonstrează că ele nu trebuiesc făcute. Nu-i deranjează nici protestele disperate ale oamenilor. Trimit jandarmii să rezolve problema. Poate şi râd de noi.

Pentru că noi, juriştii, suntem, de obicei oameni de atitudine, nu putem să nu intrăm în arenă ca să analizăm câteva probleme juridice care se pun şi sper că vom reuşi, împreună, să dezlegăm în folosul nu doar a celor aflaţi în pericol iminent, dar şi a noastră, pentru că toţi vom fi afectaţi într-un fel sau altul. Îndeplinim astfel şi porunca marelui paşoptist ardelean.

Se discută dacă aceste gaze sunt sau nu incluse printre bogăţiile de interes public, naţional ale subsolului şi care constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 din Constituţie şi dacă sunt incluse în sfera de reglementare a art. 1 din Legea nr. 238/2004, Legea petrolului. Se poate argumenta şi într-un fel şi în altul, după bunul obicei al juriştilor. Alin. 3 al art. 1 din Legea nr. 238/2004 enumeră limitativ felurile de gaze naturale la care se referă,iar cele de şist nu se regăsesc printre ele. Dacă se voia includerea lor în categoria gazelor naturale, nimic nu-l oprea pe legiuitor să o facă în mod expres. Legile trebuie să fie clare şi să nu lase loc de interpretări după bunul plac al fiecăruia. În anul 2004 nu era pe tapet exploatarea acestor gaze, astfel că în mod cert legiuitorul nu le-a avut în vedere, deci ele nu sunt cuprinse în reglementarea acestei legi. Dacă textul folosea doar noţiunea de gaze naturale, fără a le enumera limitativ, se putea aprecia că ele sunt incluse în această categorie, dar câtă vreme ele nu se regăsesc printre cele indicate expres de text, nu putem adăuga la lege. continuare »

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la Pungeşti

Sub ocupaţie

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiFebruarie, 2014. După o jumătate de oră de mers de la Vaslui, se zăresc deja primele case din Pungeşti. Ninge frumos şi totul e alb, ca într-o poveste. Acolo, aproape de intrarea în comună, văd staţionând pe mar­gi­nea drumului o maşină a poliţiei rutiere. La plecarea din Bucureşti, un coleg de breaslă m-a sfătuit să am grijă, pentru că de vreo trei luni, de când cei de la Che­vron s-au instalat aici, Pungeştiul e sub asediul poliţiei şi al jandarmilor şi că sunt zile în care nici un “musa­fir” nu e lăsat să intre în comună. Am zis că e o exage­rare, că după 24 de ani de democraţie, într-o Românie europeană, aşa ceva nu-i posibil. Şi totuşi, acum, când văd maşina poliţiei la intrarea în comună, încep să fiu puţin îngrijorat. Să fi bătut degeaba atâta drum? Merg încet, apropiindu-mă de primele case. Poliţistul mă vede, coboară hotărât din maşină şi-mi face semn să opresc. “Actele la control, vă rog! Doar permisul şi bu­le­tinul”. Îi întind documentele. Le studiază atent, cu privirea încruntată, fără să scoată o vorbă. Deschide apoi o agendă, transcrie meticulos datele din actele mele, face câţiva paşi în faţa maşinii, notează numărul de înmatriculare şi se întoarce lângă mine, zicându-mi cu glas tăios: “Luaţi actele. Cu ce treabă pe-aici?” Îl privesc uluit, străduindu-mă totuşi să rămân calm şi să îi răspund politicos cine sunt şi ce vreau. Mă ascultă plic­tisit, cu privirea opacă şi aspră. “Ce s-a întâm­plat?”, îl întreb indignat, fiind aproape sigur că mă va în­toarce din drum. “Nimic. Doar nişte măsuri spe­ciale. Puteţi merge”. Îmi întoarce enervat spatele şi pleacă, zbârlit de frig, către maşina lui. Răsuflu uşurat şi pornesc către Siliş­tea, primul sat din co­muna Pungeşti. Pe drum, nici ţipenie, nici o urmă de picior prin zăpada proaspăt aşter­nută. Curţile sunt pus­tii, doar ici, colo, mai latră nişte câini hăme­siţi. Înaintez încet şi parcă alunec tot mai mult într-o poveste de-acum o sută de ani. Peste tot, doar case din lut, pricăjite şi strâmbe, gârbovite de veacuri şi vopsite în culori ţipătoare. Văd câteva coşuri fu­megânde, singurul semn că satul e lo­cuit. Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiÎntr-una din curţi stă agăţat de crean­ga unui copac un steag tricolor. Lângă el, flutură o pânză albă pe care stă scris cu vopsea “Stop Chevron!”. La câteva case mai încolo, un alt tricolor atârnă chiar deasupra porţii, iar lângă el, aceeaşi lozincă scrisă pe o bucată de pân­ză. Peste drum, la fel, un steag şi o pancartă cu “Stop Chevron”, agăţate de streaşina casei. Pe măsură ce înaintez, văd tot mai multe curţi cu stindarde. Flu­tură agăţate pe garduri, în copaci sau pe acoperişuri. Opresc maşina în faţa unei curţi cu steagul la poartă. Nu apuc să cobor, că deja văd ieşind din casă o femeie vânjoasă şi rumenă în obraji. Des­chide poarta şi mă întâmpină zâmbi­toare, ghicind parcă cine sunt şi ce vreau de la ea. Deodată, o huruială asurzitoare ne acoperă vorbele. Un camion uriaş tre­ce pe lângă noi în viteză, spulberând toată zăpada din drum. “Cară balast la Chevron”, îmi spune femeia cu năduf. “Trec zeci de camioane d-astea pe zi, până târziu, la miezul nopţii, de se cu­tre­mură tot satul. Să mergeţi prin sat să vedeţi case crăpate, cu pereţii gata să cadă. Cine plăteşte toate astea? Che­vron? Ponta? Nimeni nu vine să ne as­culte şi pe noi…” Vorbele îi vin de-a valma, cu o furie grea. Cade o clipă pe gânduri, apoi îmi zâmbeşte din nou. Mă invită în casă, că tocmai a pus pe cuptor nişte turtă. “Scuzaţi deranjul, aşa-i la noi, viaţa mai aspră.” O cheamă Maria Dediu şi are 40 de ani. Trăieşte în casa asta împreună cu soţul şi fata ei de opt ani, Miruna. “Îmi zice mereu: «Mamă, iar am visat cum îl bat jandarmii pe tata». Are zile când pur şi simplu îi e frică să meargă singură la şcoală, că se întâlneşte cu jandarmii pe drum. E plină comuna. Bântuie toată ziua de colo până colo, se fâ­ţâie cu dubele lor şi filmează tot ce mişcă. Noi n-avem voie să umblăm în grupuri mai mari de trei, patru persoane, că imediat vin şi ne iau la întrebări. Dacă apare vreun străin, îl ur­măresc peste tot. As­ta, dacă reu­şeşte să in­tre în sat. Ce să vă zic, trăim într-o adevărată te­roare. Suntem, cum s-ar spune, sub ocu­pa­ţie. Că nici tă­tarii, nici turcii, nici ruşii nu ne-au făcut aşa rău cum ne fac nemernicii ăştia. Cum vine asta, dom­nule, că vă văd om cu carte, unde-aţi mai pomenit jan­darmi ro­mâni să apere o firmă străi­nă şi să ne terori­zeze pe noi, români de-ai lor?”

Răscoala

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiIntrăm direct în bucătărie, unde e cald şi miroase a plăcintă. Mă invită să iau loc şi-mi promite o porţie mare de turtă cu dovleac, imediat cum e gata. Zâm­beşte mereu, se bucură sincer de vizita mea. Ziarişti n-au venit decât atunci când se organiza vreun miting, când era rost de scandal. E bine şi aşa, dar nimeni n-a venit până acum să-i întrebe şi de viaţa lor de acum, de prigoana în care trăiesc, să afle cu adevărat de ce nu vor ei să vină Chevron-ul aici. Sunt mulţumiţi aşa, cu traiul ăsta amărât, n-au nevoie de sondele lor, de gaze­le lor de şist. Ştiu şi ei ce înseamnă “extracţie prin fracturare hidraulică”, s-au informat, au cerut părerea specialiştilor, au văzut pe internet ce-au păţit alţii de la gazele astea, prin alte ţări, cum le-au otrăvit apa şi le-au stârpit pământul, că nu mai ieşea nici fir de buru­iană din el. Aici, în Pungeşti, e apă din belşug, din trei în trei case vezi o fântână. Oamenii au, slavă Domnu­lui, pământul mănos şi animale multe în bătătură, că doar din asta trăiesc. Cum să vină cineva aşa, nitam-ni­sam, să pună stăpânire peste destinele lor şi să le otrăvească apa? Cum să stea ei şi să aştepte liniştiţi o nenorocire ca asta? “Ce-or fi zis ei? «Ia mai dă-i în­colo de amărâţi, că-s proşti grămadă şi îi păcălim noi repede.» Chiar îmi zicea într-o zi un jandarm: «Bă, pentru ce vă luptaţi voi atâta? Nu vedeţi că sunteţi vai de capu’ vostru de sărăntoci?» Nu-i adevărat. I-am zis să vină să vadă ce avem noi în cămară. Că noi mâncăm numai ce-i sănătos, lapte, brânză, ouă, car­ne, totul proaspăt şi natural, în timp ce el mănâncă numai plastic şi otrăvuri de la supermarket. N-a mai zis nimic, rânjea aşa, ca prostu’. E adevărat, noi nu ne permitem vile sau excursii prin nu ştiu ce ţări. Dar avem şi noi bucuriile noastre şi ne place să trăim aşa. Uite, chiar ieri a fătat vaca noastră un viţel de toată frumuseţea. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi, dar asta înseamnă o mare bucurie în viaţa noastră”.

Calvarul din Siliştea a început astă-toamnă, când Chevron a adus primele utilaje pentru instalarea son­dei de explorare. Sătenii auziseră că va începe cândva daravera, dar nu ştiau exact când. Încă din august um­bla zvonul că cei de la firma americană Chevron ar fi bătut palma cu Mircia Vlasă, primarul comunei. Ba chiar că ar fi cumpărat un teren de-al lui pentru insta­larea sondei, lucru confirmat mai târziu. Tot atunci au început să apară prin sat nişte oameni ciudaţi, care umblau din poartă în poartă şi împărţeau tot felul de lucruri. Şepci, tricouri, pixuri, abonamente la nu ştiu ce ziare, ori chiar sarmale şi cutii cu iaurt. “Păi iaurt ne trebuie nouă?”, sare plină de furie Maria. “Când aproape la fiecare casă oamenii au cel puţin o vacă în ogradă? Normal, aşa ceva ne-a enervat foarte tare, mai ales când am văzut că după ce îţi dădeau toate cadourile astea, te puneau să semnezi într-un tabel că eşti de acord cu explorarea gazelor de şist, în comună. Ăi mai bătrâni şi fără carte au semnat. Au mai semnat şi alţii, care habar n-aveau ce-s alea gaze de şist. Dar cei mai mulţi s-au oţărât tare la domnii ăia, că au fugit mâncând pământul, nu alta. Şi nici că s-au mai în­tors”.
Şi totuşi, pe 16 octombrie dimineaţa, pe strada prin­cipală a comunei au început să apară câteva cami­oane uriaşe, care cărau tot felul de monştri din fier. Oa­menii s-au alarmat imediat. S-au adunat chiar aco­lo, la marginea câmpului, şi s-au aşezat în genunchi pe şosea, blocând trecerea camioanelor. În nici jumă­tate de oră, au apărut, ca din pământ, sute de jandarmi înarmaţi până în dinţi. “Nu ştiu de unde au adus aşa repede atâta oaste. Le-au trebuit şase ore ca să-i sal­veze pe oamenii ăia căzuţi cu avionul în Apuseni, şi la noi au venit imediat. Sute de jandarmi, pentru câţi­va amărâţi care stăteau în genunchi şi se rugau să fie lăsaţi în pace, să nu îi otrăvească cu porcăriile lor”. Maria era acolo. Îşi aminteşte că simţea un curaj cum n-a mai avut niciodată. Nu a ştiut până atunci cât de uniţi şi puternici pot fi nişte ţărani amărâţi ca ei şi cât de mici pot deveni în faţa lor ditamai guvernanţii, care le chinuie zi de zi viaţa. Imensa ei bucurie n-avea să dureze însă prea mult. Jandarmii au reuşit să încer­cu­iască grupul de protestatari şi să-l împingă pe margi­nea drumului, eliberând accesul camioanelor. În urma îmbrâncelilor, au fost răniţi şapte oameni, doi dintre ei, mai bătrâni, foarte grav. Aşa s-a încheiat primul epi­sod al unei răscoale care avea să transforme în scurt timp comuna Pungeşti într-o zonă de război. “De-atunci, noi nu mai avem deloc linişte. Suntem trataţi ca ultimii infractori, păziţi zi şi noapte de zeci de jandarmi. Vă rog să mă credeţi, la Pungeşti, adică acasă la noi, ne simţim de la o vreme ca într-un lagăr de concentrare”.

Înăbuşirea răscoalei

Pe soacra ei o cheamă la fel, Maria Dediu. Are 70 de ani, e scundă şi slabă ca un ţâr şi trăieşte singură într-o casă veche de-un secol, cu prispa într-o rână şi acoperişul gata parcă să cadă. În odaia ei, toţi pereţii sunt plini de icoane. Se roagă dimineaţa şi seara, câte o jumătate de ceas, şi citeşte mereu, înainte de culcare, câteva versete din Noul Testament. Noaptea, când tre­ce pe drum vreun camion spre Chevron, sare ca arsă din pat şi îşi aruncă privirea din nou la icoane. Casa se zguduie din toate colţurile, fereastra tremură gata să se spargă, dulapul o ia parcă din loc şi ea stă aşa, cu ochii la Maica Domnului, şi se roagă în şoaptă, cu dis­perare, ca şi cum atunci ar trăi ultima clipă a vieţii ei. “Domnule, noi ne simţim foarte rău. Aşa, deodată. Nu ne mai putem odihni nici noaptea ca lumea, de când stăm cu atâta grijă şi frică în spinare. Că am şi eu nişte ani şi am trecut prin multe, dar aşa ceva n-am pomenit nici în poveştile moşilor mei. Au venit vrăj­maşi mulţi, de ne-au luat tribut, ne-au chinuit în toate felurile, doar că nimeni n-a îndrăznit să ne ia şi pă­mân­tul ori să ne otrăvească apa. La noi, chiar prima­rul a vândut pământul străinilor ca să scoată gazele astea din el. Şi treaba asta nu-i aşa, un fleac, cum ţi-ai vinde vaca din bătătură. Ăsta e necaz mare, că ne-a vândut tot satul, cu tot cu oamenii ăştia amărâţi care l-am votat. Cu Ponta la fel e socoteala, că şi pe-ai lui tot noi i-am votat, după ce ne-au amăgit că ei nu vor gaze de şist. Iaca, acum şi-au schimbat gândul şi ne-au vândut şi ei ca pe nişte dobitoace la iarmaroc”. Oamenii din sat îi spun bătrânei “terorista”, pentru că aşa mică şi slabă cum e, stă mereu în linia întâi a baricadei, în luptele lor cu scutierii, ocărându-i neîncetat pentru toate relele pe care le fac. A ră­mas viu în me­mo­ria oamenilor un anume mo­ment, în care ea l-a întrebat pe unul dintre jan­dar­mii mai înfo­caţi dacă îşi mai aduce aminte pentru cine a depus jurământul. “Zi, măi, băiete, când ai îmbrăcat uniforma asta, pentru cine ai depus jurământul? Pentru România? Sau pentru ame­ricani? Şi-atunci, de ce ne baţi pe noi, româ­nii?” Mai povesteşte lumea că în vreme ce ea îl muştru­luia de zor, jandarmul acela fioros ar fi rămas smirnă, fără să cli­peas­că măcar, şi parcă deoda­tă ar fi lăcrimat puţin. Maria nu a lipsit de la nici un pro­test, a fost acolo şi atunci când era cel mai greu, în ploa­­ie sau ger, ori când jan­darmii snopeau cu bătaia. A rămas uneori chiar şi noaptea, adăpostindu-se alături de cei­lalţi oameni într-un cort uriaş, pe care l-au întins chiar în fa­ţa Chevron-ului. Acolo era ta­băra lor, a ţăranilor răsculaţi care au înfiinţat ad-hoc aşa-nu­mita “Mişcare de rezisten­ţă de la Pungeşti”. Stăteau zi şi noapte acolo, încercând să atragă atenţia lumii întregi că în satul lor se petrec abuzuri greu de imaginat. Iar Maria cea scundă şi slabă, terorista comunei, era parcă îngerul lor păzitor. Le ducea zi de zi de-ale gurii, pături sau haine mai groase, ceaiuri şi leacuri celor care dădeau semne de slăbiciune ori osteneală prea mare. Îmi povesteşte toate as­tea cu smerenie în glas şi cu o anume tristeţe. Pentru că, din păcate, tabăra lor nu mai este. Într-o noapte geroasă, pe 2 de­cembrie anul trecut, scutierii au năvălit peste ei pe ne­aşteptate şi i-au călcat în picioare. Era vreo patru dimi­neaţa. Maria dormea liniştită, în vreme ce satul era invadat de jandarmi, peste o mie la număr, aduşi într-o misiune fulger, din mai multe oraşe din ţară. Deo­dată, casa ei ho­dorogită s-a zguduit iar. Nu, nu mai erau camioane. Era un vuiet sinistru, de parcă luase foc tot satul. De undeva, de departe, se auzeau ţipete şi un tropot greu, ca de copite de cai, iar aici, în faţa casei, era agitaţie mare. A pus numai­decât o hai­nă pe ea şi a ieşit afară. Drumul era plin de scu­tieri, zeci, poate sute. Stăteau înco­lonaţi de-a curmezişul dru­­mu­lui, cu căştile pe cap şi cu bastoanele pregătite, gata ori­când de atac. În faţa lor, la vreo doi paşi, câţiva oameni cu feţele năucite de furie ţipau şi huiduiau din toţi rărunchii. “Jandarmeria apără hoţia!” Nimeni însă n-avea îndrăz­neala să facă un pas înainte. Scutierii împânziseră satul. Au blocat toate drumurile şi toate văile dimprejur, pentru ca acolo, la tabăra lor din faţa Chevron-ului, să nu mai poată ajunge nimeni.

În timpul ăsta, alţi jandarmi s-au ocupat doar de cei rămaşi peste noapte la cort. În doar câteva minute, au distrus totul, fără nici o împotri­vire. De cum a ieşit în stradă, Maria a înţeles care era planul lor. S-a apropiat de cordonul de scutieri, încer­când cu ma­re curaj să treacă prin­tre ei. “Lăsa­ţi-ne, maică, să ajungem la ai noştri! De ce ne ţi­neţi aici? Ca să nu vadă ni­meni cum îi că­să­piţi voi cu bătaia?”. Nici n-a ajuns bine lângă ei, că au îmbrâncit-o ca pe o pă­puşă de paie. Femeia asta mărunţică şi slabă ca un ţâr zăcea lată pe drum, la picioarele scu­tie­rilor. Nu s-a lovit ea prea tare, dar gestul ăsta a necăjit-o cum­plit. Cum s-o azvârle ca pe o stâr­pi­tură, chiar aici, aca­să la ea? Mă priveşte în ochi şi-mi zâmbeşte amar. “Aşa a fost, batjo­cură mare. Îmi pare rău de ochelari, că de la smu­citura aia mi-au că­zut şi s-au făcut ţăndări. Şi iaca, acum văd aşa, ca prin ceaţă, că n-am avut bani să-mi iau alţii. Şi braţul ăsta mă mai doa­re oleacă de la umăr, că am căzut pe el. Ei, dar astea-s nimicuri, du­re­rea cea ma­re a rămas aici, la su­flet. Că abia după ce ne-au nă­buşit ei răscoala a por­nit adevă­rata prigoană. Trăim astăzi, în satul nos­tru, ca nişte prizonieri de război, la fel cum tră­iau oamenii ăia amărâţi din Siberia. Poliţia şi jan­dar­mii fac legea aici. Cum ieşi din ogradă, gata, te controlează la acte, te iau la întrebări, unde mergi, ce faci. Ne filmează tot tim­pul, ca pe hoţi, au umplut satul cu amenzi şi dosare penale, cred că sunt o sută de oameni cu necazul ăsta pe cap. Şi băiatul meu are vreo trei amenzi. Una că a stârnit lumea la răscoală, alta că a tulburat liniştea publică şi încă una, că n-avea număr de înmatricu­lare la căruţă. Fac orice ăştia, doar ca să sperie lu­mea, să nu mai iasă nimeni în stradă. De la primărie au ame­ninţat că le iau ajutoarele sociale dacă mai protes­tea­ză. Păi cum să trăieşti aşa, cu spaima asta pe spinare?”. Oftează greu, lăsând privirea resem­na­tă în jos. Pentru ea, nu mai e poate aşa necaz mare, dar pentru tinerii satului, viitorul e ca un coşmar. “Dacă nu se schimbă nimic, peste câţiva ani, comu­na asta o să dispară. O să ră­mână numai deşert”.

Prigoana

Constantin Spiridon are o mică fermă cocoţată pe un deal, la nici un kilometru distanţă de terenul pe care va fi instalată sonda. Acum câţiva ani, a obţinut prin agenţia SAPARD vreo opt miliarde de lei vechi, a mai împrumutat de la bancă încă cinci miliarde, şi a pornit investiţia. Astăzi e aproape convins că au fost bani aruncaţi. De când a aflat că la Pungeşti va fi am­plasată o sondă pentru gaze de şist, toate proiectele lui s-au năruit. “Eu am, cu tot cu viţei, vreo 50 de animale. Zilnic produc aproape 600 de litri de lapte. Consum două tone de apă în fiecare zi. Păi ce fac eu cu toată munca mea, dacă se otrăveşte apa, mai ales că am ferma aşa aproape de sondă? Nimeni n-a venit să ne explice, să ne dea o garanţie, o asigurare, ca în caz de vreo nenorocire, să ştim că cineva ne va des­păgubi cumva. Nu, au venit hoţeşte, fără să ne spună nimic, tratându-ne ca pe nişte dobitoace”. Anul tre­cut, pe 16 octombrie, s-a alăturat şi el celor care au blocat în genunchi calea de acces a camioanelor cu utilaje. A stat faţă în faţă cu jandarmii, sperând că până la urmă măcar se va găsi cineva să stea de vorbă cu ei. Nici pomeneală. Au fost îmbrânciţi cu sălbăti­cie şi aruncaţi pe marginea drumului. “În toată îm­bul­zeala aia, unul dintre jandarmi m-a lovit cu pum­nul în piept. A dat tare, ca într-un sac de box. Am că­zut pe spate şi n-am mai ştiut nimic, până când m-am trezit la spital. Eram cu toţii şapte oameni răniţi. A doua zi, se zvonea că prefectul ar fi dat ordin să fim cu toţii externaţi, pentru că ieşise vâlvă mare, că la Pungeşti oamenii sunt omorâţi în bătaie. Dar eu nu eram bine deloc şi m-au transferat la un spital din Iaşi”. Astăzi, face un tra­tament special, cu un medicament scump, pen­tru subţierea sânge­lui. Din cauza loviturii, s-a ales cu nişte chea­guri de sânge în zona ini­mii. În fiecare dimi­neaţă se trezeşte trans­pi­rat fleaşcă, respirând greu şi cu dureri mari care pornesc din piept şi se întind pe tot braţul stâng. “Asta e demo­cra­ţia în România. Acum trăim sub ocupaţia jan­darmilor, ca după un război în care am fost înfrânţi. Peste tot con­troale, peste tot poliţie, iar acolo, la poarta Chevron-ului, perma­nent stă o «regină», adică maşina aia mare şi blindată a jandar­me­riei, în timp ce dincolo de gard se lucrează de zor, se pregăteşte tere­nul pentru instalarea sondei. De când are voie Jandarmeria Ro­mână să păzească o fir­mă străină? Sau să-l apere pe primar de ce­tă­ţenii care l-au votat? Fata mea a primit două amenzi şi-au amenin­ţat-o la Vaslui cu puş­că­ria, pentru că instigă lumea la răscoală. Sunt zeci de dosare penale şi amenzi. Dacă ne adu­năm cinci oameni pe stradă, imediat suntem luaţi la întrebări. La ma­gazinele din Siliştea sau Pungeşti, ăia de-au participat mai des la proteste nu pot să cumpere nimic, nu le dă nici cu bani. Spu­neţi-mi şi mie, ce fel de Românie e asta?”.

Trupele lui Satana

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiÎl cheamă Gheorghe Muntea­nu şi are 80 de ani. “Astăzi se îm­plinesc 29.322 de zile de când m-am născut chiar aici, în casa asta din Pungeşti”. Râde ghiduş, spunându-mi că aşa îi place lui de la o vreme, să-şi numere zilele. A trăit vremuri grele, războiul, foa­me­tea din ’46, colectivizarea, dic­tatura lui Ceauşescu. Dar nicio­dată n-a fost mai rău ca acum, când ştie că peste câţiva ani, satul ar putea să dispară. Pe 16 octom­brie a fost şi el lovit în îmbulzeala aia cu jandarmii. După ce au fost încercuiţi şi împinşi pe marginea străzii, a încercat să iasă de-acolo, stre­curându-se printre picioarele lor. “Eu sunt cardiac din 2007. Dacă mă supăr oleacă sau mă apucă vreo teamă, inima mi-o ia la fugă, se duce cu 170 de bătăi pe minut. În ziua aia, când m-am văzut prins în lanţul ăla de jandarmi, m-a luat deodată o ameţeală mare şi am dat să ies. M-am târât printre picioarele lor şi i-am rugat să mă lase, că nu mă simt prea bine. Unul din ei mi-a zis «Stai moşule, aici!» şi mi-a izbit un genunchi chiar în capul pieptului, că nu mai puteam deloc să respir. Atâta mai ţin minte, că pe urmă nu m-am trezit decât la spital, când aveam nişte tuburi pe mine. Îmi aduc aminte că a venit o asistentă mai voinică şi mi-a zis aşa: «Era să mori, tataie!». Că mai bine muream decât să trăiesc calvarul ăsta care a venit peste noi”. De atunci, îi e frică să mai iasă pe stradă. Cum vede un jandarm, inima lui o ia din nou razna. Şi sunt mulţi, foarte mulţi, e imposibil să ieşi pe drum şi să nu-ţi iasă măcar unul în cale. “Trupele lui Satana”, zice cu lacrimi în glas. “Aşa am ajuns. Să ne lovească cei ce ar trebui să ne apere”. Aşa că stă numai aici, în ograda asta sărăcăcioasă, cu grijile şi amintirile lui. De cinci ani, are femeia bolnavă de alzheimer şi el o îngrijeşte ca pe un copil. O schimbă de haine, o spală, îi dă să mănânce. “Ne-am luat acum 61 de ani. Am trăit frumos împreună, era o mândreţe de femeie. Acu, dacă-i aşa bolnavă, nici măcar n-am cu cine să mai împart gândurile”. În­toarce privirea la ea şi zâmbeşte amar. Îmi arată apoi nişte fotografii vechi, să văd cum era ea în tinereţe sau cum arăta satul lor atunci când trăiau liniştiţi. “Domnule, să ştiţi de la mine, satul ăsta nu mai are viaţă lungă. Şi aud că-s mai multe aici, în Vaslui, unde vor să scoată gazele astea. Şi când o să încea­pă, atunci să vezi, c-o să ne otrăvească pământul şi toate văile astea o să fie un pustiu. Eu poate n-o să apuc nenorocirea asta, dar tinerii o să rămână ca nişte orfani. Toţi domnitorii pe care i-am avut au cău­tat să apere Moldova noastră. Numai ăştia de-acum au pus-o pe tavă străinilor şi-au învrăjbit românii între ei. Să le fie ruşine, că n-au nici un Dum­nezeu!”
Uneori, noaptea, casa lui hodorogită se zguduie din toate încheieturile, şi-atunci sare din pat îngrozit, crezând că-i cutremur. Nu, nu e decât un alt camion care aduce material pentru sondă. Pe urmă, o vreme, nu mai poate să doarmă. Stă întins în pat şi îşi numără iar zilele de când s-a născut, ca şi cum ar vrea să afle cât i-a mai rămas de îndurat.

Epilog

Încă mai ningea când am pornit spre ieşirea din Pungeşti. Drumul era la fel de alb, neatins de nici o urmă de om. Doar o maşină de patrulare a jandar­milor mai trecea încolo şi încoace, lăsând dâre negre în urmă. Mergea încet, chiar foarte încet, atât cât era nevoie pentru ca jandarmul din dreapta şoferului să poată filma nestingherit tot ce-i iese în cale. Nu m-au cruţat nici pe mine, m-au filmat tottimpul, de când am venit în Pungeşti. Mă filmează şi acum, la ple­care. Trec pe lângă mine, în sens opus, apoi se întorc şi parcă ar vrea să mă însoţească din urmă, până la ieşirea din ultimul sat al comunei. În jur, nici ţipenie, curţile oamenilor sunt pustii, totul e alb şi încremenit. O nelinişte stranie îmi dă parcă ghes să mă grăbesc, să ies cât mai iute din decorul ăsta apăsător. În urmă, ceva mai departe, văd din nou maşina jandarmilor. De data asta, încep să mă tem. E o teamă pe care par­că am mai simţit-o, care vine din amintirea unui coş­mar pe care-l credeam dispărut. Da, ştiu acum, e aceeaşi teamă şi apăsare grea pe care le simţeam când­va, zi de zi, când toată România trăia sub teroa­rea feroce a Securităţii.

| formula as

Lupta continuă la PUNGEŞTI: Protest faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist

Peste 100 de localnici şi activişti de mediu, membri ai ‘Mişcării de Rezistenţă de la Pungeşti’ au protestat sâmbătă, în comuna vasluiană Pungeşti faţă de decizia Chevron de a începe explorarea gazelor de şist în zonă.

Protestatarii au scandat lozici împotriva primarului comunei Pungeşti, Mircia Vlasă, a preşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu şi a premierului Victor Ponta, cărora le-au cerut demisia.

Oamenii acuză compania Chevron, care a primit aviz de explorare a gazelor de şist în perimetrul Siliştea din comuna Pungeşti, că va folosi pentru explorare şi ulterior pentru exploatarea acestor resurse metode nocive pentru mediu.

”Nu ne otrăviţi apa’, ‘Nu ne distrugeţi viitorul’ sau ‘Stop Chevron’ au fost doar câteva dintre mesajele afişate de manifestanţi.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vaslui, Lucian Modoranu, a declarat pentru AGERPRES, că în nu au fost înregistrate violenţe, protestul fiind unul paşnic. Totodată, el a precizat că manifestaţia a fost autorizată de primăria Pungeşti, iar pentru asigurarea măsurilor specifice de ordine şi linişte publică au fost detaşate în zonă trei echipaje de jandarmi.

AGERPRES /(AS – autor: Loredana Ciobanu, editor: Cristina Tatu)

Rezistența de la Pungești: Scrisoare deschisă adresată lui Victor Ponta

sfintire troita Pungesti_07Cetăţeni din Pungeşti şi localităţile vasluiene îi transmit o scrisoare deschisă premierului Victor Ponta în care reclamă că se simt manipulaţi, agresaţi şi ameninţaţi în ce priveşte sănătatea lor şi a mediului, în cazul explorării şi exploatării gazelor de şist.Conţinutul integral al scrisorii remis Cotidianul.ro:

“PUNGEŞTI – ROMANIA

PRIMA ZONĂ NEOCOLONIALĂ, SPECIALĂ DE SIGURANŢĂ PUBLICĂ

Domnului Prim Ministru, Victor Ponta

Scrisoare deschisă

Stimate domnule Prim Ministru, vă aducem mai întâi în atenţie două citate pe care le considerăm de o importanţă deosebită în problema explorării şi exploatării gazelor de şist în România şi pe care, orice om raţional, având o anumită răspundere socială, trebuie să le ia în calcul în procesul luării unor decizii legate de această problemă.

1. Adresa nr. 2992 / 12.04.2013, a Agenţiei de Protecţia Mediului Vaslui către Mihail Fâcă, peşedintele Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului :

„Stimate domn, având în vedere că în cazul proiectelor de explorare de gaze de şist, se aplică o tehnologie emergentă pentru care nu există date suficiente, A.P.M. Vaslui este în situaţia de a solicita expertiză pentru derularea procedurii de emitere a acordului de mediu.” continuare »

Răscoala de la 1907 comemorată la Pungești

[youtube=https://youtu.be/i6JytBK1OZ0]

Aproximativ 250 de localnici din Siliştea – Pungeşti, judeţul Vaslui, au comemorat, duminică, timp de trei ore, printr-o slujbă religioasă şi un miting de protest desfăşurat în apropierea perimetrului deţinut de Chevron în zonă, Răscoala ţărănimii din anul 1907.

Circa 250 de localnici au comemorat la Pungeşti, printr-o slujbă şi un miting, Răscoala de la 1907 (Imagine: Liviu Chirica/Mediafax Foto)

Un nou miting de protest, al doilea din acest an, a avut loc, duminică, în zona localităţilor Siliştea – Pungeşti, unde aproximativ 250 de oameni au participat la o serie de acţiuni prin care s-a comemorat Răscoala din anul 1907, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Iniţial, localnicii şi activiştii de mediu s-au adunat pe islazul din satul Siliştea, unde doi preoţi au ţinut o slujbă de pomenire a celor care şi-au pierdut viaţa în urmă cu aproape 107 ani. Ulterior, oamenii au încercat să se îndrepte, pe drumul judeţean, către localitatea Pungeşti, pentru a aprinde lumânări la monumentul din sat ridicat în memoria victimelor Răscoalei de la 1907. continuare »