† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Elementul martiric în tradiţia, adică în continuitatea istorică a popoarelor ortodoxe, reprezintă o componentă a identităţii lor. Niciodată nu lipsesc Martirii, pentru că întotdeauna este necesar să se aducă mărturia creştină în faţa puterilor dominante şi adversare ale lumii, deoarece numai în felul acesta se trăieşte credinţa. Cât priveşte pe cei ce au fost martirizaţi de-a lungul anilor îndelungatei subjugări, îndeosebi în cadrul Imperiului Otoman, s-a impus să fie numiţi Neomartiri, ca distingere faţă de vechii Sfinţi Martiri ai Bisericii. Tocmai această dimensiune importantă pentru Ortodoxie o vom aborda în continuare.

În lupta neamului ortodocşilor[2] pentru supra­vieţuire şi libertate naţională, un loc central îl ocupă Sfinţii Neomartiri[3]. Aceşti noi luptători ai credinţei au revigorat – în diferitele înrobiri de-a lungul perioadei Turcocraţiei, referindu-ne la popoarele ortodoxe incluse prin cucerire în cadrul Imperiului Otoman, cu precădere cel grec – vechea credinţă creştină a martiriului. Ei au fost mai ales tineri, de diferite îndeletniciri, care fie au opus rezistenţă islamizării, care le era impusă, fie au respins-o, după apostazia lor. Cei mai mulţi erau foşti apostaţi care, la un moment dat, se prezentau public chiar în locul în care avusese loc lepădarea lor de credinţă, unde îşi manifestau întoarcerea lor la Ortodoxie, avându-se ca rezultat, după obicei, martiriul lor. Nu ţinteau, însă, moartea, ci erau purtători ai duhului entuziast al vechilor Sfinţi Martiri. Mărturisirea lor avea drept scop respingerea cotropitorului şi confirmarea directă a superiorităţii propriei lor credinţe. Spaţiul duhovnicesc în care se mişca existenţa lor era Biserica, iar forţa motrice a mărturiei lor era Ortodoxia Sfinţilor[4].

1. Sfinţii Neomartiri ca eroi naţionali

Raţiunea, în ce priveşte importanţa naţională a Sfinţilor Neomartiri, pune de la început problema referitoare la legătura dintre Sfinţii Neomartiri şi eroii naţionali, problemă care presupune, la prima vedere, posibilitatea funcţionării a două conştiinţe, în perioada pusă în discuţie, cu siguranţă distincte între ele, una naţională şi cealaltă bisericească. Această problemă a fost deja studiată de multe ori în cercetarea grecească. Căutarea de imbolduri în starea ortodocşilor subjugaţi, pentru a-şi întări prin ele reacţia lor faţă de suveranul din vremea aceea, este legală şi conduce, într-o anumită măsură, la concluzii întemeiate.

 Este foarte clar că în cazul Sfinţilor Neomartiri greutatea mărturiei şi a jertfei lor cade pe credinţă, ca o coordonată, însă, a întregii lor existenţe, în timp ce în conştiinţa eroilor naţionali are greutate eliberarea patriei, un scop în mod deosebit respectabil, dar pământesc şi trecător, după cuvântul Sfântului Cosma Etolul († 1779). Din contră, Sfinţii Neomartiri au pus credinţa deasupra patriei. continuare »

Trei milioane de persoane din lumea întreagă au petrecut noaptea pe plaja Copacabana, unde s-au rugat şi l-au primit duminică pe Papa Francisc într-o atmosferă de finală de Cupă Mondială, la mesa de încheiere a Zilelor Mondiale ale Tineretului, relatează AFP.
În faţa podiumului unde Papa Francisc a oficiat această mesă la care au participat trei milioane de persoane, potrivit primarului oraşului Eduardo Paes, “un record istoric pentru plajă”, tinerii au desfăşurat un imens drapel alb cu portretul Papei, deasupra capetelor lor. Ei voiau ca acesta să fie vizibil din elicopterul care l-a adus pe papă la Fortul din Copacabana.
În apropierea podiumului, credincioşii şi clericii se antrenau pentru a realiza o reuniune gigantică.
“Acest lucru ne încălzeşte!”, declară pentru AFP braziliencele Anyne Karolina Romano, în vârstă de 19 ani, şi Nathalia de Carvalho, în vârstă de 17 ani, deoarece dimineaţa este răcoroasă.
Papa Francisc a purtat pe cap o podoabă din pene oferită de un indian Pataxo
Papa Francisc a purtat, sâmbătă, o podoapă din pene pe care un indian de etnie Pataxo i-a oferit-o şi a pozat zâmbind pentru fotografi, pe scena Operei din Rio, relatează AFP.
Scena a avut loc în timp ce Papa tocmai rostise un discurs în faţa clasei conducătoare a Braziliei şi a reprezentanţilor societăţii civile.
Suveranul Pontif a salutat un grup de indieni Pataxo, originari din Coroa Vermelha, în apropiere de Porto Seguro (nord-est), satul în care a fost celebrată prima mesă catolică din Brazilia, la 26 aprilie 1500.
Ubirai Pataxo, care avea nările străpunse de o mică bucată de lemn şi purta veşminte tradiţionale, şi-a scos podoaba de pene şi i-a înmânat-o Papei, care şi-a aşezat-o imediat pe cap.
De naţionalitate argentiniană, Francisc este primul papă sud-american din istorie, dar şi primul din Ordinul Iezuiţilor, care a jucat un rol central în evanghelizarea indienilor din Lumea Nouă.
“Această podoabă din pene este o amuletă care face legătura între spirit şi pământ. Nu există o persoană mai bună pentru a primi această podoabă decât Papa”, a declarat indigenul presei, la ieşirea de la Operă.
“Mă simt foarte onorat. Noi suntem catolici şi Papa este un lider spirituale al tuturor popoarelor”, a adăugat Ubirai Pataxo.
Pentru a intra în Operă, indienii au fost nevoiţi să îmbrace tricouri cu Zilele Mondiale ale Tineretului peste podoabele lor tradiţionale de perle şi pene.
“Este un pic jenant. Noi suntem obişnuiţi să stăm cu pieptul gol şi cu picioarele goale”, a declarat Suturiana Pataxo, citat de site-ul G1.
În momentul în care au urcat pe scenă pentru a se întâlni cu Papa, indienii Pataxo s-au dezbrăcat de tricouri.
În anul 2000, în cadrul unor ceremonii organizate cu ocazia a 500 de ani de la evanghelizarea Braziliei, Biserica braziliană a cerut oficial “iertare” pentru abuzurile comise împotriva indienilor şi populaţiei de culoare în timpul colonizării.
Populaţia indigenă reprezintă în prezent mai puţin de 1 la sută din cei 194 de milioane de locuitori ai Braziliei şi ocupă 12 la sută din teritoriul ţării, în principal în Amazonia.

| gandul.info

| realitatea.net

Episcopul ortodox al Covasnei şi Harghitei, Ioan Sălăjan, a apreciat, marţi, că cei din conducerea statului nu vizitează foarte des cele două judeţe, cel mai probabil din motive electorale.

“Prin împărţirea de drapele vreau să le dau românilor dragostea de ţară, un bob de grâu galben şi să-şi amintească şi de ostaşii noştri. (…) Se observă o degradare foarte accentuată a iubirii de ţară şi a conştiinţei de neam, n-aş vrea ca România să rămână o regiune de la Carpaţii de curbură, ci aş vrea să-şi păstreze identitatea ei”, a mai spus episcopul Ioan Sălăjan, marţi, la Antena 3.

Oamenii de ştiinţă din Marea Britanie au proiectat un microcip inteligent care, afirmă ei, poate suprima apetitul, putând deveni astfel un ajutor eficient pentru scăderea în greutate şi o alternativă la operaţiile de chirurgie bariatrică. În curând va începe testarea noului dispozitiv pe animale de laborator.
Microcipul este ataşat de nervul vag, unul din cei 12 nervi cranieni (de fapt, sunt 12 perechi, simetrice, de asemenea nervi, care fac parte din sistemul nervos periferic.)
Nervul vag are, printre alte funcţii importante, un rol în reglarea apetitului.
Dacă testele pe animale vor da rezultatele aşteptate, peste 3 ani ar putea începe testarea dispozitivului pe oameni.
Cercetările sunt realizate de specialişti de la Imperial College London, sub conducerea prof. Chris Toumazou şi a prof. Sir Stephen Bloom.
Este vorba despre un „modulator inteligent implantabil”, cum îl numesc inventatorii săi, un mic dispozitiv de numai câţiva mm lungime, ataşat cu ajutorul unor electrozi-manşon de nervul vag, în interiorul cavităţii peritoneale din abdomen.
Cipul şi electrozii „citesc” şi procesează semnalele electrice şi chimice ale apetitului, semnale percepute de nervul vag.
Apoi, microcipul poate acţiona în funcţie de aceste date, trimiţând semnale electrice creierului penru a reduce sau a elimina impulsul de a mânca.
Specialiştii de la aceeaşi instituţie au realizat deja un dispozitiv similar menit să controleze crizele epileptice, tot prin acţiune asupra nervului vag.
Cercetătorii spera ca, prin noul dispozitiv, să poată controla semnalele neurale care controlează apetitul, nu neapărat suprimându-l complet, ci făcându-i, de exemplu, pe oameni să mănânce mai încet.
Creierul va primi de la microcip aceleaşi semnale pe care le primeşte, în mod normal (în cazul oamenilor fără tulburări de alimentaţie), de la intestin, semnale care îi „spun” organismului să se oprească, deoarece a mâncat suficient.
Există şi alte proiecte de acest gen. O companie americană, EnteroMedics, a dezvoltat un implant care blochează intermitent nervul vag, cu ajutorul unor implusuri electrice. Dispozitivul a fost deja testat pe 239 de pacienţi; mai mult de jumătate dintre aceştia au pierdut cel puţin 20% din greutatea corporală, deşi compania recunoaşte că rezultatele nu sunt atât de bune cum s-a aşteptat.
O altă compnaie din SUA, IntraPace, a căpătat recent aprobarea din partea Uniunii Europene pentru utilizarea unui dispozitiv produs de ea, numit Abiliti, care utilizează aceeaşi metodă – stimularea nervului vag pentru a reduce consumul alimentar.

traducere după bbc.co.uk

Nutriţionista Marie Vrânceanu ne avertizează: “Sucurile carbogazoase, în special cola, cresc riscul de cancer” Share on facebook Share on twitter Follow on Google+ 5 Cu toţii am consumat, măcar ocazional, sucuri carbogazoase. În special pe caniculă, o băutură rece pare un vis frumos, iar preţurile sunt destul de accesibile. Ideal ar fi însă să ne întrebăm ce conţin aceste licori şi cum ne afectează sănătatea.
Dacă adulţii sunt mai rezistenţi, copiii sunt victime aproape sigure ale acestor sucuri carbogazoase. „Nu doar că astfel de băuturi ne aduc kilograme în plus, dar ne şi îmbolnăvesc. Sunt îndulcite cu sirop de porumb, foarte bogat în fructoză care, aşa cum s-a dovedit în urma unor studii, activează lipogeneza şi duce la insulino-rezistenţă. Mai mult, favorizează dezvoltarea steatozei hepatice şi a diabetului de tip 2. Sucurile carbogazoase, în special cola, cresc şi riscul de cancer”, susţine Marie Vrânceanu, nutriţionist la Cabinetul de Nutriţie şi Nutrigenetică Eurodiet.

„În California, pe eticheta de cola scrie «risc de cancer»”

„Sucurile carbogazoase denaturează gustul copilului pentru alimentele naturale, astfel încât nu va mai consuma cu plăcere fructe şi legume. În plus, Coca-Cola, din cauza conţinutului de cola, fructoză şi cofeină, poate duce şi la hipopotasemie dacă o consumăm în cantităţi mari. De asemenea, conţine şi acid ortofosforic, care demobilizează calciul din oase, crescând riscul de rahitism la copii şi cel de osteoporoză la adulţi. Pentru că această băutură este cancerigenă, din cauza colorantului 4 methylimidazol, de pe 21 decembrie 2012, preşedintele Boliviei a interzis-o în ţara sa, iar în California, pe eticheta de cola scrie «risc de cancer». În acest moment există o petiţie a Center for Science in the Public Interest ce propune interzicerea folosirii coloranţilor pe bază de sulfiţi amoniacali. Însă firma Coca-Cola a precizat că, exceptând California, nu va modifica procesul de producţie a băuturii în Europa şi niciunde în lume”, susţine nutriţionista.

Pericol de steatoză hepatică

Maladiile hepatice sunt asociate, de obicei, cu abuzul de alcool, însă cercetătorii israelieni susţin că şi băuturile nealcoolice cu un conţinut ridicat de zahăr pot genera steatoza hepatică. Ei au descoperit că persoanele care beau în fiecare zi un litru de băuturi gazoase sau de sucuri de fructe sunt predispuse la steatoză hepatică.

7.000 de britanici, majoritatea trecuţi de 60 de ani, se îmbolnăvesc, anual, de cancer pancreatic din cauza consumului de băuturi carbogazoase.

Colorantul 4-MI, periculos

Oamenii de ştiinţă cercetează colorantul 4-MI, care se poate găsi în băuturile de culoare închisă ce conţin urme de caramel. 4-MI este un cancerigen cunoscut, ce poate fi găsit şi în băuturile de tip cola. Potrivit unor studii pe animale, acest ingredient provoacă leucemie, precum şi cancer de plămâni, tiroidă şi ficat.

MARIE VRÂNCEANU, nutriţionist: „Coca-Cola este corozivă, având un pH de 2,4, adică între cel al sucului gastric (1,5) şi cel al oţetului (3 ).”

| ziarulring.ro

1. Introducere

A scrie despre martiri și teroare în România este un mare curaj, întrucât nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri iar dacă nu ai trăit nici vremurile de martiraj și teroare, atunci poți fi atins, cu siguranță, de o umbră de impostură[1].

1.1. Motivația titlului

Personal doresc să cunosc adevărul istoric recent al României, care a dat ”nor de mărturii”[2] ale credinței creștine şi ale demnităţii umane. Știu că acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfânt peste noi și țara noastră, ca să nu ne uscăm în deșertul uitării, al minciunii și al nesimțirii actuale, în special al nesimțirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astăzi, să vorbim de proprii martiri, în România martirizată tocmai de stăpânii lor, care răsplătesc cu pensii mari pe torţionari şi sfidează pe cei torţionaţi…!

Să fie oare perioada postdecembristă nu doar o epocă a devalizării economiei şi a tranziţiei năucitoare, care a transformat România întro rezervaţie naturală a sărăciei în aer liber, fără economie şi fără viitor, sau este şi o continuare subtilă a comunismului reşapat şi integrat global în himera mondializării? Conspiraţia tăcerii, amnistia de iure a torţionarilor, protejarea şi răsplătirea lor generoasă, jefuirea ţării şi umilirea ei, etc. fac oare parte componentă din ontologia noii democraţii mondiale? Să fie oare România ţara torţionarilor fericiţi, care îşi consumă, fără pic de jenă, pensia uriaşă, pătată cu sânge şi moarte? Iată doar cîteva dileme şi adevăruri pe care ar trebui să le dezbatem civic şi eclesial.

Chiar dacă adevărul este crud și barbar, am credința că el ne poate ajuta la purificare și mântuire. Știm că ”cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte”[3] spune Eminescu și doar el” te face liber”[4] ne învață Mântuitorul Hristos. Iar ”acolo unde lipseşte curajul nici o altă virtute nu poate supravieţui”, spune un apologet creștin[5].

Doresc doar să cunosc Istoria națională sau ”naționalitatea în marginile adevărului”[6] pentru a putea trăi în viitor cu demintate națională și să am răspunsul gata pregătit când voi merge la judecata Domnului ”cu slava neamului meu”[7].

Despre „Noul Ierusalim”, cetatea cerească a fiilor lui Dumnezeu de după învierea şi judecata ob­ştească, stă scris: „Neamurile vor umbla‑n lumina ei, şi‑mpăraţii pământului într‑însa îşi vor aduce slava”[8]; și „cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că Tu eşti Sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate”[9].

Deci scriu despre martiraj și teroare ideologică din România recentă, din perspectivă eschatologică, ca teolog și preot și nicidecum din postura de martir sau erou și nici ca judecător moralist al istoriei.

Cu toate că în mizeria ideologică a epocii în care trăim ”s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, să fie nevoie de curaj […] iar când e vorba de martirii români care au murit în închisorile comuniste nu-ţi trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală” [10]. Personal, îmi asum acest risc de a fi considerat orice, doar de dragul adevărului și de dragul înveșnicirei neamului meu.

Doresc să arăt apoi, că martirajul este un act de credință creștină profundă și o șansă enormă spre mântuire, în ciuda faptului că unii laici democrați nu au înţelegere pentru martiraj iar în concepţia lor ”martirul fiind o victimă idioată, care se chinuie degeaba, cu ochii aţintiţi la o himeră […] iar opinia curentă este că martirii au fost nişte bieţi nenorociţi care au crăpat fără nici un rost şi de aceea îi putem lesne da uitării. Cu alte cuvinte, nu pierdem nimic dacă tăcem în privinţa martirilor. În realitate, dacă îi uităm pe ei, ne uităm fundamentul pe care stăm, ne uităm rădăcinile […]”[11] și nu mergem la judecata lui Dumnezeu decât cu rușinea neamului dat uitării și nicidecum cu slava lui…!

Cu toate că nu există martiri universali, însă respectând martirii fiecărui neam, respectăm pe sfinţii universali ai lui Dumnezeu, care devin ”împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu”[12], doar dacă au făcut actul martiric în numele şi de dragul lui Dumnezeu în Vechiul Testament şi al lui Hristos şi a credinţei creştine, în Legea Harului. Altfel sunt ori victime, ori agresori, ori torţionari, ori eroi ai neamului sau viteji ai popoarelor, dacă ”ce-i martiric pentru mine devine duşman postum pentru altul”, precizează Sorin Lavric[13]. continuare »

În seara de 5 august 2013 în orașul Pskov a fost ucis protoiereul Pavel Adelheim. Corpul preotului având mai multe răni de cuțit a fost descoperit luni, aproximativ la orele 20.00, în casa acestuia din strada Krasnogorskaea, alături de biserica „Sfinții Constantin și Elena”. Suspectul a fost reținut. Potrivit martorilor interogați de anchetatorul Anton Dobrohotov, în timpul operațiunii de reținere presupusul asasin cu numele Celințev (născut în 1986) striga că diavolul i-a cerut să-l omoare pe părintele Pavel.

Comitetul de anchetă al Rusiei a intentat un dosar penal pe acest caz. Potrivit unor informații preliminare, părintele Pavel a fost omorât de un tânăr bolnav psihic cu numele Celințev, care a locuit în casa slujitorului bisericii trei zile. La rugămintea unei cunoscute, părintele l-a găzduit pe presupusul ucigaș în casa sa având intenția de a-l consilia și a-l îndruma pe calea mântuirii. În momentul reținerii bănuitul „și-a cauzat răni de cuțit și a fost spitalizat”, se spune în comunicatul organului de anchetă.

Șeful serviciului de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, diaconul Alexandru Volkov a declarat că protoiereul Pavel Adelheim „reeșind din informațiile pe care le avem la dispoziție acum, a devenit victimă a îndeplinirii misiunii și datoriei pastorale care cere să sari în ajutor oricărui om”.

„Preafericitul Patriarh Chiril este îndurerat de moartea tragică a părintelui Pavel Adelheim și se roagă pentru odihna sufletului lui”, – a comunicat părintele Alexandru. continuare »

Iranul este pregătit pentru “negocieri serioase, fără pierdere de timp”

Iranul este pregătit pentru “negocieri serioase, fără pierdere de timp”, cu marile puteri, în vederea soluţionării crizei privind domeniul nuclear iranian, a declarat marţi noul preşedinte Hassan Rohani, în prima sa conferinţă de presă, relatează AFP.

“Suntem pregătiţi pentru negocieri serioase, fără pierdere de timp”, cu puterile din cadrul Grupului 5+1 (Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Rusia, China şi Germania), a anunţat Rohani, declarându-se “sigur că dacă cealaltă parte este pregătită, îngrijorările (occidentalilor) vor dispărea rapid”.

| gandul.info

“A depăşit linia de pericol” şi vrea să se transforme într-un “gigant militar”. Nord-coreenii critică dur Japonia

Autorităţile din Coreea de Nord au criticat dur Japonia, la o zi de la botezul celei mai mari nave militare construite de Tokyo de la ultimul război. Nord-coreenii au declarat că Japonia a depăşit “linia de pericol”, relatează AFP.
Agenţia oficială nord-coreeană KCNA a făcut referire la un raport publicat luna trecută de Ministerul japonez al Apărării, care a cerut crearea unei “capacităţi extinse de îndiguire” în faţa ameninţărilor balistice nord-coreene.
“Nu este altceva decât o farsă a Japoniei pentru a justifica transformarea într-un gigant militar, ceea ce depăşeşte linia pericolului”, afirmă KCNA.
“Afirmaţiile Japoniei sunt prea nerezonabile şi ilogice pentru a justifica sinistrele sale obiective”, adaugă agenţia.
Cu o zi înainte de publicarea acestui comentariu, Japonia a prezentat în premieră viitorul portelicopter cu care îşi va echipa flota, o navă de 248 de metri denumită “Izumo” şi încă în construcţie la Yokohama (la sud de Tokyo).
Vasul, cea mai mare navă militară construită de Tokyo de la al Doilea Război Mondial, va fi operaţional după 2015 pentru un cost total de circa 900 de milioane de euro. Odată pus în serviciu, acesta va putea îmbarca nouă elicoptere.

Japonezii vor să-şi intimideze inamicii. Cea mai mare navă de război, lansată cu fast în Japonia

Cea mai mare navă militară japoneză de la cel de-al Doilea Război încoace a fost lansată la apă cu fast în Japonia.
În valoare de 1,2 miliarde de dolari, nava poate transporta până la nouă elicoptere şi are o punte lungă de aproape 250 de metri.
Oficialii de la Tokio susţin că Izumo va fi folosit în acţiuni de luptă antisubmarin şi misiuni de supraveghere a zonelor de frontieră.
Inaugurarea vaporului, despre care oficialii japonezi spun că este un “distrugător”, vine într-un moment de maximă tensiune cu China cu privire la disputa teritorială a insulelor Senkaku din sudul Mării Chinei de Est. Arhipelagul este controlat de Japonia, dar revendicat de China şi Taiwan.

Troparul Sfintei, glasul 1

Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Ne e cunoscuta ca Sfanta Teodora de la Sihla, cea care a sihastrit multi ani, in secolul al XVII-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt. Numai Cuviosul Pavel de la Manastirea Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o impartasea, o incuraja si ii ducea cele de trebuinta. Dupa moartea acestuia, Teodora ramasese cu totul singura, locul in care se nevoia nefiind cunoscut de nimeni.

Tovarasie ii tinea doar rugaciunea. Si pasarile cerului. Vazand egumenul manastirii Sihastria micile inaripate luandu-si zborul cu faramituri in cioc, a trimis doi frati sa le descopere destinatia. Ajungand calugarii aproape de pestera, au descoperit misterul: cea careia ii duceau pasarile hrana era Sfanta Teodora. Iar vazand-o cum se ruga, cu mainile inaltate catre cer, invaluita intr-un nimb de lumina precum para focului, s-au cutremurat. Se spune ca, prin puterea rugaciunii inimii, Cuvioasa Teodora dobandise darul facerii de minuni, ca atunci cand se ruga chipul ii era invaluit in lumina, iar trupul i se ridica de la pamant, asemeni celui al Sfintei Maria Egipteanca. Simtind prezenta monahilor, Sfanta Teodora i-a chemat pe nume, rugandu-i sa-i aduca un duhovnic s-o impartaseasca, inainte de obstescul sfarsit, pe care il stia aproape. Dupa moarte, trupul i-a fost ingropat chiar in pestera, unde a ramas tainuit pana dupa 1830, cand familia domnitorului Mihail Sturdza, reinnoind Schitul Sihla, a asezat moastele intr-o racla si le-a depus in biserica, spre inchinare. Dupa un timp insa, zidind o biserica la mosia lor din satul Miclauseni-Iasi, le-a mutat in noul lacas, unde nu putini au fost cei care s-au bucurat de ajutorul Cuvioasei. Dar asta doar pana in anul 1856, cand familia Sturdza a convenit cu inaltii prelati de la Lavra Pecerska sa le dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti. De atunci, moastele Sfintei Teodora sunt pastrate intr-o racla pretioasa, in subteranele Lavrei, cu mentiunea: “Sfanta Teodora din Carpati”, scrisa in limba romana, si “Sveti Teodora Karpatina”, in slavona.

Ambasadorul Israelului în România, Dan Ben-Eliezer, se va afla, miercuri, în judeţul Suceava, ocazie cu care, pe lângă întâlnirile de la Consiliul Judeţean şi Prefectură, se va deplasa şi la Muzeul Bucovinei, a declarat, luni, preşedintele CJ Suceava, Ioan Cătălin Nechifor.
El a spus că, în cadrul acestei vizite, îi va prezenta diplomatului israelian proiectul pe care administraţia judeţeană şi Muzeul Bucovinei intenţionează să îl realizeze în oraşul Siret, respectiv amenajarea unui Muzeu al Holocaustului.

“Vrem să profităm de relaţia foarte bună pe care o avem la acest moment cu ceea ce înseamnă minoritatea evreilor care trăieşte în Bucovina, dar şi cu cei care au plecat din Bucovina, pentru că aceştia constituie pentru noi un target extrem de important. Din acest motiv, foarte multe dintre proiectele noastre sunt adresate lor, inclusiv acest muzeu de la Siret. Sunt oameni care au plecat din Suceava în Israel sau în alte state şi care au încă o apartenenţă emoţională faţă de Suceava”, a spus Ioan Cătălin Nechifor. AGERPRES/(A – autor: Silvia Marcu, editor: Ştefan Gabrea)

| agerpress

Ucraina ar trebui să fie pregătită să integreze Transnistria, dacă România va încerca să absoarbă Republica Moldova, declară deputatul ucrainean Eduard Leonov, membru al partidului naţionalist Libertatea, citat de agenţia transnistreană Tiras.ru.

“În urma unor evenimente geopolitice din secolul al XX-lea, teritoriile etnice ale Ucrainei au fost divizate de patria mare prin frontierele statelor vecine”, a afirmat Leonov. “În special, Republica Moldova, după destrămarea Uniunii Sovietice, a primit drept moştenire Transnistria”, a adăugat el.

Deputatul ucrainean a subliniat că teritoriul transnistrean “nu este străin pentru Ucraina” şi că asupra lui ar trebui instaurat protectoratul Kievului.

“Nu suntem interesaţi de acutizarea conflictelor teritoriale, dar nu avem dreptul să stăm deoparte când jucători externi decid soarta teritoriilor noastre etnice. În caz că România va absorbi Republica Moldova, noi trebuie să ne declarăm pregătiţi de reintegrarea Transnistriei în componenţa Ucrainei”, a declarat Leonov.

| Antena3

„Paradoxal, prezenţa FMI în România este o formă de interpunere a statului în treburile economiei private. Nu putem enunţa o măsură clară prin care FMI a ajutat sau ajută sectorul privat din România. Dimpotrivă, măsurile impuse au lovit dramatic taman în sectorul de la care se aştepta mai multă competitivitate”, spune economistul Cristian Păun într-un amplu interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, mult lăudata macrostabilizare s-a produs prin creşteri semnificative de taxe şi cu o dublare a datoriei publice, fără ca vreo reformă structurală să fie dusă până la capăt măcar.

De ce are nevoie România de încă un acord de împrumut cu FMI din moment ce, potrivit datelor Ministerului de Finanţe, nevoia brută de finanţare va scădea puternic în următorii ani iar dependenţa ţării noastre de pieţele financiare interne şi externe a fost redusă în sensul că ne împrumutăm mai ieftin de pe pieţele internaţionale de capital pentru finanţarea deficitului bugetar?

Nu este nevoie de FMI în România, nici acum şi nici în viitorul apropiat. Această instituţie nu poate rezolva problemele pe care le are România. Nici tipul de acord pe care l-am semnat acum (sau în trecut) nu le rezolvă. Politicianul român însă are nevoie de FMI pentru că:

(1) are nevoie de un arbitru pe scena politică românească care să fie invocat în cazul unor disensiuni pe o problemă dată (deficit bugetar, inflaţie, taxe);

(2) are nevoie de un finanţator ieftin pentru a susţine ”artificial” stabilitatea cursului de schimb prin împrumutarea la nevoie a unor sume importante în valută de către banca centrală care să fie folosite pe piaţa valutară pentru a ”apăra” cursul de schimb în cazul unor probleme;

(3) e nevoie de cineva care să ne laude în absenţa unor realizări confirmate de evoluţia economiei (care stagnează cu încăpăţânare);

(4) e nevoie de un ţap ispăşitor în cazul în care problemele nu merg bine şi atunci se poate da vina pe el fără a pierde semnificativ din capitalul politic (el e băiatul ”rău” în timp ce politicienii sunt băieţii ”buni” pe principiul noi am vrut altfel, dar FMI nu ne-a lăsat) şi continuare »

[youtube=https://youtu.be/pEkq8h153yA]

Minunea pogorârii norului pe Muntele Tabor de Schimbarea la Faţă a Domnului –

I. Muntele Tabor, locul unde are loc minunea

Muntele Tabor, locul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, se află în Galileea de Jos, la capătul de nord-est al Văii Iezreel, la 17 km depărtare de Marea Galileei şi 9 km de Nazaret. Mai este cunoscut sub numele de Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur (în arabă, Muntele Taurului) şi Muntele Schimbării la Faţă a Domnului. Muntele, al cărui vârf atinge 575 m deasupra nivelului mării, este o regiune ridicată a scoarţei terestre şi nu este un vulcan stins, deşi arată precum unul. Este foarte abrupt dinspre nord, dar gol şi fără formă dinspre sud şi este izolat, cu excepţia părţii de apus, unde un lanţ îngust îl uneşte cu dealurile Nazaretului.

La baza muntelui sunt trei sate arabe: Shibli la est, Umm Al-Ghanam la sud-est şi Deburiah la vest. În apropiere se mai află satul arab Iksal, care ar putea fi cel pomenit de Isus Navi, sub numele de Chisloth-tabor (Isus Navi 19, 12).

Localizat strategic la răscrucea dintre vechiul drum principal nord-sud din Galileea şi drumul est-vest al Văii Iezreel, muntele, vizibil în toată regiunea, a fost o fortăreaţă importantă în timpul primului şi celui de-al doilea templu şi în perioadele de stăpânire greacă şi romană. continuare »