† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

de Dl. Atanasie Rakovalis

Cu putin inainte de anul 1992 a circulat zvonul ca va incepe un mare razboi, in care va fi amestecata si Grecia, pentru ca atunci au cazut doua pascalii impreuna, asa cum profetise Sfantul Cosma Etolianul. Intr-adevar atunci au coincis din punct de vedere calendaristic doua mari sarbatori, Sfintele Pasti si Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerata de catre unii erminia profetiei Sfantului. Zvonul se raspandea impreuna si cu alte amanunte… In Sfantul Munte unii monahi si mireni transmiteau zvonul cu o oarecare ezitare si retinere, altii se aflau intr-o  stare de exaltare si transmiteau zvonul ca un fapt sigur, iar altii nu voiau sa auda nimic si considerau toate acestea niste prostii. Si lucrurile i-au indreptatit pe cei din urma.

Cu putin inainte de 2004 a circulat zvonul ca nu vor avea loc Jocurile Olimpice in Atena, pentru ca va izbucni razboiul. Iarasi s-au aratat cele trei categorii de oameni amintite mai sus. Unii chiar si-au cumparat si alimente… Si din nou lucrurile au aratat ca zvonul a fost o basica de sapun. Acestea sunt doua dintre alte nenumarate zvonuri de mai mica amploare care au ajuns la urechile mele.

Ce se intampla?  Exista unii oameni problematici, unii crestini (monahi, preoti si mireni) plini de complexe, care au o evlavie amestecata cu vatamare (n.tr. de minte), asa cum spunea glumind Parintele Paisie, si care vor sa para drept harismatici, dar nu sunt, ci se misca intre hotarele psihasteniei si inselarii, dorind admiratia si respectul multimii. De aceea raspandesc aceste zvonuri desi in subconstienul lor stiu ca acest joc are data de expirare. Sunt batjocoriti de slava desarta? Nu-si dau seama ce mare vatamare pricinuiesc in Biserica si in cei slabi in credinta?

Pe langa acestia mai exista o categorie de oameni carora le place sa asculte si sa creada astfel de zvonuri, fara sa cerceteze validitatea sursei care le transmite, fara sa cearna lucrurile, fara sa puna sa lucreze logica simpla. Probabil un astfel de zvon le creeaza o exaltare sufleteasca care ii satisface, le face viata mai fascinanta si le umple un oarecare gol sufletesc. De unde altundeva poate izvori acest comportament lipsit de maturitate? Cam asa imi explicam lucrurile vreme de mai multi ani.

Inainte de Craciunul anului 2008 a circulat un alt zvon extrem de rapid. Se spunea ca va fi razboi in mai putin de o luna, in luna ianuarie 2009. continuare »

Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia

Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit. […]

Marea Unire nu a fost rezultatul participarii Romaniei la razboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut in vedere revolutia din Rusia si destramarea monarhiei austro-ungare. Rationamentul lor s-a inscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinta o excludea pe cealalta, astfel ca nimeni nu vedea cum ar fi cu putinta ca toate aceste provincii sa intre aproape simultan in frontierele Vechiului Regat. […]

Nu o victorie militara a stat la temelia Romaniei Mari, ci actul de vointa al natiunii romane de a-si da armatura teritorial-institutionalã care este statul national.[…]

O necesitate istoricã – natiunea trebuie sa traiasca intr-un stat national – s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta, si, punand in miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national.”

sursa: ZiuaNationala.ro

In urma unei vizite pe care ne-a facut-o in primavara, Ovidiu Hurduzeu, cunoscut deja pentru mai multe carti si articole care aduc o critica vremurilor in care traim (oferind si solutii de iesire din crizele care de o vreme nu mai inceteaza), cu binecuvintarea Parintelui Iustin si cu ajutorul lui Dumnezeu a inceput si a si dus la capat un nou volum, dedicat unui model economic alternativ celor doua mai cunoscute astazi, capitalismul consumist si comunismul centralizat. Cartea se numeste “ECONOMIA LIBERTATII”, iar modelul economic se numeste distributism si el a fost teoretizat si experimentat intre cele doua razboaie si in Romania, de taranistul Ion Mihalache.
Acest model este astazi in aplicare in mai multe parti ale lumii, si a eradicat saracia din mai multe regiuni din Spania si din Italia, regiuni astazi foarte prospere.
Esenta distributismului este incercarea de a nu sta, economic vorbind, impotriva poruncilor Evangheliei, ba chiar de a le implini, daca se poate, prin ostenelile noastre de zi cu zi.
Cineva a spus cindva ca “somnul ratiunii naste monstri”, insa mai apropiata de firea omeneasca ar fi nevoia unei constiinte publice, pe care ar fi trebuit sa o lucreze Biserica. Dar pentru ca s-a imputit sarea pamintului (v. ce spune Mintuitorul la Matthei 5:13), a ramas pe umerii bietilor mireni sa mai tina treaza aceasta constiinta publica.
Pentru ca s-a vorbit la inceputul lui 1990 de modele economice, dupa care toate aceste discutii au fost ocultate de clasa politica, putem incerca sa ridicam din nou problema aceasta, mai ales in conditiile in care Romania nu prea mai este a romanilor.
Pentru intelegerea conceptului de distributism si pentru discutii sincere cu Ovidiu Hurduzeu si cu John Chrysostom Medaille, un teoretician american al conceptului, va invit sa cititi materialul atasat si sa sustineti cu prezenta conferintele si lansarile de carte.

Citeva fragmente din carte se gasesc aici:
https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cartea-de-economie-a-treia-forta-…
https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-l…
https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-l…
https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economie-a-treia-forta-economia-l…

Conferinte si lansari de carte vor fi la:
Bucuresti, Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir”, Marti, 24 Noiembrie, ora 18
Bucuresti, Teatrul National, Tirgul de carte Gaudeamus, Joi, 26 Noiembrie, ora 16
Iasi, Universitatea Al.I.Cuza, Simbata, 28 Noiembrie, ora 17

Distributismul_ca_model_de_dezvoltare.zip 37K Download

UPDATE: Maine, Miercuri, 25 Noiembrie, ora 13:30, cei doi autori, Ovidiu Hurduzeu şi John Chrysostom Medaille vor fi prezenţi la ASE, pentru o scurta prezentare a cartii si o discutie libera cu profesorii si studentii economisti.
Locatia este: Amfiteatrul III, cladirea din strada Caderea Bastiliei, Academia de Studii Economice, Bucuresti.

sursa: Ortodoxia, googlegroup

Cuvant la inmormantarea Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Arhimandrit Justin Parvu

Parinte Gheorghe Calciu,

Bine ati revenit la Manastirea Petru Voda!

Cu doua luni in urma ati fost aici la noi, ati admirat muntii, dealurile, padurile si celelalte lucruri minunate ale lui

Dumnezeu si v-ati exprimat dorinta ca trupul cel ostenit de suferinte si pribegie sa se odihneasca in Gradina Maicii Domnului, in pamantul sfant al tarii noastre si mai exact la Manastirea Petru Voda, inchinata tuturor Martirilor jertfiti in temnitele comuniste si impreuna sa asteptam aici sunetul trambitei celei de apoi a Arhanghelului pentru invierea cea de obste si sa iesim „intru intampinarea Domnului in vazduh”(1 Tes. 4:16).

Bine ai venit iubite frate intru credinta si intru suferinta deoarece „binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului”!

Intristati frati si surori!

Biserica si neamul nostru romanesc pierd azi pe una dintre cele mai puternice constiinte ale demnitatii noastre crestin-ortodoxe si romanesti, iar pe de alta parte castiga un rugator in ceruri pentru acest popor incercat si aici pe pamant, o

icoana de-a pururi vie a unui Apostol ce inalta Crucea astfel incat „vestirea lui ajunge pana la marginile lumii” dar va strabate ca un ecou sfant peste veacuri generatiilor ce vor veni zicand asemenea Sfantului Pavel: „Fiti mie urmatori, precum si eu sunt lui Hristos”(1 Cor. 1:1).

S-a nascut in anul 1925 odata cu Patriarhia Romana pe data de 23 noiembrie. S-a nascut la gurile Dunarii cel ce se va odihni aici intre crestele Carpatilor deoarece printre vitregiile veacului martiric XX si-a croit crezul ca un fluviu de nestavilit si a devenit un munte de neclintit.

Si-a trait copilaria si tineretea in valtoarea evenimentelor interbelice si a inteles ca majoritatea celor din generatia lui pericolele Ciumei Rosii ateiste de la Rasarit care sufla amenintare asupra Romaniei si a altor state crestine din zona, dar si pericolul nazist din apus cu aceleasi efecte distructive pentru credinta si neam. In acest context, fiind student la medicina, cu mult curaj a incercat alaturi de alti tineri sa traga semnalul de alarma, luand parte la diferite manifestari

cu caracter anticomunist si antiateu ale studentilor si drept urmare este intemnitat in anul 1948. In urma condamnarii cunoaste calvarul inchisorii comuniste de reeducare a studentilor de la Pitesti, iar chinurile groaznice si diabolice de acolo la care erau supusi detinutii sunt asemanatoare cu ale mucenicilor din vechime. Metodele de tortura folosite in aceste temnite urmareau distrugerea fizica si spirituala, semanau ura si dezbinarea si nu in ultimul rand se dorea pierderea nadejdii si a credintei in Bunul Dumnezeu. In aceste conditii deosebit de grele multi „au pierit ca niste miei dusi spre junghiere” si ramasitele lor pamantesti au fost aruncate in gropi comune, iar sangele lor a ingrasat brazdele pamantului de unde striga precum sangele lui Abel catre fratele Cain cel ucigas.

Aceasta perioada de 17 ani de puscarie a fost pentru Parintele Gheorghe Calciu o adevarata universitate in care se deprinde virtutea, rabdarea, credinta, dragostea, solidaritatea, pacea interioara, toate acestea fiind roade ale Duhului Sfant dupa cum spune Sfantul Pavel si el la randu-i intemnitat pentru Hristos(Gal. 5:22).

In urma decretului de amnistie din 1964, Parintele Calciu iese calit ca aurul din topitoare. Cu toate piedicile ce i se pun de regimul materialist si ateu urmeaza filologia dar credinta in Dumnezeu intarita in temnita il cheama sa devina pescar de oameni, adica preot in Biserica lui Hristos care nu poate fi biruita de portile iadului (Mt. 16:18).

Drept aceea urmeaza Cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti dupa care este hirotonit preot si este numit profesor de Franceza si Noul Testament la Seminarul Teologic Radu Voda din Bucuresti, fiind foarte iubit si apreciat de elevi, multi dintre ei atasandu-se duhovniceste de dascalul lor.

In 1977 cutremurul din 4 martie n-a daramat Biserici, dar cutremurul comunist are curajul sa loveasca altarele Dumnezeului celui viu, sau cum spune psalmistul, ca in codru cu topoare sa distruga locurile cele sfinte. Atunci cand Biserica Enei, ctitoria lui Mihai Viteazul a fost stearsa de pe fata pamantului si pangarit locul cu un salas al pacatului, glasul Parintelui Gheorghe Calciu a rasunat ca un tunet, cu mult curaj si fara nici o frica impotriva daramatorilor de biserici pentru ca era nefiresc pentru urmasii voievozilor „mari ctitori de locasuri sfinte”, sa savarseasca sacrile

giul acesta. Parintele isi asuma rolul de a striga cu glas mare in pustiul nepasarii si al compromisului, cu atat mai mult cu cat consecintele acum puteau fi mai grave, deoarece suferinta nu ar fi fost una individuala, ci si a familiei, a sotiei si a baiatului, insa Parintele stia ca nimeni si nimic nu trebuie sa desparta pe adevaratul crestin de dragostea lui Hristos. Astfel Parintele a tinut cele sapte cuvinte catre tineri in sapte saptamani, miercurea, la Seminarul Radu Voda, cuvinte care au insemnat atunci o adevarata Proclamatie spirituala, o chemare la redesteptarea cea intru credinta, un reper concret de orientare in intunericul veacului acestuia, deoarece toti „umblam in latura si in umbra mortii” (Is. 9:1).

In urma acestei atitudini este anchetat, izolat, amenintat si in 1979 este condamnat la inca 10 ani inchisoare. In urma protestelor marilor personalitati din diaspora romaneasca si a presiunii unor oameni politici este eliberat dupa cinci ani, in 1984, si fortat sa paraseasca tara in anul urmator.

Dupa 21 de ani de puscarie urmeaza exilul in SUA de 22 de ani, o perioada in care Parintele cu un dinamism tineresc desfasoara un apostolat jertfelnic pentru romanii de peste ocean fiind liantul si vocea cea mai autorizata pentru nazuintele celor de acolo, dar si propovaduitorul credintei ortodoxe si a valorilor nationale pentru pastrarea identitatii religioase si de neam. Dorul de tara l-a urmarit mereu asa cum i-a urmarit pe evrei in robia babilonica, care plangeau la raul Babilonului aducandu-si aminte de Sion (Ps. 136).

Simtindu-si sfarsitul aproape a dorit sa vada pentru ultima data locurile dragi ca aceste amintiri sa le poarte in sufletul sau in planul vietii de dincolo. Asa cum Iosif a lasat testament ca atunci cand ai sai se vor intoarce in pamantul fagaduintei sa-i ia si osemintele lui si acest testament a fost implinit intocmai de Moise, asa si Parintele Calciu a lasat testament ca trupul sau sa fie adus si inmormantat aici la Manastirea Petru Voda. Dupa o viata intreaga traita in zbucium si neodihna, in marturisire si jertfa, rastignit intre Dumnezeu si neamul sau dupa expresia lui Petre Tutea, sub zodia martiriului si a smereniei si moartea Parintelui este tot in aceiasi zodie a neodihnei si a furtunilor ingaduite de Dumnezeu pentru a primi cununa mai stralucitoare in imparatia cerurilor.

De sarbatorea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, 21 noiembrie, Parintele Calciu intra in acea Sfanta a Sfintelor nefacuta de mana, in ceruri (Evr. 9:12), unde este Marele Arhiereu Iisus Hristos, pentru a mijloci in veci pentru acest neam pe care L-a iubit atat de mult.

De Sarbatoarea Sfantului Andrei, Apostolul Romanilor, Parintele Calciu, Noul Apostol al Romanilor de pretutindeni este adus in tara intr-o procesiune sfanta si depus in Manastirea Radu Voda pentru a fi prohodit dupa randuiala de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romane.

Acum la implinirea unui an de la sfintirea Manastirii acesteia inchinate Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, dar si tuturor Martirilor cazuti in lupta impotriva celor fara de Dumnezeu, iata se seamana aici in cimitir un simbol al demnitatii ortodoxe, un martir al neamului, un spirit ce va cuvanta tainic tuturor ca „cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosilor lui”.

In ziua in care s-au implinit 8 ani de la moartea parintelui Cleopa, Parintele Gheorghe Calciu este intampinat in Manastirea noastra si deja gusta din bucuria zilei a opta, adica ,,s-a impartasit cu adevarat cu Dumnezeu in ziua cea neinserata a imparatiei Sale”.

Acum, in preajma sarbatorii Sfantului si Bunului Parinte Nicolae, prin moartea Parintelui Calciu avem in ceruri un Parinte al nostru, mangaietor in necazuri si nevoi, rugator pentru neamul nostru romanesc si luminator al drumului catre Hristos.

Din vremelnicie Parintele Calciu trece in vesnicie si trage dupa el un neam intreg, deoarece acel popor va dainui in istorie si in vecii nesfarsiti care-l va avea intr-o masura cat mai mare pe Dumnezeu. El este rascumparatorul vremurilor noi care spala rusinea fricii si a lipsei de cutezanta si care sterge vina sangelui curs pe nedrept asa cu m spune Mantuitorul „de la sangele lui Abel pana la sangele lui Zaharia fiul lui Varahia cel ucis intre templu si altar” si ca acest blestem sa nu apese pe umerii nimanui.

Hristos sa te odihneasca in latura celor vii si usile raiului sa-ti deschida, mostenitor imparatiei Sale sa te arate si mijlocitor pentru Biserica si neamul nostru sa te randuiasca, pe tine Parinte Gheorghe Calciu marturisitor neinfricat al credintei!

articol preluat din nr.6 al revistei ATITUDINI

Actiunea este in viitorul apropiat, cand corporatiile controleaza totul si una numita “Hope Industries” creaza un cip implantabil in creierul uman numit “proiectul 660”. Interesant numar, nu…?
Oamenilor cu cipul implantat li se pot induce controlat de la centrul de comanda halucinatii vizuale si auditive, plus pot fi omorati de la distanta daca se vrea acest lucru. De asemenea la centrul de comanda se aude tot ce vorbesc si sunt localizati GPS in permanenta….
Astfel tehnocratii sistemului sunt stapanii absoluti iar oamenii transformati in sclavi manipulati si controlati total.

[vodpod id=Groupvideo.3964302&w=425&h=350&fv=file%3Dhttp%3A%2F%2Fvideos1.evonet.ro%2Ffilmeonline.php%3Fgo%3Dhardnormal.flv%26amp%3Bplugins%3Dcaptions-1%26amp%3Bcaptions.file%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.filmeonline.org%2Fjw%2Fparanormal.srt%26amp%3Bskin%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.filmeonline.org%2Fjw%2Fstijl.swf%26amp%3Blogo%3Dhttp%3A%2F%2Fwww.filmeonline.org%2Fjw%2Fwatermark.png]

UPDATE3: Primul caz de soc anafilactic dupa vaccinare in Germania

Primul caz de şoc anafilactic dupa vaccinarea impotriva gripei porcine in Germania: La Dusseldorf, un barbat în varsta de 30 de ani era sa moara in urma unei reactii alergice grave ( soc anafilactic) intr-un cabinet medical dupa ce a fost vaccinat impotriva gripei porcine. “Dacă nu era intr-o unitate medicala, probabil ar fi murit fiindca in cazul unui soc anafilactic ai timp maxim 90 de secunde ca sa intervii pentru salvarea pacientului’, declară medicul Christian Wittig. (sursa: bild.de)

UPDATE2: Medic austriac a pierdut dreptul de a practica fiindca s-a opus vaccinarilor obligatorii
Dr. med. Johann Loibner din Austria este medic de familie si cel mai recunoscut ca militant impotriva vaccinurilor obligatorii la copii si nu numai. Datorita pozitiei sale i s-a retras dreptul de a practica medicina… (sursa: https://www.impf-report.de/jahrgang/2009/14.htm#03)

UPDATE1: De ce mai este periculos vaccinul la gravide?

Se stie ca vaccinul stimuleaza nu doar formarea de anticorpi ci si a imunitatii celulare , adica creste limfocitele T1 care  in mod normal la gravide scad drastic in timpul sarcinii tocmai pentru a nu respinge embrionul care este un tesut strain pentru mama. Este vorba de o “adaptare a imunitatii mamei”, un adevarat miracol in viata omului care este unica si doar in sarcina. Ori, prin cresterea limfocitelor T1 embrionul va fi respins de catre mama si deci avortat!

1.) Cum recunoastem o epidemie sau o pandemie periculoasa?

– se raspandeste foarte repede, asemenea unui “bulgare de zapada”;

– este foarte contagioasa;

– numarul de decese este foarte ridicat;

– numarul de cazuri sa fie peste numarul celor infectati cu Influenza ( ce inseamna asta este redat la pct.2).

2.)   Ce declara WHO (World Health Organization) despre gripa sezoniera ( cu v.Influenza ) in lume si in SUA:

Anual se infecteaza in lume cu gripa sezoniera (tipuri si subtipuri ale v. Influenza) un numar de 1 miliard de oameni /an, dintre care 5 milioane de cazuri sunt foarte grave si  500.000 decese; asta inseamna ca de fapt sunt 1.370 decese /zi, deci 57decese/ora, adica 1 deces /minut.

Cu toate acestea NU este declarata stare de pandemie..

Germania:

Institutul Robert Koch (RKI) declara in sezonul rece 2002/2003 un numar de 5 milioane de oameni infectati/an, dintre care 20.000 de morti/ an. Facand un calcul, rezulta ca au murit  55 oameni/zi, iar tot un om moare la 30 minute!

Cu toate acestea nu se declara stare de pandemie..

SUA (CDC):

60 milioane de oameni sunt infectati cu gripa – Influenta/an, deci 165.000 cazuri noi/zi, dintre care 200.000 cazuri foarte grave/an, deci 550 cazuri grave/zi. Se numara 36.000 decese/an, adica 98 decese/zi! Asta inseamna ca sunt 4 decese/ora, deci la 15 minute moare un om!

Cu toate acestea nu se vorbeste de o pandemie..

Alarma de Pandemie s-a modificat recent de catre WHO pentru ca sa putem declara gripa porcina o pandemie!

Fragment din conferinta: “Hintergründe der globalen Pandemie-Panikmache” – Conferinta prezentata la data de 27 iunie in Elvetia de catre Hans U. P. Tolzin, jurnalist si director al revistei “impf-report”. Sursa : https://nuoviso.tv

Traducere: dr. Christa Todea-Gross,  10. 11.09

Dupa o activitate de 15 ani ca medic, am crezut ca in acest domeniu nu ma mai surprinde nimic. Tocmai mi s-a demonstrat ca nu e asa. Culmea, acest lucru vine din partea unui alt medic…

Pentru simplitate, voi reproduce pasaje relevante din stirile care au fost sursa de inspiratie a acestui articol.

Elevele de 13 ani vor fi vaccinate impotriva HPV fara aviz din partea parintilor, a anuntat Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, la videochat-ul REALITATEA.NET LIVE.

Nu se mai cere aviz pentru vaccinare. Se va proceda ca la orice campanie de vaccinare scolara. Se anunta cu o zi inainte, iar cine este bolnav anunta ca nu se prezinta la scoala. (sursa)

In momentul in care am citit aceasta stire mi se parea ca am glisat, pe nesimtite, intr-o lume paralela, un melanj intre “1984″ si experimentele medicale naziste din lagarele de concentrare. In primul rand am verificat din nou sursa: este vorba de realitatea.net, site-ul trustului de presa Realitatea-Catavencu. Nicidecum un blog in care se promoveaza isteric fragmente din teoria conspiratiei.

Instantaneu mi-am amintit de un drept fundamental al omului, un drept fundamental al pacientului: acela de a refuza un tratament propus de medicul care il trateaza:

Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

— Art. 13 din Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, completata de Norma de aplicare din 7 aprilie 2004, elaborata de Ministerul Sanatatii.

M-am informat cu privire la dreptul de decizie asupra efectuarii unei interventii medicale la copii:

In ceea ce priveste minorul, caruia ii lipseste capacitatea de a consimti, trebuie tinut seama de faptul ca o interventie nu se poate efectua decat spre beneficiul sau direct si numai cu autorizatia reprezentantului legal, sau a unei alte autoritati, persoane ori instante desemnate prin lege. (sursa)

Academia Americana de Pediatrie (The American Academy of Pediatrics, AAP) a argumentat ca “intreaga doctrina” a consimtamantului informat prezinta o aplicabilitate particulara in pediatrie. In consecinta, conform AAP, consimtamantul poate fi acordat numai de catre pacientul “cu capacitate adecvata de decizie si cu imputernicire legala.

Parintii (sau alti apartinatori legali) pot acorda consimtamantul informat, iar copilului i se solicita sa-si dea acordul informat ori de cate ori este nevoie. AAP noteaza ca acordul solicitat are relevanta mai mare cand “interventia propusa nu este esentiala pentru viata copilului si/sau poate fi practicata fara un risc substantial”. (sursa)

Mi s-au confirmat informatiile pe care le stiam deja:

1. orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau procedura medicala;
2. orice tratament sau procedura medicala care se acorda unui copil se poate realiza numai dupa ce s-a obtinut consimtamantul parintelui.

Si totusi, in Romania de vis in care traim, aceste drepturi exprimate clar in lege sunt considerate nerelevante de catre un secretar de stat in Ministerul Sanatatii.

Sincer sa fiu, chiar nu ma intereseaza ce intentioneaza respectivul functionar de stat sa-mi impuna, eu voi refuza activ orice atingere a drepturilor mele si ale copilului meu. Pentru ca am o fetita de 13 ani care se incadreaza in segmentul vizat de campania de vaccinare a Ministerului Sanatatii.

Apropo de campanie:

DECIZIE. Parintii fetitelor de clasa a VI-a si a VII-a vor participa la un sondaj privind vaccinarea contra HPV, comandat de Ministerul Sanatatii.

Daca jumatate dintre cei o mie de parinti chestionati vor fi de acord sa isi vaccineze fetitele si inteleg in ce consta imunizarea, MS va incepe campania de vaccinare. (sursa)

Aparent, aceasta stire arata o stupizenie de nedescris a factorilor de decizie din Ministerul Sanatatii. A declansa o campanie de vaccinare in functie de un sondaj (de opinie!) efectuat in randul populatiei este ca si cum ai decide ce tip de aripi sa montezi unui avion cu reactie facand un sondaj de opinie in randul florarilor. Sper sa nu se supere florarii pe mine, dar cred ca informatiile pe care le detin despre aerodinamica si design in aviatie nu sunt suficiente pentru a construi un avion care sa zboare cu succes.

Din pacate nu e vorba de stupizenie, ci de o politica focusata de a forta populatia sa accepte un anumit tip de vaccinare.

E suficient sa faceti un surf lejer pe net si veti vedea o multime de bannere care promoveaza vaccinarea contra HPV, este suficient sa va plimbati in oras si sa vedeti bannere publicitare care duc o campanie agresiva de sustinere a acestui vaccin. Aici e vorba de interese financiare majore, care sunt instrumentate abil, pe diferite canale, inclusiv pe cele oficiale.

Sunt medic si va spun cu sinceritate: recunosc eficienta unor anumite tipuri de vaccinuri. Fata mea a facut setul de vaccinuri obligatorii (DTP-difterie, tetanos, pertusis; poliomielitic, hepatita B etc.).

In schimb am refuzat categoric vaccinarea contra HPV din motive clare:

• este un vaccin nou, aparut de cativa ani, la care nu se cunosc efectele secundare ce pot aparea pe termen lung;
• Gardasil (vaccinul contra HPV) produce pe patru ori mai multe decese decat celelalte tipuri de vaccinuri (sursa);
• campania americana de vaccinare cu Gardasil-Silgard a produs 19 decese in 2007 si 28 de decese in 2008 (sursa);
• FDA (Food and Drug Administration), institutia care se ocupa cu avizarea medicamentelor in SUA, a documentat 6723 de cazuri adverse la injectarea cu Gardasil din care 1061 au fost considerate serioase iar 142 au fost considerate a fi amenintat viata persoanei vaccinate (sursa);
• sunt o multime de inregistrari video pe internet cu declaratii ale victimelor efectelor adverse ale acestui vaccin, adolescente si preadolescente la care s-a administrat Gardasil (vezi lista de resurse de la sfarsitul articolului).

Privind lista de mai sus, ca parinte in primul rand si ca medic in al doilea rand, ma ingrozesc. Nu sunt dispus sa expun fata mea unor asemenea riscuri. Sunt constient de riscurile unei infectii cu HPV si de complicatiile acesteia, dar riscul poate fi redus pana la disparitie prin metode de bun simt, printre care o viata sexuala de cuplu, normala, in opozitie cu o viata sexuala libertina, cu mai multi parteneri. Acesta este mesajul pe care il transmit fetei mele.

Va intrebati, probabil, de ce a aparut un asemenea articol intr-un site de dezvoltare personala cum este Empower.ro. Motivele sunt mai multe, pentru ca rezultatul unei preocupari constante pentru dezvoltarea personala inseamna:

• curajul sa-ti aperi drepturile;
• capacitatea de a te lupta pentru tine si pentru cei dragi;
• inclinatia de a condamna public o nedreptate, o constrangere care ti se impune, din partea statului sau a oricarei structuri organizationale;
• dorinta de a informa oamenii despre pericolele care ii ameninta (pe ei sau pe copii lor).

Sunt sigur ca voi, cei care cititi aceste randuri, simtiti ca si mine. Sunt sigur ca, indiferent daca aveti sau nu copii, sunteti revoltati de modul in care se incearca sa ni se nege drepturile legale. Sunt sigur ca simtiti nevoia sa faceti ceva.

1. Transmiteti mai departe acest mesaj!

• Recomandati acest articol (copiati adresa URL din browser) prietenilor si cunoscutilor vostri. Luati lista de adrese de email pe care o aveti si trimiteti tuturor link-ul spre acest articol sau copiati articolul in corpul mesajului.
• Rugati prietenii vostri sa faca acelasi lucru, pentru a transforma acest mesaj intr-unul viral.
• Daca aveti un blog, scrieti un articol in care puneti link-ul spre articolul de fata.
• Daca aveti un cont de Facebook sau de Twitter, puneti un scurt mesaj cu link spre acest articol.
• In orice discutie legata de subiectul de fata, nu stati pasivi, incercati sa dati informatia mai departe!

2. Daca sunteti parinti, organizati o miscare de rezistenta la scoala copilului vostru.

• Informati copilul sa refuze orice vaccin pana nu va dati acordul scris.
• Vorbiti cu parintii din clasa pentru a organiza o sedinta in care sa dezbateti problema vaccinarii si a necesitatii acordului scris din partea parintelui.
• Organizati o intalnire la nivel de scoala cu toti parintii pentru a discuta aceasta problema.
• Initiati semnarea unei declaratii comune a parintilor si a comitetului de conducere al scolii in care aratati ca refuzati orice vaccinare a copiilor inainte de a fi informati si de a semna o declaratie de acceptare din partea parintilor.

Sursa
https://www.empower.ro/sanatate/romania-tara-de-vis-vaccinarea-anti-hpv-a-copiilor-fara-acordul-parintilor/

Propovaduiesc iubirea,
dar recurg la violenta si batai

Violente asupra credinciosilor din partea Mitropolitului Gheorghios de Pafos, raidul trupelor de interventie in Sfanta Biserica si arestarile crestinilor marturisitori

Episcopul de Pafos a inteles sa-si faca singur dreptate impotriva crestinilor ortodocsi care se rugau in Sfanta Biserica.

MARETIA ecumenistilor: propovaduiesc iubirea, dar recurg la violenta si batai.

Astazi dimineata, in clipa in care crestini credinciosi si marturisitori se aflau in Biserica Sf. Gheorghe si se rugau (aproape de Hotelul St. George, unde are loc Comisia Mixta pentru Dialog Teologic dintre ecumenistii ortodocsi si romano-catolici), a intrat manios Mitropolitul Gheorghios de Pafos, cerandu-le sa inceteze rugaciunea si sa iasa afara, departe de biserica. Pentru ca au refuzat, le-a smuls din maini propria lor carte („Psaltirea”), pe care in acea clipa o citeau si a aruncat-o jos! Cand si-a dat seama ca cineva l-a fotografiat, s-a aruncat ca un maniac asupra membrului ΠΑΧΟΠ Panaghiotis N., l-a imbrancit jos si l-a lovit, sfarmandu-i aparatul de fotografiat… Dupa cum se vede, a slujit cu aceeasi iubire si unitate pe care le-a proclamat in declaratiile sale de ieri in mass-media!!!

Intre timp, trupele de interventie erau deja in jurul Sfintei Biserici, impiedicandu-i pe crestinii credinciosi sa se apropie de Sfanta Biserica. Crestinii marturisitori au ramas 24h/24 in Sfanta Biserica inchisi, fara apa, timorati, deoarece au descoperit si au denuntat comercializarea bisericii de catre Hotelul St. George, unde ecumenistii intretin Dialogul Teologic impreuna cu Mitropolitul, fagaduind ca lucreaza pentru iubirea si pentru unitatea dintre crestini!!!

In cele din urma, fortele de interventie, dupa severe presiuni, au intrat in Sfanta Biserica, intrerupand rugaciunea credinciosilor si au trecut la arestarea tuturor clericilor si laicilor prezenti, incalcand dreptul uman al libertatii credinciosilor de a se ruga. Desigur, prezenta credinciosilor in biserica a contribuit la anularea (eventual, amanarea) nuntilor non-ortodocsilor (catolici si anglicani), privand astfel  hotelul care apartine Mitropoliei de mii de euro.

Cerem rugaciunile credinciosilor si ajutorul statului democrat pentru dreptul nostru de a ne ruga liber in bisericile ortodoxe, care nu sunt proprietatea personala si bunul episcopilor ortodocsi.

Pentru Uniunea Filo-Ortodoxa „Kosmas Flamiatos”,
Presedinte, Lavrentios Detziortzio,  Secretar, Panaghiotis Simatis.
(traducere din greaca: ierom. Fotie; sursa: ΑΚΤΕ-ΣΤΥΛΟΣ ΟΡΘΟΔΟΞΙΑΣ)

Provocări la adresa credincioşilor din partea Mitropolitului de Pafos

Mitropolitul de Pafos printr-un comportament provocator şi irascibil i-a înfruntat pe credincioşii ortodocşi care se opun cedării Sfintei Biserici a Sfântului Gheorghe romano-catolicilor (pentru săvârşirea slujbelor lor –n.tr.). Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe se află lângă hotelul Saint George din Pafos, unde în aceste zile au loc lucrările celei de-a XI – a Adunări a Comisiei Mixte de Dialog între ortodocşi şi romano-catolici. Mitropolitul de Pafos a intrat în sfânta biserică, a întrerupt rugăciunea credincioşilor ortodocşi care se aflau acolo de ieri protestând (paşnic, prin citirea Psaltirii – n.tr.), şi-a făcut singur dreptate faţă de unul din aceştia şi i-a distrus aparatul de fotografiat cu care înregistrase incidentul!

Forţe întărite ale Poliţiei au înconjurat Sfânta Biserică interzicând credincioşilor ortodocşi să intre în ea.

Dialogul îşi descoperă adevărata faţă! Bătăi şi arestări în Cipru

Cei ce conduc Dialogul în mod neaşteptat îşi descoperă adevărata lor faţă. Cu „binecuvântările” Mitropolitului de Pafos kir Gheorghios forţe întărite ale Poliţiei din Pafos au încălcat regimul sacru al locaşului şi au intrat în Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe lovind cu violenţă pe credincioşii şi monahii din Mănăstirea Stavrovunios în faţa camerelor de luat vederi care au transmis incidentele pe canalele cipriote. Au fost arestaţi şi sunt reţinuţi credincioşi şi doi monahi ai mănăstirii. Semnificativ pentru dispoziţiile conducerii bisericeşti din Cipru, dar şi în genere a grupei conducătoare a ecumenismului, este faptul că nu a existat nici cea mai mică reacţie, măcar a unui singur episcop din Biserica Cipriotă, pentru actele de violenţă asupra monahilor şi credincioşilor.

Tăcerea vinovată, indiferenţa, deghizarea şi toleranţa nu mai conving şi nu mai pot deruta de acum.

(traducere din greacă: ierom. Fotie)

In prezent nu sunt probleme serioase sau presante care sa justifice convocarea si desfasurarea unui nou sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe.

Urmatoarea scrisoare a fost adresata decatre Dr. Justin Popovici spre fericita pomenire, parintele duhovnicesc al Manastirii Chelie Valjevo (Yugoslavia), Episcopului Jovan de Sabac si ierarhiei sarbe, la 7 mai 1977, cu rugamintea de a transmite aceasta scrisoare Sfantului Sinod si Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sarbe. Importanta acesteia nu s-a micsorat odata cu trecerea anilor … si poate a sporit in lumina recentelor evenimente scandaloase neortodoxe din Muntele Athos – n.n. si a binecunoscutelor actiuni ale patriarhului de Constatinopol, Bartolomeu

Nu cu mult timp in urma, in Chambesy, langa Geneva, a avut loc, prima sedinta pre-sinodala” (21-28 noiembrie 1976). Dupa citirea si studierea documentelor si hotararilor acestei sedinte, publicate de Secretariatul pentru pregatirea Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Geneva, simt in constiinta mea necesitatea imperioasa, evanghelica, ca membru al Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, desi sunt slujitorul ei cel mai smerit, sa ma indrept catre Inalt Prea Sfintia Voastra, si prin Inalt Prea Sfintia Voastra, catre Sfantul Sinod al Episcopilor Bisericii Sarbe cu aceasta expunere, care trebuie sa exprime motivele mele de suparare pentru viitorul sinod. Va rog pe Inalt Prea Sfintia Voastra, Sfintite Stapane si Prea Cuvios Episcop, sa ma ascultati cu credinta evanghelica, si sa raspundeti acestui strigat al unei constiinte ortodoxe care, slava lui Dumnezeu, nici nu este singura, nici izolata in lumea ortodoxa, cand se vorbeste despre acel sinod.

1. Din conventiile si hotararile primei intruniri pre-sinodale”, care din vreo pricina necunoscuta s-a tinut la Geneva, unde cu greu se pot afla cateva sute de credinciosi, este clar ca aceasta intrunire a pregatit si hotarat un nou catalog de probleme pentru viitorul „Mare Sinod” al Bisericii Ortodoxe. Aceasta nu a fost una dintre acele „Conferinte pan-ortodoxe”, cum s-a tinut in insula Rodos si ulterior in alte parti; nici nu a fost „pre-sinod”, cum s-a intamplat pana acum; „Prima conferinta pre-sinodala”, care a inceput pregatirea directa pentru desfasurarea unui sinod ecumenic. Mai mult, aceasta conferinta nu si-a inceput activitatea pe baza „Catalogului de subiecte”, stabilit la prima conferinta pan-ortodoxa din 1961 din Rodos si elaborata pana in 1971, ci a facut o revizuire a acestui catalog si a realizat un nou „Catalog de subiecte” pentru sinod. Cu toate acestea, se pare ca nici acest catalog nu este definitiv caci foarte probabil va fi din nou schimbat si suplimentat.

In ultima vreme, conferinta a reexaminat metodologia anterioara adoptata in planificarea si pregatirea finala a subiectelor de discutie pentru sinod. A scurtat tot acest proces din graba si mare trebuinta pentru a convoca sinodul cat mai repede cu putinta. Caci, potrivit declaratiei clare a Mitropolitului Meliton, Presedintele Conferintei, Patriarhul Constantinopolului si altii „grabesc convocarea” si intrunirea viitorului sinod: sinodul trebuie sa aiba o „durata scurta” si sa se ocupe de „un numar limitat de subiecte; mai mult, dupa declaratia Mitropolitului Meliton, „sinodul trebuie sa dezbata subiectele arzatoare care impiedica functionarea normala a sistemului de unire a Bisericilor locale intr-una singura, Biserica Ortodoxa …” (documente, p. 55). Toate astea ne determina sa punem intrebarea: ce inseamna asta? De ce atata graba pentru pregatire? Unde ne vor duce lucrurile astea?

2. Problema pregatirii si intrunirii unui nou sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe nu este noua in acest veac din istoria Bisericii. Chestiunea s-a propus deja in timpul vietii Patriarhului nefericit al Constantinopolului, Meletios Metaxakis – reformatorul renumit si modernist increzut, autorul schismelor din cadrul ortodoxiei – la Congresul pan-ortodox organizat de el, tinut la Constantinopol in 1923. (Atunci s-a recomandat ca sinodul sa se tina in orasul Nis in 1925, dar intrucat Nis nu se afla pe teritoriul Patriarhiei Ecumenice, sinodul nu a fost convocat, probabil din acest motiv. In general, Constantinopol si-a asumat monopolul „pan-ortodoxiei” pentru toate „congresele”, „conferintele”, „pre-sinoade” si „sinoade”.) Mai tarziu, in 1930, s-a constituit la Manastirea Vatopedu Comisia pregatitoare a Bisericilor Ortodoxe. Aceasta a stabilit catalogul subiectelor pentru viitorul Pre-Sinod Ortodox, care a fost introducerea pentru sinodul ecumenic. Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial a venit randul Patriarhului Atenagoras al Constantinopolului cu conferintele pan-ortodoxe din Rodos (iarasi, exclusiv pe teritoriul Patriarhiei Constantinopolului). Prima dintre ele, din 1961, a fost initiata pentru pregatirea unui sinod pan-ortodox, cu conditia convocarii unui pre-sinod si daca se accepta un catalog de subiecte care fusesera deja pregatite de catre Patriarhia de la Constantinopol: opt capitole intregi cu aproape 40 de subiecte principale si inca de doua ori mai multe paragrafe si subparagrafe. Dupa Conferintele a II-a si a III-a (1963 si 1964) de la Rodos, in 1966 s-a tinut Conferinta de la Belgrad. La inceput, aceasta s-a numit cea de a patra Conferinta Pan-Ortodoxa (Glasnik al Bisericii Ortodoxe Sarbe, Nr. 10, 1966 si documentele in limba greaca s-au publicat sub acest titlu), dar mai tarziu Patriarhia Constantinopolului a redus-o la nivelul unei comisii inter-ortodoxe, astfel incat conferinta viitoare tinuta pe „teritoriul” Constantinopolitan (Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy – Geneva) din 1968, ar putea fi considerata cea de a Patra conferinta pan-ortodoxa.

Se pare ca la aceasta conferinta, organizatorii nerabdatori s-au grabit sa scurteze drumul pana la sinod, caci din catalogul foarte amplu de la Rodos (totusi, munca lor, nu a altora), ei au luat numai primele sase subiecte si au stabilit o noua procedura de lucru, in acelasi timp, s-a stabilit o noua institutie: Comisia pregatitoare inter-ortodoxa, indispensabila pentru punerea de acord a lucrarilor asupra subiectelor. Mai mult, s-a organizat Secretariatul pentru pregatirea sinodului, de fapt, aceasta a insemnat un episcop al Constantinopolului, caruia i s-au atribuit indatoririle cu scaunul [resedinta] la Geneva – si in acelasi timp s-au respins propunerile pentru includerea altor membri ortodocsi in Secretariat. Aceasta comisie pregatitoare si Secretariatul, prin vointa Constantinopolului, a tinut o intrunire la Chambesy in iunie 1971. La aceasta intrunire s-au examinat si aprobat in unanimitate rezumate ale celor sase subiecte selectate, care s-au publicat consecutiv in cateva limbi si au fost supuse spre examinare, ca si intreaga lucrarea anterioara de pregatire a sinodului, criticii nemiloase a teologilor ortodocsi. Criticile teologilor ortodocsi (printre care scrisoarea mea, trimisa atunci prin Inalt Prea Sfintia Voastra si cu aprobarea Inalt Prea Sfintiei Voastre, Sfantului Sinod al Episcopilor si aprobata ulterior de multi teologi ortodocsi si publicata in diferite limbi din lumea ortodoxa) explica limpede de ce hotararea Pregatirii Comisiei de la Geneva de a convoca in 1972 Prima conferinta pre-sinodala pentru revizuirea catalogului de la Rodos nu a avut loc in acel an si conferinta s-a desfasurat cu mare intarziere.

Prima conferinta pre-sinodala s-a tinut abia in noiembrie 1976, iarasi, de buna seama, pe „teritoriul” Constantinopolului, la centrul mai sus mentionat, Chambesy, de langa Geneva. Asa cum se vede limpede din documentele si rezolutiile publicate abia acum, si pe care le-am cercetat cu atentie, aceasta conferinta a reexaminat catalogul de la Rodos intr-o asemenea masura ca delegatiile participante la lucrarile diferitelor comitete au ales in unanimitate numai trei subiecte pentru sinod (au fost incluse pe lista numai trei din cele sase initiale!), in timp ce 30 de subiecte, care nu s-au ales in unanimitate, au fost date deoparte pentru „studiul particular din Bisericile individuale”, in forma „problematicii Bisericii Ortodoxe” (un concept in intregime strain de ortodoxie).

In viitor, aceste subiecte ar putea deveni subiectul „examinarilor ortodoxe” si ar putea fi incluse in catalog. Dupa cum s-a mai spus, aceasta conferinta a alterat procesul si metodologia elaborarii subiectelor si lucrarea pregatitoare a sinodului care, repet, potrivit organizatorilor din Constantinopol, cat si din alte locuri, ar trebui sa aiba loc „cat mai repede cu putinta”. Din toate astea este limpede pentru fiecare crestin ortodox ca prima conferinta pre-sinodala nu a venit cu nimic nou substantial, ci mai degraba continua sa conduca sufletele ortodoxe cat si constiintele multora prin multe labirinte noi, initiate din ambitii personale. De aceea, s-ar parea ca sinodul ecumenic se pregateste din 1923 si de aceea in prezent se doreste sa se desfasoare in graba.

3. Toate problematicile contemporane cu privire la subiectele viitorului sinod, nesiguranta si schimbarea intentiei lor, cat si toate noile schimbari si „revizuiri” demonstreaza un singur lucru fiecarei constiinte ortodoxe adevarate: ca in prezent nu sunt probleme serioase sau presante care sa justifice convocarea si desfasurarea unui nou sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe. Si daca, totusi, ar exista vreun subiect vrednic de a fi obiectul convocarii si desfasurarii unui sinod ecumenic, acesta nu este cunoscut de catre initiatorii, organizatorii si responsabilii tuturor „Conferintelor” mentionate mai sus, cu „cataloagele” lor anterioare si prezente. Daca nu, atunci cum se explica faptul ca incepand cu intrunirea de la Constantinopol din 1923, continuand cu cea din Rodos din 1967 si pana la cea de la Geneva din 1976, „tematicile” si „problematicile” urmatorului sinod s-au schimbat constant? Schimbarile s-au facut la numar, organizare, continut si criteriile folosite pentru Catalogul subiectelor care trebuie sa constituie lucrarea acestui mare si unic corp ecleziastic – Sfantul Sinod Ecumenic al Bisericii Ortodoxe, asa cum a fost si trebuie sa fie. In realitate, toate acestea dovedesc si sublineaza nu numai obisnuita lipsa de consistenta, ci si o incapacitate si esec evident pentru a intelege natura ortodoxiei de catre cei care vor impune „Sinodul” lor asupra Bisericilor Ortodoxe, in prezent, in situatia prezenta – o ignoranta si neputinta de a simti si a intelege ce inseamna cu adevarat sinod ecumenic pentru Biserica Ortodoxa si pentru pleroma credinciosilor ei care poarta numele de crestini.

Caci daca ei au simtit si au facut aceasta, vor sti mai intai ca niciodata in istoria si viata Bisericii Ortodoxe nu exista nici un singur sinod, ca sa nu mentionam un asemenea eveniment exceptional, plin de har (ca Rusaliile) ca un sinod ecumenic, sa caute si sa inventeze subiecte in acest fel artificial pentru lucrarea si lucrarile lui; niciodata nu s-au convocat asemenea conferinte, congrese, pre-sinoade si alte intruniri artificiale, necunoscute pentru traditia sinodala ortodoxa si in realitate a imprumutat din organizatiile occidentale, straine Bisericii lui Hristos.

Realitatea istorica este foarte clara: sfintele Sinoade ale Sfintilor Parinti insuflati de Dumnezeu, intotdeauna au pus inaintea lor una sau cel mult doua sau trei probleme prin gravitatea extrema a marilor erezii si schisme care au denaturat credinta ortodoxa, au faramitat Biserica si au primejduit grav mantuirea sufletelor oamenilor, mantuirea poporului ortodox al lui Dumnezeu si a intregii creatii a lui Dumnezeu. De aceea, sinoadele ecumenice au avut intotdeauna un caracter hristologic, soteriologic, ecleziologic, care inseamna ca singurul lor subiect central – vestea lor cea buna – a fost intotdeauna Dumnezeul-Om Iisus Hristos si mantuirea noastra in El, indumnezeirea noastra in El. Da, El – Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul nascut si consubstantial, intrupat; El – Capul vesnic al Trupului Bisericii pentru mantuirea si indumnezeirea omului; El – in intregime in Biserica prin harul Duhului Sfant, prin credinta adevarata in El, prin credinta ortodoxa. Aceasta este cu adevarat tema ortodoxa, apostolica si patristica, tema nemuritoare a Bisericii Dumnezeului-Om pentru toate vremurile, trecut, prezent si viitor. Numai acesta poate fi subiectul oricarui posibil viitor sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe, iar nu vreun catalog de subiecte scolastic-protestante, care nu au nici o legatura cu viata duhovniceasca si experienta ortodoxiei apostolice de-a lungul veacurilor, caci nu e nimic mai mult decat o serie de teoreme anemice, umaniste. Universalitatea vesnica a Bisericii Ortodoxe si a tuturor sinoadelor ei ecumenice consta in Persoana atotcuprinzatoare a Dumnezeului-Om, Domnul Hristos. Aceasta este realitatea centrala si universala, tema sinoadelor ortodoxe, aceasta este taina si realitatea unica a Dumnezeului-Om peste care se zideste si se sprijina Biserica Ortodoxa a lui Hristos cu toate sinoadele ecumenice si intreaga ei realitate istorica. Pe aceasta temelie, noi trebuie sa construim chiar si astazi, in privelistea cerului si a pamantului, iar nu pe subiectele scolastic protestante si umaniste folosite de delegatiile din Constantinopol si Moscova, care in acest moment amar si critic al istoriei se prezinta a fi „conducatori si reprezentanti” ai Bisericii Ortodoxe in lume. continuare »

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Biserica Sa, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca pururea respinge orice unire (uniune) spirituala, ecclesiala sau duhovniceasca bazata pe amestecul dintre Adevar si minciuna, fiindca dupa cum prea bine se stie, dar lesne se si uita, intre Lumina si intuneric nu poate exista nici o partasie. Intruparea Fiului lui Dumnezeu, la plinirea vremii, a insemnat in modul cel mai real al cuvantului, izbavirea lumii de toate ratacirile idolilor si credintelor mincinoase. Biruinta Sa asupra vrajmasilor, dinafara si dinauntrul Bisericii dreptslavitoare, este vesnica, dar se actualizeaza in fiecare timp, loc si imprejurare istorica, pana la sfarsitul veacurilor.
Invatatura de capetenie adusa de Fiul lui Dumnezeu din Cer este cea despre Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea Sfanta si Dumnezeiasca Treime inchinat si slavit: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De intelegerea si trairea acestei invataturi, in duh si adevar, depinde intelegerea si trairea celorlalte invataturi ale Bisericii, depinde insasi mantuirea sufletului nostru. In Vechiul Testament, Dumnezeu S-a aratat ca prin ghicitura, in chip de ingeri, la stejarul Mamvri lui Avraam si Sarrei, iar in Noul Testament in chip desavarsit la raul Iordanului si pe Muntele Taborului. Mantuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu Omul, L-a facut cunoscut pe Tatal si voia Lui, Tatal L-a facut cunoscut pe Fiul Sau Cel Unul Nascut ca Mesia, iar Duhul Sfant, Care numai din Tatal purcede, trimis de Fiul peste Sfintii Apostoli la Cincizecime, L-a facut cunoscut pe Fiul, deschizand desavarsit intelegerea ucenicilor pentra Viata, Persoana si Invatatura Sa, unice in istoria omenirii prin iconomia cea dumnezeiasca, vesnic vie si nebiruita, pe langa care orice invatatura omeneasca paleste si dispare ca floarea campului, cum zice imparatul psalmist David!
Crearea lumii, dar si restaurarea ei, sunt opera Prea Sfintei si Dumnezeiestii Treimi. Biserica sfintitoare, slujitoare si luptatoare este opera Prea Sfintei Treimi. Ea este plina de Treimea cea de-o Fiinta si nedespartita. In numele Prea Sfintei Treimi ne-am botezat, in numele Prea Sfintei Treimi ne inchinam, facandu-ne semnul Sfintei Cruci dupa Sfanta Predanie, dupa pilda Sfintilor Apostoli, a dumnezeiestilor Parinti adunati de Duhul Sfant la Soboarele Ecumenice ale tuturor Sfintilor traitori in duhul apostolic, care au marturisit prin viu grai, apoi si in scris, credinta in Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea Sfanta Treime inchinat si slavit, al Carui har vrea sa lucreze dimpreuna cu noi, pacatosii si nevrednicii, mantuirea noastra.
Nimeni nu poate in veci sa desparta pe Tatal de Fiul, pe Fiul de Tatal, pe Tatal de Duhul Sfant, pe Duhul Sfant de Tatal, pe Fiul de Duhul Sfant si pe Duhul Sfant de Fiul, asa cum ni se infatiseaza in Dumnezeiestile Scripturi. Chiar daca marturisesc ca sunt crestini, toti credinciosii care-si doresc sincer mantuirea in Hristos Domnul, trebuie sa primeasca si pe Tatal si pe Duhul Sfant. Pe Tatal, Care a nascut pe Fiul mai inainte de toti vecii si pe Duhul Sfant, Care numai de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si Fiul este inchinat si slavit si Care a grait prin Prooroci. De asemenea, trebuie s-o primeasca, preacinsteasca si marturiseasca si pe Maica Domnului ca pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maica nenuntita si Pururea Fecioara Maria.
Trebuie sa primeasca cu inima deschisa si invatatura despre Sfanta Cruce, despre Biserica, despre Sfintele Taine si despre sfintele icoane. Exista o singura invatatura adevarata, dreptslavitoare si mantuitoare. Cea a Bisericii Ortodoxe, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Mantuitorul nostru Hristos, Imparatul Vietii si Dumnezeu Omul este nedespartit in veci de Tatal si de Duhul Sfant, nedespartit in veci de Maica Domnului, nedespartit in veci de Sfanta Cruce, de Biserica Ortodoxa si de poruncile Lui; nedespartit in veci de Sfintii Parinti, de Dumnezeiestii Mucenici si de toti Sfintii; nedespartit de Dumnezeiasca Scriptura si de Dumnezeiasca Predanie, Izvor nesfarsit al darurilor sfinte in Biserica Sa, dimpreuna cu Duhul Sfant; nedespartit de credinta Lui Care a biruit lumea; nedespartit de sfintele icoane; nedespartit de adevaratii inchinatori si rugatori in duh si adevar, drept invatand si savarsind cuvantul Adevarului Sau, numai dupa voia lui Dumnezeiasca si nu dupa a lor cea omeneasca!

Nu exista comuniune cu cei care nu cred in Prea Sfanta Treime

Desigur, in mod absolut si irevocabil, Domnul Iisus Hristos este vesnic neimpacat cu vicleanul diavol, tatal tuturor minciunilor. Evident, in mod firesc, Biserica Lui este neimpacata cu vrajmasii Ei si cu toate ereziile din toate timpurile si din toate locurile (nascocite numai de diavol si slugile sale), indemnandu-i, invatandu-i si intarindu-i pe toti fiii sai devotati, credinciosi cu fapta, sa se lepede de diavol si de toate lucrarile lui intunecate, indiferent prin cine ar fi ele introduse in lume, caci daca inger din cer ar propovadui alta evanghelie, anatema sa fie asupra lui, cum zic toti Sfintii Parinti credinciosi pana la moarte Sfintei Predanii si vietii in Hristos Domnul!
Biserica Ortodoxa nu are comuniune cu cei care nu cred, nu marturisesc, ba chiar hulesc Prea Sfanta si Dumnezeiasca Treime. Prin urmare, nu are (si nu va avea in veci) nici o comuniune cu mahomedanismul sau cu mozaismul. Nu are (si nici nu poate avea) comuniune nici cu catolicismul care marturiseste rau, ca Duhul Sfant ar purcede si de la Fiul, contrar Revelatiei exprimate de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Evanghelia sa, sustinand primatul papal pe temeiuri politice si pseudoreligioase.

Biserica Ortodoxa nu are comuniune de rugaciune cu protestantii si neoprotestantii. Nu are comuniune de rugaciune cu paganii, care nu cred in Intruparea Cuvantului Lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Biserica Ortodoxa nu are comuniune (si nu va avea in veci) cu cei ce lupta impotriva Prea Sfintei Treimi si a invataturilor Bisericii dreptslavitoare, pe fata sau in ascuns; asadar, nu are si nu poate avea nici o comuniune cu teomahii, ateii, ocultofilii, hulitorii, ereticii sau satanistii. Totusi, in marea si cotropitoarea Sa iubire pentru toti oamenii, cununa creatiei dumnezeiesti, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu vrea moartea pacatosului, ratacitului, necredinciosului sau demonizatului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Biserica Ortodoxa ii primeste si pe catolici, protestanti, musulmani, mozaici, copti, armeni sau alti rataciti si orbi sufletesti, de orice neam ar fi acestia, cu conditia rebotezarii, mirungerii si implinirii tainei pocaintei lor reale, sincere si statornice, facand pogoramant dupa caz.

Dar, niciodata Biserica Ortodoxa nu binecuvanteaza erezia, pacatul si ratacirea, nici nu se uneste in vreun fel cu ele, fiindca aceasta ar insemna lepadarea de Intruparea, Persoana si Invatatura Mantuitorului nostru Iisus Hristos si lepadarea de mantuire, întrucât numai El poate judeca, osandi si mantui oamenii. Nici un alt intemeietor de religie istorica (au fost destui!), de orice neam ar fi el, nu poate mantui pe nimeni, nici macar pe el insusi, ci va fi judecat, la randul sau, de Judecatorul tuturor, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia I S-a dat toata puterea in cer si pe pamant, dupa cum sta scris in Sfintele Scripturi si dupa cum a dovedit-o numai El prin Nasterea Sa mai presus de fire, prin viata si propovaduirea minunate, prin moartea pe Cruce si slavita Inviere a Lui cea de a treia zi, prin Inaltarea la cer si trimiterea Duhului Sfant, Mangaietorul, in chipul limbilor de foc, asupra Sfintilor Apostoli, in ziua Cincizecimii, si prin mainile lor asupra tuturor celor care au primit, primesc sau vor primi Botezul in numele Lui, dupa fagaduinta Sa de Trei ori Sfanta. Singurul Mantuitor al tuturor neamurilor este Cei ce S-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat. Si a patimit. Si S-a ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi, si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.
Intelegem, asadar, ce cadere infricosatoare a venit peste cei care s-au impacat cu ereziile de toate felurile, recunoscandu-le in mod naiv, imprudent sau interesat ca „biserici”. Biserica Ortodoxa ii numeste pe acestia ecumenisti (modernisti). Ei sunt cei care cred, in detrimentul Adevarului, ca ar avea mai multa dragoste decat Sfintii, desi nu au pus inceput bun unei reale vieti duhovnicesti (aceasta se vede pe chipurile lor intunecate, crispate si mereu nelinistite). Ei sunt cei care au parasit viata duhovniceasca, paza mintii, postul luminat, rugaciunea launtrica neincetata si cugetul Bisericii Ortodoxe. Cei care recunosc „tainele”, ereticilor, trecand necugetat peste doxologiile Prea Sfintei Treimi si canoanele Bisericii dreptslavitoare, peste Sfintii Parinti, se autoexclud de la Trupul tainic si vazut al Domnului nostru Iisus Hristos, ignorand sau chiar vrajmasind pe fata Canoanele Apostolice ale Sfintelor Sinoade si cuvantul de foc ceresc al tuturor Sfintilor.

Intre Biserica dreptslavitoare, drept invatand si savarsind cuvantul Dumnezeului cel vesnic Viu si in Prea Sfanta Treime inchinat si slavit (numai dupa voia Lui cea Dumnezeiasca si nu dupa a noastra cea omeneasca) si panerezia ecumenismelor de tot felul, a fost, este si va fi o prapastie de netrecut. Pastorii care drept savarsesc, cu certitudine si drept ii invata pe pastoritii lor, dar pastorii care drept invata si stramb savarsesc, in mod la fel de evident osanda isi agonisesc, fiindca doar cu buzele Adevarul ei Il marturisesc, iar cu faptele Il rastignesc, inimile lor stand departe de El!
De curand, un astfel de nefericit pastor, „renumit” pentru excesele sale reformiste, ecumeniste, manageriale, ocultofile si declarativ umaniste, a cutezat sa „porunceasca” oficial excluderea cuvantul erezie din lexicul celor care au datoria sfanta de a-i invata pe pastoriti dreapta credinta… Respectivul amagit si amagitor, el insusi un ereziarh inrait si fatis, a uitat insa sa „porunceasca” si ce cuvant vor folosi de acum incolo Sfintii Parinti pentru a desemna ratacirile grave ale tuturor ereticilor! Trebuie sa-l dezamagim definitiv si irevocabil pe acest biet si intunecat ereziarh, declarandu-i fara cel mai mic echivoc ca nimeni dintre cei inviati launtric nu-i va urma vreodata indemnul aberant si eretic, iar toti crestinii cu fapta vor continua sa-i numeasca eretici pe cei care se indeparteaza din ignoranta, ispitire sau rea credinta de la Sfanta Predanie si Dreapta Credinta.

Nu te teme turma mica

Biserica Ortodoxa, credincioasa in duh si adevar Sfintei Predanii, respinge cu fermitate, fara nici o teama, transant, nenegociabil si irevocabil, orice pseudoteologie, pseudohristologie, pseudopneumatologie, pseudomariologie sau pseudoecclesiologie eretica, indiferent cine ar fi (sau s-ar crede ca este!) cel care o initiaza, sustine si promoveaza, crezandu-se pe el insusi, sarmanul inselat si patimasul inselator, in mod nebuneste, a fi deasupra intelepciunii Sfintilor Parinti, inspirati si calauziti in mod vadit numai de catre Duhul Sfant. Biserica Ortodoxa va ramane credincioasa pana la sfarsit numai Capului ei Vesnic, Mantuitorul Iisus Hristos, indiferent de cate pierderi si caderi va suferi, caci cu slujitorii ei nebiruiti de duhurile acestei lumi, este Dumnezeul Cei vesnic Viu, intelegeti neamuri si va plecati!
Toti cei care sustin erezia tuturor ereziilor, panerezia ecumenismului, se afla sub anatema Bisericii si a Sfintilor Parinti. Pe acesti nefericiti inselati si inselatori Domnul Iisus Hristos ii scoate din Biserica, la sorocul vremii, pentru ca aceasta, Mireasa Sa, sa ramana fara prihana pana la sfarsitul veacurilor. Unii ca acestia nu au nici o biruinta, caci se lovesc de Piatra cea din capul unghiului, de Insusi Mantuitorul Hristos, care a biruit pe diavolul, tatal tuturor ereziilor gnostice sau neognostice, dar si a tuturor pseudospiritualitatilor mincinoase si pierzatoare de suflet.
Dumnezeul Cei vesnic Viu si Mantuitorul nostru nu dispretuieste pe nimeni, caci pentru oaia cea ratacita, le lasa pe celelalte 99, mergand dupa aceea, oriunde s-ar afla, punand-o pe umerii Lui si bucurandu-se de salvarea ei mai mult decat pentru toate celelalte deja puse la adapost. Asa se bucura Mantuitorul Iisus Hristos de toti paganii, de toti catolicii, protestantii, musulmanii, mozaicii si de toti pacatosii care vin la Dreapta Credinta (la Sfanta si Dumnezeiasca Ortodoxie, singura mantuitoare si sfintitoare) cu cainta si sinceritate, oricat de mult ar fi ratacit dramul…
Dupa pilda Sfantului Mare Ierarh Nicolae, a Sfintilor Ierarhi capadocieni, a Sfantului Ioan Maximovici, a Sfantului Ierarh Ignatie Brianceaninov, a Sfantului Ierarh Nicolae Velimirovici etc., misionarul ortodox merge peste tot, in Occident si in orient, propovaduind pilduitor Sfanta Ortodoxie, oriunde in lume. Se inchina la sfintele moaste ale Sfintilor occidentali din primul mileniu, dar niciodata nu se roaga impreuna cu reprezentantii sau adeptii altor spiritualitati. Se roaga pentru ei in rugaciunile particulare, dar niciodata in public, laolalta cu ereticii sau sectarii, pentru a nu legitima cu prezenta si rugaciunea lui falsele spiritualitati.
Asa cum nu ne putem lasa trupul pe mainile unui oarecare amatori nepriceput si iresponsabil, in loc sa ne adresam unui chirurg cu experienta si bun renume, cu atat mai mult nu trebuie sa ne incredintam sufletul unor lupi ecumenisti, imbracati in blana de mieluti iubitori, oricat de iscusita, si „iluminata” le-ar fi vorbirea (si prosper managementul pseudoreligios!), ci numai Pastorului Cei Bun, Care-si pune sufletul pentru oile Sale, ele urmandu-L, fiindca-L cunosc si recunosc vocea fara nici o greseala, printr-o taina negraita si de peste doua milenii nebiruita! Numai in Sfanta Ortodoxie se poate canta cu deplin temei sublima si stravechea cantare din imnografia bisericeasca: „Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata. nedespartitei Sfintei Treimi închinându-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pe noi!”

Avem incredere neclintita in cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci El va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor si nici portile iadului nu vor putea birui Biserica Sa, nici rapi turma cea mica si netematoare prin harul Sau; numai El ne va putea pazi si pe noi, pacatosii si nevrednici, prin mijlocirile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor Parintilor nostri, de lupii cei intelegatori si necrutatori, adica fratii cei mincinosi strecurati in randurile credinciosilor, preotilor si arhiereilor dreptmaritori, atata timp cat vom pastra, iubi si lucra cuvintele Sale, slujind neclintit, cu vreme si fara vreme, invataturii si randuielilor statornicite la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice ale Bisericii dreptslavitoare, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Cine are urechi de auzit sa auda, punand cu adevarat la inima cuvintele Mantuitorului, fiindca sulul vremii se strange tot mai mult, iar candelele noastre launtrice trebuie tinute aprinse. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

8 iunie 2009
Prea Sfanta Treime, Sfintii Mucenici Marcian si Nicandru
Ieromonahul Teoclit

Lumea e condusa de jidovi, prin masonerie si, in special, oriunde se vorbeste despre legionari, intervine masoneria.

Interviu cu Nicolae Popa, fost detinut politic

– Domnule Nicolae Popa, dumneavoastra cati ani ati facut de temnita?
– 16.
– Unde anume?
– In mai multe locuri. Am inceput cu Suceava, Pitesti, …
– Cat ati stat in Pitesti?
– Trei ani, exact perioada reeducarii; am trecut prin demascari. De la Pitesti am trecut la Gherla, de la Gherla la Targu-Ocna, de la Targu-Ocna la Aiud. M-a lasat cu domiciliul si am trecut pe la noua culme, pe urma la Periprava in ’64. Am fost arestat pe 15 mai 1949 si m-am eliberat pe 6 mai 1964.
– Cum vi s-a parut Pitestiul? Cum v-ati simtit dupa ce ati iesit din Pitesti?
– A fost o scoala a noastra. Poate dumneavoastra nu cunoasteti. Dar, de exemplu, in Carticica sefului de cuib, Capitanul spunea asa: ca un legionar are de urcat un drum, care are trei etape: muntele suferintei, padurea cu fiare salbatice si mlastina deznadejdii. Eu am considerat pentru mine ca perioada din timpul anchetei a fost muntele suferintei, la Pitesti a fost padurea cu fiare salbatice, si am gasit cat s-a putut. Dupa aceea, spre sfarsit, am intrat in mlastina deznadejdii, ca nu mai stiam, Dumnezeu sa ma ierte, ma zapacisem nu mai judecam  normalul. Dar Dumnezeu mi-a ajutat si am depasit si asta, si am revenit la normal. Sa stiti un lucru: nu regret nimic din toate cate am trecut, nici Pitestiul, nici Galatiul.
– La ce ati simtit ca v-a folosit experienta de acolo, si mai ales caderile, ca nu sunt intamplatoare?
– Da, dar sa stiti, ne-a ajutat sa ne ridicam spiritual. Ne-a ridicat spiritual, ne-a ajutat sa fim adevarati oameni, asa cum ar trebui sa fim, cum ne-a creat Dumnezeu sa mergem pe linia dreapta. Stiti ce va spun? Nu regret absolut nimic, nici nu urasc pe nimeni, nici pe cei care m-au chinuit. Ii consider si pe ei victime cum sunt si eu. Si Turcanu a fost o victima a masoneriei, care s-a folosit de el.
– Cum credeti ca ar trebui prezentat adevarul in ziua de azi? Spus oamenilor direct, ca se evita se fie folosit cuvantul „legionar”, miscarea , se acopera sub simboluri si alte metafore?
– Sa stiti un lucru? In primul rand trebuie sa avem curajul sa spunem adevarul. Mie nu mi-e rusine sa spun ca am fost acuzat ca sunt legionar. Pentru mine a fi legionar e o mandrie,  o satisfactie. pentru ca atunci cand esti legionar te-ai pus in slujba neamului si a Bisericii crestine. In aceasta consta mandria noastra, cladita cu atata suferinta. Multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ca am reusit sa trecem peste hopurile astea si sa ne intoarcem poate pe drumul cel bun, fiecare cat putem, cu pacatele noastre, cu necazurile noastre.
– Dar vedeti ca aceleasi servicii lucreaza si acum infiltrate sub fel si fel de masti…
– Sa stiti un lucru: Lumea e condusa de jidovi, prin masonerie si, in special, oriunde se vorbeste despre legionari, intervine masoneria. Parintele Justin a vrut sa faca biserica asta(manastire la Aiud), de fapt. A venit masoneria sa faca un centru cultural martirologic. Avem noi nevoie de asa ceva? Are nevoie Mircea Vulcanescu, George Manu de asa ceva? Nu. Dar ce vor? Daca iei centrul acesta martirologic peste 30-40 de ani, se va vorbi de mortii astia ca au fost niste oameni habotnici, care s-au opus progresului adus din apus. Nu se va spune ca au murit pentru Dumnezeu si pentru credinta. Asta va face centrul martirologic. E condus de masonerie si va sta impotriva bisericii. Aici avem nevoie de biserica, nu de centru martirologic. Putea sa-l faca la Bucuresti, la Jilava, nu aici, dar intotdeauna s-au creat diversiuni acolo unde este miscarea legionara. Eu nu sunt de acord cu aceste centru. Sa prezinte ei istoria asa cum vor ei. Ei nu spun ce au facut, ca ei sunt vinovati de tot martirajul acesta. Ei nu spun ca ei au adus comunismul, ca ei au adus crima, ca ei conduc acum, ca ei ne saracesc acum, dar ei ne saracesc tocmai ca sa traim din imprumutul lor, iar ei sa traiasca din dobanzile noastre. Asta-i situatia.
– Dar noi traim de cativa ani asa.
– Si vom trai. Politicienii nostri se mandresc ca au primit imprumuturi. Nu se gandesc ca imprumuturile astea nu sunt decat bagatul capului intr-un jug.Trebuie sa muncim ca sa platim dobanzile lor si ei sa stea in fotolii.
– Dar vedeti ca oamenii de valoare s-au retras din paturile sociale, politice…
– Asta e vina lor; dar s-au retras, saracii, trebuie sa-i intelegem, s-au retras pentru ca multi nu au curajul sa ii infrunte, nu se pregatesc pentru lupte. Generatia nu mai stie ce inseamna dragostea de neam, dragostea de Dumnezeu, nimic; sunt niste oameni zapaciti, fara un crez in viata. Asta e o realitate trista, din pacate adevarata.

Cu surprindere trebuie sa semnalam o reusita a luptei impotriva statului politienesc, ascultarea si stocarea convorbirilor fiind interzisa prin lege. Ne indreptam acum atentia maxima, spre ce era mai grav – cipurile si nadajduim intr-o actiune a presedintelui Romaniei. Pentru aceasta urmati indemnul nostru de a-i scrie presedintelui.

Companiile de telefonie mobila nu mai au voie sa va asculte convorbirile si nici sa va citeasca mesajele trimise de pe telefoanele mobile pentru ca legea care permitea acest lucru pana acum este neconstitutionala. Judecatorii au admis cererea facuta de Comisariatul pentru Scietate Civila pentru ca incalca normele Constitutiei.

Legea 298 a fost una dintre cele mai controversate legi care au intrat in vigoare in acest an. Era practic legea prin care romanii erau privati de orice fel de intimitate. Comisariatul pentru Societate Civila a dat in judecata una dintre companiile de telefonie pentru ca aceasta sa isi respecte clauzele contractuale ce privesc confidentialitatea convorbirilor telefonice.

Operatorii de telefonie mobila erau obligati sa stocheze toate inregistrarile convorbirilor, sms-urile, dar si e-mail-urile trimise de pe telefoanele mobile pentru o perioada de 6 luni. Timp suficient pentru cei de la Ministerul de Interne, de la Parchet, SRI sau SIE sa le acceseze si sa stie chiar si ce am mancat cu o seara inainte.

Initiatorii legii “Big Brother” spuneau ca serviciile de informatii romanesti vor folosi informatiile ca sa dejoace un eventual atac terorist. De astazi, insa, toate inregistrarile se vor face ilegal, iar informatiile deja stocate vor fi sterse imediat.

(sursa: antena3)

In exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Comisariatul arata ca Legea 298 nu ar respecta dispozitiile mai multor articole din Constitutie care reglementeaza drepturi fundamentale ale omului: articolul 28, privind secretul corespondentei, articolul 26 privind viata intima familiala si privata, articol 25 privind libera circulatie si articolul 30 privind libertatea de exprimare. Prodan considera ca Legea 298 face din “fiecare cetatean roman un posibil infractor”. “Prin aceasta lege se aduce o atingere grava in primul rand cetateanului de rand pentru ca fiecare cetatean prin aceasta lege poate fi privit ca un infractor.(…) Se incalca demnitatea poporului roman. Este o lege abuziva care incalca niste drepturi constitutionale garantate de statul roman. (…)Este clar ca nu se doreste doar ambalajul bomboanei, ci se doreste si preluarea continutului a ceea ce exista.”, a declarat Prodan, in cadrul unei conferinte de presa. In plus, Prodan banuieste ca legea va servi intereselor unor persoane corupte care se vor folosi de informatiile si de datele preluate din convorbirile telefonice pentru “a santaja oameni politici sau sau oameni publici in sensul de le schimba optiunea sau de a-i face sa taca”. Procesul a inceput pe 5 februarie la Tribunalul Bucuresti, dar a fost suspendat dupa ce instanta a dispus sesizarea Curtii Constitutionale.

Arhim. IOIL Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a II-a a lui Luca (sau a XIX-a după Rusalii) (Luca 6:31-36)

Daca intr-adevar oamenii ar vrea sa studieze si sa aplice Sfanta Evanghlie, atunci nu doar societatea noastra ar fi deosebita si cu adevarat umana, ci ne-am fi apropiat si de virtutile pe care le are Insusi Parintele nostru cel Ceresc.

Exact acest adevar ne invata si pericopa evanghelica pe care o vom auzi duminica in sfintele noastre biserici. Prin deosebita sa harisma literara si prin darul exceptional al dumnezeiestii insuflari de care a dispus, Sfantul Evanghelist Luca descrie cuvintele pe care Domnul nostru Iisus Hristos le dezvaluie in Predica de pe Munte.

Fara doar si poate nu trebuie sa existe credincios care sa ignore aceste cuvinte din „Predica de pe Munte”, care rezuma Revelatia evanghelica si-l povatuiesc pe om in a deveni copil adevarat al lui Dumnezeu.

Acum, sa ne oprim inaintea unui diamant ceresc si sa incercam sa aruncam cateva priviri asupra lui, insa cu hotararea statornica sa implinim in viata noastra indrumarile pe care ni le daruieste. „Dupa cum voiti sa va faca voua oamenii, si voi faceti lor asemenea” (Luca 6:31).

Nu stiu, fratii mei – chiar daca noi vrem sa ne numim crestini credinciosi – nu daca implinim acest cuvant, ci daca macar am constientizat inaltimea si adancimea lui…

Evident ca nu! Cel putin  nu la dimensiunea la care ar trebui. Din nefericire, si acest text face parte dintre acele cuvinte ale Domnului pe care noi le-am dispretuit.

Si nu este rupt de realitate si nici exagerat cuvantul unui sfant contemporan ca: „Daca oamenii ar implini acest cuvant ceresc, nu numai infricosatoarele razboaie (cel putin dintre „crestinii” civilizati) ar inceta aceasta actiune distructiva a lor, ci chiar si scarile tribunalelor ar fi inverzit (in sensul de a creste verdeata pe ele), deoarece nimeni (cel putin dintre credinciosi) nu ar fi trecut portile lor pentru a calomnia sau a pagubi pe fratele sau”.

Ce ati vrea, iubitii mei? Este un mare adevar expresia inteleptilor nostri stramosi: „Unde sunt multe legi, acolo e si multa faradelege!”.

Cautati sa aflati numarul mare al celei din urma legi care a fost promulgata in tara noastra si va veti ingrozi de miile de legi care au fost promovate si exista, desigur, constituind in realitate un nesfarsit imperiu de hartii, in care ele insele isi pierd cursul lor logic!

Si toate acestea, desigur, pentru a inlesni pe om, pe cetatean, societatea…

Intr-adevar, cand va intelege in sfarsit omul, cu o simplitate de copil mic, ca bucuria si fericirea sa le va gasi doar langa Dumnezeu, implinind sfanta si mantuitoarea Lui Lege?

Sa vorbim acum despre ce au castigat societatile noastre, in mod oficial atee si, in plus, satanice, atunci cand ajung sa voteze  (sub o mantie democratica) legi care se impotrivesc direct poruncilor promulgate de Dumnezeu? De unde sa incepem si unde sa ne oprim? Divorturi, intelegeri de libera convietuire, avorturi si culmea stricaciunii si a apostaziei, legalizarea homosexualitatii cu toate cele asociate acesteia, care provoaca sarmanului om dezgust si scarba, iar in cele din urma il dovedesc si mai rau chiar decat animalele necuvantatoare, care, in cele din urma, raman si se misca in limitele firii lor. Dar acestea sunt o alta realitate tragica a societatilor indepartate de Dumnezeu, realitate care raneste profund si aduce dreapta urgie si pedeapsa a lui Dumnezeu.

Sa incheiem acum prin cuvantul : „Dupa cum voiti sa va faca voua oamenii, si voi sa faceti lor asemenea”; acesta trebuie sa constituie pentru credinciosi o regula de viata si de comportament, regula pe care o intelege si cel mai simplu om, o considera corecta si o poate implini cu usurinta.

Implinirea acestei porunci ne va conduce la toate celelate pe care le mentioneaza pericopa evanghelica si in cele din urma ne va duce spre gustarea dulcetii indurarilor. Este foarte important ca Domnul Iisus incheie acest canon (regula) al comportamentului social perfect printr-un indemn de o mare importanta:”Fiti dar voi milostivi, precum si Tatal vostru Cel ceresc milostiv este” (Luca 6:36). Adica: Fiti induratori fata de aproapele vostru, compatimitori in necazurile lui, oricine ar fi acesta, ca si Dumnezeu, Tatal vostru Cel ceresc, sa fie indurator fata de toti si fata de voi insiva.

Exista intr-adevar vreo indoiala ca daca societatea noastra ar fi implinit aceasta regula si daca oamenii si-ar fi ritmat comportamentul lor cu acest desavarsit criteriu, cu cuvintele lui Hristos, viata noastra ar fi fost armonioasa, pasnica si in toate binecuvantata?

(traducere din limba greacă: monahul Leontie; sursa: [email protected])

Preafericite Parinte si Stapane,

Sunteti cunoscut pe plan panortodox pentru profundul Vostru atasament fata de suprema si de catre Apostoli predanisita noua institutie a sinodalitatii in conducerea Preasfintei noastre Biserici Ortodoxe Universale Nedespartite, institutie pe care ati si aparat-o in timpul mult-daruitei Voastre slujiri arhieresti cu bun curaj si intru multa cunostinta.
Standu-ne inainte atat apropiata intrunire ordinara a Sfantului Corp al Respectabilei Ierarhii a Preasfintei noastre Biserici la inceputul lunii octombrie, cat si intrunirea din Cipru a Comisiei Mixte Internationale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocsi si romano-catolici cu tema „Rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericilor din primul mileniu”, cuget smerit ca este necesar ca tema sa se dezbata teologic de catre Respectabila Ierarhie a Preasfintei noastre Biserici si sa se formuleze o pozitie si o exprimare clara din partea acestui Sfant Corp, asa incat Inaltpreasfintitul nostru reprezentant, Mitropolitul Hrisostomos de Messinia, care se distinge prin pregatirea sa teologica, larga eruditie si dreapta judecata, sa fie intarit pentru redactarea finala a textului comun al intrunirii internationale in discutie.
Este un adevar istoric imbatabil ca niciodata Biserica in primul mileniu nu a recunoscut episcopului Romei vreun primat de autoritate si de jurisdictie pe plan universal. Autoritatea suprema in Biserica din intreaga lume a fost exercitata intotdeauna doar de catre Sinoadele Ecumenice.
Conform acestora Preasfanta noastra Biserica nu accepta primatul papal dupa cum a fost inteles si interpretat de catre Conciliul I Vatican, care a proclamat pe episcopul Romei drept – chipurile – «interpret infailibil» al constiintei Bisericii cu posibilitatea de a se opune chiar si hotararilor unui Sinod Ecumenic, sfeterisindu-se tot asa cu „infailibilitatea sa” consfintita dogmatic si de catre Conciliul II Vatican si cu primatul jurisdictional revendicat peste intreaga Biserica, in mod arbitrar, antiscripturistic si anticanonic ia locul de-viata-Facatorului si Preasfantului Duh al Adevarului in trupul Bisericii, anuland astfel urbi et orbi institutia sinodala predata de Sfintii Apostoli ai Bisericii, dar si insasi prezenta si lucrarea Sfantului Duh in Ea.
Prearespectabilul patriarh ecumenic de Constantinopol – Noua Roma, Sanctitatea Sa Kiriou Kir Bartolomeu pe 1 octombrie 1997, din catedra oficiala a Universitatii Aristotelice din Tesalonic, vorbind despre erezia Filioque a declarat referitor la tema in dezbatere a Comisiei Mixte Internationale urmatoarele: „... Doar doua cuvinte rastoarna intregul edificiu al lumii, justificand infailibilitatea si autoritatea unui singur om pe pamant. Sentimentul libertatii cu care Hristos ne-a eliberat, nu permite Bisericii Ortodoxe Rasaritene sa accepte totala Ei supunere fata de vointa unui singur om, de aceea neaga justetea acestor doua cuvinte, deasupra carora acest singur om incearca sa-si intemeieze autoritatea” (Vol. «ΕΠΕΣΚΕΨΑΤΟ ΥΜΑΣ», Vizitele Patriarhale in Co-capitala, 1997-1999-2000, Ed. Sfintei Mitropolii de Tesalonic 2000, p. 275).

In cadrul intrunirii Comisiei Mixte Internationale va trebui cu siguranta sa se expuna patogeniile romano-catolicismului si in special inexistentul „oficiu petrin” al episcopului Romei, dovezile false si nelegitime asupra lui (donatiile pseudo-constantiniene, dispozitiile pseudo-isidoriene, pseudo-clementinele s.a.), asa-zisele marturii despre dreptul la apel (ekkliton) a episcopilor Bisericii catre Scaunul roman si asa-zisele marturii despre autoritatea romana in chestiunile credintei si interpretarii Scripturilor.
Avand in vedere ca potrivit memoriului din 13 ianuarie 2005, semnat de catre fericitul intru adormire predecesor al Vostru, Arhiepiscopul Atenei si a toata Grecia Kir Hristodulos, si de co-presedintele din partea ortodocsilor al Comisiei Mixte Internationale de Dialog, Inalt Preasfintitul Mitropolit Ioan de Pergam, Preasfanta noastra Biserica a proclamat clar prin Hotararea Permanentei Sfantului Ei Sinod din 12 ianuarie 2005 ca:
„1. …Uniatia (greco-catolicismul) constituie o abatere ecleziastica, dogmatica si nomocanonica, o violenta rapire si despartire a credinciosilor de Biserica-Mama Ortodoxa, iar de aici reiese ca numaidecat ea trebuie osandita si desfiintata.
2. In ceea ce priveste tema dialogului, Biserica Greciei cugeta ca trebuie in mod obligatoriu sa se continue dezbaterea asupra temei uniatiei, care nicidecum nu a fost epuizata, dat fiind ca ea continua inca sa existe si sa actioneze in dauna Ortodoxiei. Aceasta dezbatere, spre usurarea demersului dialogului, poate sa fie continuata in cadrul eclesiologiei sub prisma primatului”, si este necesar ca tema amintita sa fie dezbatuta pornindu-se  si de la alegerea, hirotonia si instalarea doar cu trei zile inainte in Atena a noului episcop greco-catolic de Karakovia, domnul Dimitrios Salahas.
Incheind cererea (mea) catre Preafericirea Voastra, semnez plin de  buna incredintare.

+ SERAFIM de Pireu

(primit via Ortodoxia GoogleGroup, traducere din limba greaca de ierom. Fotie, sursa: romfea.gr)

Pe marginea minunii petrecute la Schitul Huta, judetul Bihor, am discutat cu parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda, unul din marii duhovnici ai Romaniei iata ce transmite parintele tuturor oamenilor credinciosi care cred cu tarie in Dumnezeu si Maica Domnului:

“Sunt doua aspecte: un aspect al bucuriei, al mangaierii Maicii Domnului ca sa poata incuraja al doilea aspect acela al greutatilor care apasa asupra Ortodoxiei si in special a Ortodoxiei din Rasaritul Europei. Pentru ca singura nadejde si singurul bastion al rezistetei mai sunt popoarele acestea rasaritene ca o marturie a rezistentei staliniste si a marilor persecutii de pana in prezent.. Icoanele acestea facatoare de minuni ne dau vadit dar nu deschid graiul sa ne dovedeasca si sa ne mane pe noi spre o viata cat mai desavarsita crestina, spre o viata oarecum cat mai aspra pentru pregatirea zilelor de maine care se apropie din ce in ce mai vertiginos si care ne indeamna sa putem rezista in marile ispite si incercari mucenicesti de viitor. Acestea si datorita procesului pe care il traim in momentul de fata si care poate ca depaseste orice limita a ultimelor 20 de veacuri de istorie si datorita evenimentelor pacatoase pe care le-am trait si le traim cu atat si procesul de vindecare e mai tarziu si mai chinuitor.

Aceste icoane sunt in acele zone in care s-a incercat o viata mai deosebita a vietii calugaresti si a vietii crestine, cu toata influenta si puterea lor si credem ca aceste icoane sa poata influenta inspre bine, inspre o, oarecum, intarziere a abaterii maniei Lui Dumnezeu asupra noastra. Este emotionant pana la inspaimantare cum ne indeamna icoanele acestea spre o indreptare, spre o revenire a noastra in sfera crestina de altadata. O astfel de icoana e o marturie graitoare de pregatire a noastra cat mai grabnica pentru ca toate evenimentele politice si istorice si religioase se indreapta spre un dezastru al omenirii. Acest dezastru il mai putem oarecum intarzia numai si numai prin post, prin rugaciune, prin unitatea noastra in a ne indrepta in fata judecatii Lui Dumnezeu.”

Download Inregistrare Audio

Ioana Anamaria UNGUR (NapocaNews)

Va recomandam sa cititi si:

• Declaratie tip pentru parintii care refuza vaccinarea copiilor cu vaccinul ucigas CantGrip

• Panica porcina si mesajele dictatoriale ale secretarului de stat Streinu Cercel

• Marea majoritate a medicilor ieseni refuza vaccinul impotriva AH1N1

• Romanii pe post de cobai: Vaccinul impotriva gripei porcine nu a fost testat conform standardelor

• Revolta medicilor romani : refuzam vaccinarea impotriva AH1N1
• Dr. Christa Todea-Gross : FĂRĂ vaccin, există statistic o protecţie de peste 99%

In spatele mediatizarii desantate a vaccinurilor se ascunde un adevar inspaimantator:

niciunul dintre vaccinurile existente la ora actuala, pentru niciuna dintre boli, nu este cu adevarat eficient. Nu s-a demonstrat stiintific eficienta vaccinurilor, ci din contra s-a demonstrat ca ele sunt foarte periculoase, transmitand un numar mare de virusuri si generand veritabile epidemii. In plus, substantele care fac parte din vaccinuri, precum mercurul si aluminiul, pot produce autism, Alzeheimer, cancer, etc. Prin vaccinare, suntem pacaliti sa platim bani grei si sa ii imbogatim chiar pe cei care incearca astfel sa ne ucida.

1.)  Ce este virusul  gripei porcine?

–          noul tip de virus gripal A H1N1 nu se aseamana cu nici un alt virus precedent izolat, dupa cum arata ultimele date din luna mai.(  New details on virus’s promiscuous past”, Jon Cohen, Science 2009, 324, 1127 si  Garten RJ, Davis CT,Tussell CA et al.  Antigenic and genetic charaatcteristics of swine-origin 2009 A (H1N1) influenza viruses circulating in humans. Science 2009, 325, 197-201.)

–          acest virus a fost sintetizat in laborator : Dr. Johan Hultin, de la Universitatea de Stat din Iowa, a extras cu succes material genetic, de la un cadavru obez de 30 si ceva de ani, de sex feminin, care a murit de gripa spaniola in 1918, impreuna cu 85% dintre satenii din Brevig Mission (numita Teller Mission in 1918), intr-o singura saptamana.  Victimele  gripei spaniole din care a fost extras materialul genetic au fost ingropate in permafrost-ul Arctic. In aceasta pandemie au murit cel putin 50 de milioane de oameni din intreaga lume.

–          oamenii de stiinta au recreat materialul genetic al virusului gripei spaniole din 1918, intr-un laborator finatat de Guvernul SUA. Virusul obtinut a fost apoi combinat in mod artificial cu  virusul comun H3N2 si o minora gena de lipitura din Eurasia – H5N1 – tulpina gripei aviare. Virusul gripei aviare sau H5N1, care a lovit Asia in 2006, contine unele mutatii genetice ale virusului din 1918.

–          in final, acest virus  contine material genetic de la doua tulpini de gripa porcina, doua tulpini de gripa umana si o singura tulpina de gripa aviara ;

– Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC ) numeste virusul rezultat “novel flu”, incorect spus “virusul gripei porcine”. Actuala tulpina de gripa “novel” sufera o mutatie rapida la om, animalele necontractand virusul. ( Din cauza rapidei mutatii a virusului si a faptului ca, spre deosebire de anul 1918, acum la nivel global, mijloacele de  transport sunt mai rapide, este un lucru normal ca oamenii de stiinta sa estimeze ca, atat ceasul molecular al virusului A/H1N1 cat si mijloacele moderne de transport, vor face ca aproape toate tarile din lume sa aiba experienta unui focar A/H1N1 in urmatoarele cateva luni. Ce este diferit la virusul A/H1N1 este ca, spre deosebire de alte noi tulpini de virusi care sufera mutatii rapide la aparitie, apoi incetinesc mutatiile, si in final se opresc in intregime, ” the novel” nu da inca semne de incetinire a ratei de mutatie, ca atare, oamenii de stiinta isi fac griji, fiindca A/H1N1 este generat sintetic si nu se comporta ca unul natural. (Raportul  Wayne Madsen – 21 mai 2009. Wayne Madsen este un jurnalist de investigatie din Washington DC, autorul acestui Raport.Copyright © 2009 WayneMadenReport.com).(https://alexaionescu.wordpress.com/2009/07/24/istoria-virusului-h1n1-si-viitorul-nu-prea-roz/)

Nota. Exista 3 tipuri de virusi gripali: A, B si C. Virusul de tip A este cel care cauzeaza  majoritatea imbolnavirilor la om, pasari si mamifere. Genomul sau contine 8 segmente de ARN codificind 11 proteine. Virusii sunt clasificati pe subtipuri pe baza celor 2 glicoproteine majore de suprafata: hemaglutinina (H) si neuraminidaza (N). Prin segmentarea genomului, virusul are capacitatea de a-si rearanja segmentele genomice si de a se recombina, crescand astfel rata de evolutie si generare de noi tulpini.   Recombinarea este larg utilizata n laborator in procesul crearii de noi vaccinuri. (Olsen B, Munster VJ, Wallensten A, Waldenstrom J, Osterhaus ADME and Fouchier RAM. Global patterns of influenza A virus in wild birds. Science 2006, 312, 384-8.)

2.)  Cat de grava este gripa porcina?

–          simptomele de gripa porcina sunt cel mult moderate;

–          in  iulie 2009 au fost inregistrate 40617 cazuri de gripa in SUA din care 319 decese, ceea ce inseamna o mortalitate de 0.8 %, desi se pare ca rata mortalitatii a fost de fapt mult mai redusa. Expertii estimeaza ca de fapt numai unul din 20 de cazuri de gripa sunt raporate.( 2009 flu pandemic in the United States”, Wikipdeia, 22 July 2009)

(https://en.wikipedia.org/wiki/2009_flu_pandemic_in_the_United_States)

–          Marea Britanie este cea mai afectata tara a Europei si presa a raportat zilnic despre pandemie in luna iulie. Acolo oamenii pot primi sfaturi si chiar tamiflu fara sa fie consultati de medici. In saptamana deschiderii noiii linii telefonice pentru raportarea cazurilor de imbolnaviri, s-a ajuns la cifra de imbolnaviri record de 100.000, cu un total de 30 decese, ceea ce inseamna o mortalitate de 0.03 % (probabil o rata a mortalitatii mai apropiata  de realitate); ( “Swine flu website overwhelmed by demand as new cases double in a week”, Owen Bowcott and Severin Carrell, The Guardian, 23 July 2009, )

( https://www.guardian.co.uk/world/2009/jul/23/swine-flu-website-overwhelmed)

–  acesta rata de mortalitate este mai scazuta decat in cazurile de imbolnaviri cu o gripa obisnuita tip A.

3.)  De ce este contestat  principiul vaccinarii? continuare »

Varianta noua a Acatistului Sfintei Mari Mucenite Eufimia

În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria (450-457), s-a făcut la Calcedon, Sinod mare (451), de 630 de Sfinţi Părinţi, din toată lumea, şi au osândit erezia lui Dioscor şi al lui Eutihie, care învăţau că Hristos, Mântuitorul lumii, este o Persoană numai cu o fire şi o lucrare şi nu primeau dreapta credinţă, care învaţă că Dumnezeu cel întrupat, Mântuitorul lumii, este Persoana Fiului, din Sfânta Treime, având două firi, o fire de om şi o fire de Dumnezeu, unite între ele şi lucrând împreună la mântuirea noastră.

Astăzi, (11 iulie – n. n.) prăznuim minunea ce s-a făcut de cinstitele Moaşte ale Sfintei Muceniţe Eufimia, din vremea acestui al IV-lea mare Sinod a toată lumea, de la Calcedon. Căci, de vreme ce ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: «Scrieţi, într-o carte, mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie, şi noi, mărturisirea noastră. Şi amândouă scrierile să le pecetluim şi să le punem la racla cu preacinstitele moaşte ale marii Muceniţe Eufimia. Apoi, să ne rugăm, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ea să ne descopere credinţa cea dreaptă.» Şi, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Şi, după trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşi la picioarele ei. Spre aducerea aminte despre această prea-slăvită minune din timpul Sinodului, Sfânta Mare Muceniţă Eufimia se zugrăveşte cu o scrisoare în mâna drea-ptă.

Ea s-a născut şi a crescut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor şi, tot în acest loc, a primit şi cununa muceniciei, în anul 307, pe vremea sângerosului împărat Galeriu (305-311). Era fiica lui Filofron şi a Teodosianei şi se purta, în viaţă, ca o tânără fecioară, care îşi închinase viaţa lui Hristos. Şi pârâtă fiind că este creştină, a fost pedepsită cu roata, dată la fiare şi la alte măiestrite chinuri şi şi-a luat cununa muceniciei prin foc, fiind arsă de vie.

Sfânta Biserică serbează pomenirea ei şi astăzi 11 iulie, la prăznuirea minunii de la Calcedon, a Sfintelor Moaşte, dar şi la 16 sep-tembrie, ziua ei de mucenicească pătimire.”

(Proloagele, 11 iulie)

Despre erezia monofizismului

Monofizismul este o erezie care, de peste 1500 de ani, vatămă sufletele oamenilor cuprinşi de ea. În secolul al V-lea, Eutihie, un eretic din Constantinopol, susţinea că Domnul Iisus Hristos nu ar avea două firi (dumnezeiască şi omenească), ci una singură – cea dumnezeiască. Prin lucrarea vrăjmaşului, Eutihie a dus în rătăcire pe mulţi credincioşi. Patriarhul Dioscor al Alexandriei a căzut şi el în această erezie.

Împotriva acestei erezii, şase sute treizeci de Sfinţi Părinţi s-au adunat la cel de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Calcedon, în anul 451. Ei au anatematizat monofizismul şi pe susţinătorii lui. Luminaţi de harul lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi au arătat că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire. El este o singură Persoană cu două firi (dumnezeiască şi omenească).

Mai tîrziu a apărut şi un „monofizism moderat”, al patriarhului eretic Sever al Antiohiei, care considera că cele două firi din care este Hristos sunt amestecate într-o nouă fire. Sfinţii Părinţi au luptat şi împotriva acestei erezii.

Dintre Sfinţii care au luptat împotriva monofizismului şi monotelismului, cei mai cunoscuţi sunt: Flavian Patriarhul Constantinopolului, Proteriu Arhiepiscopul Alexandriei, Leon Arhiepiscopul Romei, Martin Mărturisitorul Arhiepiscopul Romei, Dometian Episcopul Meletinei, Agapit Arhiepiscopul Romei, Sofronie Patriarhul Ierusalimului, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Anastasie Sinaitul, Simeon Stâlpnicul, Auxenţiu cel din Munte, Leonţiu de Bizanţ, Fotie cel Mare, Maxim Grecul.

Deşi au fost anatematizaţi, născocitorii ereziilor nu s-au îndreptat, ci au format adunări eretice numite pe nedrept „Biserici”. Astfel de adunări eretice sunt numite necalcedoniene sau anticalcedoniene, deoarece nu acceptă hotărârile dogmatice ale celui de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic de la Calcedon. Dar ele însele se consideră a fi ortodoxe şi se autointitulează „Biserici Ortodoxe Vechi Orientale” sau „Biserici Orientale Ortodoxe”. Una din acestea este „Biserica Coptă” din Egipt, o adunare monofizită care nu acceptă al patrulea, al cincilea, al şaselea şi al şaptelea Sfânt Sinod Ecumenic.

În ultimii zeci de ani, unii ierarhi şi preoţi ortodocşi, lepădând comuniunea cu Sfinţii Părinţi, au intrat în ecumenism (mişcarea de amestecare a religiilor). Ei au participat la întâlniri oficiale şi neoficiale cu reprezentanţi ai „Bisericilor” anticalcedoniene, spunând că şi aceia sunt ortodocşi. Au îndrăznit chiar să afirme că anatemele date de Sfinţii Părinţi împotriva monofiziţilor trebuie ridicate, că ereticii respectivi trebuie cinstiţi ca sfinţi şi că numele lor trebuie introduse în Calendarul Bisericii Ortodoxe. S-a mai propus modificarea cărţilor de Istorie Bisericească şi a cărţilor de cult ortodoxe, prin eliminarea textelor referitoare la monofiziţi. S-a hotărât organizarea unui „program educativ” prin care credincioşii să fie pregătiţi să accepte textele „revizuite”.[2]

Toate acestea sunt pregătiri pentru unirea ecumenistă cu monofiziţii (adică slujirea şi împărtăşirea împreună cu ei, trecând cu vederea că aceia sunt eretici).

Sfinţii Părinţi ne învaţă că împărtăşirea împreună cu ereticii este foarte periculoasă. Sfântul Theodor Studitul spune că „împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi îl predă diavolului. După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e şi deosebirea dintre împărtăşania drept slăvitoare (ortodoxă) şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl uneşte cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viaţă sufletului, cealaltă îl ucide. Împărtăşania din mână eretică este otravă, nu simplă pâine.” [3]

Situaţia actuală fiind foarte gravă, este necesar ca binecredincioşii creştini să cunoască pericolul unirii ecumeniste cu monofiziţii. Cei care se împărtăşesc cu ereticii sau acceptă ereziile lor, nu au nădejde de mântuire, dacă nu se întorc la Ortodoxie. Iar cei care se întorc la Ortodoxie, au datoria să anatematizeze ereziile în care au căzut, şi să primească întreaga învăţătură ortodoxă.

Datoria noastră este să păstrăm dreapta credinţă primită de la Dumnezeu prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Numai aşa vom intra în comuniunea veşnică a Sfinţilor.

[1] Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol I, 1998.

[2] cf. Ion Grădincea, Relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile Vechi Orientale din anul 1964 până în anul 2001, Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Sitech, Craiova.

[3] cf. Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, p. 123.

Sfintele moaşte din Catedrala Patriarhiei Ecumenice Ortodoxe – Constantinopol

Mai jos aveti troparul, cantari din vecernie (cantate) si paraclisul
https://dl.transfer.ro/Transfer_ro-3727c53d7a8dbbb6a1.zip

Intalnirea cu parintele Justin [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Q0WhnGUKWkM]

Cuvant de folos rostit in biserica Manastirii Petru Voda [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=v_1esVq0ThI]

Despre Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit

Manastirea Sfantul Sava – Marea Lavra a Sfantului Sava – cunoscuta si sub denumirea locala de “Mar Saba”, este o manastire greco-ortodoxa din Pustiul Iudeii, Israel.

Manastirea este asezata pe defileul Paraului Cedrilor – Chedron sau Wadi en-Nar – care porneste de la poalele muntelui pe care se inalta orasul Ierusalim; locul se afla la 9 mile mai spre est de Betleem, de unde si porneste drumul.

Pornind initial de la o singura chilie si ajungand mai apoi la sute de chilii, asezamantul sihastresc din Pustia Iudeii a devenit un imens centru religios al lumii ortodoxe. Manastirea a fost intemeiata de catre Sfantul Sava cel Sfintit in anul 478, ca asezamant al calugarilor anahoreti din jurul sau. Continuare…

VREMURILE DE SFARSIT

Calugarii si vremurile de pe urma
In multe manastiri calugarii mi-au spus ca ei raman acolo pana cand se vor pune cipurile, si atunci vor parasi manastirea. E foarte bine, dar le-am raspuns: “Daca o cetate abandonata este o cetate pierduta, ce se va intampla cu o manastire!? Aici este loc sfintit, aici sunt oasele calugarilor, ale parintilor duhovnicesti, ale parintelui Cleopa, ale parintelui Paisie… Toate moastele acestea vor fi profanate! Ramaneti in manastire! Daca va vor impusca, veti fi impuscati, daca va trimit la puscarie, veti merge la puscarie! Dar asta este misiunea voastra, nu sa fugiti in munti…” Poate nu-i rau nici plecatul acesta in munti, unde vor veni oameni sa-si caute mangaierea… Dar poate datoria lor e sa ramana in manasstirea lor, sa apere ideea monahala ortodoxa si natiunea crestina ortodoxa.

La sfarsitul veacurilor
-Care va fi sprijinul credinciosilor zilelor noastre cand, dupa cum spune Sfantul Ignatie Briancianinov, la sfarsitul veacurilor nu vor mai exista povatuitori?

– Nu cred ca vor fi mai putini decat au fost sub comunisti. Vom apela desigur la scrierile Sfintilor Parinti, intotdeauna vom face acest lucru, dar cred ca Dumnezeu va trimite oameni, va avea grija de noi. Dumnezeu va randui cumva, ca la sarbi, va fi o trezire spirituala, va fi o intoarcere la credinta, asa cum a fost dupa comunism. Dumnezeu intodeauna il va ridica pe credincios din cadere, ii va ridica pe preoti si pe ierarhi din cadere si se vor naste intodeauna noi duhovnici si noi episcopi.

Ne apropiem de sfarsit
Din ce in ce mai mult toate teoriile celelalte pierd teren. A cazut comunismul cu prabusire mare, iar acum se prabusesc ideile materialiste ale lumii. Biruinta este a lui Dumnezeu. Ne apropiem probabil de sfarsit. Dumnezeu sa ne dea o inima curata si o vedere deschisa pentru a sti clipa in care El va veni din nou pe pamant. Sa ne gaseasca pregatiti si nu ca pe oameni pe care Stapanul din parabola i-a pedepsit pentru necredinta lor si pentru neprimirea cuvintelor pe care Imparatul le trimitea prin solii sai.

(extras din noua carte aparuta sub ingrijirea Manastirii Diaconesti:
Gheorghe Calciu – Cuvinte vii, ed. Bonifaciu 2009)

Cartea contine un adevarat album de fotografii inedite din viata parintelui Gheorghe Calciu, la o calitate foarte buna.

– Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

– Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intro rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

– Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.

– Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.

– Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?

– Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu. Am gasit scris in ziar ca guvernul englez acum a hotarat sa nu-i mai oblige pe oameni sa aiba buletinele de identitate, numai cine vrea. Au incredere in cetateni, au incredere. Celor care vin de pe alte continente, care au alt sistem de comert, de resurse economice, pentru aceia care lucreaza acolo, numai acelora sa le faca buletin cu cip. La cetatenii englezi, nu. Si buletinele astea cu cip costa enorm de mult. Acum vorbeau de cinci miliarde de euro. Daca va puteti inchipui cati bani se risipesc pe nimicuri!

– Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.

– Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?

– Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.

– Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.

– Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?

– Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad. continuare »