† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

27 Ianuarie – din PROLOAGELE DE LA OHRIDA, de Sf. Nicolae Velimirovici

Pomenirea acestui mare luminator al Bisericii se sarbatoreste la 13 noiembrie si la 30 ianuarie, dar in aceasta zi Biserica serbeaza aducerea cinstitelor sale moaste din satul armean Comane, unde s-a sfarsit in surghiun, la Constantinopol, de unde pastorise Biserica lui Dumnezeu.

La treizeci de ani de la adormirea sa, Patriarhul Proculus a tinut o predica intru pomenirea tatalui sau duhovnicesc si invatatorului sau. Aceasta predica intr-atat a aprins dragostea si pocainta poporului si a imparatului Teodosie cel Mic fata de acest mare sfant incat cu totii au dorit aducerea sfintelor sale moaste de la Comana la Constantinopol.

Se spune ca racla cu sfintele moaste nu a putut fi clintita de la locul ei pana ce imparatul nu a scris o scrisoare adresata Sfantului loan Gura de Aur insusi, in care il ruga cu lacrimi sa o ierte pe mama lui, Eudoxia, cea care il urase si il izgonise. Tot in acea scrisoare fiul imparatesei izgonitoare il ruga pe Sfantul sa binevoiasca si sa se intoarca la Constantinopol, scaunul sau patriarhal.

Cand aceasta scrisoare de pocainta s-a pus pe racla, indata ea s-a facut foarte usoara si s-a putut aduce la Constantinopol.

In timpul aducerii, multi dintre cei bolnavi care se atingeau de ea capatau pe data vindecare. Cand sfintele moaste au intrat in capitala, atunci imparatul, in numele mamei sale, ca si cind ea insasi ar fi grait catre moaste, cu voce mare a ingenucheat si a zis:

O Parinte, cand am trait in aceasta viata trecatoare ti-am facut tot raul, iar tu, dintru a ta viata nepieritoare, ajuta sufletului meu. Slava mea a trecut ca un vis si la nimic nu mi-a folosit mie. Ajuta-mi, parinte  din slava ta, ajuta-mi mie mai inainte ca sa ajung la Scaunul Judecatii lui Hristos!

Cand Sfantul a fost adus in Biserica celor Doisprezece Apostoli si asezat pe scaunul patriarhal, multimea poporului ce se afla inauntru au auzit glasul Sfantului graind: «Pace tuturor».

Aducerea moastelor Sfantului loan Gura de Aur la Constantinopol s-a intimplat in anul 438 dupa Hristos.

Cantare de lauda la Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfinte Parinte Ioane, trimbita cu aur ferecata,
Tu omenirii milostivirea lui Dumnezeu
O ai vestit.

Milostivire minunata, care si pe cei mai pacatosi ii cuprinde,
Milostivire minunata ce covirseste lumina
Soarelui, uimindpamintul, si tot crugul cel ceresc.
O infricosata milostivire

Ce pogor i de pe Golgota insingerata,
De la Mintuitorul Rastignit Care iarta crimele omenirii
O, cutremuratoare milostivire, iertare si slava,

Milostivire pe care o cinta ingerii
Si care intreaga zidire adapa.
Doar Sfintii cu adevarat o slavesc pe aceasta,

Pe ea care vindeca de toata boala,
Pe ea, bucuria umililor,
Si nebunie tuturor inteleptilor acestei lumi.

Ea, vindecarea trufasilor si pedeapsa desertilor;
Ea, milostivirea lui Dumnezeu de care se bucur a faptura;
Ea care imbalsameaza suflul pamintului,
Ea care spala toate nelegiuirile lui.

Aceasta milostivire mai inainte de Hristos
Necunoscuta,
Aceasta vesnica lumina de la Hristos a rasarit.
O invatatorule a milostivirii lui Dumnezeu,

Sfinte Parinte Ioane Gura de Aur,
Roaga-te lui Hristos Dumnezeu
Ca sa dea iertare pacatelor noastre.

Cititi si: Aducerea moastelor Sfîntului Ierarh Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului

Cel de mare isprava, parintele Savatie Bastovoi, realizeaza de ceva timp incoace o serie de emisiuni TV , intitulate ”Pietrele vorbesc”. Dupa cum spune si titlul eliptic, sau tocmai partea ce lipseste din titlu, emisiunile sale isi propun sa vorbeasca despre lucrurile despre care deobicei se tace. Si impreuna cu pietrele (din praful drumului, de pe lespezile mormitelor, de pe ruinele bisericilor daramate, din temeliile satelor pustiite sau din zidurile cetatilor marilor nostri voievozi) parintele Savatie isi provoaca invitatii sa vorbeasca in auzul tuturor cele ce le stiu mai bine a tacea. Cu mult tact, bun-simt si sinceritate copilareasca, dar si cu inteligenta intelecualului fin si versat, moderatorul ii face sa spuna lucrurilor pe nume.

La una din aceste intalniri, Mitropolitul Vladimir a declarat ca intentioneaza sa propuna canonizarea lui Valeriu Gafencu intrucat s-a nascut in Basarabia, dar, pentru ca a patimit in inchisorile din Romania, este nevoit sa consulte Patriarhia BOR. Daca BOR nu-l canonizeaza, atunci il va propune spre canonizare Patriarhiei Moscovei.

Aceasta afirmatie a fost primita in fel si chip. A se vorbi asa deschis si pragmatic despre canonizarea Sfantului Valeriu nu poate fi decat un motiv de bucurie. Unii au vazut comploturi, unii au vazut miscari ostile de politica bisericeasca. Un anume ziarist titrat il vede chiar ca pe o provocare, considerandu-l sahul cu legionari dat de la Chisinau catre patriarhia BOR.

Personal, cred ca sahul l-a dat Dumnezeu oamenilor de azi prin sfintii mucenici si marturisitori din prigoana comunista. Ei sunt sfintiti de Dumnezeu pentru marturia lor crestina afirmata cu pretul libertatii, sanatatii sau vietii, prin opozitia lor incapatanata fata de acest sistem demonic, prin lupta lor de a pastra “asezarea crestina a lumii”, ce era (si inca este) amenintata de fluidele avataruri ale satanismului (comunism, sionism, comunitarism, globalism etc.)

In cazul legionarilor aceasta lupta de eductie crestina a tinerei generatii, era un deziderat cristalizat inca din anii ’20 si implinit prin jertfe si lupte reale, vadind curaj crestin si increderea intr-o biruinta vesnica chiar cu pretul vietii, asemenea luptei Sfantului Nestor impotriva lui Lie.

Marea masura duhovniceasca a celor ce s-au opus demonismului sionsmului comunist s-a vadit apoi si in puscarii prin rabdarea supra-ascezei calculate stiintific prin infometare, totura fizica, psihica, izolare, santaj emotional, teroarea reeducarilor, frigului si celorlalte forme de tortura, intinse pe zeci de ani. continuare »

In atentia ierarhiei aparate de ric-ari:

Cea de-a cincea biserica de gheata construita in “tinutul de clestar” de la Balea Lac, in Masivul Fagaras, a primit binecuvantarea preotilor luni, 24 decembrie. Ineditul lacas de cult, singurul de acest fel din aceasta parte a Europei, a fost edificat in imediata apropiere a Hotelului de Gheata, dupa aproape trei saptamani de munca.
Slujba de sfintire a Bisericii de Gheata a fost oficiata de preotii ortodocsi Ioan Chidu, Mihaiu Resiga (Parohia Avrig 3), Liviu Mujat (Parohia Oprea- Cartisoara) si Constantin Avram (Parohia Glamboaca), Stefan Ioan Crisan (Biserica Greco-Catolica, Parohia Bradu), Michael Stefan Reger (Biserica Evanghelica, Parohia Carta) si Oscar Raicea (Biserica Romano-Catolica, Biserica Romano-Catolica Sibiu), numarul preotilor prezenti fiind cel mai mare inregistrat vreodata la evenimentele de aici. Si in ceea ce priveste numarul de turisti participanti la ceremonie, s-a stabilit un adevarat record (au fost prezenti peste 50 de turisti), foarte multi dintre acestia sosind la Balea Lac in mod special pentru a lua parte la acest eveniment deosebit (un grup de 30 mici scolari sibieni, alaturi de invatatoarele lor). Cei mai multi dintre participanti au asistat pentru prima data la o slujba oficiata intr-o biserica de gheata, si au fost cu adevarat impresionati de acest moment.
La fel ca si anul trecut, slujba de sfintire a fost, de fapt, o imbinare a mai multor slujbe diferite, cei sapte preoti prezenti prezentand serviciile religioase potrivite si permise pentru un asemenea eveniment de randuielile si canoanele fiecarei biserici. Slujbele au fost oficiate in limbile romana si germana.
Biserica de Gheata de la Balea Lac promoveaza ecumenismul si este deschisa, in mod gratuit, oricarui doritor, indiferent de religie sau orientare.

Biserica de Gheata poate gazdui diverse evenimente, dar pentru toate acestea este nevoie de programare. In sezoanele trecute, la bisericile de gheata construite la Balea Lac au fost oficiate doua botezuri, o cununie religioasa si mai multe slujbe sau momente de rugaciuni.
Biserica de Gheata si Hotelul de Gheata sunt principalele obiective ale Proiectului de Marketing Turistic “Hotel of Ice- Balea Lac”.

sursa: tribuna.ro

Sfantul Grigorie Teologul: IN CUPTORUL NECAZURILOR

Ne aflam, iubitii mei, in prima luna a anului. Aceasta luna, ianuarie, se numeste „luna Parintilor”. De ce se numeste asa? Pentru ca sunt sarbatoriti multi Parinti. Cine sunt numiti Parinti? In limbajul Bisericii noastre Parinti sunt numiti acei barbati bisericesti minunati, care prin sfanta lor vietuire, prin luptele lor impotriva ratacirii si a pacatului si prin scrierile lor intelepte au contribuit la intarirea Credintei Ortodoxe pretutindeni in lume.

In luna aceasta se sarbatoreste pomenirea multor astfel de Parinti. Pe 1 ianuarie se praznuieste Marele Vasilie. Pe 10 ale lunii Grigorie de Nyssa. Pe 17, Antonie cel Mare. Pe 18, Marele Atanasie. Pe 19, Sfantul Marcu al Efesului – Evghenicul, care nu s-a inchinat papei. Astazi, pe 25 ale lunii, sarbatorim pomenirea unui alt mare Parinte al Bisericii, Grigorie Teologul – de Nazianz. Pe 28 sarbatorim pe Efrem Sirul; iar la sfarsitul lunii sarbatorim impreuna pe cei trei ierarhi: Marele Vasilie, Grigorie Teologul si Sfintitul Gura de Aur. Iata deci, de ce aceasta luna se numeste luna Parintilor.

Sa-mi permiteti, iubitii mei, sa va spun putine cuvinte despre eroul credintei noastre a carui sfanta pomenire o praznuim astazi – Grigorie de Nazianz.

Patria Sfantului Grigorie este Asia Mica, pamant sfant. Satul lui – Nazianz. S-a nascut din parinti de vita nobila. Mama lui, Sfanta Nonna, era dintre femeile rare. Mama lui avea o mare dorinta. O astfel de dorinta nu mai gasesti astazi. Care era dorinta ei? Sa o invredniceasca Dumnezeu sa nasca un baietel. Si baietelul ei ce sa se faca? Sa se faca preot, sa-l inchine lui Dumnezeu! Care mama mai are astazi o astfel de dorinta?! Nonna il ruga cu lacrimi pe Dumnezeu. Si Dumnezeu i l-a daruit pe Grigorie, care s-a nascut in 325 d. Hr., anul in care s-a intrunit primul Sinod Ecumenic.

Grigorie de la o mica varsta a iubit studiul. Tatal lui l-a trimis la Cezareea, in Alexandria si in cele din urma la Atena, centrul stiintelor si al artelor. Acolo a studiat. A avut prieteni pe Marele Vasilie, cu care s-a legat atat de strans, incat prietenia lor a fost un model de buna-intelegere (concordie). Erau ca un suflet in doua trupuri. Dar nu s-a pregatit doar lumeste. N-a invatat doar filozofie, retorica, matematica, astronomie si celelalte, ca sa devina unul din cei mai invatati ai timpului. S-a ingrijit sa se educe dupa Hristos, sa devina crestin adevarat. Pentru ca o singura scoala este cea mai inalta: frica de Dumnezeu. „Inceputul intelepciunii este frica de Domnul” (Psalm 110, 10; Pilde 1, 7). Grigorie a studiat la scoala Hristosului nostru. A trecut prin doua universitati.

O universitate este pustia. Da, pustia. Acolo a studiat. In pustie, unde a trait Ilie Tesviteanul, Ioan Inainte-mergatorul, o multime de asceti si insusi Hristos timp de 40 de zile.

In pustie a studiat, langa asceti, adevaratii filozofi. Acolo a studiat trei carti, pe care noi nu le deschidem. Prima carte este sinele nostru. A doua carte este natura. A treia carte, mai inalta decat toate, este Sfanta Scriptura. Arunca o privire asupra lui si-si spunea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului” (Luca 18, 13). Altadata isi arunca privirea spre stelele cerului si spunea: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, iar facerea mainilor Lui o vesteste taria” (Psalm 18, 2). Iar alteori isi arunca privirea pe Sfanta Scriptura si vedea ca acolo i se descopera atotfrumoasa persoana a lui Iisus Hristos.

Dar in afara de pustie a trecut si printr-o alta universitate. Iar cealalta universitate este durerea, necazul. Cel care n-a trecut prin durere, care nu a plans, care nu si-a udat perna cu lacrimi, nu a cunoscut ce inseamna viata. A trecut prin multa durere Sfantul Grigorie. A suferit, deoarece a murit minunata sa mama, tatal sau, sora sa Gorgonia. A plans, deoarece a murit Marele Vasilie, pe care l-a jelit mai mult chiar decat pe mama sa. A fost in primejdia chiar de a se ineca in timpul unei calatorii. Naufragiu pe Marea Egee langa Rodos, era in primejdie, si a fagaduit lui Dumnezeu ca i se va afierosi Lui.

A suferit din partea colegilor rai care isi bateau joc de el, atunci cand el cu Marele Vasilie cunosteau doar doua drumuri: spre biserica si spre scoala, la universitate.

A suferit de la oameni. A fost ales episcop intr-o cetate mica, Sasima. Locuitorii ei, primitivi si barbari, nu erau in stare sa-l inteleaga.

A suferit de la eretici, in principal de la arieni. In timp ce predica, doua atentate de asasinat au pus la cale impotriva lui. Au intrat in biserica si au inceput sa arunce cu pietre in el. Nu mai era mult si il omorau acolo.

A suferit de la episcopii rai.

A suferit si – de la cine? De la fiii lui duhovnicesti. Cat a plans pentru ei Sfantul Grigorie, nu a plans pentru toti ceilalti la un loc. Pe unul din fiii sai, pe asa-numitul Maxim, l-a luat de copil sarac la curtea lui, l-a facut diacon, preot, arhimandrit. L-a cinstit cu cele de mai sus, iar el l-a ranit. Mult mai mult decat toti ceilalti. Plangea si suspina Grigorie.

A suferit. Dar a biruit. Pentru ca avea cu el pe poporul credincios si pe Dumnezeu. Si daca l-au parasit fiii lui duhovnicesti, care s-au aratat nemultumitori si nerecunoscatori, si daca arienii au luptat cu turbare impotriva lui, si daca asasinii au cautat sa-l omoare, si daca parintii lui au murit, Il avea pe Dumnezeu. Il avea pe Dumnezeul Treimic. Credea in Tatal, in Fiul si in Sfantul Duh. Si in marile necazuri spunea: Sfanta Treime, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, miluieste-ma pe mine, pacatosul.

A demisionat din tron. Nu mai suporta rautatea, calomniile si obrazniciile. A parasit Constantinopolul. S-a dus departe, in pustietate, si acolo a alcatuit cantari preadulci. Cele pe care le auzim in biserica la Nasterea Domnului: „Hristos se naste, slaviti-L…” si la Pasti: „Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam…” sunt ale lui Grigorie. L-a intrecut si pe Pindar.

In sfarsit, si-a incheiat viata intr-un loc pustiu, intr-o sihastrie, cu desavarsire singur, „intretinandu-se doar el cu Dumnezeu”. Iar sfantul sau trup a fost in Capadocia pana in 1922. Atunci, refugiatii, lasand toate, au luat doar trupul Sfantului Grigorie si l-au adus in Elada. Astfel, se afla in Noua Karvali (Nea Karvali), in afara Kavalei.

Acesta a fost marele Parinte – Sfantul Grigorie Teologul.

Ce invatam, fratilor? Doua lucruri.

Intai, sa ii multumim lui Dumnezeu, Care in Biserica, in fiecare clipa dificila, trimite omul cel mai potrivit. Odata pe Marele Antonie, altadata pe Marele Atanasie, altadata pe Marele Vasilie, altadata pe Grigorie Teologul, altadata pe Marcu Evghenicul, altadata pe Cosma Etolianul. Un sir de barbati, care au tinut la inaltime stindardul Ortodoxiei. Sa-I multumim pentru acestia.

Al doilea, sa invatam din necazurile Sfantului Grigorie. El a trecut prin cuptor ca aurul. „Ca pe aur in topitoare l-a incercat” pe el (Intelepciunea lui Solomon 3, 6). Si tu, daca vrei sa-ti pastrezi credinta, vei fi incercat. Spune-mi, ce te costa crestinismul? Crezi ca esti crestin pentru ca aprinzi o lumanare si faci o metanie? Pentru astea te voi numi crestin? Daca vei fi credincios, vei fi prigonit. Daca esti ortodox, prieten al adevarului, om cu constiinta, vei suferi. Pentru ca Duhul Sfant zice: „Prin multe necazuri ni se cuvine noua a intra in Imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22) si „Cei ce vor sa traiasca cu cucernicie… vor fi prigoniti” (II Timotei 3, 12). Macar de ne-ar invrednici Dumnezeu sa fim prigoniti ca si sfintii.

Asadar, nu crestini morti, ci vii, credinciosi si hotarati, copii ai lui Grigorie, copii ai marilor Parinti. Amin.

sursa: +Augustin al Florinei, Prespei si Eordeii
(Omilia Mitropolitului de Florina, Parintele Augustin Kantiotis, in Sfanta Biserica a Sfantului Panteleimon, Florina,  25 ianuarie 1976)
(traducere din elina: monahul Leontie)

Cu totii ne aducem aminte ca Marea Britanie renuntase la un moment dat la actele biometrice, din motive foarte obiective, invocate si de catre luptatorii anti-cip din  Romania: nesiguranta lor, privarea de intimitate si costurile enorme nejustificate. Iata ca nu a durat mult si actele biometrice se reintorc pe agenda guvernului britanic, parte si el din structura iudeo-masonica mondiala.

Agentia de Frontiera din Marea Britanie are in plan o retea de cabine pentru a lua amprentele digitale si fotografiile persoanelor de alta nationalitate

Agentia a anuntat ca va exista un singur contractor care sa ofere cabine sigure si private, in care cetatenii din alte tari se pot inregistra prin amprente digitale si fotografie,  in vedearea obtinerii permiselor de sedere biometrice (nn. memorate intr-un microcip).

Ofertantul castigator va fi, de asemenea, de asteptat sa furnizeze servicii publice, precum si scanarea si trimiterea documentelor si ocuparea cu platile de la solicitanti.

Echipamentul de inregistrare video a fiecarui solicitant, infrastructura informatica pentru a copia si transmite datele de inscriere, si pentru scanarea documentelor vor fi livrate in cadrul contractului.

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se anunta ca acest contract va fi disponibil si pentru alte departamente guvernamentale si agentii, inclusiv Serviciul de Pasapoarte .

Planurile cele mai recente ale guverrnului britanic pentru Programul de Identitatea Nationala va cere cetatenilor britanici care solicita reinnoirea unui pasaport de a le fi prelevate amprentele digitale, precum si sa fie fotografiati, dupa modelul comandat de catre Agentia de Frontiera.

Furnizorul ar putea fi, de asemenea, obligat sa furnizeze un serviciu mobil pentru inscrierea la spitale sau la domiciliu a persoanelor cu afectiuni medicale ce le impiedica sa ajunga la astfel de cabine.

Contractul va fi semnat initial pentru o perioada de patru ani, dar ar putea fi prelungit cu inca doi ani.

sursa: https://zdnet.co.uk

Cu durere, parintele Savatie Bastovoi ne arata in aceasta editie un exemplu de cum este sa fii roman, sa locuiesti in Basarabia si sa slujesti doar lui Hristos! Sa luam exemplu si muta sa fie gura celor ce clevetesc!

PS: Asteptam cu nerabdare replica mitrop. Petru de Balti, in caz ca a acceptat invitatia, dar mai mult pentru a arata ca mitrop. Basarabiei este preocupata de canonizarea Marturisitorului Valeriu Gafencu.

Vedeti si:

• Parintele Justin despre canonizarea mucenicului Valeriu Gafencu: Sfintii nu au hotare! Ca-l canonizeaza rusul sau sarbul pentru mine e bun… Ca el nu e rus, e ROMAN!
• De ce Basarabia are 2 mitropolii ortodoxe fara comuniune intre ele? Cum politrucii de ieri si de azi intretin dezbinarea intre fratii de acelasi sange si de aceeasi credinta

Gratie unor filme precum “Star Trek” sau “2001: Odiseea spatiala” sau a milioane de carti SF, omul a crezut mereu in extraterestri. Dar sansele de a gasi fiinte de pe alte planete scad chiar in ciuda faptului ca omenirea descopera noi planete, scrie Daily Mail.

E posibil sa fim singuri in Univers, spun unii cercetatori de la Harvard.

Astronomii se tem ca am putea fi singuri in Univers si se indoiesc ca ar putea exista planete cu viata inteligenta atat de aproape de pamant incat chiar sa stabilim un contact cu acestea. Sute de planete au fost descoperit dar toate au un mediu ostil civilizatiei.

Howard Smith, astrofizian la Universitatea Harvard, declara pentru Sunday Times: “Noile informatii pe care le primim sugereaza ca s-ar putea sa fim efectivi singuri in univers. Exista foarte putine sisteme solare precum cel al nostru”.

sursa: irealitate.net

Si uite asa, astronomul papei va fi dezamagit ca nu va putea boteza niciun extraterestru.

Sfantul Sinod Ecumenic al VI-lea, care a fost convocat in anul 680 d.H. (noiembrie) in Palatul Trulan din Constantinopol, a fost rezultatul a 50 de ani de divergente teologice si ecleziastice (secolul VII) asupra temei daca Dumnezeul-Om Hristos, desavarsit Dumnezeu si desavarsit Om, intr-un singur Ipostas (o singura Persoana), are doua lucrari si doua vointe sau doar o lucrare si o vointa.

Sinodul Sfintilor Parinti a condamnat hristologia monotelitilor, adica a celor care sustineau ca Hristos are doar o singura vointa si o singura lucrare, pentru ca aceasta hristologie nu era decat „o reinfatisare” mascata a ereziei monofizismului deja respins si condamnat (in cadrul Sfantului Sinod al IV-lea Ecumenic din anul 451 d.H.). Sinodul al VI-lea a indreptatit substantial teologia si stradaniile Sfintilor Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, si Maxim Marturisitorul impotriva ereziei monotelismului si a dogmatizat:

Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662), mai intai egumen al Manastirii Hrisopolei de langa Constantinopol, s-a luptat pentru Ortodoxie vreme de multi ani fara vreun sprijin bisericesc „mai inalt”, in timp ce patriarhiile Rasaritului si Roma primisera erezia sub presiunea imparatului monotelit Constant al II-lea (641-668). Sfantul Maxim a strabatut pamantul si marea, de la Constantinopol pana la Roma, unde a avut o contributie decisiva in Sinodul din Lateran (649 d.H.) impotriva monotelismului, convocat de ortodoxul papa Martin (649-655). Sfantul Maxim a fost arestat si a murit in exil in Laziki. Cand era judecat, patriarhul eretic Petru al Constantinopolului i-a spus sa se uneasca cu Biserica Universala, care acceptase erezia, Sfantul Maxim i-a raspuns:

Dusmanii Ortodoxiei, patriarhii eretici ai Constantinopolului, Serghie (610-638), Pir (638-641, 654), Pavel al II-lea (641-653) si Petru (654-666), patriarhii eretici Macarie al Antiohiei (650-685) si Chir al Alexandriei (630-642), ereticul papa al Romei Honorius (625-638) si Stefan, Polihronie si Constantin au fost anatematizati de catre Sfantul Sinod al VI-lea. Patriarhul Serghie, condamnat ca eretic, era cel care, odinioara, purtand icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe zidurile Constantinopolului, salvase cetatea de arabi si de persi, pe cand imparatul Herakleios se afla intr-o campanie in Persia (626). Cu aceasta ocazie a fost alcatuit Imnul Acatist (Acatistul Buneivestiri) catre Nascatoarea de Dumnezeu.

Sfantul Maxim, singur impotriva intregii „biserici oficiale”, a fost conform marturiei istoricilor „prea mare teolog, care a pecetluit prin taria sa luptatoare si prin bogata sa contributie scriitoriceasca recursul teologic al ereziei monotelite”; de asemenea, „este greu sa se gaseasca un alt teolog care sa fi influentat mai mult mersul teologiei elin-ortodoxe in afara lui”.

Monotelismul si monergismul constituie componentele teologiei actualilor monofiziti „moderati” (severieni), adica a monofizitilor copti (din Egipt), a armenilor, etiopienilor, siro-iacobitilor si a indienilor din Malabar. Din nefericire, dialogul teologic contemporan din 1990 incoace, a ajuns la concluzia contrara Sinoadelor Ecumenice ca monofizitii mai sus mentionati sunt ortodocsi si ca Sfintii Parinti nu i-au inteles (i-au rastalmacit).

Proclamarea dogmei despre cele doua vointe si doua lucrari in Hristos de catre Sinodul al VI-lea Ecumenic, ii condamna de asemenea (implicit) si pe ereticii latini („biserica” romano-catolica papala), care cateva veacuri mai tarziu (secolul XIV), prin gura teologilor lor scolastici si ev-medievali si a filozofilor antipalamiti si anti-isihasti din Rasarit, aveau sa nege existenta lucrarii firesti in Dumnezeu, contrar Sfintilor Parinti de la Sinodul al VI-lea Ecumenic si intregii invataturi a Bisericii.

Condamnarea papei Honorius de catre un Sinod Ecumenic demonstreaza clar ca din punct de vedere ecleziologic este o minciuna inadmisibila mitul teologic al papilor despre „infailibilitatea” papei.

Opera legislativa (editarea Sfintelor Canoane) a Sinodului al VI-lea Ecumenic, precum si a celui de-al V-lea (553 d.H.) a completat-o Sinodul Ecumenic al cinci-saselea (Constantinopol, 691 d.H.).

traducere din neo-greacă de ieromonahul Fotie;

sursa: https://www.impantokratoros.gr

Pentru toti cei ce nu pot gandi decat matematic, in aritmetica calendaristica biblica iudaica, civila si mondialista cum afirma D-l Bumbescu pe RIC: “Nu exista d.p.d.v. logic, matematic, cum vreti, alta posibilitate sa fie reunite cele 2 sisteme!” si nu pot gandi si teologic, dupa logica si matematica teologica a Sf. Parinti, care au alcatuit Calendarul si cartile de cult ale Bisericii:

Exista o teologie liturgica extraordinara prin care se transpune in forma doxologica viata si anii lui Iisus Hristos, dar si viata Bisericii inceputa dupa Pogorarea Sf. Duh-Rusalii.

De exemplu, dupa pogorarea Sf. Duh sunt pana la Invierea Domnului 33 de saptamani, care incep citirile din Apostol si Evanghelie cu ziua liturgica de luni, respectiv cei 33 de ani ai lui Iisus Hristos, numite duminica a n-a dupa Rusalii si sunt 10 duminici speciale inclusiv cele ale Postului Mare.

Daca duminica liturgica s-ar suprapune cu saptamana liturgica, care incepe de luni, atunci Hristos ar fi murit la varsta de 43 de ani (respectiv perioada saptamanilor intre Pogorarea Sf. Duh si Inviere, iar daca am desfiinta duminica liturgica ar insemna ca Hristos a murit la 52 de ani, cate saptamani liturgice sunt.

Deci calendarul ortodox, exceptand modificarea neinspirat facuta de Patriarhie, recapituleaza in mod istoric si cultic-doxologic, intreaga viata a lui Iisus (33 de ani) si viata Bisericii in Duhul Sfant. De aceea calendarul se raporteaza la Pasti si la Pogorarea Sf. Duh.

Daca se raporteaza doar la prima zi a saptamanii, cum este mentionat in Biblie, deci doar la Invierea lui Iisus Hristos, atunci se respinge Pogorarea Sf. Duh cu intreaga viata liturgica si harica a Bisericii. Deci este un calendar doar biblic, exact cum il au sectarii si in special adventistii.

Asadar, calendarul patriarhiei renunta prin acea separare a sambetei de duminica, la viata litrugica stabilita de Sfintii Parinti. continuare »

– Despre Romania, in ce directie vedeti ca ne indreptam?

– Din punct de vedere crestin, avem o deschidere spre marea aceasta Rusie, in ceea ce priveste viata crestina, dar nu vorbesc despre Uniunea Sovietica, vorbesc despre Rusia lui Dostoievski, a lui Tolstoi, a lui Gogol, a lui Serafim de Sarov, Staretilor de la Optina, sau ai Kievului. Cat priveste viata asta a noastra spirituala, din cele doua rele mari care exista – Apusul si Rasaritul – alegem Rasaritul. Dar din punct de vedere geografic si politic, ei cu panslavismul lor urmaresc sa ne supuna. La noi s-a intamplat altceva pentru ca cruciadele, pana la urma, au devenit un pericol pentru lume si pentru ei la un moment dat. Au format Imperiul latin, au format tot despotismul acesta care a iesit din sfera si gandirea crestinatatii. Dar din punct de vedere duhovniceste, cu traitorii pe care ii avem noi in Romania, cu miile de martiri, noi prin aceste valori ramanem independenti, indiferent care ar fi situatia noastra. Poate nicio Europa nu va rezista fara o Romanie. O Romanie totdeauna va avea un cuvant de spus in istorie si o Europa nu se poate integra fara o Romanie. Ca suntem un popor ales, e pericol mare sa spui asa, asa mai spun si jidovii, ca toate blestematiile din lume sunt determinate de poporul ales.

– Despre mass-media ce parere aveti?

– Mass-media, saraca, este condamnata la moarte. Ce era la romani altadata circul si painea, asa este si la noi acum. Ii dai circ si paine, ii dai televizor si minciuni politice, l-ai dus cum vrei. Mai pui la pensie cinci lei… si tot asa. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=LaiqHi4thg0]

Raport: raul Iordan ar putea muri pana in 2011
Ecologistii spun locul unde crestinii cred ca Iisus a fost botezat este “redus la un firicel de apa la sud de Marea Galileii, devastat de supraexploatare, poluare si lipsa unui management regional”

Odata puternic, raul Iordan este acum ceva mai mult decat un rau poluat, incat ar putea muri in acest an, cu exceptia cazului in descompunerea este oprita, ecologistii a declarat luni.
Mai mult de 98% din debitul raului a fost deviat de catre Israel , Siria si Iordania de-a lungul anilor.
“Fluxul ramas se compune in principal din canalizare, apa de la iazurile de peste, ape agricole si saline” au precizat ecologistii din Israel, Iordania si Cisiordania.
“Fara actiuni concrete, LJR (raul Iordan inferior) este de asteptat sa se usuce la sfarsitul anului 2011.”
Raul – care ruleaza 217 km (135 mile) de la Marea Galileii la Marea Moarta – si afluentii sai sunt impartiti de catre Israel, Iordania, Siria si West Bank.
In 1847, un ofiter naval american care a condus o expeditie de-a lungul raului precizeaza ca existau praguri si cascade. Astazi, Iordanul este un rau de abia cativa metri latime.
Solutie: pomparea unor cantitati uriase de apa proaspata
Raul Iordan a avut la un moment dat un flux de 1,3 miliarde de metri cubi pe an, dar acum are o valoare estimata intre 20 si 30 milioane de metri cubi, care ajung in Marea Moarta.
Un nou studiu releva faptul ca s-au pierdut cel putin 50% din biodiversitatile din rau si din jurul raului, din cauza deturnarii aproape totale a apei dulci, si ca aproximativ 400 de milioane de metri cubi de apa anual, sunt urgent necesari de introdus in rau pentru a-l aduce inapoi la viata “, a declarat Munqeth Mehyar, director al FoEME.
Israelul este statul care a deturnat cea mai mare parte din apa si ar trebui sa returneze un procent mai mare de apa.

Imbunatatirea fluxului pentru raul Iordan ar putea si un inceput spre salvarea apei din Marea Moarta, care este la randul ei intr-un proces de diminuare rapid.

sursa: ynetnews.com

Inradacinat cu toata fiinta sa in pamantul bun al Evangheliei lui Hristos, Sfantul Maxim Marturisitorul (praznuit astazi, 21 ianuarie), acest „calugar contemplativ si vizionar teologic”, unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Rasaritene, unul dintre cei mai remarcabili ganditori crestini ai tuturor timpurilor, deschide un larg orizont de intelegere si patrundere a sensului vietii, in care Iubirea – agapica, duhovniceasca – detine locul primordial. Insasi calatoria lui prin vremelnicie reprezinta cea mai frumoasa si mai vie cuvantare despre aceasta regina a virtutilor, care „dupa calitatea ei este asemanare cu Dumnezeu pe cat cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, betie a sufletului; dupa efectul ei, izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei” (Sfantul Ioan Scararul).

Iubirea dumnezeiasca a Sfantului Maxim a coplesit cu entuziasmul ei judecata lumeasca si simtirea fireasca a trupului. Ea l-a transpus in alt plan al realitatii, in care mintea nu mai sufera nici o intrerupere in intelegerea celor ceresti, iar durerile si moartea sunt dorite si socotite adevarate bucurii. Astfel, in zguduirea credintei si amenintarea ei din toate partile, Sfantul Maxim devine sufletul miscarii care porneste din Africa pentru pastrarea nepatata a invataturii ortodoxe despre doua lucrari si doua vointe distincte in Hristos. Ca un mare aparator si traitor al iubirii, a inteles ca lui ii revine misiunea de a arata cu claritate cum ca in Hristos-Iubirea se descopera sensul si scopul creatiei: unirea marginitului cu nemarginitul, a firii umane cu cea divina intr-o depasire minunata si tainica ce nu transforma firea umana in fire divina, nici firea divina in fire umana, ci care reinnoieste firea umana, conferindu-i un mod dumnezeiesc de a fi. Aceasta depasire care duce firea umana la desavarsire poarta, pentru Sfantul Maxim, numele de IUBIRE, si nu orice iubire, ci iubirea care se smereste, singura in stare sa mentina pe crestini pe „calea imparateasca” si sa aduca cu sine adevarata pace a Bisericilor.

„Prefer mai degraba sa mor decat sa am constiinta tulburata ca am alunecat in vreun fel oarecare in ce priveste credinta”, declara cu tarie Sfantul Maxim, nevrand in nici un chip sa accepte solutia diplomatica a autoritatilor care urmareau prin formule de compromis si prin taceri echivoce salvarea unitatii Imperiului cu pretul ereziei. Imobilizat, impins, lovit cu pumnii si picioarele, acoperit de scuipari din crestet pana in varful unghiilor, ocarat si blestemat – dupa cum ne dovedesc actele martirice – el le opune solutia eshatologica si ascetica a marturisirii si martiriului. Indemnat sa rosteasca cu gura impotriva a ceea ce crede cu inima, Sfantul Maxim sustine ca orice om se sfinteste prin marturisirea exacta a credintei, pe fata si fara nici o reticenta, deoarece

Asadar, nu-i suficienta nici credinta launtrica, nici dragostea nemarturisita in afara, oricat de sincera si de fierbinte ar fi. Si pentru ca n-a voit nicidecum sa renunte la opozitia impotriva invataturii monotelite – o singura vointa in Hristos – i se taie limba si mana dreapta, „ca sa nu mai poata comunica adevarul nici cu graiul, nici in scris”. Insa nimeni si nimic nu il poate opri sa preaslaveasca Iubirea, nici chiar taierea limbii de catre uratorii de Dumnezeu, caci cu limba faptelor sale graieste mult mai multe decat cu cuvantul. continuare »

Studentii ar trebui sa isi ia ramas bun de la micile “fraude”, cum ar fi vanzarea locului de camin sau alte practici asemanatoare. Legitimatia de student, cartela de intrare in camin si chiar paznicul ar putea deveni o amintire pentru tinerii care locuiesc in campusurile universitare. Intrarea pe baza amprentei digitale este cea mai recenta moda in camine. Potrivit Realitatea TV, in unele camine ale Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucuresti au fost deja montate astfel de dispozitive. De fiecare data cand vor dori sa intre in camin, studentii vor trebui sa fie identificati pe baza amprentelor. Dupa ce amprenta va fi recunoscuta, usa se va deschide. Fiecare tanar este amprentat cu ajutorul unui dispozitiv electronic care va genera un cod unic. Odata cu acesta, in baza de date se introduce numele si numarul legitimatiei sale. Firma de paza care administreaza sistemul sustine ca dispozitivul nu afecteaza deloc siguranta studentilor. “Este o amprenta simpla. Nu este pe baza de poza. Deci nu se pot scoate poze cu amprenta”, a declarat reprezentantul firmei, Mihu Iulian. Conducerea Academiei este incantata de inovatie si promite ca o va extinde in toate caminele. “Este o baza de date locala, a noastra, gestionata de studenti, de nimeni altcineva, pur si simplu ca acel student sa poata fi identificat cand intra in camin si sa intre el si nu altul, sa nu se fure si sa nu se schimbe locul de camin”, a precizat directorul administratiei ASE, Doina Crisan.

sursa: stiri.kappa.ro

Sunt multi cei care, fara sa fi citit macar Sfanta Scriptura, repeta papagaliceste diferite acuzatii impotriva ei, neavand insisi nici cea mai mica cunoastere a ceea ce spun; suficient e sa para „progresisti”, un cuvant accentuat de cei care promoveaza teoriile perimate materialiste ale Revolutiei Franceze.

Aceste persoane, asadar, repeta argumentele din secolele trecute, ignorand faptul ca stiinta a dat explicatii finale si incontestabile in favoarea Sfintei Scripturi. Pentru acesti „progresisti”, ai culturii secolului al 18-lea si al 19-lea, incepem cu acest capitol o serie de probleme cu raspunsuri la argumentele lor vechi.

*****

Date juridico-istorice

Exista diferite metode de evaluare stiintifica a datelor. De exemplu, intr-un experiment de chimie, noi folosim metoda „stiintelor naturale”. Insa nu putem utiliza aceeasi metoda intr-un alt domeniu, cum ar fi cel al istoriei!

Aici este nevoie de o metodologie stiintifica diferita. Este METODA JURIDICO-ISTORICA.

Se numeste „istorica”, pentru ca se ocupa cu fapte din istorie. Au avut loc in trecut. Si „juridica”, deoarece, ca o instanta, emite decizii pe baza unor dovezi testate si constatate a fi fiabile si corecte.

Deci, in conformitate cu aceasta metoda, un punct de vedere este corect daca:

1. Se sprijina pe baza unor dovezi autentice.

2. Nu provoaca contradictii in documentele justificative istorice.

Dovezile pentru un fapt istoric documentat sunt de trei feluri:

A. Marturii orale

B. Marturii scrise

C. Dovezi reale continuare »

Volumul de fata se doreste a fi o lauda adusa neamului romanesc si Bisericii dreptmaritoare, care ne-au daruit pe acesti mari patimitori si poeziile ce ne stau inainte. S-a nascut din dorinta de a pune la indemana cat mai multora comoara aceasta de marturisire si simtire romaneasca si crestina.

Ce a insemnat poezia in inchisoare o marturisesc cei ce au trecut prin acele locuri. A fost, alaturi de rugaciune, hrana sufleteasca, scara catre cer, intarire si izvor de traire in mijlocul unui regim inuman. Valoarea ei nu este in primul rand literara, ci aceea de marturisire a suferintelor si conditiilor de detentie, si mai ales a modului cum s-au reflectat acestea asupra sufletelor, asupra starii interioare a celor intemnitati. Toata aceasta imensa suferinta ce au indurat-o a determinat o profunda interiorizare, o puternica legatura cu Dumnezeu. Detinutii s-au imputinat trupeste, dar s-au imbogatit sufleteste. De aceea poezia este plina de simtiri curate si ganduri inalte. Dragostea de Dumnezeu si neam sunt simtamintele cele mai puternice pe care le-au purtat in suflete acesti alesi ai neamului si, bineinteles, tot ele sunt firul rosu ce strabate poeziile lor.

Intr-un loc in care moartea era mai prezenta decat viata, in care trecutul cu amintirile lui era prea departe si rascolitor, viitorul ca si inexistent, iar prezentul aspru si dureros, singurul sprijin pe care-l aveau detinutii era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu si Maica Domnului le-au fost mangaiere, nadejde si intarire. Poezia scrisa in inchisori este mai ales rugaciune, putand fi pusa, in majoritatea cazurilor, intre rugaciunile folosite in cultul Bisericii.

Poezia a fost ea insasi prigonita. Pentru un singur cuvant scris pedeapsa era foarte aspra. Se scria doar in minte, in memorie, hartia si creionul fiind cu desavarsire interzise. Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii. Comunistii au incercat, prin regimul diavolesc pe care l-au impus, sa abrutizeze fiinta umana, sa faca un „om nou”, un neom.

Cine poate crede ca pentru un petec de hartie de marimea unei foite de tigara erai maltratat si tinut zile intregi, dezbracat in celula neagra, fara pat si fara ratia de mancare? Pentru recitarea unor poezii in inchisori s-au dat condamnari intre 10 si 25 de ani, pentru difuzarea lor s-a dat munca silnica pe viata, iar pentru trecerea lor in lumea libera s-au inventat comploturi unde s-au dat sentinte de condamnare la moarte. (Zahu Pana)

Poezia s-a nascut in aceste conditii si a fost printre cele mai puternice arme de rezistenta ale detinutilor. Caci lupta s-a dat in primul rand pe plan spiritual, cei inchisi fiind cu totul dezarmati din punct de vedere fizic. Au biruit doar cei ce au reusit sa-si pastreze pana la capat demnitatea si curatia sufleteasca, si aceasta doar cu ajutorul Domnului.

Condamnatul politic isi duce zilele cu o mancare neinchipuit de lipsita de vlaga hranitoare, in interdictia miscarii libere in afara locului (celulei) de detentie (…), neavand dreptul la lectura, iar conversatia, chiar daca se incumeta sa se avante in ea, trebuie purtata soptita si cu risc, isi va intoarce mintea asupra ei insesi, alungand de la sine evocarea bucuriilor libertatii, ca prea starnitoare de durere, si aprofundand conditia umila, extrem de umila, a omului permanent amenintat si fara nicio putere de a-si schimba soarta. Nu mai are decat inaltarea mintii in rugaciune, catre singurul aparator care i-a ramas, catre singura lui si ultima nadejde, catre Dumnezeu. (Mihai Radulescu) continuare »

Guvernul Bulgariei a hotarat sa declare ziua de 1 februarie ca Ziua Recunoasterii si Onorarii victimelor regimului comunist din tara.

Serviciul de presa al guvernului Borisov aminteste ca ziua de 1 februarie 1945 a fost prima zi a executarii mai multor politicieni bulgari de rang inalt, incluzand regentii tarii, de catre asa-numitul Tribunal al Poporului, format de coalitia condusa de comunisti, scrie agentia bulgara Novinite.

“Aceasta zi ramane cruciala in istoria noastra, din cauza faptului ca e inceputul unei represiuni sangeroase impotriva poporului bulgar”, se arata in anuntul cabinetului bulgar.

Aceasta decizie a fost luata la cererea a doi fosti presedinti ai Bulgariei-Jelio Jelev(1990-1997) si Petar Stoianov(1997-2002), care i-au cerut premierului Boiko Borisov sa tina seama de initiativa lor.

sursa: ziare.com

Dar Uniunea Europeana nu este nici stat, nici nu e suficient de suverana pentru a impune propriile reguli; nicio natiune din zona euro nu respecta cerinta UE ca deficitele sa nu exceada 3% din Produsul Intern Brut.

Uniunea Europeana are un steag pe care nimeni nu-l saluta, un imn pe care nimeni nu-l canta, un presedinte pe care nimeni nu-l cunoaste, un parlament , la Strabourg, caruia nimeni (in afara de proprii sai membri) nu vrea sa-i incredinteze putere (putere care ar trebui luata de la parlamentele nationale), o capitala, la Bruxelles, a unei birocratii inchegate pe care nimeni nu o admira, nici nu o controleaza, o moneda care presupune ceva ce nu exista sau nu va exista curand – un guvern central european, si reguli de comportament financiar pentru ignorarea carora niciun stat mebru nu a fost penalizat. Moneda Euro presupune si promoveaza o fictiune – ca “Europa” ar deveni, cumva, impotriva vointei majoritatii europenilor, mai degraba o expresie politica decat una geografica.

Designul bacnotelor euro introduse in 2002 proclama o aspiratie utopica. S-au dus bancnotele colorate ale diferitelor natiuni, care prezentau imaginile eroilor nationali, oameni de stat, de cultura, artisti, imagini care celebrau evenimente unice, impliniri nationale. Odata cu euro, 16 natiuni au spus adio la toate acestea. Bacnotele reprezinta ferestre, porti si poduri care nu exista. Sunt de… nicaieri, ceea ce inseamna “utopie”. De la debutul integrarii europene din 1951, cu infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, a existat aceasta intrebare: va fi o Europa a statelor sau un stat al Europei? Euro este parte a tentativei de a crea un stat al Europei, un leviatan alcatuit din suveranitatile capitulate ale natiunilor Europei. continuare »

Hotarare de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Contact: Calin Alexandru
0213072566
Afisat de la 11-01-2011 pana la 10-02-2011 HG norme card 11 ian 2011
Observatiile si propunerile privind proiectul de act normativ pot fi transmise pe adresa: [email protected].
Termenul limita pana la care se pot face propuneri este cea de a 10-a zi de la data introducerii pe site a textului proiectului de act normativ (21 ianuarie)

Model de mesaj catre Ministerul Sanatatii

Stimate Doamne si Domni,

Referitor la: Hotararea de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sursa anuntului: https://www.ms.ro/?pag=23&id=8678

Va amintim promisiunea facuta de a oferi alternativa celor care nu doresc sa primeasca cardul de sanatate cu cip (in conformitate cu intrebarile si raspunsurile) consemnata in documentul intitulat „Minuta 18.11.2010_8678_6520.doc”, urmare a dezbaterii publice avand ca tema proiectul de Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii din 18 noiembrie 2010. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1M60ZHH4hpM]Mesajul Parintelui Justin catre poporul sarb continuare »