† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

O mare minciuna. Dam exemple de evrei legionari sau simpatizanti:

– Ana-Maria Marin, sotia lui Vasile Marin, mort in Spania;

– Catalin Ropala (1911 -2002), instructor legionar, autorul cartii batalionul de la Sarata”. Frate cu Ana-Maria Marin. Cunoscut si ca sportiv de performanta, si-a facut din indatoririle fata de neam si tara o religie pe care a slujit-o fara rezerve. Este chinuit in temnitele comuniste pentru lupta sa alaturi de Miscarea Legionara. Refractar oricarui compromis, dar si oricarei scaderi a stachetei ideologic-morale, pentru el Legiunea reprezinta ultima si suprema tentativa de reconstructie a unei lumi romanesti. Spirit lucid, impulsionat de o curiozitate intelectuala neistovita, a avut darul sa impartaseasca si altora din afara idealurile nobile prin atasamentul neconditionat, (cf. rev. Permanente, mai 2002).

– Vasile Noveanu, medic, sef al judetului Arad, ministru al Statului National Legionar; alti trei frati ai sai: Nicodim, Mihai si Arthur;

– Compozitorul Paul Constantinescu, care, sub influenta educatiei legionare, scrie Oratoriile in stil bizantin de Craciun si de Pasti.

– Felix Aderca, simpatizant. Despre el scrie Mihail Sebastian in Jurnal: „Aderca, pe care l-am intalnit aseara la cercul sefard, unde am vorbit amandoi despre Baltazar, imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui moarte de sfant este o pierdere ireparabila“. (Fior Strejnicu, „Crestinismul Miscarii Legionare”, 2001, p.67, 195).

– Nicolae Steinhardt, simpatizant (1912-1989). S-a convertit la Ortodoxie in inchisoare datorita legionarilor. Povestea lui este o „dubla indragostire: de Neamul Romanesc si de Biserica Ortodoxa”. Propus pentru canonizare de episcopul Iustinian Chira al Maramuresului. Securitatea analiza in 1984 lucrarea sa Jurnalul fericirii astfel: „Lucrarea reprezinta rememorarea efectiva a detentiunii de aproape 5 ani pe care autorul a suferit-o intre 1960-1964… De la inceput trebuie spus ca autorul nu face nici un secret, ci dimpotriva declara limpede lipsa oricarei aderente si simpatii fata de comunism. In mod cu totul surprinzator, mai ales tinand seama de originea etnica a autorului [evreu], cei mai umani si cumsecade oameni intalniti in inchisori sunt legionarii, colegii de celula care l-au ajutat in grele ocazii…”).

Diferentele dintre legionarism si national-socialism sau fascism

Alexandru Cantacuzino, consilier al lui Corneliu Zelea Codreanu): „Sunt unii ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau mussoliniana. Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialista germana. Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.

Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre, e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in mistica crestina. Pregatirea sufleteasca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.

Sa fie insa deslusit, prin crestinism noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata. N-am putea, cum fac national-socialistii germani, sa consideram pe Dumnezeu ca un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o Dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti. N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice [cum facea Blaga in tinerete, pentru care Dumnezeu e Marele Anonim, o esenta impersonala, de-a dreptul panteista!].

Dar, ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insasi de tineretul italian sau german, este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare, este neaparat sortit sa se naruie…

Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care, toate impreuna, ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna…

“Lupul este lup tocmai fiindca mananca oaia”, da, dar numai in lumea animala (Nae Ionescu). Daca ne suim in lumea crestina, lupul e lup, numai daca iubeste oaia”.

extras din cartea: Martiri si marturisitori romani din secolul XX, de Fabian Seiche

Cititi si:

• Crestinismul Miscarii Legionare – cadru de formare a viitorilor Sfinti din inchisorilor comuniste
• Mistica legionara si esenta ei profund spirituala

Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; caci limba omeneasca nicicand n-a putut cuprinde in mai putine cuvinte, mai simplu si mai profund toata tragedia omului, peste care El revarsa un ocean de iubire si intelepciune. Toti ne recunoastem in acest fiu risipitor, cazut de la cinstea de fiu al lui Dumnezeu, pana la „rangul” unui porcar decazut si cu sufletul in zdrente.

Tatal i-a respectat partea de avere, desi o avea in dar. I-a respectat darul libertatii, in baza caruia omul poate sui nebanuitele trepte ale desavarsirii, dar poate cobori si pana la cea mai grozava desfigurare morala.

„Cina cea de taina” – cel mai cunoscut tablou din Renastere – a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani. A cautat mult un model pentru Iisus. In sfarsit l-a gasit intr-un tanar, frumos la chip, bun, bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urmas al lui Iisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalti apostoli i-a gasit mai usor afara de Iuda. Acesta trebuia sa exprime – daca nu chiar sa fie – modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii, rautatea si tradarea.

Aproape se implineau cei 12 ani de cand incepuse tabloul, cand iata ca gaseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui Leonardo. Il plateste ca model si-l aduce in trapeza manastirii, unde zugravea „Cina cea de taina”. Era model de Iuda: intunecat la chip, deci si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura si de necredinta. Pictura se apropia de sfarsit. In sufletul lui „Iuda” se petrecea o framantare cumplita; cand, deodata, opreste pictorul si-i spune: „Tot eu am fost model si acum 12 ani, cand zugraveai pe Iisus !” Leonardo a strigat speriat: „Tu, esti acelasi?!” continuare »

In pilda fiului risipitor (Luca 15:11-32), Mantuitorul Iisus ne-a dat o inchipuire a dragostei adevarate, a dragostei dumnezeiesti.

Dragostea nesfarsita a lui Dumnezeu pentru oameni se vede in indelunga Sa rabdare, marea Sa iertare si marea Sa bucurie. Rabdarea, iertarea si bucuria sunt cele trei mari chipuri ale dragostei dumnezeiesti, chipuri fara de care orice dragoste nu ar fi o dragoste adevarata.

Acela care nu are rabdare cu noi cand gresim, acela nu ne iubeste. Nici acela nu ne iubeste care nu ne iarta atunci cand ne pare rau pentru greseala noastra. Si cel mai putin dintre toti ne iubeste acela care nu se bucura de indreptarea noastra. [Sf. Nicolae Velimirovici]

Un om avea doi fii. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.

Parintele care avea doi fii este Tatal nostru cel ceresc. Fiul mai mare simbolizeaza pe crestinii buni si ascultatori de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe crestinii rai si neascultatori, asemenea lui.

Din ceata crestinilor ascultatori fac parte toti fiii Bisericii lui Hristos care împlinesc cu sfintenie poruncile Lui. Acestia merg regulat la slujbele Bisericii, se roaga ziua si noaptea, asculta de Dumnezeu si de pastorii rînduiti, nasc si cresc copii în frica Domnului, se spovedesc si se împartasesc cu Sfintele Taine regulat, duc viata smerita si fac milostenie la cei saraci. Toate le fac cu bucurie, cu binecuvîntare si cu rugaciune. De aceea Dumnezeu le ajuta în toate.

Nu asa însa se întîmpla cu crestinii neascultatori si robiti de pacate ca fiul cel mai mic din Evanghelie. Dintre acestia fac parte cei ce nu merg Duminica la biserica, cei ce-si ucid copiii, betivii, hulitorii de Dumnezeu care înjura de cele sfinte, desfrînatii, lacomii, zgîrcitii, si mai ales mîndrii, în frunte cu sectele, ca ce sunt sectantii, decît crestini razvratiti, mîndri si neascultatori care nu vor sa asculte de Biserica întemeiata de Hristos, ci îsi fac legi si dogme, dupa mintea lor, asemenea fiului mai tînar din Evanghelie. Toti acestia sunt cazuti din ascultare, sunt departe de Hristos, de Biserica, de Sfinti si se cearta pe seama Sfintei Scripturi, pe care o explica dupa voia lor. Dar cine cade din ascultare si din Biserica, acela cade si din Dumnezeu. [Parintele Cleopa] continuare »

Vesti bune!
Dragul si sfantul parinte Arsenie Papacioc se simte bine si ieri urma sa fie externat. Sper ca acest lucru s-a intamplat si parintele va putea sa ne povatuiasca mult timp de acum inainte si sa ne lumineze calea spre cautarea adevarului si a mantuirii.
Sa ne rugam pentru sanatatea sfintiei sale!
Dumnezeu sa-l ocroteasca si sa-i daruiasca zile multe!

sursa: Lupta pentru Ortodoxie

De la inceput, Miscarea Legionara s-a asezat sub semnul transcendentului divin. In jurul unei icoane, purtata in temnite si constituind mereu prilej de inaltare si intarire sufleteasca, s-au inchegat primele legaminte si primele increderi in rodnicia actiunii incepute. Loviti din toate partile, neintelesi nici de fratii lor, izolati, acesti ctitori ai luptei nationale au avut intotdeauna un punct de sprijin neclintit in credinta lor. Atunci cand erau mai persecutati, cand viata lor era pusa la grea incercare, ei au ingenuncheat si s-au rugat in fata altarului.

Cum s-ar putea explica neinteleasa, sublima lor intransigenta, perseverenta lor, drumul lor luminos, implacabil, niciodata cu meandre, daca nu prin gratia cereasca pe care au invocat-o intotdeauna? Prin increderea lor nezdruncinata, nepusa la indoiala niciodata, ei exprima prima miscare politica romaneasca contemporana autentica. Pentru ca actiunea legionara isi are radacinile adanc infipte in sufletul autohton, in credinta stramoseasca, in traditia si trairea adevarat romaneasca. Asa se explica jertfa lui Mota si Marin, asa se explica faptul ca Legiunea este singura organizatie politica romana care a putut produce eroi si martiri…

Spiritul legionar este diametral opus aceluia care intelege totul, dar nu poate adera la nimic; care stie totul, dar nu poate infaptui nimic. Spiritul legionar este opus aceluia care vorbeste facand apologia moralei si traieste imoral care se exprima in numele unor sentimente pe care nu le cunoaste, in numele unor idei care nu au nici o aderenta cu sufletul sau. Spiritul legionar este, intr-un fel o reflectarea in realitatea sociala a cuvantului „Ortodoxia nu se invata, ci se traieste”.

In pasajele citate din cartea Sefului Legiunii revine ca un laitmotiv cuvantul “traire”. Cultura si transfigurarea interioara sunt singurele care pretuiesc… Legiunea vrea o schimbare a omului in sensul revenirii la om. Alungand pozitivismul, scientismul dezolant, materialismul ateu, spiritul legionar vrea intoarcerea la credinta, la divinitate. Un stat care sa se desavarseasca sub semnul crestin, prin suflet crestin, iata revolutia legionara.

„Telul final nu este viata, ci Invierea”. Dar invierea este posibila si in viata aceasta, invierea intru spirit. Destinul specific al omului este traire pe plan divin si spiritual. Omul nu poate gasi un sens vietii si existentei, decat realizand gandul lui Dumnezeu in lume. continuare »

Imnul biruintei

Chinuiti si-nfometati
infruntam urgii,
Stam crucificati,
Transformati in torte vii.

Se smulge neamul din suferinta,
Nadejdea si-o ridica la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi il duce
Navalnic spre marea biruinta.

Din zbuciumul si suferinta noastra
Se-nalta-n zarea albastra
Ca o catapeteasma-n sarbatoare
Imnul biruintei legionare!

(V. Gafencu)

La 24 Iunie 1927, vineri, de Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, a luat fiinta, din pronia divina, „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumita astfel dupa icoana Sf. Arhanghel Mihail, protectorul ei, icoana purtata in toate ceasurile de suferinta. Întemeietorul, tanarul Corneliu Zelea Codreanu, marturiseste:

Eram asa de putini si asa de saraci, incat nu numai ca am fost tinta sagetilor ironiei altora, dar ne-am ingrozit noi insine de saracia noastra. Credinta insa nu ne-am pierdut-o nici o clipa. N-am avut nici o secunda de indoiala. Pare ca Dumnezeu inadins ne-a adunat asa de saraci pentru ca sa arate ca in victoria legionara materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clara a victoriei finale si mi-am asumat intreaga raspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutati, primejdii si riscuri nenumarate, dar aceasta viziune a victoriei nu m-a parasit nici o secunda…

De atunci a intrat in viata sociala si in vesnicie miscarea romaneasca de revigorare moral-spirituala, comparata cu ceea ce, in monahismul ortodox, a fost miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama (secolul XIV). Fenomenul legionar poate fi patruns in esenta sa doar pe cale teologica. El nu se reduce la politica, nici la anticomunism, nici la eroism de bravura, nici la gesturi sau imbracaminte, cum fals considera chiar unii „apropiati” de fenomenul legionar. Legiunea este o parte a Bisericii, face parte din ea. Lupta impotriva comunismului ateist si a tuturor nedreptatilor; are un temei spiritual, crestin: lupta impotriva raului.

Sfantul Apostol Pavel ii dojeneste astfel pe crestini: „In lupta voastra cu pacatul, mi v-ati impotrivit inca pana la sange^“ (Evrei 12,4). Lupta aceasta este nevazuta, cum arata acelasi apostol: Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare”. (Efes. 6, 11-13). Deci o lupta interioara cu sine insusi, cu patimile si neputintele personale, si de aici rezultand formarea unui om nou, crestin, cat se poate de desavarsit, moral, integru, cinstit si constiincios in fiecare domeniu de activitate, inclusiv in politic si social. Acest lucru a fost realizat tocmai de Miscarea Legionara in membrii ei si, prin ei, in toata tara, dorind o „tara sfanta ca soarele de pe cer“, cum spunea Mota. continuare »

Valeriu alaturi de Ion Ianolide au elaborat niste principii de traire crestina, urmand a fi dezvoltate in libertate. Planul este acesta [pentru viata in lume, nu in manastire]:

1. Trairea in lume, fara a fi din lume.
2. Respectarea primelor doua voturi monahale: ascultarea si saracia de bunavoie.
3. Inlocuirea celui de al treilea vot, al fecioriei, cu votul „servirii” sau „slujirii” lui Hristos. Trairea in lume face deosebit de dificila, uneori imposibila, pastrarea puritatii trupesti si sufletesti.

Scopurile principale ale acestui ordin:

a. Activitatea de apostolat, de raspandire intensa a invataturii crestine.
b. Ridicarea membrilor ordinului si a celor ce se afla in sfera sa de influenta, la o traire crestina adevarata, in continut, nu in forma.
c. Conferirea unei expresii crestine tuturor activitatilor publice, obstesti, sociale, culturale, juridice, medicale, economice etc., prin membrii ordinului care fac parte din aceste corpuri profesionale.
d. Exercitarea unei actiuni binefacatoare, pentru marirea independentei Bisericii Ortodoxe fata de Stat si restituirea tuturor bunurilor bisericesti confiscate de comunism.
e. Reconsiderarea imaginii obisnuite a „tipului de crestin”, in care el e socotit numai un om bland, milostiv, iertator, tolerant, supus, naiv, usor de pacalit de oricine. Aceasta imagine trebuie completata cu calitatile de indrazneala intru Hristos, intelepciune, darzenie in apararea credintei si participarea la evenimentele istorice actuale, (la Fior Strejnicu, Crestinismul Miscarii Legionare, p.50-51)

Alte invataturi:

• Rugati-va lui Dumnezeu si credeti nelimitat. Eu sunt multumit sufleteste si impacat cu mine insumi. Nu va mint. E realitatea sufletului meu, care si-a gasit pacea in intelepciunea si ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Cred ca numai in adevarul evanghelic isi poate gasi omul linistea de suflet. Dragile mele surori, va rog paziti-va de pacat, traindu-va viata in curatenie! Numai asa veti birui in viata. (Aiud, 3 iulie 1942)

Va doresc din suflet tot binele si fericirea! Fiti cuminti si pastrati-va cat mai curate, caci curatenia sufleteasca e cea mai scumpa comoara. Apropiati-va cat mai mult inimile de Dumnezeu, de cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci de la El si numai de la El, ne vine tuturor mantuirea. (Aiud, 1 sept. 1942)

• Singur Dumnezeu ma intelege pe deplin si pe El, spre marea mea multumire sufleteasca, il simt vesnic langa mine, ocrotindu-ma si luminandu-mi Calea. Cat sunt de fericit cand simt vibrand spiritul crestin, voi poate niciodata nu veti putea intelege.

continuare »

„Stiu ca Valeriu a fost la Ramet si de acolo avea o cruciulita de aluminiu pe care o purta la gat si la perchezitii o baga in gura, iar in gura nu-l cautau ca era bolnav de TBC. Lasa putina sputa pe gura si fugeau toti de frica lui…

Ei doi (Valeriu si Ianolide) au discutat cu Wurmbrand si l-au convins oarecum ca Biserica crestina este totusi altfel decat Protestantismul. Ca Wurmbrand mi-a spus la un moment dat: „stii ca eu am fost comunist”. Mi-a povestit cand era foarte bolnav, pe indelete toata viata lui. Avea multe gauri, fistule tbc pe spinare, trebuia sa i le schimb din ora in ora. Il durea.

– Voi, legionarii?…
– Da, noi legionarii, te ingrijim pe tine, jidovul. Spune-mi ce sa-ti fac? Pot sa te pup si in …, iti fac tot ce vrei pentru ca te iubesc, esti semenul meu. Tu n-ai face pentru mine?
– Asta-i lucru greu.
– Pai e lucru greu, dar uite ca il facem cum putem. Uite vezi astia cum ne toarna ca noi s-ajutam pe voi.
– Da, vad.
Atunci am discutat cu el despre a crede sau despre ateism. Am facut sinteza cum vad eu. cu ultima forma a necredintei – ateismul suprem – care e masoneria, grad 33. Wurmbrand mi-a spus:
– Tu stii ca am un frate in America si care este grad 33?
– De unde sa stiu?…
Ei, in 1957 a venit o delegatie americana la Bucuresti. Si in acea delegatie a fost unul din membrii masoneriei si a cerut lui Gheorghiu Dej libertatea masonilor. Si n-a aprobat-o! Wurmbrand stia toate lucrurile astea. Aici in inchisoare, scrie el undeva, ca a dat el streptomicina lui Valeriu Gafencu. Nu-i adevarat! Remus Stratan a primit vreo 4-5 borcanele ie streptomicina si le-a cedat lui Valeriu. El a zis: da-le lui Wurmbrand ca poate intr-o zi va fi de folos. Ce-am aflat pe urma? Wurmbrand, cand a ajuns in Statele Unite, primul lucru ce i. tacut: a cerut sa-l vada senatul american in congres. L-au primit. Acolo s-a dezbracat, si-a ridicat mainile si a zis: „Domnilor congresmeni, priviti corpul meu, vin din Romania”. El s-a rasucit si au vazut ranile acelea, au vazut si articole scrise de baptisti de-ai lor. Gauri, cum ca i-au smuls cu clestele din el… Nu-i adevarat nimic! El a avut fistule TBC, la astea li se zice gropi! Congresmenii au ramas foarte impresionati, ca dupa aceasta a urmat dispozitia: dezlegati robia din Romania. Asa spun toti, ca numai de asta ne-au dat drumul…
In ziua de 2 februarie 1952, Valeriu ma cheama la el, dimineata: „mai Nicule, am o rugaminte la tine. Uite, vreau sa te rog ceva”. Spune orice vrei, fac orice. „Eu am avut o viziune: mi s-a aratat ca voi pleca in 18 februarie”. Notez ca atunci cand am ajuns in Targu Ocna si a vorbit cu Ionel Cazacu, mi-a zis: „ne luam la intrecere, facem prognosticuri, cine moare primul”. Toti mureau, puneau pe Valeriu primul dar el nu murea… continuare »

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: ”Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu”

Ioan Ianolide: Astazi se implinesc 31 de ani de cand a murit Valeriu. M-am dus la Biserica sa ma spovedesc. Duminica ma voi impartasi. In ziua aceasta am aflat zidita in fiinta mea sfintenia, asa fe1 incat nimic sa nu ma mai poata desparti de ea. Este cea mai fericita zi din viata mea, desi in ziua aceasta a murit cel mai de pret om pe care l-am cunoscut vreodata. El este cel care, in ziua aceasta, mi-a transmis fericita si binecuvantata stare care m-a insotit intreaga viata. Am fost atat de fericit, incat am dorit viata vesnica mai mult decat plinatatea spirituala pe care am simtit-o atunci, in ziua aceea. Am fost, si fireste, si Valeriu a fost, perfect lucid, normal si constient de toate cele ce se petreceau. El era plin de Har. In el se afla Hristos si am putut sa fiu si eu partas la starea lui binecuvantata de sfintenie. Il umplea desavarsit o stare de intensitale spirituala. Vesnicia se facea vazuta in timp, in clipa. Fericirea izvora din insasi suferinta. Totul era scaldat intr-o lumina nepamanteasca. Sufletul imi era plin de pace. Trupul era lumina. Sub picioare simteam ceva ca un camp energetic, un fel de vibratie care ma tinea legat de pamant. De fericire – am plans. Am putut vedea in duh: am vazut cerurile deschizandu-se in adancimea de nemasurat a ochilor lui Valeriu. Am simtit Duhul Sfant care lucra si vorbea prin el. In slabiciunea si epuizarea lui fizica am simtit Puterea Dumnezeiasca a unui alt plan al existentei. M-am gandit ca sunt in ,,cer”. Ma gandeam si la faptul ca sunt aproape de Iisus Hristos, pentru ca Iisus Hristos se afla in Valeriu. Credinta lui Valeriu imi dadea si mie tarie. Chemarea mantuitoare a omului care murise a dat aripi spovedaniei mele. Iubirea lui Valeriu m-a supus desavarsit iubirii lui Hristos. Stiu si simt ca Valeriu ma insoteste si ma ajuta in toata lucrarea de a discerne cele doua „lumi” in care traim si care, in planul divin, se afla intr-o perfecta unitate. Viata mea este Hristos. (The Orthodox Word, Nr. 224-225/2002)

„Valeriu s-a regasit in suferintele Mantuitorului, a urcat piatra cu piatra muntele suferintei, s-a inaltat din suplicii mai luminos, mai Biruitor pana ce transfigurat de iubire a trecut “dincolo” incununat cu coronita de martir.” (Aspazia Otel Petrescu, Permanente, aprilie 2002). Valeriu, „unul din sfintii inchisorilor” (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, editia 2005,p. 142)

Traian Popescu despre Valeriu: „inalt, putin adus de spate, caci povara anilor petrecuti in inchisoare isi pusese amprenta, purta pe cap o caciulita crosetata, care semana cu o armura medievala, tesita, ce-i acoperea fruntea. Figura ascetica, de mucenic bizantin, dar avand o fata luminoasa, surazatoare, care usor trecea din zambet intr-un ras tonic, neostentativ, dar puternic, reconfortant. Parea coborat dintr-o pictura medievala, pentru a raspandi injur tihna… Am vazut cum la acest om, pe masura ce puterile fizice il paraseau, cele spirituale deveneau tot mai puternice. Devenise un schelet, care abia se mai ridica de pe pat, dar care nu inceta sa ne talmaceasca din talcurile evanghelice. Se eteriza pur si simplu, sleindu-se in acelasi timp fizic”, (la N. Trifoiu, Studentul Valeriu Gafencu, 2003, p. 150)

Marin Naidim, condamnat in acelasi lot cu Virgil Maxim, ajunge la Aiud in 1942. Cu o structura sufleteasca apropiata de a lui Valeriu, se apropie mult de acesta si spune: „Valeriu era o fire entuziasta. Facea parte dintre aceia despre care frecvent se spune ca umbla cu capul in nori… Valeriu ne-a aratat calea ce duce la mantuire: iubirea crestina. Iubirea era un cuvant de ordine, il spunea in toate imprejurarile, si-n scris si verbal, era in loc de salut, de la revedere si de orice”, (ibid., p. 82).

IPS Bartolomeu Anania: „intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul Valeriu Gafencu”.

Virgil Maxim, Ploiesti: „Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele: Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea reprosa ceva, smerenia imbinandu-se cu tenacitatea hotararilor. Spiritual, era transfigurat tot timpul, intr-o stare extatica aproape permanenta; nu puteai sa-ti dai seama daca ceea ce spune vede in duh sau daca Duhul vorbeste prin el. Viata lui era zbor spre inaltimi, pe care cu greu il puteai urmari. Cand eram impreuna cu parintele Serghie Vasile, sub a carui indrumare ne insuseam rugaciunea isihasta, Valeriu iradia, la nivelul perceptiilor senzoriale, o caldura interioara de o intensitate greu de inteles si de exprimat, cuvantul ramanand dator in actul cuprinderii” (Imn pentru crucea purtata). continuare »

(Trebuie mentionat ca articolul este ciuntit dupa modelul politic corect, pentru ca nu face nicio referinta la activitatea legionara a tanarului Valeriu, evitandu-se folosirea cuvantului “legionar”, cuvant ce a fost pe buzele Sf. Valeriu in marturisirea din timpul procesului sau. Dar sa vedem partea plina a paharului si sa nadajduim ca Sfantul Valeriu ne va da mai mult curaj la toti! Sau ar mai putea fi ipoteza urmatoare: Tocmai pentru faptul ca acest cuvant legionar are o conotatie distorsionata in mintea multora – datorita comunistilor, MMB a inlocuit termenul cu nationalist-crestin, ceea ce este foarte adevarat. Si de aici ar trebui cu totii sa afle ca a fi legionar insemna a fi iubitor de credinta, neam si tara).

Astazi se implinesc 59 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit in inchisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfantul inchisorilor“.

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti (Basarabia). In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student in anul al II-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu, l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: „Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice“. Pledoarie inutila, fiindca dictatura nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu. Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Targu Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941-1944) si de la Pitesti. Din cauza torturilor si a regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani, pana la 18 februarie 1952, ar putea fi considerata drept o minune. Pretul rezistentei sale morale a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul sau era, insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, despre care depun marturie multi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

Cititi restul articolului pe site-ul MMB.

Vedeti si: Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove vrea canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu – 59 de ani de la trecerea la Domnul

Printre ultimele cuvinte ale Mucenicului Valeriu au fost: „Nu uitati sa va rugati la Dumnezeu sa ne intalnim acolo cu totii. Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea ce-mi robeste sufletul“. Valeriu incheia aceasta viata purificat prin rugaciune, traire spirituala inalta, depasind toate suferintele fizice fara nici o revolta.

Valeriu Gafencu s-a nascut in Basarabia la 24 ianuarie 1921 in comuna Sangerei, jud. Balti. Tatal sau, Vasile Gafencu, a facut parte din Sfatul Tarii din Chisinau care la 27 martie 1918 a votat pentru unirea cu patria mama. In 1940, cand a fost cedata Basarabia, conducerea URSS a dispus deportarea lui Vasile Gafencu si a tuturor celor ce au militat pentru Unire, in Siberia – unde a si decedat. Lui Valeriu ii revine sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori. Urmeaza Liceul Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facultatii de Drept din Iasi, unde se refugiase cu familia.

Valeriu – seful Fratiilor de Cruce din Miscarea Legionara

A frecventat Dreptul si Filosofia pana in 1941, cand este arestat si condamnat la 25 ani munca silnica pentru activitate in Fratiile de Cruce, de catre regimul antonescian, si trimis la inchisoarea Aiud. Valeriu intrase ca frate de cruce in Miscarea Legionara in anul 1937. In 1940/1941 era seful Fratiilor de Cruce Iasi.

In toamna lui 1941, cand a fost arestat, avea 20 de ani si era student in anul II. “Am fost, sunt si voi fi legionar” au fost cuvintele rostite de el la proces. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Pledoaria a fost inutila.

La inchisoare

A trecut prin inchisoarea Galata in anul 1941, apoi la Aiud intre anii 1941-1946 (intai sub Antonescu, apoi preluat de comunisti), colonia de munca fortata Galda de Jos, 1946- 1948, reintors la Aiud si trecut prin Pitesti. Dupa trierea celor bolnavi de TBC si escala de la Vacaresti (spital-penitenciar), Valeriu a ajuns la spitalul penitenciar din Targu Ocna in 1950. Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, a ajuns la sanatoriul – inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava, incat supravietuirea timp de doi ani (pana la 18 februarie 1952) este o minune. Pretul rezistentei sale moral-spirituale in fata lui Turcanu la Pitesti a fost ruinarea definitiva a sanatatii: TBC pulmonar, osos si ganglionar, reumatism, lipsa hranei.

Chipul sau era scaldat intr-o lumina cereasca, fapt marturisit de toti care au fost in preajma sa. Se ruga mereu. In ultimul an, scuipa mereu sange (hemoptizie). Lumina sfinteniei trecea dincolo de el si ii atingea si pe ceilalti detinuti.

In toamna lui 1943 comandantul inchisorii Aiud, maiorul Alexandru Munteanu, a cerut detinutilor legionari sa dea declaratii de desolidarizare fata de Miscarea Legionara si aderare la politica lui Antonescu – cu perspectiva plecarii pe front pentru reabilitare. Cei care au refuzat sa dea declaratiile au fost izolati in celulele din Zarca veche, cu regim sever, fara legatura cu exteriorul si cu ratie de mancare redusa. In perioada 1941-1944, Gafencu alaturi de alti traitori legionari – Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, pr. Vasile Serghie, Virgil Maxim, Constantin Pascu si altii – au trasat o linie de conduita crestina si romaneasca pentru toti detinutii politici, linie ramasa valabila si in timpul comunismului: neacceptarea concilierii intre asupriti si asupritori.

continuare »

Ideea integrarii europene a Republicii Moldova a aparut si a devenit una populara odata cu deschiderea tarii fata de Occident. Un rol important in acest sens l-a jucat, in special, cresterea masiva a numarului de cetateni plecati temporar la munca peste hotarele tarii, care s-a produs mai bine de un deceniu in urma, o buna parte dintre acestia alegand ca destinatie statele membre UE.

Economiile slabe – anexe ale unor economii dezvoltate?

Cadrul institutional actual de organizare a economiei mondiale, in care statele ce dispun de o structura economica slaba sunt fortate sa concureze pe picior de egalitate cu statele dezvoltate economic, reprezinta in realitate o modalitate indirecta de lupta impotriva concurentei si care, in ultima instanta, se opune principiului de liberalism economic. Astfel, expunerea prematura sau, privita la general, expunerea directa a economiilor slab dezvoltate in competitia acerba de pe pietele globale, contribuie de facto la mentinerea unui statu-quo a economiei mondiale, favorabil statelor care in prezent sunt dezvoltate economic. Astfel se asigura aplicarea unor conditii „aride” de dezvoltare economica a statelor slab dezvoltate, in vederea limitarii la maximum a capacitatilor acestora de a dezvolta entitati economice independente, care ar face concurenta liderilor economici de moment. Astfel, economiile slabe sunt sortite unei existente la limita supravietuirii sau, in cel mai bun caz, sa fie anexe ale unor economii dezvoltate. Care este raspunsul elitei politice autohtone la aceste provocari… este oare constientizata si abordata in termeni reali aceasta problema in Moldova?

UE nu este o agentie de ajutor social care ne va rezolva problemele

Daca descrierea teoretica de mai sus nu pare a fi verosimila, cei care au dubii sa analizeze evolutia economica din ultimii 10-15 ani a Republicii Moldova. In aceasta perioada, drept urmare a unei deschideri premature a economiei, Republica Moldova a ramas aproape in totalitate fara sectorul sau industrial. Astfel, in prezent, in comertul intern majoritatea bunurilor sunt cele de import. Moldova a ajuns un stat care cu greu de mai exporta ceva, iar cea mai importanta sursa de intrari de valuta a tarii o reprezinta exportul fortei de munca, cu toate aspectele inerente unei astfel de „structuri economice”, care sunt traficul de fiinte umane, prostitutia, traficul de organe umane.

… este important pentru elita politica din Republica Moldova sa vizualizeze si celalalt aspect in care se manifesta UE, si anume, de competitor al Moldovei in cadrul unui sistem economic capitalist. Este cunoscut faptul ca capitalismul nu se bazeaza pe ajutor reciproc, ci pe concurenta, iar in final reuseste cel care este mai eficient. In acest context, UE nu este o agentie de ajutor social care, la un simplu apel, va rezolva problemele cu care se confrunta Republica Moldova, ci, mai degraba, un club al statelor care au reusit in plan economic, intrunite in vederea augmentarii si asigurarii unei dezvoltari prospere in continuare. Rationamentul care ghideaza cooperarea UE cu Republica Moldova, chiar si sub aspectul ce tine de fondurile nerambursabile alocate tarii, este, in primul rand, cel al asigurarii propriei prosperitatii sociale si economice. In acest context, apropierea economica de UE, de exemplu in cadrul unui acord de liber schimb, ar putea sa prejudicieze, mai mult decat sa ajute, economia firava a Moldovei.

– Parintele Dionisie: Ne modifica, ne modifica pe toti propovaduirile astora care au luat puterea omenirii. Uniunea Europeana sub nici un motiv nu-ti da voie sa amintesti de cele adevarate, decat numai de cele ce le spun ei. Asta-i adevarul, ce spun ei. “Drepturile omului”, dreptul omului! Uite, un exemplu de drepturile omului – inca de mic, copilul, daca parintii l-au crescut oleaca, de-acuma are “dreptul” ca sa nu-l supere parintii, sa-l lase sa faca ce vrea el. Asta-i dreptul omului, sa-l lase sa faca ce vrea el.

– Incotro duc toate acestea?

– Parintele Dionisie: La pieirea, la distrugerea omenirii. Cunosc lucrul asta cei care au pus legile Uniunii Europene, dar ei vor sa distruga omenirea. Fiindca nu cred in Dumnezeu, ei spun ca aici ii raiul si aici ii viata, si ca dupa ce ai murit ai pierit ca orisice vietate care nu ii dupa chipul lui Dumnezeu. Eh, asa socotesc ei. Si de aceea oamenii se osarduiesc sa faca numai doi-trei copii sau unul sau deloc. “Ce ne trebuieste copii? Noi sa ne distram si cutare si cutare”, zic ei. Si te distrezi, dar cat? Cat esti tanar. Dar dupa ce imbatranesti, ce distractie mai ai? Nu mai poti ca sa te distrezi, ca cea mai mare distractie a omului este sa se impreuneze cu femeia. Dupa aceea tu nu mai poti, si care mai este bucuria ta? Asa ca… cazi. De aia nu inteleg oamenii lucrurile astea, fiindca e instalat in cugetul lor gandul ca aici ii raiul si aici ii iadul, si de-acuma, sigur, se osarduiesc sa traiasca in raiul asta de pamant. Ei spun ca acuma-i adevarul; ca ce-i asta, ce-a fost pana acuma? Dar adevarul lor este adevarul Satanei si “adevarul” Satanei este ca sa ne distruga cu desavarsire, nu numai trupeste, ci si sufleteste, ca sa nu poti capata imparatia Cerului, sa te duci direct in partea lui.

– Legat de vremurile noastre, se poate spune ca cei care conduc lumea pun adevarul lor in locul lui Hristos?

– Parintele Dionisie: Apoi asta-i. Pentru asta se osarduiesc ei si asta-i imparatia lor, imparatia lui Antihrist, ca nu se poate sa imparateasca Antihrist pana cand nu ingenuncheaza Adevarul. Adevarul nu este altceva decat Hristos care s-o pogorat din cer, asta-i Adevarul. Ei vor sa ingenuncheze cu totul lucrul asta, pe toti cei care cred in Hristos si cred ca El este Adevarul, fie el catolic, fie el cutare. Si il pregatesc pe Antihrist. De ce i se zice Antihrist? Pentru ca e contra lui Hristos. Orice a facut Hristos, el e contra – anti-Hrist. (1999) continuare »

Glenn Beck, fii atent: „Islamismul radical” este un monstru al complexului militar-industrial al SUA.

In timp unul dintre cei mai importanți producatori de emisiuni radio, precum Glenn Beck, continua sa invoce pericolul Islamului radical, se ignora, ca de obicei, ceea ce este orbitor de evident: faptul ca islamismul radical este un monstru al complexului militar-industrial al Statelor Unite ale Americii. In cazul de fata, teroristul care a antrenat pe cei ce au executat atentatele cu bomba din Londra a fost un informator al SUA si a fost eliberat dupa ce a ispasit doar patru ani si jumatate dintr-o posibila sentinta de 70 de ani.

Citand „modul sau de cooperare excepțional” in cooperarea cu autoritatile SUA, un judecator din New York a decis sa-l elibereze pe Mohammed Junaid Babar, in ciuda faptului ca el a pledat vinovat la cinci acuzatii de terorism, un rezultat care a ridicat „semne de intrebare asupra posibilitatii ca Babar sa fi fost informator al Statelor Unite in perioada in care a fost implicat la antrenarea celor implicati in atentatul de la metrou din 7 iulie si atentatele cu bomba din autobuz”, raporteaza The Guardian din Londra.

Babar recunoaste ca s-a implicat la un nivel inalt in operatiunile teroriste ale Al-Qaeda, totodata „aprovizionand membrii seniori cu bani, echipamente si arme”. Tot el a pus si bazele unei tabere de antrenament din Pakistan in 2003, in care asa-zisul conducator de varf al 7/7 (atentatele teroriste din 7 iulie 2005), Mohammad Sidique Khan, a invatat tehnici de fabricare a bombelor.

Graham Foulkes, un magistrat al carui fiu de 22 de ani, David, a fost ucis de catre Khan, la statia de metrou Edgware Road, in 2005, a declarat: „Oamenii primesc patru ani si jumatate pentru furt. Ei pot obtine si mai mult pentru anumite infractiuni rutiere. Insa un terorist international, care este implicat in mod direct in moartea fiului meu si a altor zeci de oameni, primeste o astfel de sentinta, iar acest fapt este pur si simplu strigator la cer.”

Dar eliberarea lui Babar este perfect logica, dat fiind faptul ca el a fost probabil angajat al autoritatilor SUA, in functia de informator, in timp ce antrena pretinsii atentatori cu bomba din Londra. continuare »

Glenn Beck, fii atent: „Islamismul radical” este un monstru al complexului militar-industrial al SUA.

In timp unul dintre cei mai importanți producatori de emisiuni radio, precum Glenn Beck, continua sa invoce pericolul Islamului radical, se ignora, ca de obicei, ceea ce este orbitor de evident: faptul ca islamismul radical este un monstru al complexului militar-industrial al Statelor Unite ale Americii. In cazul de fata, teroristul care a antrenat pe cei ce au executat atentatele cu bomba din Londra a fost un informator al SUA si a fost eliberat dupa ce a ispasit doar patru ani si jumatate dintr-o posibila sentinta de 70 de ani.

Citand „modul sau de cooperare excepțional” in cooperarea cu autoritatile SUA, un judecator din New York a decis sa-l elibereze pe Mohammed Junaid Babar, in ciuda faptului ca el a pledat vinovat la cinci acuzatii de terorism, un rezultat care a ridicat „semne de intrebare asupra posibilitatii ca Babar sa fi fost informator al Statelor Unite in perioada in care a fost implicat la antrenarea celor implicati in atentatul de la metrou din 7 iulie si atentatele cu bomba din autobuz”, raporteaza The Guardian din Londra.

Babar recunoaste ca s-a implicat la un nivel inalt in operatiunile teroriste ale Al-Qaeda, totodata „aprovizionand membrii seniori cu bani, echipamente si arme”. Tot el a pus si bazele unei tabere de antrenament din Pakistan in 2003, in care asa-zisul conducator de varf al 7/7 (atentatele teroriste din 7 iulie 2005), Mohammad Sidique Khan, a invatat tehnici de fabricare a bombelor.

Graham Foulkes, un magistrat al carui fiu de 22 de ani, David, a fost ucis de catre Khan, la statia de metrou Edgware Road, in 2005, a declarat: „Oamenii primesc patru ani si jumatate pentru furt. Ei pot obtine si mai mult pentru anumite infractiuni rutiere. Insa un terorist international, care este implicat in mod direct in moartea fiului meu si a altor zeci de oameni, primeste o astfel de sentinta, iar acest fapt este pur si simplu strigator la cer.”

Dar eliberarea lui Babar este perfect logica, dat fiind faptul ca el a fost probabil angajat al autoritatilor SUA, in functia de informator, in timp ce antrena pretinsii atentatori cu bomba din Londra. continuare »

Dragi prieteni,

Ma mai tineti minte? Sunt Vlad, cel cu „Temele…”. Va scriu aceste randuri gandindu-ma ca unora dintre voi v-a placut cartea si ati sugerat si prietenilor vostri sa o citeasca.

Vreau sa multumesc tuturor celor care m-au „impins de la spate” sa scriu cartea si celor care m-au incurajat sa continui. In primul rand, multumesc Fundatiei Justin Parvu si Manastirii Petru Voda ca au „riscat” cu mine si au editat cartea. Tot in primul rand, ii multumesc mamei mele, care a fost pentru mine ca un toiag solid pe care sa ma sprijin si care m-a sprijinit.

Simt nevoia acum sa va spun ca publicarea acestei carti a avut un mare impact asupra mea, pentru ca multi dintre voi mi-ati scris, iar acest fapt m-a impresionat foarte mult. La inceput am fost emotionat (asa cum sunt si acum). Aproape ca nu imi venea sa cred ca exista o carte cu numele meu la autor. In acea perioada mama mi-a repetat cu fiecare prilej ca nu trebuie sa ma mandresc. Sper ca am ascultat-o (eu am incercat) si, probabil, am reusit. Desi stiu ca nimic bun nu facem de la noi, ci totul este de la Dumnezeu, totusi, mandria vine uneori fara sa ne dam seama.

Aceasta carte mi-a adus multe mesaje si, poate, prieteni. Primul moment de nedumerire continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Bh-MHc2uE1g] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nTythp-2Y9k] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PPRza0sP-zQ] [vodpod id=ExternalVideo.987571&w=425&h=350&fv=]

Parintele Craciun Oprea 1*

Parintele Ioan a inteles urmatorul lucru: Mantuitorul dupa invierea Sa din morti spune ucenicilor Sai: „Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi”. Aceasta le spune ucenicilor Sai. A priceput apoi ca orice om, din clipa in care este botezat, este un fiu al imparatiei lui Dumnezeu si in masura in care ajunge la aceasta constiinta si traieste in smerenia lui Hristos si traieste in stradania de despatimire sau de pastrare a curateniei botezului, si constiinta de a trai urmand pilda vietii Mantuitorului si a Maicii Domnului, in masura aceea isi face loc in cer, si-si implineste rostul aici pe pamant, loc pe care ni-i l-a pregatit Dumnezeu dinainte. Parintele Ioan a trait aceasta constiinta, invatand-o de la mama sa. Si in cazul unui proroc, si in cazul Sf. Apostol Pavel, exista aceasta afirmatie: „Din pantecele maicii tale te-am chemat”. Se face o concurenta azi intre conceptia atee a lui Darwin si intre conceptia noastra crestina. Foarte multi o iau pe calea aceea. Omul acesta (doctorul Nicolae Paulescu) ramane in istorie prin credinta sa in Dumnezeu si prin marturisirea lui Dumnezeu. Omul acesta, pretuit deosebit de mult in strainatate in cadrul universitatii din Paris, a repetat experientele lui Darwin si in cartea aceasta („Notiunile de suflet si Dumnezeu in fiziologie”) pe care bine ar fi sa o aveti toti – este prezentat darwinismul si erorile lui Darwin. Si prezinta ratacirile lui Darwin si a celor care s-au folosit de el pentru a-l scoate pe Dumnezeu din inimile lor si din inimile noastre ale tuturor. Bine ar fi s-o aveti fiecare acasa, cartea aceasta este editata in anul 2007 este ca o necesitate de a preintampina sau elucida credinta noastra crestina si ratacirea atee a lui Darwin. Iertati-ma, e o gluma,- noi, oricati pui ar fi sa nastem, nu eliminam pe nici unul, nu suntem neam barbar.

Cheia formarii oamenilor este inima mamelor

Cheia formarii oamenilor este inima mamelor, pe care asa a facut-o Dumnezeu sa poata iubi dumnezeieste, daca vor. Bunul simt care lipseste foarte mult azi il are mama si numai ea il poate transmite cu iubire de munca, de adevar si de dreptate, cu indelunga rabdare. Toate le avem in mod firesc de la mama lasata de Dumnezeu. De aceea, Parintele Arsenie Boca, care a fost un prieten deosebit al Parintelui Ioan, ca si parintele Ilarion Felea, punea extrem de mult pret pe felul in care mama va naste si va creste copilul; in ce masura mamele sunt constiente ca e o favoare deosebita si o stare de binecuvantare, cand ramane insarcinata. Bunul Dumnezeu i-a invrednicit cu un suflet care poate avea rostul lui Ioan Botezatorul sau a altui om trimis de Dumnezeu in lume cu o misiune. I se incredinteaza sa lucreze cu Dumnezeu la formarea unui om care trebuie sa fie fiu al imparatiei lui Dumnezeu. Absolut toti oamenii vin in lume ca sa se intoarca inapoi in imparatia lui Dumnezeu si asta depinde in primul rand de mama. A randuit Dumnezeu ca tocmai mamele, femeile, sa caute in mod deosebit, in mod intuitiv Biserica intr-o proportie de 80% mai mult decat barbatii. Apoi, parintele Arsenie zise acel lucru, el a fost crescut de mama care, asa ca si parintele Arsenie, a randuit Dumnezeu sa ramana vaduva, in curatenie, si sa traiasca pentru fiu. Daca vaduva isi pastreaza curatia ca si cum ar fi din nou fecioara si pentru totdeauna, aceasta are un deosebit atu inaintea lui Dumnezeu si mult efect asupra societatii… continuare »

Anul acesta, pe 16 februarie, se implinesc 2 ani de cand a plecat la Domnul unul din marii duhovnici si luptatori ai neamului nostru. Purtand intr-o mana sabia curajului si intr-alta lacrima smereniei, Parintele Ioan Sabau s-a aratat ca un biruitor in fata prigonitorilor lui Hristos si ca un dibaci pescar de suflete, insufletind inimile tinerilor spre a rezista apostazilor societatii de azi.

Nascut in Tara Hategului si imprumutand parca din duhul lui Iancu de Hunedoara, Parintele Ioan a fost un stalp de foc de temut pentru hoardele straine, atat neamului, cat si Bisericii lui Hristos. Martor al celor doua razboaie mondiale si patimitor in inchisorile comuniste, a petrecut un veac de framantari luptand cu trezvie pentru invierea sufletului neamului romanesc.

Absolvent al Facultatii de Teologie din Cernauti, sufera prima arestare in 1938, pe cand era preot la biserica din Renghet, urmand sa fie eliberat in doua saptamani. In 1945 este din nou arestat, de data aceasta fiind preot in localitatea Vinerea, biserica ridicata din temelii impreuna cu credinciosii din Vinerea, pentru care si-a pus sufletul ca un adevarat pastor al turmei lui Hristos. Este inchis petru doi ani in lagarele Hategului, dar nu apuca sa guste prea mult din bucuria libertatii, ca este iara arestat in 1948 pentru patru ani. Dar Domnul vrand sa lamureasca sufletul celui care a inteles ca suferinta este ochiul prin care Il poti vedea pe Dumnezeu, este din nou arestat in 1957, de data aceasta pentru opt ani, avand sa cunoasca si mai bine bucuriile suferintei in temnita Aiudului, alaturi de mari personalitati precum: Parintele Staniloae, Parintele Ilarion Felea, Nichifor Crainic si altii, de care Parintele isi aminteste cu multa admiratie.

Iata cum povesteste parintele una din minunile din puscaria Devei:

„In 1949, in puscaria din Deva, de Pasti, s-a cantat Hristos a inviat! Acelasi maior, Mohoreanu, care m-a laudat pe mine si a spus ca imi face propunere de eliberare, sa vedeti acum ce era in stare sa faca! S-a auzit Hristos a inviat! A cantat toata inchisoarea. Dupa vreo jumatate de ora a venit maiorul la noi: „Bestie de popa! – s-a rastit infuriat la mine –, aici o sa-ti putrezeasca oasele! Eu te-am propus pentru eliberare, eu te ucid”!… I-am raspuns: „Domnule maior, nu am meritul asta sa fi organizat eu cantarea”! „Stii ce inseamna asta”? mi-a spus. Condamnare la moarte! Aici iti putrezesc oasele”! Eu atat am mai zis: „Domnule maior, sa stiti ca nimeni nu a organizat! S-a organizat de la sine. Celula din celula s-a cantat, pana ce a ajuns in toata inchisoarea”!
Dupa doua ore au fost acoperite cu obloanele toate ferestrele, varuite, sa nu se mai vada si sa se auda in parc, ne-a izolat complet. El s-a dus grozav de nervos, sa se razbune. Eu tot timpul m-am rugat sa nu condamne oamenii, sa faca lot. Pentru ca lotul era teribil pentru ei. Fara lot ramaneai cu condamnari mici: pana la 10-15 ani. Cu lot, primeai de la 20-25 ani, pe viata, moarte… Asta era sistemul lor de a condamna cand era lot, adica organizare. Pentru ca asta ii inspaimanta pe ei cel mai tare. Eu m-am rugat. Dimineata, vin gardienii, ne bat in usa si ne spun: „Bai, a murit diavolul vostru”! Am crezut ca a murit Stalin… Murise insa maiorul. In ziua de Pasti. Tuturor le era frica de el, era un tiran! Lovea cu bocancul unde nimerea. Mi-aduc aminte ca la anchete ne baga si in cotet de porc, de rate, si un tanar de 1, 90 m aproape nu a apucat sa se ridice repede la raport. Pana sa se scoale, ca dadea cu capul de pat, a aparut maiorul: „Uite, bestia, nici nu se scoala”! Si-l loveste in ochi, si-i scoate ochiul! Un tanar frumos, cuminte…
L-au inmormantat a doua zi de Pasti, cu funerarii nationale, cu sute de coroane. Noaptea s-au aprins toate coroanele de pe mormantul sau, vreo 200 de coroane. Toata Deva a fost in alarma, cu pompieri, Securitate, Militie, ca arde Deva”.

Din ’64 de cand a fost eliberat, Parintele Ioan Sabau nu a incetat sa marturiseasca noii generatii adevarul pus in lanturi de comunisti si sfintenia vietii celor care au patimit pentru Hristos.

Adesea marturisea ca „suntem singura natie care-l mai poate apara pe Dumnezeu astazi”. Daca pentru noi este prea greu sa intelegem taina acestor cuvinte sa il ascultam chiar pe Parintele intr-una din cuvantarile de la Aiud: continuare »