Anti-ecumenism

Bisericile Ortodoxe locale nu au ce căuta în “Consiliul Mondial al Bisericilor”

Intrevedere-Traian-Basescu-Patriarhul-Daniel-Consiliul-Mondial-al-BisericilorPrezenta unor Biserici Ortodoxe locale in “Consiliul Mondial al Bisericilor” este total lipsita de sens, atata timp cat Biserica este Una, anume cea ortodoxa.

Nu exista “Biserici”, ci o singura Biserica. In clipa in care o Biserica Ortodoxa locala este membra a “Consiliului Mondial al Bisericilor” inseamna ca se incalca tocmai dogma Bisericii, si anume Unitatea, Sfintenia, Catolicitatea si Apostolicitatea ei! Adica Biserica se neaga pe sine.

Nu poti face parte dintr-un organism care pretinde inca din titlul lui ca ar exista mai multe “Biserici”. Este un nonsens teologic. Daca Biserica nu ar fi Una, continuitoare a Traditiei Apostolice si Patristice, ci ar fi impartita in zeci de “bisericute” cu dogme diferite atunci inseamna ca Simbolul Credintei si Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice nu mai au nici o valoare. Unitatea Bisericii pentru care Sfintii Parinti au luptat atat de mult, unitate in dogma si in traire, nu mai este bagata in seama si se doreste o unitate mincinoasa, superficiala, cu o dragoste falsa (la nivel verbal adica, pentru ca in cazul in care nu esti de acord cu cei din miscarea CMB, vor avea ei grija sa te “incondeieze” si sa te aduca la acelasi simtamant cu ei sau sa te reduca la tacere). continuare »

PATRIARHUL TEODOR AL II-LEA al Alexandriei S-A AUTODETRONAT LA ÎNTRONIZAREA NOULUI “PATRIARH” COPT [omonim, Teodor al II-lea]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=4Wx8dQHUzQA]

Partriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei a participat la intronizarea ereticului “patriarh” copt, cu acelasi nume si titulatura Teodor al II-lea.  Acest eveniment apare anuntat si pe site-ul oficial al Pariarhiei Alexandriei: patriarchateofalexandria.com

continuare »

Pr. prof. dr. Mihai Valică: Filantropia Bisericii în contextul mondialismului

Filantropia diaconală a Bisericii Ortodoxe în contextul mondialismului
Abordare din punct de vedere al Teologiei Sociale
(Acest subiect a fost titlul conferinţei pastorale de toamnă, ţinută de pr. Mihai VALICĂ la sediul protoieriei Câmpulung Moldovenesc pe 15 oct. 2012, articol apărut în nr. 26 al revistei ATITUDINI)

  1. 1. Introducere

A apărut „omul de tip social” sau „teologia socială” întrucât s-a produs o despărţire între teologie şi viaţă. Teologia Socială încearcă să reîncreştineze valorile sociale de azi, care sunt în parte un rezultat al educaţiei creştine, să le redea valoarea hristică şi eclesială, să refacă Trupul tainic al lui Hristos sau să invite cel puţin la dialog şi colaborare „socialul”, adică societatea civilă, medicală, culturală, ştiinţifică, etc., care nu este angajată religios, sau care nu ţine cont de valorile morale ale Teologiei.

Unii Sociologi[2] şi teologi[3] susţin unanim, că pentru omul social sau post modern[4] pentru a-i reda chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, adică „omul-complet”, cu nevoile sale spirituale, religioase, culturale, etc., este nevoie de o abordare teologică complexă, care să cuprindă atât dimensiunea socială, ştiinţifică, academică, cât şi cea teologică într-o conlucrare şi unitate deplină.

În acest sens este nevoie de o Teologie pastorală vie, misionară, neprozelită, practică, contribuind astfel ca socialul să nu cadă liber spre secularism, ci meținerea lui în Trupul Tainic al lui Hristos cu valoare eshatologică și mântuitoare[5].

1.1. Filantropia diaconală între istorie, ”persecuția” bunăstării și mondializare

Este cunoscut faptul că perioadele de persecuţie și prigoană sunt cele în care cunoaștem cel mai profund teama, durerea, nesiguranța și nedreptatea, dar și fericirea interioară pe măsură, dată de harul lui Dumnezeu[6]. Istoria ne arată că vremurile (g)rele au fost pentru Biserică perioadele cu cea mai intensă creștere a solidarității creștine și de rodire duhovnicească, numite chiar” secole de aur ale Creștinismului”.

Există un har peste har al vremurilor (g)rele, pe care Dumnezeul îl rânduiește celor aleși. În vremuri de prigoană, lipsă și persecuție, definindu-te în opoziție cu ceea ce este în afară, ajungi mai puternic pe dinăuntru, prin harul, împreună lucrarea cu Dumnezeu și alegerea făcută de tine pentru Dumnezeu și pentru slujirea aproapelui prin slujire filantropică. continuare »

Textul Conferinţei de la Iaşi al teologului Dimitrie Telenghidis: “Credința ortodoxă și viața bisericească”. Ecumenismul = învățătura demonilor

Credința ortodoxă și viața bisericească[1]
(conferinta tinuta la Iasi pe data de 7 Nov 2012)

de  Dimitrios Țelenghidis
profesor al Facultății de Teologie
Universitatea Aristotelică din Tesalonic[2]

Credința ortodoxă și viața bisericească se găsesc într-o unitate indisolubilă. Credința ortodoxă, înțeleasă ca adevăr dogmatic, delimitează conținutul vieții Bisericii și garantează autenticitatea vieții Ei.

În același timp, viața Bisericii este oglinda vie a conținutului credinței ortodoxe. Duhul Sfânt, ca Duh al Adevărului Ipostatic, cu prezența Lui harismatică în Biserică, asigură viața Bisericii în esența ei, și îi dă un sens autentic.

Credința ortodoxă și viața bisericească se exprimă la nivel existențial și de către fiecare membru al Bisericii.  În mod special, viața bisericească, exprimată ca un fel nou de a fi al credinciosului,  nu poate avea ca rezultat  un mod de manifestare individualist și autonom.  De altfel, fiecare om (membru al Bisericii celei Una) exprimă, în manifestările lui individuale Biserica. Astfel, ethosul eclesiastic al credinciosului se identifică cu fiecare lucrare a sa.   Adică prin fiecare lucrare intelectuală, psihologică, artistică și în general,  prin fiecare manifestare psihosomatică a credinciosului, se dezvăluie viața lui interioară bisericească.  Astfel, în baza acestui fapt, putem să susținem că viața Bisericii se descoperă din viața membrilor Ei. continuare »

Ereziarhii plusează: Obligă scoaterea de la închinare a moaștelor de la Aiud

O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi!” – Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa

Mai multi preoti din diferite mitropolii ale tarii au primit prin SMS un mesaj prin care li se cere sa scoata, daca au, de la inchinare sfinte moaste de la Aiud sau din Ucraina si Rusia, ce nu au certificat de autentificare. Tot in acel SMS li se cere preotilor sa se prezinte la sediul mitropoliilor si sa semneze aceasta lepadare de Sfintii Marturisitori din temnitele comuniste. Cum pot acesti vrajmasi ai lui Dumnezeu sa nege evidenta clara a sfinteniei mucenicilor de la Aiud, care fac minuni peste minuni, marturii fiind sute de cazuri de vindecari din boli foarte grave? La ordinul cui se supune BOR-ul de accepta asemenea lepadare de sfintii neamului romanesc? Oare tot culoarea verde e cea care deranjeaza? De nu-i vor cinsti ca sfinti, caci s-au desavarsit ca sfinti – statutul de legionar fiind depasit de cel al sfinteniei -, acei oameni care au dat astfel de dispozitie comunista nu se vor mantui cu siguranta. Negarea obsesiva a sfinteniei unor mari mucenici nu poate decat sa te faca vrajmas al Domnului care iubeste nespus pe sfintii ce l-au marturisit cu pretul vietii. Acest gen de dispozitie nu trebuie nicicum acceptat, caci la fel se vor lepada si cei ce accepta. Drumul spre canonizarea sfintilor are la baza si evlavia poporului binecredincios, care da marturie de minunile ce le-au facut acei sfinti cu ei.

Iata ca acesti vrednici si mari mucenici sunt si dupa moartea lor trupeasca prigoniti. Numai dracii se cutremura de sfintenia si puterea lor de mijlocirea la Imparatul Imparatilor, Domnul nostru Iisus Hristos. Sa-i cinstim mai cu osardie pe acesti sfinti, caci ei sunt cu atat mai mari cu cat sunt prigoniti si dupa moarte. Iar noi ne vom izbavi de aceasta banda de vrajmasi, si prin rugaciunile lor. Amin.

| DanielVla

Patriarhul Irineu al Serbiei s-a rugat din nou cu ereticii

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=A66WkqJ4yFs]

“Rugăciunea” a avut loc în Catedrala papală a “Preasfintei Inimi a lui Isus” din Saraievo. Patriarhul Serbiei, ereziarhul Irineu, împreună cu “ierarhi” papistaşi s-au rugat înainte de începerea lucrărilor conferinței interconfesionale internaționale pentru pace, ce are loc între 9 şi 11 sept. 2012. continuare »

Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos – Secularizarea teologiei ecleziale: Eliminarea ecteniei catehumenilor și rostirea cu voce tare a rugăciunilor tainice

Din nefericire, varlaamismul, care este o expresie a teologiei scolastice în Occident şi constituie în mod categoric o teologie seculară, a pătruns în Răsăritul ortodox pe alte căi. Observăm că scolasticismul, varlaamismul penetrează manifestările Bisericii modeme şi ale vieţii teologice. Desigur, în ultimii ani se manifestă un efort de a elibera teologia noastră din captivitatea babiloniană în scolastica occidentală; este un mare efort de a sparge încercuirea teologiei ortodoxe în închisoarea teologiei scolastice. Dar simultan trebuie să ne îndreptăm către trăirea teologiei ortodoxe. Teologia ortodoxă nu este o cunoaştere intelectuală, ci mai degrabă o experienţă, viaţă, şi este strâns legată de aşa-numitul isihasm.

Teologia seculară care este o funcție a scolasticii se manifestă şi astăzi în numeroase moduri. Aş dori să trec în vedere câteva: continuare »

Episcopia Oradei se opune pelerinajelor la manastirea Petru Voda si la schitul Tuturor Sfintilor Romani, organizate de credinciosii din Bihor

Tot mai multi credinciosi din tara merg la manastirea Petru Voda pentru a-l intalni pe duhovnicul Justin Pârvu. Din Bihor, majoritatea merg in pelerinaje prin Moldova special pentru a ajunge la manastirea Petru Voda.

ASTRADROM, o asociatie non profit din Oradea, organizeaza pelerinaje cu scop duhovnicesc la manastiri incluzand in traseele lor si manastirea Petru Voda, ceea ce l-a deranjat pe episcopul Sofronie al Oradiei. Agentia turistica Eurovacanta din Oradea, a carei administrator este Alina Giurgiu, a copiat modelul ASTRADROM excluzand manastirile unde PS Sofronie nu doreste sa ajunga bihorenii. “Au facut aceleasi trasee in Moldova si la aceiasi data cu ale noastre din care au exclus manastirea Petru Voda” spune Marius Pop continuand: “…la fel s-a intamplat si cand am fost la schitul Tuturor Sfintilor Romani din Gradistea de Munte, judetul Hunedoara, au facut pelerinaje peste ale noastre la aceeasi data, avand acelasi traseu, dar excluzand acest schit deoarece acolo slujeste pr Eftimie care a fost la Huta”. Mai multi preoti din Bihor spun ca au fost avertizati de catre mai marii episcopiei Oradiei sa nu il primeasca pe parintele Eftimie in bisericile lor. continuare »

Noul Liturghier contine slujbe mai scurte? De ce are cuvinte inlocuite?

Iata ce ne zice fratele Daniel la articolulul 20 iulie: Sf. Proroc Ilie Tesviteanu. Sa ne rugam pentru ploaie!

Am o propunere de dezbatere si de articol in acelas timp. Am observat de ceva vreme ca in biserici, in Bucuresti dar si in unele manastiri si biserici din tara, s-a scurtat prima parte a Liturghiei, cea numita a catehumenilor. Mai exact, s-au scos din Sfanta Liturghie ecteniile care fac referire la cei chemati (”Cei chemati iesiti…„ si uneori si celelalte de dinaintea acestei ectenii). M-am gandit ca poate au fost scoase pentru motivul ca sunt considerate inutile, dat fiind faptul ca nu mai exista catehumeni care se pregatesc pentru a fi botezati. Insa acest argument nu prea sta in picioare pentru ca oricand pot exista catehumeni, chiar si in zilele noastre. Oricand cineva poate sa vina la ortodoxie si poate participa la Liturghie ca si catehumen. Apoi cineva a venit cu alt motiv si anume ca e posibil sa fi fost scoase din cauza unor presiuni externe… ceva de genul: Eliminati discriminarea din Biserica.
Cred ca ar fi folositor sa dezbatem acest subiect si eventual sa si reactionam atentionand ierarhii asupra acestui abuz de a cenzura Sfanta Liturghie.

Si sora Aurora ne-a semnalat ceva asemanator la articolul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel: Cununa Apostolilor – Omilia Sf. Grigorie Palama

“Nouvorba” e prezenta peste tot, inclusiv in textele liturgice. Am observat ca la majoritatea bisericilor din centrul Capitalei s-au modificat unele cuvinte, de exemplu in rugaciunea de binecuvantare de la sfarsitul slujbei . In loc de “plinirea bisericii Tale o pazeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale…” se spune , confom diortosirii mai noi “plinatatea bisericii” si “frumusetea casei Tale”, ceea ce mie mi se pare suparator pentru ca aceste cuvinte suna redundant, adica incarca fraza, dar nici nu redau sensul initial, nu sunt sinonime cu primele. Eu cred ca “diortositorii” sunt tot din tagma zidarilor cu echer si compas. Daca stie cineva ce sens au aceste lucruri, il rog sa-mi explice si mie, dar eu ma tem ca e vorba de aggiornamentare si aliniere la gandirea apuseana.

Comentariu saccsiv2:

Stim ca textele liturgice sunt supuse de cativa ani unei epurari lingvistice dupa criterii ecumeniste si politic corecte. Toata lumea stie de cenzura asupra Prohodului, de textele modificate din Filocalii, chiar si din rugaciunile obisnuite.

Avem rugamintea catre cei care ne pot trimite mai multe exemple de modificari din noul Liturghier scos de Patriarhie anul acesta, care mai este si impus! Si sa gasim solutii de unde se pot procura vechile Liturghiere si poate o petitie din partea telogilor catre Sinodul BOR. Cred ca vor merge mai departe, pana cand le va place si adeptilor new-age liturghia “ortodoxa”. continuare »

Un an de la urcarea la Ceruri a Părintelui Arsenie Papacioc: Hristos este Ortodox!

Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi dreptslăvitor, dreptcinstitor. Aceasta e părerea mea.

Părintele Arsenie Papacioc
Mănăstirea Sfânta Maria
Techirghiol mai 2008

Singurul Adevăr este Ortodoxia

Sfinţia voastră, prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă?

Arhim. Arsenie: Chiar cuvîntul ortodox înseamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: “orthos” înseamnă drept, “doxa” înseamnă credinţă – pe greceşte.
Deci Adevărul: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” ; şi noi respectăm Adevărul care este Hristos, n-am schimbat nimic în practică, s-au stabilit şi poziţiile dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi am respectat lucrul acesta. Acestea s-au făcut şi împreună cu catolicii de astăzi; ei s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi am fost împreună; mai departe nu ne putem da după fiecare bătaie de vînt. continuare »

Declarație apostată a ss Bartolomeu: “noi continuăm să dialogăm cu Roma, cu Biserica Anglicană, cu CMB, cu Federația Luterană Mondială și cu Bisericile vechi orientale, cu armenii, copții, etiopienii, până când va veni marea zi a unirii tuturor”

Declaratii ecumeniste ale ereziarhului Bartolomeu, patriarhul ecumenist al Constantinopolului pe care le-a exprimat cu ocazia pomeniriii patriarhului Athenagoras, alt eretic care are pretentia sa fi ridicat anatemele asupra papistasilor.

„Astăzi, ca în fiecare an, ne amintim de Patriarhul Atenagora, de fericită memorie, care a adormit în 7 iulie, la Spitalul Valukli în 1972. Când ne aducem aminte de el, ca în fiecare an, este firesc să ne exprimăm recunoștința față de el, cu mai mare intensitatea în acest an, în care comemorăm 40 de ani de la trecerea lui la cele veșnice. Așa cum am sugerat recent Sfântului Sinod al Patriarhiei noastre, vom săvârși un requiem oficial în care îl vom pomeni pe patriarh. Am cerut Mitroplitului de Pergam, care a slujit Patriarhului Atenagora în diferite funcții, să ne vorbească despre personalitatea și opera acestui mare patriarh. Să ne rugăm împreună pentru odihna sufletului patriarhului nostru, care a deschis orizonturi noi pentru Patriarhia Ecumenică, a reînnoit perioada dialogurilor ecumenice, a întâlnit pe Papa Paul al VI-lea în Ierusalim acum 48 de ani, a deschi ferestrele pentru ortodoxie, a deschis centrul patriarhal de la Geneva, Academia ortodoxă de la Creta, Centrul patriarhal de studii patristice de la Tesalonic și altele”. continuare »

Sinaxa Antiecumenistă a Clericilor şi Monahilor din Grecia arată abaterile şi samavolniciile legate de credinţa ortodoxă săvârşite de partiarhul Bartolomeu

Se impune convocarea unui Sinod Panortodox care să elibereze Biserica Ortodoxă din legăturile Ecumenismului, de care este răspunzătoare Patriarhia Ecumenică şi arhiereii şi teologii ecumenişti.

Scrisoarea Patriarhului Ecumenic adresată Arhiepiscopului şi Sinodului Permanent al Bisericii Greciei – prin care Patriarhul Bartolomeu cere înlăturarea şi închiderea gurii arhiereilor, stareţilor de mănăstiri, teologilor şi clericilor antiecumenişti, care dezaprobă faptul că arhiereii ecumenişti compromit instituţia Patriarhiei Ecumenice, dispreţuiesc şi încalcă Sfintele Canoane şi strică învăţătura ortodoxă – primeşte din partea Sinaxei Clericilor şi Monahilor răspunsuri bine argumentate prin nenumărate exemple.

Sinaxa Antiecumenistă a Clericilor şi Monahilor a dat un răspuns scrisorii pe care Patriarhul Ecumenic, kir Bartolomeu, a adresat-o Arhiepiscopului Atenei, kir Ieronim, şi Sinodului Permanent al Bisericii Greciei, prin care se cere înlăturarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit al Pireului, kir Serafim, dar şi a oricărui alt Mitropolit şi a teologilor ortodocşi care se opun panereziei Ecumenismului pe care o promovează Fanarul şi Ierarhii ecumenişti.

Din partea Sinaxei semnează:

Arhimandritul Athanasios Anastasíu (Stareţul Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor),
Arhimandritul Sarantis Sarántos (Parohul Sfintei Biserici a Adormirii Maicii Domnului din Amarusi, Attiki)
Arhimandritul Grigorios Hatzinikoláu (Stareţul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, Ano Gatzeas, Volos)
Bătrânul Evstratie Ieromonahul (Sfânta Mănăstire a Marii Lavre, Sfântul Munte Athos)
Protopresviterul Gheorghios Metallinós (Profesor Onorific al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena
Protopresviterul Theodoros Zísis (Profesor Onorific al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Tesalonic)

În acest răspuns, pe care ὈρθόδοξοςΤύπος îl redă în întregime mai jos, Sinaxa Clericilor şi Monahilor arată următoarele:

  1. Scrisoarea Patriarhului Ecumenic către Arhiepiscopul Atenei, kir Ieronim, este provocatoare şi neîntemeiată din punct de vedere teologic. Sinaxa îşi argumentează amănunţit afirmaţiile.
  2. Scrisoarea patriarhală foloseşte „elemente” din ecleziologia Vaticanului, ca să se pronunţe împotriva Mitropoliţilor, teologilor, clericilor şi monahilor antiecumenişti, iar pe Arhiepiscopul Bisericii autocefale a Greciei îl tratează ca pe un simplu cleric din jurisdicţia lui.
  3. Din lectura scrisorii patriarhale reiese clar că Patriarhia Ecumenică şi Arhiereii ecumenişti din jurul acesteia poartă convorbiri şi se roagă împreună cu eterodocşii, iar ortodocşilor le porunceşte să tacă.

În răspunsul Sinaxei sunt menţionate toate abaterile Patriarhului Ecumenic de la Sfintele Canoane, de la Tradiţia Ortodoxă şi, în consecinţă, de la Adevărul credinţei noastre. Se dovedeşte cu exemple că Arhiereii Ecumenişti, sub îndrumarea Fanarului, încalcă hotărârile Sinoadelor Panortodoxe. […] Deciziile panortodoxe stabilesc că Biserica Ortodoxă nu îşi are locul în forurile ecumeniste. Aceste decizii le aplică multe Biserici autocefale, dar nu şi Patriarhia Ecumenică, care, între altele îi acuză pe antiecumenişti că nu se supun deciziilor Sinoadelor Panortodoxe. De asemenea, deciziile panortodoxe au condamnat fără ocolişuri Uniaţia, cătă vreme Patriarhia Ecumenică a recunoscut-o, pentru prima oară în istorie. continuare »

Patriarhul ecumenist, Bartolomeu, a trimis o delegaţie care să pupe mâna ereticului papă

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=0VNW1z6hsaI&feature=player_embedded]

Cu ocazia sarbatorii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, pe 28 iunie a.c., o delegatie a Patriarhiei Constantinopolului a fost primita la Vatican. Delegatia, trimisa de catre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, a fost compusa din Ips Emmanuel Adamakis, Mitropolit al Frantei, director al Biroului Bisericii Ortodoxe la Uniunea Europeana, IPS Ilie Katre, episcop de Philomelion in Statele Unite, si de diaconul Paissios Kokkinakis, codicograf al Sfantului Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Papa Benedict al XVI-lea a multumit pentru roadele Cociliului II Vatican si avansarea in dialogul dintre catolici si ortodocsi. El a subliniat, de asemenea, ca sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, patroni ai “bisericii” de la Roma, precum si sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei, patron al patriarhiei Constantinopolului au devenit o ocazie pentru schimbul traditional de vizite intre cele “doua” biserici pentru afirmarea dorintei comune de continuare a drumului care duce spre ziua “binecuvantata” cand cele “doua” biserici vor putea imparti aceeasi masa euharistica.

| traducere dupa ortodoxie.com

continuare »

Există mântuire înafara Bisericii Ortodoxe? Sunt martirii eterodocşilor martiri adevăraţi pentru Hristos?

Aceasta este o întrebare care macină pe mulţi ce doresc mântuirea fraţilor întru umanitate. Şi este dovadă de altruism şi dragoste să doreşti ca toţi să se mântuiască, asemănându-te lui Dumnezeu care «vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină » (I Tim 2, 4).

De aceea mântuirea fraţilor întru umanitate, dar neortodocşi trebuie să rămână o nelinişte în sufletul nostru. Sfântul Ioan Hrisostom spune «Cum vom putea fi atât de laşi încât să ne mulţumim cu mântuirea noastră, dat fiind că ne primejduim propria noastră mântuire, dacă nu ne îngrijim de cea a celorlalţi? Astfel, într-o luptă, cine nu se gândeşte decât să scape fugind se pierde pe el însuşi înainte de a-i pierde pe ai săi; dar cine luptă cu vitejie pentru a-şi scoate tovarăşii din primejdie, se salvează pe sine însuşi, scăpându-i pe alţii. Viaţa această e un război necontenit şi suntem mereu în prezenţa duşmanilor, să luptăm aşa cum ne porunceşte împăratul şi căpetenia noastră. (…) Să ne înţelegem toţi ca să ne apărăm şi să ne mântuim toţi împreună (…).

Continuă Sfântul Ioan Hrisostom « Ascultaţi cuvintele pe care le spune în numele Domnului [profetul Ieremia] (…) [Ir 15, 19]; e că şi cum Dumnezeu ar spune: “Cine face cunoscut adevărul aproapelui sau, cine îl aduce de la răutate la virtute, Mă imită atât pe cât e cu putinţă firii omeneşti”.(Omilii)

Din aceast cuvânt al Sfântului Ioan Hrisostom vedem că această nelinişte pentru mântuirea fraţilor, atât creştini dreptcredincioși dar şi necreștini sau rău credincioşi, (sub erezii, atei sau păgâni) este neliniştea cea bună. continuare »

Patriarhia Serbiei ameninţă din nou ruperea comuniunii cu BOR din cauza intruziunii preoţilor români în spaţiul canonic sârbesc

În perioada 15-23 mai 2012 s-a intrunit Adunarea Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe care a dat publicităţii un comunicat cu următoarea referinţă la disputa cu Biserica Ortodoxă Română, mai precis cu Patriarhia Română:

Cu satisfacţie şi mulţumind lui Dumnezeu, Adunarea aminteşte că Biserica Ortodoxă Sârbă are relaţii liturgice şi canonice şi cooperează cu alte Biserici Ortodoxe autocefale, dar că, în această privinţă există, din păcate, o excepţie. Aceasta se referă la activitatea necanonică a episcopatului şi a clerului Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul canonic al altor Biserici Ortodoxe, inclusiv a noastră. În cazul nostru, anumiţi episcopi şi clerici din România continuă să vină în anumite oraşe şi sate din Serbia de Răsărit, cât şi în Eparhiile de Timoc şi Branicevo, şi îşi desfăşoară activităţile preoţeşti acolo fără ştirea sau permisiunea episcopilor responsabili din Biserica Ortodoxă Sârbă, încălcând astfel bazele înseşi ale eclesiologiei ortodoxe şi de ordine canonică. Datorită unor activităţi similare neautorizate ale reprezentanţilor Bisericii Române, Patriarhia Ierusalimului a obiectat în mod repetat, cel mai energic, şi în cele din urmă a rupt legăturile liturgice şi canonice cu această Biserică. Adunarea noastră a trimis din nou, pentru a câta oară, un protest în română Patriarhului Daniel şi sinodului său despre intruziunile necanonice în zonele aflate sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Sârbe şi, cu regret, l-a informat că, în măsura în care indivizii din sora Biserica Română nu încetează activităţile ne-frăţești şi necanonice, indiferent dacă acestea sunt tolerate sau trimise de către Patriarhul ei sau Sinod, vom lua toate măsurile adecvate canonice şi juridice de a păstra ordinea canonică veche şi a opri perturbarea iresponsabilă a unităţii sfinte dintre ortodocşi şi dintre popoarele frăţeşti, aşa cum este cazul, fără îndoială, dintre poporul sârb şi român, de-a lungul secolelor. Dacă aceste măsuri nu ajută, Adunarea va fi obligată, cu regret, să urmeze exemplul Patriarhiei Ierusalimului. Episcopii Adunării sunt conştienţi de faptul că există mulţi dintre episcopi, clerici şi teologi care nu urmează cursul etno-filist agresiv, care în ultimii ani a provocat divizări ce nu sunt nesemnificative în întreaga lume ortodoxă. În mod similar, Adunarea este, aşa cum a fost mai devreme, recunoscătoare Bisericii Ortodoxe Române pentru relaţiile sale corecte cu administratia episcopiei sârbe din Timisoara, clerul şi credincioşii ei. În același mod Biserica Ortodoxă Sârbă se bucură de relaţii frăţeşti cu clerul şi credincioşii de Biserica Română, care locuiesc în partea sârbă a Banatului.

|traducere după Patriarhia Ortodoxă Sârbă