† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Calendar de perete, editat de Mănăstirea Paltin Petru Vodă

Format A3, color

Preţ: 12 Ron

Pentru comenzi accesati aceasta pagina sau la adresa de mail [email protected].

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=zsqy1Kj4-X4]

Vineri, 28.11.2014, la Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea prin care Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a cerut anularea Hotărârii emise de Consiliului Local Tîrgu Ocna privind retragerea “Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Tîrgu Ocna” – acordat postmortem lui Valeriu Gafencu.

Fiindcă în acest caz sentinţa nu este definitivă, asupra acesteia putându-se exercita o cale de atac, atragem atenţia asupra faptului că maniera corectă de interpretare este una singură: sentinţa pronunţată este rezultatul unui circuit legal şi democratic, specific unui stat de drept, în care unei instanţe de judecată i s-a cerut să se pronunţe asupra unei proceduri netransparente, nelegale şi afectate de imixtiuni nepermise, prin care autoritatea locală a procedat la retragerea unei distincţii civice acordate în deplină cunoştinţă de cauză şi asupra căreia se pronunţase anterior, la o distanţă de timp foarte mică. continuare »

Se împlinesc astăzi 76 de ani de la trecerea la Domnul a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, mucenicit de praznicul Sfântului Apostol Andrei, creștinătorul românilor.

Iată prelegerea filozofului Emil Cioran intitulată,

Profilul interior al Căpitanului

Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pământ, n-aveau niciun conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină.

Treceam cu toţii prin deşertul românesc, incapabili de orice. Până şi dispreţul ni se părea un efort.

Ţara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranţe, îi acordam o justificare de moment, ca unei farse reuşite. Şi România nu era mai mult decât o farsă reuşită.

Te învârteai în aer liber, vacant de trecut şi de prezent, îndrăznind dispreţul dulce al lipsei de menire.

Biata ţară, era o pauză vastă între un început fără măreţie şi un posibil vag.

În noi, gemea viitorul. În unul, clocotea. Şi el a rupt tăcerea blândă a existenţei noastre şi ne-a obligat să fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinţă, se îndrepta spre putere. continuare »

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”– Ioan 17, 17). Hristos e calea adevarul si viata. Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tW9711nOz5o] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=t6Aasx04rNs]

Curtea Constitutionala a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca “La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii Curtii au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor, transmite Agerpres. Surse oficiale au declarat pentru HotNews.ro ca argumentatia Curtii porneste de la ideea ca cel care vrea sa faca ceva trebuie sa ceara acel lucru, si nu cel care nu vrea.

Prin acest memoriu noi, obştea Sfintei Mănăstiri Paltin – Petru Vodă, respingem cardurile de sănătate în temeiul următoarelor motive:

1. Toate documentele pentru „Dosarul Electronic de Sănătate” (D.E.S.) arată că acceptarea cardului de sănătate se face prin acordul persoanei asigurate. În virtutea dreptului nostru de cetăţeni refuzăm să ne dăm acordul pentru acest card.

2. Toate documentele pentru D.E.S. arată că există posibilitatea legală a autentificării pacientului pe baza codului numeric personal (CNP) sau a codului de asigurat. Drept urmare, cardul de sănătate nu este necesar în mod real pentru funcţionalitatea sistemului D.E.S. Din punctul nostru de vedere cardul de sănătate se prezintă în clipa de faţă ca o formă de fraudare a cetăţenilor români prin una din cele două variante prezentate mai jos ori prin amândouă.

3. Respingerea de către noi a cardului de sănătate este în primul rând un protest al nostru faţă de sistemul de supraveghere electronică generală din România!
Acest sistem încalcă libertatea persoanei şi drepturile cetăţeneşti şi este similar ideologic sistemelor de supraveghere a statelor totalitare. Hitler, Stalin sau Horthy ar fi fost fericiţi să dispună de o asemenea putere asupra cetăţenilor, de asemenea mijloace de supraveghere ce distrug orice intimitate a persoanei şi o transformă în individ controlat de autorităţi. Diferenţa tehnologică între tatuajele şi filtrele organizate de nazişti sau bolşevici şi sistemul actual de supraveghere electronică se suprapune peste aceeaşi patologie a controlului total asupra cetăţenilor. continuare »

[youtube=https://youtu.be/fZ971qfcGgE]

A pune ștampila pe capul unui politician, înseamnă a-și pune soarta întregului popor român și a întregului șir de fii, nepoți și strănepoți în mâinile lui. Să mergi cu frică și cutremur, să știi ce faci! Pentru că a alege însemnă ca îți dai girul pentru acest bărbat cu tot ce face el, cu toate crimele lui, cu toate urgiile lui, cu toate fericirile lui, cu toate închisorile care le face, cu toate anchetele, cu toate bisericile care le face… Până ce nu vom alege un om al lui Dumnezeu care să aibă inspirația Duhului Sfânt, nu ieșim din noroiul în care suntem! Fără Dumnezeu, nimic!

[youtube=https://youtu.be/dv6o5e-pHTw]

emisiunea IN PREMIERĂ, Antena 3, 26 oct. 2014

În situatia in care dascalii din scoli invata copii cu paganisme, singura solutie ramane educatia din familie. Parintii sa nu isi lase copii la “serbarile” de Halloween organizate in scoli.

Din pacate multi nu isi dau seama de pericolul ce il reprezinta Halloween pentru viitoarele generatii. Copii nostri sunt invatati de acum cu aceste sarbatori ca si cum ar fi un lucru firesc, o simpla joaca de-a magia. Din pacate, acest duh demonic, caracteristic cugetului american, este preluat de massmedia romaneasca. Asta nu ne mira, stiind ca tot ce este antiromanesc este promovat in massmedia din Romania. Trist este ca multi profesori din scoli sustin si promoveaza in institutiile de invatamant aceasta sarbatoare a vrajitoriei.

Este dureros ca un dascal, indiferent ca ar fi de la tara sau de la oras, organizeaza petreceri de Halloween cu copiii carora le predau la cursuri, in timp ce multi au uitat de ziua recoltei sau de ziua eroilor. Aceasta sarbatoare, pe langa faptul ca e pagana, are si consecinte grave in formarea personalitatii copiilor inca de mici. Multi copii nu stiu care este ziua nationala a Romaniei, sau lucruri importante din istoria tarii, in timp ce toti sunt chemati de profesorii lor sa sarbatoreasca “Halloween” si “Valentine’s day”. Daca e sa fim atenti cine sunt profesorii care promoveaza aceste “sarbatori” observam cu usurinta ca majoritatea dintre ei sunt robi ai anumitor vicii. Nu e greu sa constati ca unii dascali sunt mai preocupati de banchetele de la sfarsitul anului, de “petreceri cu clasa”, in timp ce educatia copiilor lasa de dorit. Cam aceeasi profesori incurajeaza o vestimentatie indecenta la fete si invata copii ca sexul e un lucru firesc indiferent de varsta. Iata cam cine sunt acei profesori care indeamna copii la sarbatoarea Halloween-ului! Ce se va alege de noua generatie?

Promovarea unor astfel de sarbatori este o sfidare fata de jertfelnicia stramosilor nostri. Pentru ce au murit Brancovenii, razesii lui Stefan sau Mihai Viteazul? Cu siguranta nu pentru aceste “invataturi” pe care unii le preiau cu “demnitate” lasandu-se manati de pofte si slabiciuni. Nici pentru ca generatia noastra sa ramana pasiva de educatia urmasilor nostri.

O fetita dintr-un sat apropiat a venit zilele trecute la manastire si a intrebat: “Maicutelor, am auzit ca aveti la manastire un atelier de croitorie. Ati putea sa imi faceti si mie o rochita de vrajitoare? Joi avem la scoala serbare de Halloween si domnul profesor ne-a spus sa ne imbracam in vrajitoare si sa ne mascam” Copilul, in naivitatea lui, nu si-a dat seama de ceea ce cere pentru ca in mintea sa a fi vrajitor i se parea ceva firesc, asa i-a spus profesorul. Practic, acest copil nu mai are nevoie sa fie spalat pe creier caci deja au facut-o dascalii sai din scoala. Singura solutie pentru a salva educatia copiilor e ca parintii sa nu lase copii sa mearga la aceste “sarbatori” organizate in scoli.

ieromonah Eftimie Mitra | Astradrom

Cartea are aprox. 500 pagini și costă 12 lei. Poate fi comandată pe pagina de Comenzi.

Din Prefața autorului, Sergiu Ciocârlan:

A rânduit Domnul să scriu încă o carte! O carte despre Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, model de bărbăţie duhovnicească şi de rezistenţă a Bisericii în vreme de prigoană. Mă minunez de purtarea Sa de grijă, fiindcă eu însumi aveam mare nevoie de ea.

Îi mulţumesc Părintelui Gheorghe Calciu pentru că m-a însoţit mereu, învăţându-mă să nu dezertez, să nu fiu laş, ci să-l apăr pe el şi pe toţi cei care au suferit şi încă mai suferă întro societate tot mai slugarnică, tot mai debitoare înregimentărilor de tot felul, care nu suportă valoarea şi succesul, sfinţenia şi eroismul, preferând mediocritatea şi tot ce-i îndoielnic, compromisul şi istoria fără nume. […]

Mulţumesc maicilor mănăstirii Paltin Petru-Vodă, care nu au lăsat această carte să zacă într-un sertar, ci, cu multă încredere şi curaj, au acceptat s-o publice, dovedind că acolo este o insulă de libertate şi că educaţia primită de la Părintele Justin Pârvu nu suportă îngrădiri.

Pr. dr. Mihai VALICĂ: Chipul României şi al omului recent între ruine şi deziluzii

Această nouă carte, Mărturisitorul de care vă temeţi, a lui Sergiu Ciocârlan, scriitor de excepţie şi unul dintre tinerii mărturisitori creştini actuali, nu face publicitate Părintelui Calciu, întrucât Părintele a fost şi este de mare notorietate. Autorul arată, în mod magistral, că Părintele a câştigat duhovniceşte cel mai mult atunci când toţi cei din jur credeau că a pierdut totul, şi îl considerau deja nebun, dacă nu chiar mort, din punct de vedere profesional şi social.
În ipostazele de atitudine a Părintelui, de demnitate preoţească şi didactică, faţă de directorul de seminar, de politrucii, consilierii patriarhali, inspectorii de culte şi de securiştii vremii, Părintele era mai viu, mai lucid şi mai împlinit ca oricând. Un preot adevărat, un profesor de Teologie responsabil, este eroul care câştigă şi atunci când pierde. Că un sfânt câştigă mereu nu au înţeles mulţi, nici atunci şi nu înţeleg nici măcar azi, nici cei ce au condus şi nici cei conduc destinele Bisericii şi ale învăţământului teologic. Unii, dacă nu sunt în tagma celor ce mărturisesc, simt cel mai bine că mărturisitorii inspiră, pe lângă cucernicie, şi teamă. Alţii, s-au temut de atitudinea sfântă a mărturisitorilor şi atunci, iar unii se tem, chiar şi azi, mult mai tare, deoarece, între timp, Dumnezeu i-a făcut sfinţi, tocmai pe cei pe care ei înşişi i-au prigonit.[…]

Iată câteva motive reale de teamă şi de regrete, pentru tine, persecutorule: vei rata veşnicia din cauza laşităţii şi a ipocriziei tale; ai avut teamă doar de oameni şi deloc de Dumnezeu; te-ai făcut prieten cu lumea, dar vrăjmaş cu Dumnezeu, ştiind bine ce spune Sf. Apostol Iacob, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu (Iacob 4, 4); în timp ce Părintele Calciu răbda persecuţii, învăţa cu frică de Dumnezeu şi binecuvânta, tu te agitai, te umileai în faţa celor nemernici, şi-i negociai trădarea; Părintele a traversat istoria şi a răscumpărat-o, în timp ce Mărturisitorul de care vă temeţi 24 tu, între timp, ai devenit un nou persecutor şi sub vremurile mai recente, deoarece ai trecut, doar, într-o altă tabără, mai democrată şi cu pretenţii mondialiste şi ecumeniste, ce-i drept, de perspectivă, dar prietenă tot cu lumea şi în duşmănie cu Dumnezeu, şi fii sigur, persecutorule modern, că vei pierde lamentabil şi de data aceasta, dacă nu treci de partea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale luptătoare!

Citiți integral cuvântul p dr. Mihai Valică, pe site-ul Atitudini.

Camera Deputatilor a adoptat proiectul proiectul depus de deputatul Remus Cernea care presupune eliminarea disciplinei “Religie” din programa scolara.

De anul viitor, elevii din invatamantul primar nu vor mai studia obligatoriu disciplina “Religie” la scoala. Aceasta va deveni materie optionala, pe care elevii o pot studia doar la cerere. In schimb, in locul religiei va fi introdusa o noua disciplina de studiu: “Etica si Cultura Civica”.

“Scopul disciplinei “Etica si cultura civica” este de a cultiva spiritul critic, rationalitatea si empatia in masura sa dezvolte un aparat critic de judecata morala propriu fiecarui elev, dar si acela de a prezenta drepturile omului si reperele institutionale si valorile fundamentale ale unei societati deschise si democratice”, spune deputatul Remus Cernea.

Acesta arata ca elevii care isi doresc sa studieze in continuarea religia o vor face la cerere, insa niciun copil nu va fi obligat sa asiste la orele facultative de religie, impotriva vointei sale ori a parintilor sai.

In cazul elevilor care aleg sa studieze in continuare materia “Religie”, acestia nu vor fi evaluati cu note, ci cu calificative, care nu vor fi luate insa in considerare la calcularea mediei generale. continuare »

• Dorinte de revenire a greco-catolicilor la ortodoxie au fost mai multe, dar momentele politice nu au lasat finalizarea dorita (Ardealul fiind sub ocupatie straina).
• Momentul cel mai important este cel de la 1939 cand ierarhii uniti au semnat in grup revenirea la Biserica din care s-au desprins la 1700. Presiunile si amenintarile papei de la Roma i-a facut sa se razgandeasca.
• La 21 octombrie 1948, la Alba Iulia, intelectuali, preoti, tarani greco-catolici au revenit în masă la ortodoxie.

Cauzele dezbinării

      Odată cu ocuparea Ardealului de către Habsburgi (1698) s-a încercat ruperea românilor de aici de românii de peste Carpaţi. Această rupere trebuia făcută religios, cultural şi politic urmărindu-se totodată un control deplin asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate.

       Începând cu anul 1700, împăraţii habsburgi au dus o intensă activitate de catolicizare a populaţiei din zonele cucerite. Pe de o parte se intenţiona izolarea românilor ardeleni iar pe de altă parte recuperarea numărului de credincioşi pierduţi de catolicism prin trecerea la reformă. În acest sens papalitatea şi coroana austriacă aveau un scop comun. Episcopul Romei se gândea la recuperarea numărului de credincioşi iar Habsburgii erau conştienţi că dacă va creşte numărul catolicilor în teritoriile cucerite vor avea mai mulţi susţinători din interiorul imperiului.

       Înainte de ocupaţia habsburgică nu existau români de religie catolică în Ardeal, dar cum între catolicism şi protestantism prăpastiile se adânciseră tot mai mult, atenţia li s-a îndreptat în mod deosebit spre credincioşii ortodocşi care aveau un cult asemănător. Un alt motiv pe care Roma îl avea de a-i converti pe ortodocşii din Ardeal e legat de vechea intenţie de a cuceri cât mai mulţi adepţi din ţările ortodoxe pentru a se extinde până la Constantinopol.

        Deoarece cu toate silniciile impuse românilor ardeleni aceştia au refuzat trecerea la catolicism atât din motive naţionale cât şi din motive de credinţă, papalitatea şi Casa de Habsburg au încercat o altă metodă creând o religie intermediară între catolicism şi ortodoxie: greco-catolicismul sau unirea cu Biserica Romei.

      Românilor li s-a spus că se unesc doar administrativ cu Biserica Romei iar obiceiurile şi învăţăturile de credinţă şi le vor păstra. Chiar şi în această situaţie foarte puţini au fost cei care au acceptat ideea. Marea majoritate a românilor s-au ţinut în continuare de ortodoxie pe care o numeau şi “legea Ierusalimului”. Abia după mai bine de un secol şi jumătate, prin sinoadele Greco-catolice de la Blaj (1872 şi 1882) s-a hotărât schimbarea învăţăturii de credinţă prin care românii deveniţi uniţi cu Roma acceptau, pe lângă subordonarea administrativă, şi dogmele apusene mai exact ereziile filioque, azima, purgatoriul…

continuare »

Motto: „Spre săvârşirea sfinţilor spre lucrul slujbei, spre zidirea trupului lui Hristos;
Până ce vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu,
întru bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinirei lui Hristos” (Efeseni 4:12,13).
[Biblia, Ediţia Sfântului Sinod, Buc. 1914]

Stihul de mai sus (Ef. 4: 12,13) Sfântul Teofilact îl tâlcuieşte astfel: „Vezi – o cititorule – câtă este vrednicia Creştinului? Fiecare – zice – îl găteşte pe celălalt, fiecare slujeşte spre zidirea trupului lui Hristos, adică a Bisericii. […] Şi cei ce au luat darurile – zice – se cuvine să lucreze, să ostenească şi să-i zidească pe Creştini până ce vom ajunge toţi la unirea credinţei, adică până ce vom arăta cu dovadă că avem toţi una şi aceeaşi credinţă, nefiind osebiţi după dogme şi neavând dezbinări între voi după viaţă şi după fapte. Căci atunci se face adevărata unire a credinţei şi atunci îl vom cunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu, când vom fi drept-slăvitori în dogme şi vom păzi legătura dragostei, dragoste care este Hristos” (Justin, Ed. Scara, 2009, nota 4, pag. 123).

Timp îndelungat termenul consacrat, la Ectenia darurilor, din cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a fost (şi mai este pe alocuri) „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh…”. Astfel în „Dumnezeieştile Liturghii” ale Sfinţilor Ierarhi Ioan Gură de Aur, Vasilie cel Mare şi Grigorie Dialogul, tipărită la Iaşi în anul 1845, cu binecuvântarea Mitropolitului Meletie al Moldovei, la pag. 49 vedem că termenul utilizat este „Unirea credinţei…”.

Din cartea Părintelui Stefanos Anagnostopulos, „Explicarea Dumnezeieştii Liturghii” aflăm că preotul încheie Ectenia Darurilor cu: „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, […]”, ceea ce înseamnă credinţa comună în Dumnezeu, Hristos şi Biserică, care ne uneşte în jurul Jertfei şi a Potirului comun (Explicarea Dumnezeieştii Liturghii, Protopresbiter Stefanos Anagnostopulos, Ed. Bizantină, Buc. 2005, pag. 384).

Sfântul Ignatie Teoforul ne îndeamnă: „Să veniţi fraţii mei la credinţa întru Hristos, cea una, mâncând Trupul lui Hristos, care este medicamentul nemuririi.” (Sf. Ignatie Teoforul, Epistola către Efeseni, VEPES 2, 267).

Sfântul Irineu ne spune: „După ce Biserica a primit credinţa una, sfântă şi comună, o păzeşte cu grijă şi crede uniform cu ea, deoarece are acelaşi suflet şi aceeaşi inimă. Conform acestei credinţe, Biserica propovăduieşte, învaţă şi predă ca şi cum ar avea o singură gură”. (Sf. Irineu de Lugdunum, Studiul pseudo-cunoaşterii, VEPES 5, 115). continuare »