Preot prof. Gheorghios D. Metallinos: Ecumenismul a condus la adevăratul exil babilonian al Patriarhiei Ecumenice şi al tuturor conducerilor locale ale Bisericii Ortodoxe.

DE LA PATRISTIC LA POSTPATRISTIC
DEZICEREA DE SINE A CONDUCERII ORTODOXE 

pr. Gheorghios D. Metallinos, Profesor Onorific al Universităţii din Atena

Comunicare susţinută în cadrul conferinţei „Teologie patristică şi erezie postpatristică”, organizată de Sfânta Mitropolie a Pireului, Miercuri 15 februarie 2012

A) Continuarea tradiţiei patristice în timpul ocupaţiei otomane

Teologia şi practica pastorală a Bisericii Ortodoxe de până la cucerirea Constantinopolului de către otomani a urmărit cu precădere păstrarea Ortodoxiei, „credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 3), continuând mărturisirea şi tradiţia Sfinţilor Părinţi din vechime. Acest lucru însă presupunea respingerea în cuvânt şi în faptă a ereziilor pentru a apăra turma de înşelare păstrând neştirbită posibilitatea mântuirii creştinilor, adică  a îndumnezeirii acestora. Uriaşă este prin urmare răspunderea conducerii bisericeşti care în fiecare epocă poartă pe umeri o asemenea lucrare. Pentru că, de atitudinea conducerii bisericeşti faţă de înşelarea eretică depinde urmarea sau nu a Tradiţiei noastre teologice şi, prin urmare, unitatea diacronică şi sincronică a Ortodoxiei. Întemeindu-ne pe textele dogmatico-simbolice ale Bisericii noastre vom investiga acest demers începând din perioada postbizantină până în zilele noastre, pentru a compara în amănunt poziţia conducerii ortodoxe de azi cu poziţia celei din perioada bizantină şi postbizantină. Aceste texte, Mărturisiri de credinţă şi enciclice mărturisitoare, exprimă concret conştiinţa panortodoxă, în contextul şi pe limba teologică a fiecărei epoci, şi îşi vădesc credibilitatea prin credinţa şi fapta apostolică şi patristică.

Conducătorii bisericeşti ai perioadei pe care o cercetăm urmează poziţia Patriarhilor Fotie cel Mare (€ 891)[1] şi Mihail Cerularie (€ 1058)[2], primii care au semnalat pervertirea credinţei adevărate în Apusul franc, rupt de Răsăritul ortodox. Adaosul la Crez (Filioque) şi primatul papal, ca premisă a tuturor diferenţelor, vor reprezenta de acum înainte învăţăturile inovatoare şi anticanonice fundamentale ale papismului şi punctele principale ale criticii antioccidentale. continuare »

Dimitrios Natsios: Papolingăii de astăzi

“Nu încape pogorământ în cele ale credinţei”, zice Sfântul Marcu Evghenicul, a cărui pomenire Biserica noastră o laudă pe 19 ianuarie.


„Este mai bine să văd în mijlocul cetăţii turbanul împăratului turcilor decât tiara latină”. Acesta este faimosul răspuns al „marelui duce” Luca Notara nefericitului şi eroicului nostru împărat, Constantin Paleologul, care, ca să salveze Cetatea de turci, a acceptat înrobirea Bisericii Ortodoxe faţă de papa.

Cu puţini ani mai devreme, în 1438, fratele său Ioan al XVIII – lea Paleologul, în pofida poruncii exprese a tatălui său, înţeleptul împărat Manuil Paleologul – „fugi de orice tentativă de unire cu papa”, după G. Sfranzis – din aceleaşi motive, a fost silit prin şantaje şi ameninţări, să semneze „unirea” Bisericilor la Sinodul mârşav şi tâlhăresc de la Ferrara – Florenţa. Însă atunci nu s-a reuşit nimic, deoarece s-a împotrivit energic luptătorul şi stâlpul Ortodoxiei, Sfântul Marcu Evghenicul. Aproape singur, sfântul a dezgolit punctele slabe ale eresului papal, a refuzat să semneze, a salvat Ortodoxia, a salvat elinismul. Papa Eugeniu al IV – lea a semnat „horos-ul” şi a cerut  să afle ce a făcut Marcu. Când a aflat că continuare »

Homeopatia nu este un tratament cu plante și nu are bază științifică

 Ce este homeopatia?

Homeopatia este o metodă medicală care utilizează diluții infinitezimale (concentrații extrem de mici) pentru inversarea efectelor unor substanțe farmacologic active.

Din ce materii prime se prepară medicamentele homeopatice?

Cele mai multe medicamente homeopatice pornesc de la substanțe de natură vegetală, însă există și remedii care pornesc de la substanțe de natură minerală, animală și umană. Medicamente homeopatice de origine minerală: clorură de sodiu, sulf, argint, aur, etc. Medicamente homeopatice de origine vegetală: mușețel, coada șoricelului, ceapă, usturoi, pătrunjel, etc. Medicamente homeopatice de origine animală: furnică roșie, venin de păianjen, cerneală de sepie, sânge de vultur pleșuv (Haliaeetus leucocephalus), aripă de pescăruș (Larus argentatus), etc. Medicamente homeopatice de origine umană: secreții patologice. Există și remedii mai ciudate, cum ar fi: Meteorite, Hydrogen, Helium, Positronium. continuare »

De ce nu se rosteşte rânduiala Duminicii Ortodoxiei la români, aşa cum se face în întreaga Ortodoxie?

Se poate observa în Romania și în alte țari că modul în care se raportează cineva la Sinodiconul Ortodoxiei este ca un barometru al ortodoxiei credinței sale. Și nu degeaba!… Nu o dată am auzit la ecumeniștii de astăzi că nu este bine și frumos să anathematizeze Biserica pe cineva sau ceva etc. Dincolo de iubirismul și relativismul afirmațiilor acestora, trebuie spuse câteva lucruri. Atrag atenția că mai jos sunt câteva gânduri, remarci, punctări, nu vreo tratare exhaustivă științifică și ultimativă a problemei – așa cum se pare că au crezut unii.

Articolul de față nu răspunde la întrebările din titlu – care rămân mai mult retorice-, deși, mai nou, am dat de niște urme ale problemei. Știu că există un răspuns pentru întrebările acestea, știu că unii au și studiat un pic chestiunea lipsei Rănduielii pe la români, și îi invit cu această ocazie să publice sau măcar să semnaleze la secțiunea „Comments” eventuale linkuri către texte lămuritoare. Dacă ne trimit ceva vrednic de publicare, vom și publica. Desigur, unul dintre răspunsurile evidente este ecumenismul în diferitele sale forme, mai vechi și mai noi (Sf. Maxim Mărturisitorul se plângea deja în secolul al VII-lea d. Hr. de duhul relativismului și împăciuitorismului dogmatic ascus sub titlul de minimum sau minimalism dogmatic al mai marilor vremii lui, dar și al unora din veacurile trecute lui)… Unii spun că Rânduiala Sinodikon-ului nu ar fi fost niciodată inclusă în Triodul tradus în limba română, ci, doar, eventual, tradusă separat (cel puțin așa lasă să se întrevadă pentru viitor o notă din Triodul publicat la Neamț în prima jumătate a secolului XIX). Cine poate lămuri această problemă să o facă. Am primit între timp următoarea precizare de la un părinte cunoscător:

«Aşadar, pe scurt: Synodiconul nu a existat niciodată în nici un Triod slavonesc de prin părţile astea. Traducerile din sec. 17-18 ale Triodului, deşi au fost făcute din ellineşte, au respectat tipicul în vigoare pînă atunci, adică fără Synodicon. […] Cert este că textul din Molitfelnic [este vorba de Molitfelnic-ul vechi retipărit de Măn. Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil – Petru Vodă, n. noastră] este aproape identic cu cel pe care îl am dintr-un manuscris de la Arhivele Statului din Iaşi, şi care conţine o traducere de pe la 1890, făcută de un ieromonah din Iaşi. Atîta vreme cît nu am nici o siguranţă că aceasta este sursa (deşi se aseamănă pînă la identitate), nu cred că te interesează numărul manuscrisului, data traducerii şi traducătorul. După ştiinţa mea, acest manuscris ieşean este cel mai vechi text românesc al Synodiconului.»

Din câte știu eu, chiar acesta este textul, conform indicațiilor Molitfelnic-ului. Prin urmare, chiar dacă  „tipicul în vigoare până atunci”, adică nu Tipicul Bisericesc, ci obiceiul îndătinat în acele secole (nu știu de ce și de unde) pe la noi, nu obișnuia rostirea Sinodikon-ului, totuși se vede că preoții vremii erau precupați de această lacună de care erau conștienți până într-acolo încât se ajunge să fie tipărit separat (probabil, cine voia, putea să-l rostească, nefiind, însă slujba aceasta generalizată). După cum vom vedea mai jos, pe bună dreptate această preocupare este recurentă în modernitate, ajungând ca Sinodokon-ul să fie retipărit sau retradus în diferite variante, de diferiți clerici teologi erudiți. continuare »

Duminica Ortodoxiei a fost umbrită de un eveniment apostat: În Parcul Icoanei din Capitală a avut loc procesiunea de icoane alături de eretici (catolici şi anglicani)

În Parcul Icoanei din Capitală, în loc sa fie sărbatorit triumful Ortodoxiei asupra ereziilor, printre care şi iconoclasmul, a avut loc un triumf al ecumenismului, cea mai cumplită erezie, care pierde sufletele celor ce amestecă Adevărul Ortodoxiei cu rătăcirile cultelor eretice. În faţa Guvernului nu au fost decât 2-3 mărturisitori cu icoane… pe când alături de eretici au fost mii de ortodocşi, fără să-i deranjeze că Ortodoxia este vândută sub ochii lor.

Din nefericire acest eveniment are loc cu binecuvântare de sus, taman din Deal, fapt ce arată politica lor tot mai anti-ortodoxă, deci antihristică. Iată ce trâmbiţează agenţia de ştiri a sionismului din România:

Mii de ortodocşi, dar şi câţiva catolici şi reprezentantul Bisericii Anglicane s-au adunat duminică, de ziua Ortodoxiei, în Parcul Icoanei din Capitală, pentru a marca biruinţa asupra celor care luptau împotriva icoanelor, evenimentul fiind cinstit deopotrivă în lăcaşurile româneşti de pretutindeni. continuare »

Cele mai bune argumente teologice în vederea apărării icoanelor

Sfinţii: Ioan Damaschinul (650-730), Teodor Studitul (751-826) şi patriarhul Nichifor (750-828) sunt făuritorii acestor argumente. Argumentarea lor poate fi rezumată foarte pe scurt în felul următor:

—Prin Întrupare, Hristos pune capăt legii mozaice şi interzicerii de către aceasta a oricărei reprezentări. Vechiul Testament cedează locul Noului Testament, care ne descoperă o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu eliberatoare de idolatria inevitabilă mai înainte.Cuvântului, singurul cunoscut în Vechiul Testament, îi succede, prin întrupare, vederea.

Fiul este chipul Tatălui, după cum afirmă acest lucru Iisus însuşi: „Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”(In. 14, 9); temă dezvoltată adesea în Evanghelia după Sfântul Ioan, reluată de Sfântul Pavel care vede în Hristos „Chipul Dumnezeului nevăzut”(Col. 1, 15), izvor al creaţiei şi al restaurării ei într-o lume nouă. Chip (după asemănarea) Tatălui celui nevăzut, E1 participă astfel la natura Sa dumnezeiască, după cum s-a învăţat la Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325. Dar numai Duhul Sfânt face posibilă înţelegerea acestui chip al Dumnezeului Cel nevăzut. Majoritatea zdrobitoare a contemporanilor lui Hristos nu au fost ei, oare, orbiţi, inapţi să înţeleagă mai mult despre Hristos, decât că El e fiul teslarului Iosif? Mai mult, „din moment ce Hristos s-a născut dintr-o Mamă care putea fi descrisă, natural că El va avea un chip care va corespunde chipului Mamei Sale. Si, dacă El nu ar putea să fie reprezentat prin artă, aceasta ar însemna că El s-a născut numai din Tatăl şi nu s-a făcut om (Teodor Studitul, A treia respingere, cap. 11, p. G. 99, 417C). continuare »

Radu Gyr ar fi implinit astăzi 107 ani. Îndemn la luptă!

Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Ştefan (Coco) Dumitrescu, s-a născut la 2 martie 1905 la Câmpulung-Muscel. Tatăl său se născuse la Braşov. A absolvit ca premiant Conservatorul din Bucureşti. Ştefan Demetrescu a început să joace teatru de timpuriu. La vârsta de 16 ani intră în trupa unui vestit actor. Pleacă la Paris cu o bursă, unde studiază arta dramatică. Înapoiat în ţară (1898) este angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. În legătură cu venirea sa la Craiova, aceasta s-a produs în anul 1908 sau 1910.

Mama sa se numea Eugenia Gherghel şi îşi avea originea după tată în Botoşani. Bunica ei după tată, Mina Von Gelch, era de origine germană. Astfel, Eugenia Gherghel, mama poetului Radu Gyr, a căpătat de la părinţi o frumoasă cultură clasică germană, dar şi o solidă cultură şi educaţie muzicală, mama fiind pianistă. La absolvirea claselor primare tânărul Radu vorbea binişor această limbă. Un alt personaj miraculos în viaţa tânărului a fost poeta Elena Farago, casa ei fiind un centru de întâlniri culturale. (amănunte la George Popescu, în Permanenţe, aug. 2005) continuare »

Pastorală în duhul Sfinţilor Părinţi a vrednicului Mitropolit Serafim de Pireu! Întru mulţi ani, stăpâne!

“Ecumeniştilor şi tuturor ereticilor, ANATEMA!”

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI
MESAJUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU
LA DUMINICA ORTODOXIEI
– traducere integrală –

           Iubiţi Părinţi şi fraţi, preadoriţii mei fii în Domnul,

          Noul Cuvios al Bisericii noastre, Sfântul Iustin Popovici în monumentala sa operă „Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul” semnalează: „Ecumenismul este numele comun pentru falsele creştinisme, pentru falsele „biserici” ale Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene în frunte cu papismul.

          Iar toţi aceşti falşi creştini, toate falsele biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie lângă altă erezie. Numele lor evanghelic de obşte este panerezie”.

          Pe aceeaşi lungime de undă fericitul întru adormire Stareţ Arhimandritul Haralambie Vasilopoulos ne oferă adevărata imagine a ecumenismului:

          „Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului Internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a Lumii! Ecumenismul este o groaznică vijelie, care se pregăteşte să dărâme din temelii – aşa cum îşi imaginează – „Una, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică” a lui Hristos.

          Este un sălbatic uragan al puterilor întunericului care îşi concentrează mania lui catastrofală îndeosebi împotriva Ortodoxiei, cu o puternică dorinţă ameninţătoare, de a o nimici şi de a o face să dispară”.

În sfârşit, fericitul întru adormire Stareţ Arhimandritul Atanasie Mitilineul numeşte Ecumenismul ultimul înaintemergător al lui Antihrist.

ECUMENISM ŞI GLOBALIZARE

          Aşa cum globalizarea la nivel politic urmăreşte să unească lumea şi să constituie un stat mondial, o guvernare electronică mondială, o monedă mondială, o economie mondială, aşa şi Ecumenismul, la nivel religios, vrea să unească toate religiile (ecumenism inter-religios) şi toate ereziile (ecumenism inter-creştin) într-o religie mondială, sfidând şi marginalizând uriaşele, giganticele şi haoticele diferenţe dogmatice şi dărâmând din temelii dogmele şi credinţa Bisericii Ortodoxe. continuare »

Ierarhii Greciei sancţionează politica sionistă a Uniunii Europene şi a conducerii ţării. Vrednici sunt!

Mitropolitul Serafim de Pireu:“Sioniştii pregătesc drumul pentru venirea lui antihrist!”
„Halul cel mai de jos – acceptarea dreptului englez !”
“Merkel este urmaşa naziştilor”

Mitropolitul Nicolae de Mesoghea: Suntem conduşi spre o catastrofă naţională istorică. Nu mă aşteptam la ceva mai bun de la Europa.

IPS Antim, Mitropolitul Tesalonicului: “Comportamentul Europei faţă de Elada este inadmisibil!”

Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi a toată Elada: „De ce un astfel de tratament inegal faţă de Biserică?”
„Nu este nesemnificativ că Angela Merkel este fiică de pastor protestant”

Mitropolitul Alexandru de Mantinia: ,,Nu e vinovată troika, ci guvernul elen!” “Ne vor bucată a globalizării!”

Înalt Prea Sfinţitul Nicolae, Mitropolit de Mesoghea: ,,Suntem conduşi spre o catastrofă naţională”

Cititi pe larg mai jos:

VLĂDICA SERAFIM VORBEŞTE INIMILOR NOASTRE

PAPADIMOS ŞI PAPANDREOU – UNELTE ALE CLUBULUI BILDERBERG ŞI ALE DICTATURII MONDIALE

Stefanos Hios – jurnalist:  Consideraţi că cei doi oameni politici [dl Lukas Papadimos şi dl Ghiorgos Papandreou] – unul este bancher, iar celălalt este politician – fac parte din acest circuit?

Mitropolitul Serafim: Da, din cunoscuta supralojă Bildemberg, care acţionează chipurile ca un think-tank[1] în cadrul căreia toţi aceştia au participat  de-a lungul vremurilor ca şi cadre de elită. Prin urmare se lucrează la guvernarea mondială, la religia mondială, care – fără îndoială – nu va fi nimic altceva decât luciferismul şi pregătesc drumul pentru venirea aşa-numitului Antihrist – oricât de mult s-ar percepe acest lucru drept caraghios şi de roman –  şi vreau să adaug aici ceva, deoarece am fost calomniat că chipurile sunt antisemit. Nu sunt antisemit, domnule Hios. Încerc să fiu antisemit, pentru că oricine colaborează cu sionismul colaborează cu Antihrist, colaborează cu Lucifer, colaborează cu cu înrobirea libertăţii şi identităţii persoanei umane. continuare »

Propunere de procesiune cu icoane, in Duminica Ortodoxiei, ca semn de protest fata de decizia MRU contra sfintelor icoane

Un frate a propus la comentarii un prostest faţă de decizia prim-ministrului MRU de a da jos icoanele din cladirile Guvernului.

Dacă tot ne plângem că nu facem nimic, ci doar comentăm ca babele la uluci, vă întreb: este o soluţie să facem o procesiune de Duminica Ortodoxiei care să treacă prin faţa Guvernului în semn de protest pentru gestul primului-ministru M. R. Ungureanu de a cere angajaţilor de la Guvern să scoată de pe pereţi tot ce aveau pus, inclusiv sfintele icoane? Vă reamintesc că Duminica Ortodoxiei este praznicul triumfului icoanelor şi venerării lor contra iconoclaştilor şi iconomahilor. Ori, gestul domnului ministru este unul iconomah. Să afle şi ei că poporul acesta este ortodox şi că ne pasă, că a fi creştin nu înseamnă a fi oaie proastă sau pasiv.
Ce ziceţi, ce forme legale s-ar putea rezolva repede azi, căci, probabil numai vineri este deschis la Primărie pentru aprobare?
Ce zic părinţii duhovniceşti şi juriştii creştini?

A murit Gavril Vatamaniuc, eroul rezistenţei anti-comuniste din Bucovina

Grupul lui Gavril Vatamaniuc a rezistat, ascuns în codrii voievodali ai Bucovinei, mai mult de un deceniu după sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

Unul dintre ultimii eroi ai rezistenţei armate anticomuniste, Gavril Vatamaniuc, a trecut la Domnul. Viaţa sa a căpătat dimensiunile unui mit printre bucovineni. Anunţul morţii sale a fost făcut de Ioan Roşca.

„Astăzi (n.r. – ieri) a plecat dintre noi şi vulturul Gavril Vatamaniuc. Îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru adevăr, dreptate şi ţară. Cu gândul, cu vorba, cu fapta, cu arma, cu viaţa. Pentru uluitoarea lui vitalitate, vrednicie si consecvenţă, combinată cu un curaj şi o luciditate fără egal.

Îi mulţumesc pentru tot ce mi-a povestit, pentru tot ce m-a sfatuit, pentru tot ce a făcut ca să sprijine firavele mele încercări justiţiare, inclusiv pentru cercetările de la procuratura de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, închise cu NUP (neînceperea urmăririi penale).

Iată că au reuşit complicii criminalilor comunişti, să-l bage şi pe el în mormânt, otrăvit de spectacolul năpârlirii vinovaţilor în baroni de tranziţie, nemângâiat de reparaţia pe care a cerut-o, cu demnitate. Nici mă­car sentinţa definitivă pronunţată anul trecut, prin care i se recunoştea dreptul la nişte despăgubiri derizorii (faţă de ce a suferit, pentru că şi-a apărat ţara) nu a fost pusă în execuţie! Nu i s-au recunoscut pentru pensie anii în care a luptat singur în munţi, înfruntând nenumărate asalturi ale Securităţii – deşi faptul era recunoscut de justiţie, din 1990. Tratat ca un «bandit», până la capăt. A supravieţuit cultivând roşii în mica lui seră din curtea casei de la Frasin (judeţul Suceava)…” continuare »

Extremism luciferic în Israel: Blasfemii la adresa Mântuitorului Hristos!

Extremişti şi colonişti radicali atacă tot mai des biserci, cimitire şi instituţii creştine din Israel. Pe zidurile din Ierusalim se pot citi inscripţii ca “Moarte creştinilor” sau “Vă vom crucifica”, relatează Deutsche Welle.

Creştinii din Israel au ajuns să se simtă intimidaţi şi ameninţaţi de radicalii din Israel care s-au îndreptat şi împotriva musulmanilor. În cursul ultimilor doi ani, în Israel şi în Cisiordania au fost incendiate zece moschei. Membri ai mişcării pacifiste “Peace Now” au fost ameninţaţi şi intimidaţi. Acum, afectaţi au ajuns să fie şi creştinii.

La mijlocul lunii februarie, mesaje jignitoare au fost scrise cu vopsea pe zidurile unei biserici baptiste din vestul Ierusalimului, locuit preponderent de evrei. Acelaşi lucru a putut fi constatat cu câteva zile înainte la intrarea într-un cimitir creştin de pe Muntele Sion, aflat în imediata vecinătate a cartierului evreiesc din centrul oraşului. continuare »

Se apropie Unirea Basarabiei cu România? Declaraţia Consiliului Unirii

Miercuri, 22 februarie 2012, mai mulţi reprezentanţi ai societatii civile printre care Partidul Naţional Român, Partidul Naţional Liberal, Mişcarea Naţional-Creştină Noua Dreaptă, Societăţii scriitorilor români din Basarabia, Societatii ”Limba Noastră cea Română”, Asociaţia Veteranilor de Război din 1992 ”Tiras-Tighina”, ex-deputati membrii al Consiliului Naţional al Unirii din 1991 de pe ambele maluri ale Prutului, oameni de bună credinţă din Republica Moldova, din România şi de peste hotare au semnat Manifestul Consiliului Unirii.

Aceasta a avut loc urmare a discuţiilor avute pe parcursul ultimelor săptămîni între mai mulţi aderenţi din spaţiul românesc şi din afara graniţelor României la ideea semnării unui document prin care să fie sensibilizată societatea şi autorităţile celor două state româneşti asupra imperativului unificării acestora. continuare »

Seria de blasfemii la adresa creştinilor continuă, mai ales în Sfântul şi Marele Post

Portavocea sionistă din România, Ştirile PROTV, anunţă cu litere de’o schioapă că “Iisus nu a INVIAT”, citând o ştire tot din mass-media condusă de sionişti, dailymail. Cităm doar o parte din ea:

Arheologii au descoperit la Ierusalim un mormant din secolul I d.Ch. Acesta adaposteste un osuar cu o inscriptie care sugereaza ca acolo este posibil sa fi fost ingropat Iisus.
Mormantul cuprinde mai multe osuare, pe care arheologii le-au cercetat cu ajutorul unui robotel care a patruns in mormant.
Pe capacul unui osuar scrie in limba greaca: “Divine Iehova, trezeste-te!” Alaturi sunt alte inscriptii si desene specifice primilor crestini.
Cavoul se afla foarte aproape de altul, descoperit in anul 1980, care a starnit atunci o mare controversa, pentru ca arheologii afirmau ca acolo au fost ingropata familia lui Iisus, dar aceasta varianta nu este unamim acceptata de istorici si teologi.
Noul mormant atribuit lui Iisus a fost gasit in anul 2010, dar abia acum autorii descoperirii, James Tabor si Simcha Jacobovici, au decis sa vorbeasca despre aceste subiect….

Asistam la un atac fara precedent impotriva crestinismului, vedeti ultimile “descoperiri”: o asa numita parte “lipsa” din Evanghelia dupa Marcu care ar da peste cap tot crestinismul,o evanghelie a lui Barnaba facand parte dintr-o biblie veche de 1500 de ani care la fel ar bulversa toata credinta crestina s.a…Chestiunea altui osuar a mai aparut in urma cu cativa continuare »

Monahul Atanasie Ştefănescu, de patru ani în Garda Cerească

(1919 - 2008)

Unul dintre brazii neînfrânţi ai veacului XX a fost Alexandru (Sandu) Ştefănescu. Oltean dârz din regiunea Corabiei, s-a născut în 1919 la Orlea (Oroles-Vulturul), judeţul Romanaţi. Urmează liceul în oraşul Corabia şi este eliminat pentru organizarea unui grup FDC. Face parte dintr-o familie de legionari, tatăl său a fost aghiotantul Generalului Cantacuzino. Din 1937 Alexandru este secretarul şefului de judeţ Alexandru Cristian Tell. Participă la tabăra de la Uria, având peste 100 ore de muncă la şantierul sediului din Gutenberg. La propunerea şefului de judeţ i se acordă gradul de legionar. După asasinarea lui Corneliu Codreanu (1938) este însărcinat să refacă legătura cu capitala. Urmărit în Bucureşti, se refugiază la Iaşi unde este arestat şi condamnat la 2 ani şi 6 luni. Este mutat la închisoarea pentru disciplinari Chişinău unde întâlneşte pe Ovidiu Găină, Eugen Săgoreanu, Dumitru Groza, Ilie Niţu, Lucian Caramlău şi eliberat odată cu cedarea Basarabiei. Participă la acţiunea de la 3-6 septembrie 1940 de răsturnare a regelui Carol al II-lea, în grupul de bucovineni alături de Ovidiu Găină, Dumitru Leontes, Dragoş Hoinic, Virgil Totoescu. Trimis în judeţul Romanaţi, este numit şef de sector.

Este persecutat de colonelul Rioşanu, care se implică direct în ancheta din 1941, anul rearestării sale, fiind condamnat la 15 ani muncă silnică. Pedeapsa o execută la Aiud, fiind printre primii „beneficiari”. Datorită refuzului de desolidarizare de Mişcarea Legionară şi de Horia Sima, este dus la Zarcă unde stă până la venirea ruşilor. La Aiud a stat cu dr. Uţă şi cu Constantin Dumitrescu (viitorul monah Marcu de la Sihăstria) din grupul „misticilor”. În 1948 este eliberat, prin rejudecarea procesului. După eliberare revine în Aiud unde se ocupă de recuperarea scrierilor de memorii ale generalului Petrovicescu. Ajută şi pe Coco Dumitrescu, tatăl lui Radu Gyr, pe soţia şi fiica poetului. Rearestat în 1952 şi dus la Canal, lucrează pe şantier cu inginerul Nicola, şeful lui din judeţ. A trecut prin 6 lagăre. La Poarta Albă participă la greva-cursă întinsă de securişti pentru a-i selecţiona pe cei în stare de acţiune şi este condamnat din nou la 20 ani muncă silnică. În 1956 ia parte la Aiud la celebra grevă. În momentul reînceperii reeducării din Aiud, este trimis la Zarcă. În 1964 este eliberat cu ultimul lot. Până în 1989 mai este arestat de două ori şi eliberat. Se căsătoreşte şi se stabileşte în Corabia. continuare »

Parintele prof. Mihai Valica: Sa postim si pentru tara noastra

Nu lasam doar mancarea de dulce ci si cele ale lumii, ale secolului. Nimeni sa nu indrazneasca sa posteasca, daca nu s-a iertat cu aproapele, cu cei din casa sau daca cumva cineva nu vrea sa vada pe cineva nu are voie sa posteasca pentru ca se transforma in pacat inclusive osteneala noastra. Este important sa iertati din toata inima. Atunci cand noi ca preoti criticam anumite atitudini ale unor politicieni sau oameni din administratie, locala sau centrala, care ne-au dezamagit sau isi fac doar jocul lor si dintr-un dispret total ne pericliteaza viata, nu am nimic cu ei ca persoane, ci ca atitudine. Noi ca preoti, efectiv avem obligatia morala si preoteasca de a sanctiona derapajele de orice natura: de la cele politice, administrative sau de morala.

Incepe o perioada frumoasa, de parasire a secolului, adica a celor lumesti si un proces de indumnezeire si de despatimire in primul rand si apoi de luminare si indumnezeire. Deci, iata ce perioada frumoasa ne asteapta. Si cu dorinta de a posti, de a ierta in primul rand, de a ne desavarsi in cadrul Bisericii, intr-o armonie frumoasa va fac si o recomandare: sa postim si pentru tara noastra, iubiti credinciosi. Postim pentru viata noastra, dar postul este extrm de important si pentru viata noastra. Avem nevoie foarte mult, mai mult ca oricand ca bunul Dumnezeu sa ne ajute sa scapam de niste oameni care nu au nimic comun cu Romania, decat sa o fure, sa o predea si sa o vanda. De aceea ne rugam ca bunul Dumnezeu sa le lumineze mintea si sa lase tara asa cum este, sa nu o mai vanda, ca nu mai ce sa vanda.

Rugamintea mea este din tot sufletul sa postim si pentru tara noastra, sa ne randuiasca Dumnezeu oameni cu frica de Dumnezeu si iubitori de tara. continuare »

Postul – modele scripturistice si dimensiunea sa hristologica

Modele scripturistice

Această ştiinţă a postului nu este recentă, credincioşii fiind iniţiaţi în el încă de povăţuitorii din Vechiul Testament. Exemplul cel mai dezvoltat de imnografi e cel al lui Moise care s-a depărtat de popor şi a postit timp de patruzeci de zile pentru a putea primi teofania de pe Sinai şi Legea Iui Dumnezeu. La fel, fiecare credincios trebuie să se retragă în sine în­suşi şi să postească timp de patruzeci de zile pentru a se învrednici să „vadă pe Dumnezeu”, să contemple divinitatea lui Hristos în momentul teofaniei Patimii-înviere pentru a primi şi el, duhovniceşte, legea Iubi­rii gravată pe tablele de carne ale inimii.

„Cu postul apropiindu-ne şi noi de muntele rugăciunilor să vedem cu inimă curată pe Dumnezeu, tablele poruncilor primindu-le înă­untru ca Moise strălucind pe fata noastră de slava dragostei Lui”. continuare »

Inceput de Postul Mare. Sa ne iertam unii pe altii pentru a calatori usori spre lumina Invierii Domnului Hristos

Sa incepem postul cu inima usoara, iertand pe aproapele si pe vrajmasul nostru, aducandu-ne aminte doar cu pace de necazurile ce ne-au fost pricinuite, caci daca Domnul i-a iertat pe ei, cine suntem noi sa nu iertam? Mai cu seama ca daca vrem sa fim iertati, trebuie la randul nostru sa iertam. Insa pentru ce am gresit altora sa ne mustram neincetat si sa incercam a indrepta greseala noastra prin ajutorul nostru fata de cel pe care l-am mahnit.

Rugam cititorii acestui blog sa ne ierte pentru ce le-am gresit, sa se ierte si intre ei, sa fie intelegatori unii cu altii si macar in perioada Postului sa lase deoparte polemicile si judecarea aproapelui.

Va dorim post binecuvantat, cu roade duhovnicesti care sa ne intareasca pentru vremurile in care traim. Sa ne intalnim bucurosi si luminosi in Ziua Invierii Domnului, ca intr-un cuget sa strigam: HRISTOS A INVIAT!

Părintele Justin – Despre creșterea copiilor

[youtube=https://youtu.be/9-OLZtbBsvo]

– Cum sa crestem, parinte, copiii?

– Cu frica de Dumnezeu, cu grija, ca pe ochii din cap. Sa-i pazim de orice rautati si vatamari, care vin prin supratehnica aceasta, televizor, calculator si sa-i ferim de “merele stricate”. Sa-i inchinam, sa traiasca crestineste, sa le punem in fata Vietile Sfintilor, Sfanta Scriptura si ce e mai important, parintii sa fie oglinda, model pentru ei.

Daca ei vad viata crestina, liniste, pace, ordine, credinta, la tata si la mama, asa vor creste. Formarea copiilor este cea mai interesanta si cea mai sfanta si cea mai grea. Trebuie sa-i formezi copilaria, ca sa mearga bine tineretea, iar tineretea ca sa mearga bine batranetea.

De aceea (e necesara) paza pentru tot ce exista stricacios in jurul lor, peste tot, pentru ca noi am cam uitat de rostul crestinismului istoric. Suntem asa de slabi in epoca aceasta de forta, incat raul este foarte mare, merge spre satanizarea si materializarea omului.

Raspunderea o avem noi (…) sa fim foarte atenti la pastrarea valorilor romanesti ca sa putem rezista in fata Europei. Aceasta deformare a omului este prototipul ateismului comunist. Dumnezeu sa fie cu noi! “