Mărturisire a dreptei credințe și condamnare ecumenismului – Monahia Teofilia Țuicu
Hristos a înviat! Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru mila Sa cea mare pe care mi-a arătat-o mie roabei Sale; nu m-a lăsat și nu m-a părăsit în toate încercările vieții mele. Din om de rând, logodnica Sa m-a făcut prin cinul monahal pe care mi l-a rânduit și pe care l-am primit. Mulțumesc că în ograda Sa a rânduit să mă nasc, să fiu o oaie în “Staulul” pe care Însuși Mântuitorul l-a întemeiat – Sfânta și Unica Lui Mireasă – Biserica Ortodoxă. Cel mai mare dar pe care l-am primit a fost să fiu, și eu, mădular nevrednic al Uneia Sfinte Sobornicești și Apostolești Biserici – Biserica Ortodoxă.
Totul a fost măreț și minunat, peste tot cerul senin și curat, dar iată că furtuna a venit și negura s-a întețit. Ani de zile din Sfânta Scriptură și Scrierile Sfinților m-am hrănit; în aceste cuvinte m-am odihnit și sufletul meu s-a călit. Nu este nimic mai mare în viața aceasta decât a fi ortodox, decât a avea Cap unic pe Domnul nostru Iisus Hristos. În Ortodoxie mă simt ca acasă, nimic nu-mi lipsește, toate sunt din plin și bune foarte. Tot ceea ce este mântuitor doar în Biserica Ortodoxă se află. Ea este Mireasa lui Hristos cea neîntinată. De câțiva ani, citind mai mult din scrierile apologetice, conștiința mea teologică s-a ascuțit și mi-am dat seama mai mult că, în afară de dragoste, cucernicie, și evlavie, Biserica cuprinde și lupta pentru credință. Tezaurul pe care l-am primit prin Sfinții Părinți cu multă sudoare s-a făurit. Dușmanul Mirelui nu se bucură de Mireasa Lui și din timpuri îndelungate a vrut s-o necinstească. Astfel divolul și-a găsit uneltele potrivite, oameni cuprinși de patimi trupești și sufletești, care prin mândrie, orgolii și ambiții personale au răstălmăcit legea și învățătura dumnezeiască. Asftel au apărut ereziile luptătoare de Dumnezeu. Diavolul fiind potrivnic lui Dumnezeu a născocit aceste împotriviri la poruncile pe care Dumnezeu pentru mântuirea noastră ni le-a revelat. De două mii de ani și mai ales după persecuțiile generalizate împotriva Creștinismului, când din exterior Biserica a avut pace, lupta din interior, prin aceste erezii, s-a întețit. Sinoadele Ecumenice și Locale au analizat aceste abateri de la Dreapta Credință, le-au condamnat și au formulat și explicat, prin intermediul canoanelor, dogmele dumnezeiești, dogmele Bisericii, care au fost făcute de Dumnezeu odată cu Biserica. Toate acestea sunt cuprinse în cartea numită Pidalion care constituie cârma Bisericii. Toate ereziile sunt contrare acestor canoane. continuare »