† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Astăzi suntem martorii împlinirii unei profeţii, cea făcută de stareţul mănăstirii Tismana, părintele Gherasim Iscu, care a spus că aici va fi loc de pelerinaj. Şi venirea dumneavoastră în număr atât de mare arată că se împlineşte această profeţie. Încă şi încă o dată, din ce în ce mai mulţi oameni vin aici în pelerinaj pentru că aici se află moaştele sfinţilor mucenici, aici se află şi moaştele noului mărturisitor Valeriu Gafencu.

Preasfinţitul Iustinian Chira, Episcopul Maramureşului, spunea nu cu multă vreme în urmă că el crede că se vor găsi moaştele lui Valeriu Gafencu. Din rânduiala lui Dumnezeu i-a fost pusă cruce în gură tocmai pentru ca aceste sfinte moaşte să se găsească. Şi pe măsura evlaviei noastre, pe măsura iubirii pe care o avem faţă de aceşti mărturisitori va veni şi ajutorul dumnezeiesc. Dacă nu-i vom crede, dacă nu vom avea nădejde că ajutorul acestor noi mărturisitori ne poate schimba viaţa, Dumnezeu va scoate la lumină moaştele noului mărturisitor Valeriu Gafencu şi ale celor care au pătimit împreună cu el sau care au pătimit în alte închisori, numai Dumnezeu ştiind suferinţa lor. Spunea părintele că Valeriu Gafencu este într-un fel fiul al lui Dumnezeu aşa cum noi toţi ar trebui să ajungem fii ai lui Dumnezeu.

Pentru noi, ideea de jertfelnicie, ideea de mărturisire a lui Hristos este o idee străină pentru că ducem o viaţă comodă. Dar sfinţii închisorilor ne îndeamnă să ducem o viaţă de jertfă şi să devenim dumnezei după har lăsându-L pe Dumnezeu să fie viu în inimile noastre. Anul trecut, fiind în chilia părintelui Justin vorbeam despre parastasele care se fac înaintea canonizării sfinţilor, pentru că în rânduiala canonizării există şi această menţiune că şi pentru un sfânt mare făcător de minuni şi pentru un mare mucenic se mai poate face un ultim parastas chiar înainte de canonizare. Şi pentru sfântul Valeriu Gafencu, şi pentru ceilalţi sfinţi ai închisorilor se pot face parastase până ce vor fi canonizaţi.  La primul mare parastas care s-a făcut la Aiud pentru stareţul Daniil Sandu Tudor s-a adus şi o icoană care se află în altarul monumentului şi această icoană îi reprezintă pe cei trei sfinţi mărturisitori: pe Valeriu Gafencu, pe părintele Daniil de la Rarău şi pe părintele Ilarion Felea. Această icoană îi reprezintă în sfinţi cu aure deşi încă nu au fost canonizaţi. Şi unii oameni s-au smintit. Chiar şi puţini din cei care au văzut icoana au întrebat cum de au fost pictaţi astfel. continuare »

[youtube=https://youtu.be/FPckcJGcyz0]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TJB-UoEhJw0]

Astăzi are loc la Tg. Ocna slujba de pomenire a veșnic tânărului mărturisitor.
Mulțumiri d-lui Ioan Chertiție pentru tot efortul depus în realizarea acestui reportaj.

Mitropolia Moldovei în vizită la Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor.

Ieri, 12 februarie, în cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor a avut loc o întîlnire a reprezentanților Comisiei Sinodale pe probleme morale și sociale cu vice-ministru dna Iacob, reprezentanții secției juridice a Ministerului precum și colaboratorii Întreprinderii de Stat Registru.

Întilnirea a avut loc la cererea reprezentanților Mitropoliei Moldovei ca rezultat al unui demers înaintat către Minister pe 1 februarie 2012. Tema discuției a fost anularea pașapoartelor de top sovietic în termen de pînă la 1 septembrie 2012. Reprezentanții Comisiei sinodale insistent au cerut să fie menținută valabilitatea pașapoartelor de tip vechi, modelul anului 1974, pentru persoanele care din motive religioase nu dețin buletine de identitate cu cod de identificare.

În acest sens au fost propuse soluții legislative de rezolvare a problemei. În rezultatul discuției s-a constatat faptul că de iure este posibilă implimentarea în practică a popunerilor reprezentanților Mitropoliei Moldovei, însă, după părerea Ministerului Tehnologiei Informației este necesară o precizare în acest sens a autorilor proiectului inițiativei legislative –  deputaților Valeriu Munteanu și Ion Hadîrcă. continuare »

CĂTRE SENATUL ROMÂNIEI
PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Calea 13 Septembrie nr. 1-3, sector 5, Bucureşti, 050711

În atenţia Domnului Darius-Bogdan VÂLCOV
Preşedinte al Comisiei pentru Administraţie Publică, Organizarea Teritoriului şi Protecţia Mediului

Spre ştiinţă: Domnului George Crin Laurenţiu Antonescu – Preşedintele Senatului României

Completare la memoriul transmis prin e-mail, în data de 8.02.2013.

Subiect: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români , precum şi actele de rezidenţă ale cetaţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România

Domnule Preşedinte,

Am transmis prin e-mail, la Senat, în ziua de 8.02.2013, un memoriu raportat la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români , precum şi actele de rezidenţă ale cetaţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România.

Se impune o corecţie majoră, astfel:

Propunerea de modificare a actualului format al cărţilor de identitate, în care numele părinţilor nu mai este menţionat, s-a realizat tocmai la sugestia organizaţiilor homosexuale, pentru ca cei pe care îi reprezintă să nu se simtă discriminaţi. Democraţia presupune puterea de decizie a unei majorităţi şi obligaţia minorităţilor de a se supune deciziei, cu evitarea discriminării minoritarilor. Prezenţa numelui părinţilor nu este un caz de discriminare, deoarece toţi cetăţenii, fiind egali în faţa legii, trebuie să se supună Codului civil, care menţionează expres identificarea persoanei fizice în faţa autorităţilor legale sub acest aspect. Vă cerem, aşadar, ca actul de identitate să conţină la vedere numele părinţilor posesorului. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TRUZAVdqdus] continuare »

Asociatia PREZENT! organizeaza  sambata 16 februarie 2013  comemorarea anuala  Valeriu Gafencu.

Sambata 16 februarie 2013, ora 11:30 ii comemoram pe Valeriu Gafencu si pe fostii detinuti politici morti in timpul detentiei, printr-un parastas savarsit la Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena si inchinarea la Troita ridicata in cimitirul unde au fost ingropate cele peste 120 de victime ale comunismului cazute in temnita din Targu Ocna.
Ca in fiecare an, manifestarea este sprijinita de familia lui Valeriu Gafencu si de fostii detinuti politici care au impartasit acelasi crez romanesc.
Pentru orice detalii legate de comemorare nu ezitati sa ne contactati. continuare »

Părintele Justin: Nu are nevoie Gafencu de recunoştinţa evreilor şi a nimănui. Cum pot fi acuzaţi aceşti tineri de antisemitism când tocmai Valeriu Gafencu a salvat un evreu, ştiţi foarte bine, pe Wurmbrand?… Şi tocmai un evreu, Nicolae Steinhardt, îl numeşte sfântul închisorilor. Legionarii au luptat împotriva socialismului, iar hitlerismul era tot un soi de socialism, nu era compatibil cu învăţătura legionară. Germanii ar fi vrut să pună mâna pe această mișcare ca să o compromită şi ca să poată ei cuceri pe români şi apoi mai departe, dar nu au reuşit. Ce legătură să aibă tinerii legionari, care puneau credinţa mai presus de orice ideologie şi stăpânire lumească, cu fascismul, care era pentru ei un păgânism? La fascişti a prins mai bine catolicismul cu ramurile lui, dar în niciun caz ortodoxia.

Pentru evrei, gestul lui Gafencu de a-l salva pe Wurmbrand a fost mai degrabă o slăbiciune şi o dezonoare că s-a lăsat salvat de un creştin, fiindcă pentru evrei noi suntem spurcaţi. Pentru ei bunătatea este o defecţiune morală. Noi sau ei suntem rasiştii? Dar diavolul nu poate să recunoască niciodată sfinţenia lui Hristos. Ei tot timpul vor încerca să denigreze prezenţa noastră în istorie, luptând pe toate căile şi cultural şi religios şi militar. Cititi interviul integral pe site-ul ATITUDINI.

Vedeți aici textul complet al memoriului şi adresa Institutului Elie Wiesel

Lista organizaţiilor civice şi a personalităţilor care s-au alăturat memoriului în favoarea lui Valeriu Gafencu iniţiată de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, în ultimile zile, în timp ce aproape 1000 de români au semnat petiţia on-line. Vă invităm să o faceţi şi dvs.!

Arhimandrit JUSTIN PÂRVU, Stareț al Mănăstirii Petru Vodă
FUNDAŢIA ION GAVRILĂ OGORANU, Preşedinte – Coriolan Baciu
FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI, Preşedinte – Marcel Petrişor, scriitor
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI BUCUREŞTI, Valentin Cantor
FUNDAŢIA MEMORIALUL DURERII, Lucia Hossu Longin
Dan Puric, actor
Răzvan Codrescu, publicist
FUNDAŢIA SFINŢII ÎNCHISORILOR, Ioan Şuţă
ASOCIAŢIA ROST, Preşedinte Claudiu Târziu
FUNDAŢIA ARSENIE BOCA, Irina Popescu
FUNDAŢIA SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI, Marcel Bouroş
Laurean Ţoţa, antreprenor, Bucureşti
ASOCIAŢIA ORTODOXIA TINERILOR, Preşedinte Emil Bălan
MIŞCAREA NAŢIONAL CREŞTINĂ (BASARABIA), Preşedinte Sergiu Laşcu continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=TzAC5tGJ_Nk]

Papa Benedict al XVI-lea îşi anunţă demisia începând cu 28 februarie, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Papa Benedict al XVI-lea susţine că nu mai are “forţele” necesare pentru a conduce Biserica din cauza vârstei sale. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a anunţat un “nou Papă pentru Paşti”.

“Papa a anunţat că va renunţa la ministerul său la ora 20.00 (21.00 ora României), la 28 februarie. Atunci va începe perioada «sede vacante» (locul vacant)”, a precizat purtătorul de cuvânt Federico Lombardi, într-un anunţ fără precedent în istoria Bisericii Catolice.

În anunţul în latină, tradus ulterior de către Vatican, Benedict al XVI-lea, în vârstă de 85 de ani, a spus că a “ajuns la certitudinea că forţele (sale), din cauza vârstei (“ingravescentem aetatem” în latină), nu mai sunt apte pentru a exercita adecvat ministerul” de Papă şi Episcop al Romei.

El a făcut acest anunţ într-o sală a Palatului Apostolic, în cursul unui consistoriu, la Vatican, pentru canonizarea martirilor din Otranto

“În lumea de astăzi, supusă unor schimbări rapide şi agitată de probleme de mare importanţă pentru viaţa credinţei, pentru a conduce barca Sfântului Petru şi a propovădui Evanghelia, forţa corpului şi a spiritului sunt la fel de necesare”, a spus Papa. continuare »

[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/78753181″ params=”” width=” 100%” height=”190″ iframe=”true” /]

Părintele profesor Mihai Valică a împlinit astăzi, 10 februarie, frumoasă vârstă de 55 de ani și îi suntem alături cu urarea de a mărturisi dreapta credință celor din jurul sfinției sale mulți ani de-acum înainte! Vă mulțumim că aveți curajul de a spune Adevărul, chiar dacă dușmanii lui Dumnezeu încearcă să vă reducă la tăcere.

Pelerini la ziua Părintelui Justin [youtube=https://youtu.be/aNZ_nfAQ9tQ]

Maicile de la Petru Vodă cântându-i Părintelui Justin[youtube=https://youtu.be/zxkQWW0IGBA]

Cuv. mitr. Teofan la aniversarea Părintelui Justin, rostit de arh. Nichifor [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=iOwnB2i387E] continuare »

Un grup de aproximativ 100 de medici din diferite colțuri ale țării a redactat un memoriu în care semnalează aspectele etice și juridice pe care le implică informatizarea medicală. Semnatarii acestui memoriu doresc să informeze alți profesioniști ai sănătății despre ceea ce înseamnă acceptarea utilizării Platformei Informatice a Asigurărilor de Sănătate, dincolo de “beneficiile”  proclamate de autorități.
Pentru a adera la această asociație, intrați pe site-ul asociatialibertatearomanilor.ro, la secțiunile Administrativ și Contact.

Memoriu către Președintele Colegiului Medicilor din România,
Domnul Profesor Doctor Vasile Astărăstoae

Domnule Preşedinte,

Semnatarii acestui memoriu doresc să vă aducă la cunoştinţă câteva aspecte care, considerăm noi, încalcă principiile fundamentale de exercitare a profesiei de medic, precum și legi și regulamente care organizează și reglementează exercițiul profesiei, afectând prestigiul acesteia, cu implicații etice și legale în ceea ce privește relația medic-pacient.
Considerăm că prin utilizarea SIUI și a celorlalte componente ale Platformei Informatice de Asigurări de Sănătate( PIAS: cardul de sănătate,prescripția electronică, dosarul electronic de sănătate), profesia medicală are din ce în ce mai multe îngrădiri de ordin tehnic , aducându-se atingeri caracterului ei umanitar. Suntem constrânși prin obligativitatea utilizării PIAS să încălcăm drepturi ale pacientului garantate prin lege, drepturi care pentru noi constituie OBLIGAȚII. continuare »

În atenția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel si a Sfantului Sinod al BOR, în problema acceptării oficiale de către BOR în 1994 a celor două texte de la Chambesy în dialogul cu necalcedonienii   (textul de la Chambesy adoptat in 1994 fiind public si scrisoarea aceasta ce critica cele scrise in siteul oficial al Patriarhiei Romane este publica, si are scopul indreptarii pozitiei BOR fata de monofiziti-miafiziti)

             Preafericite Părinte Patriarh Daniel,

Sfântul Apostol Pavel ne spune că fiecare dintre noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, de aceea atunci cand un mădular suferă sau este în oarece pericol, este normal ca celelalte mădulare ale Trupului lui Hristos să reacționeze, ca într-un singur organism viu. Din același motiv, ca unul ce sunt mădular al Bisercii Ortodoxe îmi exprim îngrijorarea referitor la ceea ce a semnat Biserica Ortodoxă Română ca ipostas local al Bisericii Ortodoxe Sobornicești, în Sfântul Sinod din 8-9 decembrie 1994, prin care se recunosc “Bisericile necalcedoniene” ca Ortodoxe.
Cred că acest act adoptat în Sinod ar trebui reanalizat. In nici un caz nu sunt impotriva dialogului teolgic cu eterodocsii .
Am vazut publicate pe site-ul oficial al Patriarhiei Române declarațiile de mai jos și mă gandesc la faptul că poate nu au fost verificate de teologi avizați. De aceea, cu smerenie vă atrag atenția :
Conform site-ului oficial al Patriarhiei Române:
“Biserica Ortodoxa Romana a dovedit o mare deschidere fata de acest dialog. A fost prezenta la aproape toate intrunirile neoficiale si oficiale (fara a IV-a neoficiala si a II-a si a III-a oficiala), prin prof. dr. Nicolae Chitescu, pr.prof.dr. Dumitru Radu, I.P.S. dr. Antonie Plamadeala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae si pr. prof. dr. Nicolae Necula.
In sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 8-9 decembrie 1994, s-au acceptat in mod oficial textele celor doua declaratii comune. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana a fost prima Biserica, care a aprobat oficial acest dialog dupa 1993.”
Se pare ca cei care au adoptat aceste concluzii ale dialogului cu necalcedonienii,  nu au fost deloc atenți la ceea ce au semnat:
„Atunci cand vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos, nu vrem sa spunem ca in el se unesc un ipostas divin cu unul uman. Vrem sa spunem ca unul si vesnicul ipostas al celei de-a doua Persoane a Treimii si-a asumat omenitatea noastra, a naturii create, printr-un act care-l uneste cu propria sa natura dumnezeiasca necreata, pentru a forma o adevarata fiinta divino-umana, unita in mod nedespartit si neamestecat, naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare”. „Acest ipostas al Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, nascut mai inainte de toti vecii, din Tatal, este acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana si s-a nascut din Prea Sfanta Fecioara Maria.” https://www.patriarhia.ro/ro/relatii_externe/dialog_intercrestin_1.htmlPrima formulare: “vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos” nu este deloc clara, iar explicitatarea care urmeaza este si mai ambigua. continuare »

Cititi si: Lista RUSINII: Ecumenistii din BOR care s-au rugat cu ereticii in saptamana 18-25 ianuarie

Dintre obiectivele principale ale globalizării lumii enumerăm: formarea unui guvern mondial unic, care va fi condus de antihrist, monedă unică, religie unică (antihristică), armată unică, acte biometrice-pecetluire, ziua de odihnă-sâmbăta [1] etc.

Diavolul nu ştie ce să facă, vede ce face Dumnezeu ca să ne mântuiască şi face cele contrare ca să ne piardă.

A trimis Dumnezeu proroci şi învăţători, trimite şi Satana proroci şi învăţători mincinoşi. Dumnezeu ne învaţă Adevărul, Satana ne învaţă ereziile, minciunile. Prin Întrupare, Jertfă, Înviere şi Înălţare şi pogorârea Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli a întemeiat Biserica -Trupul Său mistic, a făcut şi satana Biserică Satanică. Dumnezeu vrea ca Bisericile să se unească prin Duhul Sfânt-ecumenism ortodox, satana, care a despărţit Biserica, vrea să le unească în duhul lumesc şi al păcatelor-ecumenism satanic.

Satana este cel care a dezbinat Biserica, intrând în minţile papilor şi inspirându-i cu gânduri eretice, pe care papii le-au luat drept inspiraţii divine. (Erezia catolică, prin Filioque, spune că Duhul Sfânt purcede  din Tatăl şi din Fiul[2].

Astfel a avut loc marea schismă din anul 1045, în care s-a despărţit Biserica în Biserica Ortodoxă, care a păstrat  învăţătura Domnului Iisus Hristos şi a Sfinţilor Părinţi, statornicită în cele Şapte Sinoade Ecumenice, şi biserica apuseană, catolică, care a schimbat învăţătura de credinţă şi cultul.

Creştinul se desparte de Dumnezeu prin păcate. Dar păcate sunt şi ereziile.

Domnul nostru Iisus Hristos S-a rugat  ca toţi „să fie una” (Ioan 17,21), în Duhul Sfânt, iar adevăraţii închinători să se închine Tatălui „în duh şi adevăr” (Ioan 4, 23), pentru că „Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 24). continuare »

Actorul Mircea Albulescu a declarat într-un amplu interviu acordat cotidianului Adevărul că “a văzut cu ochii lui” pe cînd era doar un copil de 6 ani oameni agăţaţi în cîrlige la abatorul din Bucureşti, punînd aceste fapte pe seama legionarilor, readucînd astfel în atenţia opiniei publice o temă preferată a secţiei de agitaţie şi propagandă din perioada instalării comunismului în România.

Mircea Albulescu, actor

“Sigur că s-au pus premisele unei alte instalări, pentru că am schimbat stăpînul. Păi înainte, cu ‘heil-hitlerismul’, cu ‘Garda şi Căpitanul’ legionarilor, Dumezeule!, am văzut cu ochii mei evrei agăţaţi în cîrlige la abator! La abator, oameni buni! Să nu mai fie niciunul. Nimeni de nimeni dintre ei”, a răspuns actorul la o afirmaţie a jurnalistului de la Adevărul care încerca să întreţină o discuţie pe tema instaurării stalinismului în ţara noastră după cel de al doilea război mondial şi despre tranziţia către un sistem de valori străin, impus de puterea ocupantă.

Totul a început după anul 1945, cînd în România ocupată de trupele sovietice s-au răspîndit o sumedenie de relatări despre presupuse crime săvîrşite de membrii Gărzii de Fier în timpul aşa-zisei “rebeliuni legionare”, practic o lovitură de stat a lui Ion Antonescu împotriva foştilor parteneri de guvernare. Scopul a fost denigrarea uneia dintre cele mai anticomuniste organizaţii din România interbelică şi începerea unei adevărate “vînători de vrăjitoare”. Una din cele mai răspîndite şi îngrozitoare poveşti despre acea perioadă a fost cea legată de “progromul de la abatorul din Bucureşti”. Prin diverse articole apărute în presa comunistă, luări de poziţie, cărţi (Marin Preda) sau filme (Sergiu Nicolaescu) s-a sedimentat în conştiinţa publică faptul că zeci de evrei au fost ucişi şi agăţaţi ca animalele în cîrlige de măcelărie în timpul violenţelor din ianuarie 1941. Mişcarea Legionară a negat întotdeauna acest lucru, aducînd drept argument lipsa probelor concrete şi de necontestat.

În 1946 procurorii comunişti au deschis dosarul “Abator” pe baza zvonurilor lansate de propagandiştii sovietici. Au fost anchetaţi atunci muncitorii şi medicii angajaţi ai abatorului în 1941. Nu au fost găsite probe referitoare la existenţa masacrului, dosarul fiind în cele din urmă închis. Pînă şi angajaţii evrei, precum tinichigiul Segal, au declarat că nu a existat nici o crimă şi nici un cadavru nu a fost atîrnat în cîrlige.

Dintre toţi cei audiaţi, doar măcelarul Horwat a afirmat că el crede în versiunea pogromului, dar acesta nu era angajat al abatorului în 1941. Cu toate acestea, el a fost răsplătit de autorităţile vremii pentru declaraţia sa cu funcţia de director al instituţiei. continuare »

Despre un text neîntemeiat canonic, apărut în „Tipicul Bisericesc zilnic – 2012”, şi 2013

Cine vrea să compromită Mitropolia Moldovei și Bucovinei? Cine vrea să facă sminteală în rândul binecredincioșilor? Căci de sminteală este vorba atunci când se trece un text eretic sub egida unei mitropolii ortodoxe. Textul este intitulat „ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ ÎN DATE”, are caracter ecumenist și apare în Tipicul Bisericesc zilnic – 2012.
După datele referitoare la Nașterea, Botezul, Propovăduirea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos și la propovăduirea Sfinților Apostoli, textul îl prezintă pe ereticul Origen, care „a lăsat o operă de aproape două mii de titluri”, fără a se menționa în acel loc faptul că a fost eretic.
Apoi este menționată nașterea la Mecca a lui Mahomed în 570 și refugiul său la Medina în 622, însă nu se menționează nimic despre Sfântul Ierarh Marcu Evghenicul, mare luptător împotriva ereziilor papale.
Din text aflăm că în anul 809, la sinodul de la Aachen, a avut loc „fundamentarea biblică, patristică și teologică a adaosului Filioque și introducerea lui în Crez”. Cum se poate fundamenta biblic și patristic o erezie? Nu este vorba nicidecum de fundamentare biblică și patristică, ci de înșelătorie papistășească.
Textul mai arată că în anul 867 a avut loc „schisma dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie al Constantinopolului. Enciclica lui Fotie către patriarhii orientali, în care combate practicile și învățăturile latine”. În primul rând, se folosește exprimarea „Fotie” și nu „Sfântul Ierarh Fotie”, fapt care poate induce ideea că era un ierarh oarecare, nu un Sfânt Ierarh. Această idee falsă facilitează înțelegerea greșită a schismei „dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie”. Se induce ideea unei simetrii de tipul: schismă între A și B egal schismă între B și A, relativizându-se adevărul. Trebuie să se știe că Sfântul Ierarh Fotie a condamnat ereziile papale, nu doar niște „practici și învățături latine” oarecare. continuare »

“Când se vorbeşte de Grecia [antică, n.n.], atunci încep oamenii să se însenineze: „Ce frumos era în Grecia!”.
— Cum era ?
Zice: — Cerul era senin, oamenii erau sănătoşi şi frumoşi, şi viaţa era o continuă armonie.
— Şi ce mai era ?
Zice: — Guvernare democratică.
Cred că nimic nu e mai fals decît imaginea ce o avem despre Grecia de-atunci. De exemplu: democraţia atenia­nă n-a existat niciodată. Democraţia ateniană erau acele cete de exploatatori ai poporului. Întotdeauna s-a băgat de seamă că democraţia nu funcţionează propriu-zis decât într-o ţară unde e ceva de exploatat.
Să luăm un exemplu de astăzi: toată lumea e minunată de democraţia şi perfectul liberalism ale vieţii engleze. Bine, dar faptul că englezii sunt un popor liberal şi demo­crat se sprijină pe sistemul sclavajului; şi ştiţi: faptul că democraţia engleză a intrat în criză se datoreşte faptului că regimul colonial nu mai funcţionează bine. Englezii sunt liberali şi democraţi pentru că sunt tovarăşi la exploatarea globului omenesc, sunt tovarăşi de pradă!
Tot aşa şi în Grecia antică: democraţia ateniană o for­mau unii oameni care asupreau o populaţie de zece ori mai mare de hiloţi.
Se mai zice: armonie. Ce armonie?
Zice: — Toată lumea trăia bine.
— Dar nu trăiau bine decît ăi de sus; dar hiloţii? continuare »

„Nu vă puteţi închipui cât de grozav mă izbi acel anunţ, puindu-mă din nou în cea mai adâncă mâhnire sufletească… Vă rugăm să binevoiţi a face prin mijlocirea de care dispuneţi de a lăsa pomenitului schit iarăşi de a se administra de sine ca şi până acum.” (din Scrisoarea Sfântului Calinic de la Cernica adresată ministrului
Cultelor pentru a nu seculariza averile Mănăstirii Frăsinei)

Ne aducem aminte de faptul că Voievozii noștri au ctitorit multe mănăstiri, atât în Țările Românești cât și în alte țări ortodoxe. Unele mănăstiri de la noi erau închinate unor mănăstiri din Sfântul Munte Athos sau de la Ierusalim; o parte din veniturile lor mergeau la acele mănăstiri, ca milostenie; iar Părinții de acolo se rugau pentru tot neamul românesc. Aceasta a durat până la secularizarea averilor mănăstirești (1859 și 1863), înfăptuită de doi francmasoni: domnitorul Alexandru Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu.

Alexandru Ioan Cuza a fost „ales de Adunările Elective ale Țării Românești și Moldovei ca urmare a sfatului delegației europene, alcătuită numai din masoni și aflată în Principate pentru a supra­veghea alegerile. Ca urmare a unor neînțelegeri masonice de culise, va fi silit să abdice după șapte ani de domnie”.[1] Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstireşti. Al doilea mason despre care vorbeam a fost Mihail Kogălniceanu. În 1863, când au fost secu­larizate și averile mănăstirilor neînchinate celor străine, Kogălniceanu era prim-ministru. Se cunoaște faptul că el era conducătorul unei loji masonice bucureștene încă din anul 1844.[2]

„Domnia lui Cuza Vodă se inaugură în 1859 prin acte arbitrare în Biserică. Primul act, comis de guvern împotriva practicei Bisericii şi Tradiţiei, a fost numirea de locotenent episcopal la Buzău, în contra voinţei mitropolitului Nifon. Episcopul Filotei al Buzăului se îmbol­năvise de o boală crudă şi trebuia neapărat înlocuit. Guvernului îi trebuia însă un om devotat în toate planurile sale şi-l găsi în persoana lui Dionisie Fotino, care era „persona grata”. Dar mitropolitul Nifon se opuse la numirea acestuia şi nu-l recomandă, conform uzului. Atunci guvernul călcă în picioare tradiţia, care cere ca Biserica prin şeful său să-şi spună cuvântul la numirea locotenenţilor de episcopi, şi numi cu de la sine putere pe Dionisie Fotino locotenent episcopal la Buzău, îndatorindu-l ca împreună cu autoritatea civilă să strângă toţi banii episcopului îmbolnăvit şi să-i dea guvernului. continuare »

„Şi noi îl socotim pe papă ca pe unul dintre patriarhi, dar şi aceasta, dacă este ortodox” (347 – Epistola către ortodocşii de pretutindeni, PO 17, p. 320).
Aşa binevesteşte dumnezeiescul Părinte tuturor ortodocşilor de pretutindeni. Şi afirmă răspicat: „Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit” (348 – Către Teofan din Euripos, p. 343).
Preoţii catolici nu sunt preoţi, fiind sub incidenţa hotărârilor canonice ale sinoadelor ecumenice. „Episcopii voştri [ai latinilor] şi clericii nu mai sunt nici episcopi, nici clerici, fiind caterisiţi de atâtea şi asemenea sinoade, iar mirenii sunt sub anatemă şi afurisenie” (349 – Despre adăugirea din Simbolul de credinţă, PO 17, p. 282).
Pentru a nu crede că Sfântul era prea dur în afirmaţiile sale şi că atitudinea lui era dictată de resentimente etnice sau de stereotipuri monahale şi zelotiste, iată ce spune despre patriarhul unionist al Constantinopolului: „Nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtăşia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut şi dogmele latineşti pe care şi el le-a primit, şi cei ce sunt cu el, şi pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu preţul distrugerii dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt încredinţat cu deamănuntul că pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, fie la înmormântarea mea, fie la parastasele pentru mine, însă nici la [înmormântarea sau pomenirile] făcute pentru vreun altul din ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri” (352 – Ultimele cuvinte ale lui Marcu Eugenicu al Efesului, PO17, p. 349). continuare »