Patriarhul Ecumenist ss Batolomeu, iritat de antemele din Duminica Ortodoxiei şi de scrisoarea adresată lui de Mitropolitul Serafim de Pireu, a trimis o scrisoare Arhiepiscopului Ieronim al Atenei, în care subliniază faptul că acţiunile anumitor ierarhi ai Bisericii Greciei dinamitează unitatea Ortodoxiei.

Kir Bartholomeu face referire la evenimente care “exprimă poziţii, consideraţii şi puncte de vedere care nu sunt deloc de acord cu caracterul şi ethosul ortodox, care ridică semne de întrebare şi care sunt pline de pericol şi consecinţe neprevăzute atât pentru unitatea Bisericii noastre, cât şi  pentru cea a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe în întregul ei”. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AMf97QoJhXs]

Mitropolitul Serafim de Pireu, în cadrul Dumnezeieştii Liturghii praznicale din Duminica Ortodoxiei din acest an (2012), a anatematizat printre alţi eretici vechi pe ereticii monofiziţi, monoteliţi şi monergişti, pe Dioscor şi Sever, pe Varlaam şi Achindin, dar şi pe papa Benedict al 16-lea şi pe cei ce se împărtăşesc cu el, pe Martin Luther, Calvin, Zwingli şi regele Henric al VIII-lea şi toate ramurile protestantismului, pe rabinii iudaismului şi pe musulmanii care hulesc Sfânta Treime, ca şi pe membrii societăţii anonime “Turnul de veghe” – martorii lui Iehova, pe cei care nu primesc Sfintele Sinoade a toată lumea – al IV-lea, al V-lea, al VI-lea şi al VII-lea, şi în cele din urmă pe cei care predică şi învaţă panerezia ecumenismului sincretist – inter-creştin şi inter-religios.

| Pelerin ortodox

Cititi si:
Interesanta și importanta rânduială, precedată de câteva necesare precizări teologice: VIDEO CU “ANATEMELE” MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

DE LA PATRISTIC LA POSTPATRISTIC
DEZICEREA DE SINE A CONDUCERII ORTODOXE 

pr. Gheorghios D. Metallinos, Profesor Onorific al Universităţii din Atena

Comunicare susţinută în cadrul conferinţei „Teologie patristică şi erezie postpatristică”, organizată de Sfânta Mitropolie a Pireului, Miercuri 15 februarie 2012

A) Continuarea tradiţiei patristice în timpul ocupaţiei otomane

Teologia şi practica pastorală a Bisericii Ortodoxe de până la cucerirea Constantinopolului de către otomani a urmărit cu precădere păstrarea Ortodoxiei, „credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 3), continuând mărturisirea şi tradiţia Sfinţilor Părinţi din vechime. Acest lucru însă presupunea respingerea în cuvânt şi în faptă a ereziilor pentru a apăra turma de înşelare păstrând neştirbită posibilitatea mântuirii creştinilor, adică  a îndumnezeirii acestora. Uriaşă este prin urmare răspunderea conducerii bisericeşti care în fiecare epocă poartă pe umeri o asemenea lucrare. Pentru că, de atitudinea conducerii bisericeşti faţă de înşelarea eretică depinde urmarea sau nu a Tradiţiei noastre teologice şi, prin urmare, unitatea diacronică şi sincronică a Ortodoxiei. Întemeindu-ne pe textele dogmatico-simbolice ale Bisericii noastre vom investiga acest demers începând din perioada postbizantină până în zilele noastre, pentru a compara în amănunt poziţia conducerii ortodoxe de azi cu poziţia celei din perioada bizantină şi postbizantină. Aceste texte, Mărturisiri de credinţă şi enciclice mărturisitoare, exprimă concret conştiinţa panortodoxă, în contextul şi pe limba teologică a fiecărei epoci, şi îşi vădesc credibilitatea prin credinţa şi fapta apostolică şi patristică.

Conducătorii bisericeşti ai perioadei pe care o cercetăm urmează poziţia Patriarhilor Fotie cel Mare (€ 891)[1] şi Mihail Cerularie (€ 1058)[2], primii care au semnalat pervertirea credinţei adevărate în Apusul franc, rupt de Răsăritul ortodox. Adaosul la Crez (Filioque) şi primatul papal, ca premisă a tuturor diferenţelor, vor reprezenta de acum înainte învăţăturile inovatoare şi anticanonice fundamentale ale papismului şi punctele principale ale criticii antioccidentale. continuare »

“Nu încape pogorământ în cele ale credinţei”, zice Sfântul Marcu Evghenicul, a cărui pomenire Biserica noastră o laudă pe 19 ianuarie.

„Este mai bine să văd în mijlocul cetăţii turbanul împăratului turcilor decât tiara latină”. Acesta este faimosul răspuns al „marelui duce” Luca Notara nefericitului şi eroicului nostru împărat, Constantin Paleologul, care, ca să salveze Cetatea de turci, a acceptat înrobirea Bisericii Ortodoxe faţă de papa.

Cu puţini ani mai devreme, în 1438, fratele său Ioan al XVIII – lea Paleologul, în pofida poruncii exprese a tatălui său, înţeleptul împărat Manuil Paleologul – „fugi de orice tentativă de unire cu papa”, după G. Sfranzis – din aceleaşi motive, a fost silit prin şantaje şi ameninţări, să semneze „unirea” Bisericilor la Sinodul mârşav şi tâlhăresc de la Ferrara – Florenţa. Însă atunci nu s-a reuşit nimic, deoarece s-a împotrivit energic luptătorul şi stâlpul Ortodoxiei, Sfântul Marcu Evghenicul. Aproape singur, sfântul a dezgolit punctele slabe ale eresului papal, a refuzat să semneze, a salvat Ortodoxia, a salvat elinismul. Papa Eugeniu al IV – lea a semnat „horos-ul” şi a cerut  să afle ce a făcut Marcu. Când a aflat că continuare »

Se poate observa în Romania și în alte țari că modul în care se raportează cineva la Sinodiconul Ortodoxiei este ca un barometru al ortodoxiei credinței sale. Și nu degeaba!… Nu o dată am auzit la ecumeniștii de astăzi că nu este bine și frumos să anathematizeze Biserica pe cineva sau ceva etc. Dincolo de iubirismul și relativismul afirmațiilor acestora, trebuie spuse câteva lucruri. Atrag atenția că mai jos sunt câteva gânduri, remarci, punctări, nu vreo tratare exhaustivă științifică și ultimativă a problemei – așa cum se pare că au crezut unii.

Articolul de față nu răspunde la întrebările din titlu – care rămân mai mult retorice-, deși, mai nou, am dat de niște urme ale problemei. Știu că există un răspuns pentru întrebările acestea, știu că unii au și studiat un pic chestiunea lipsei Rănduielii pe la români, și îi invit cu această ocazie să publice sau măcar să semnaleze la secțiunea „Comments” eventuale linkuri către texte lămuritoare. Dacă ne trimit ceva vrednic de publicare, vom și publica. Desigur, unul dintre răspunsurile evidente este ecumenismul în diferitele sale forme, mai vechi și mai noi (Sf. Maxim Mărturisitorul se plângea deja în secolul al VII-lea d. Hr. de duhul relativismului și împăciuitorismului dogmatic ascus sub titlul de minimum sau minimalism dogmatic al mai marilor vremii lui, dar și al unora din veacurile trecute lui)… Unii spun că Rânduiala Sinodikon-ului nu ar fi fost niciodată inclusă în Triodul tradus în limba română, ci, doar, eventual, tradusă separat (cel puțin așa lasă să se întrevadă pentru viitor o notă din Triodul publicat la Neamț în prima jumătate a secolului XIX). Cine poate lămuri această problemă să o facă. Am primit între timp următoarea precizare de la un părinte cunoscător:

«Aşadar, pe scurt: Synodiconul nu a existat niciodată în nici un Triod slavonesc de prin părţile astea. Traducerile din sec. 17-18 ale Triodului, deşi au fost făcute din ellineşte, au respectat tipicul în vigoare pînă atunci, adică fără Synodicon. […] Cert este că textul din Molitfelnic [este vorba de Molitfelnic-ul vechi retipărit de Măn. Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil – Petru Vodă, n. noastră] este aproape identic cu cel pe care îl am dintr-un manuscris de la Arhivele Statului din Iaşi, şi care conţine o traducere de pe la 1890, făcută de un ieromonah din Iaşi. Atîta vreme cît nu am nici o siguranţă că aceasta este sursa (deşi se aseamănă pînă la identitate), nu cred că te interesează numărul manuscrisului, data traducerii şi traducătorul. După ştiinţa mea, acest manuscris ieşean este cel mai vechi text românesc al Synodiconului.»

Din câte știu eu, chiar acesta este textul, conform indicațiilor Molitfelnic-ului. Prin urmare, chiar dacă  „tipicul în vigoare până atunci”, adică nu Tipicul Bisericesc, ci obiceiul îndătinat în acele secole (nu știu de ce și de unde) pe la noi, nu obișnuia rostirea Sinodikon-ului, totuși se vede că preoții vremii erau precupați de această lacună de care erau conștienți până într-acolo încât se ajunge să fie tipărit separat (probabil, cine voia, putea să-l rostească, nefiind, însă slujba aceasta generalizată). După cum vom vedea mai jos, pe bună dreptate această preocupare este recurentă în modernitate, ajungând ca Sinodokon-ul să fie retipărit sau retradus în diferite variante, de diferiți clerici teologi erudiți. continuare »

În Parcul Icoanei din Capitală, în loc sa fie sărbatorit triumful Ortodoxiei asupra ereziilor, printre care şi iconoclasmul, a avut loc un triumf al ecumenismului, cea mai cumplită erezie, care pierde sufletele celor ce amestecă Adevărul Ortodoxiei cu rătăcirile cultelor eretice. În faţa Guvernului nu au fost decât 2-3 mărturisitori cu icoane… pe când alături de eretici au fost mii de ortodocşi, fără să-i deranjeze că Ortodoxia este vândută sub ochii lor.

Din nefericire acest eveniment are loc cu binecuvântare de sus, taman din Deal, fapt ce arată politica lor tot mai anti-ortodoxă, deci antihristică. Iată ce trâmbiţează agenţia de ştiri a sionismului din România:

Mii de ortodocşi, dar şi câţiva catolici şi reprezentantul Bisericii Anglicane s-au adunat duminică, de ziua Ortodoxiei, în Parcul Icoanei din Capitală, pentru a marca biruinţa asupra celor care luptau împotriva icoanelor, evenimentul fiind cinstit deopotrivă în lăcaşurile româneşti de pretutindeni. continuare »

“Ecumeniştilor şi tuturor ereticilor, ANATEMA!”

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI
MESAJUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU
LA DUMINICA ORTODOXIEI
– traducere integrală –

           Iubiţi Părinţi şi fraţi, preadoriţii mei fii în Domnul,

          Noul Cuvios al Bisericii noastre, Sfântul Iustin Popovici în monumentala sa operă „Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul” semnalează: „Ecumenismul este numele comun pentru falsele creştinisme, pentru falsele „biserici” ale Europei Occidentale. În el se află inima tuturor umanismelor europene în frunte cu papismul.

          Iar toţi aceşti falşi creştini, toate falsele biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie lângă altă erezie. Numele lor evanghelic de obşte este panerezie”.

          Pe aceeaşi lungime de undă fericitul întru adormire Stareţ Arhimandritul Haralambie Vasilopoulos ne oferă adevărata imagine a ecumenismului:

          „Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului Internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a Lumii! Ecumenismul este o groaznică vijelie, care se pregăteşte să dărâme din temelii – aşa cum îşi imaginează – „Una, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca Biserică” a lui Hristos.

          Este un sălbatic uragan al puterilor întunericului care îşi concentrează mania lui catastrofală îndeosebi împotriva Ortodoxiei, cu o puternică dorinţă ameninţătoare, de a o nimici şi de a o face să dispară”.

În sfârşit, fericitul întru adormire Stareţ Arhimandritul Atanasie Mitilineul numeşte Ecumenismul ultimul înaintemergător al lui Antihrist.

ECUMENISM ŞI GLOBALIZARE

          Aşa cum globalizarea la nivel politic urmăreşte să unească lumea şi să constituie un stat mondial, o guvernare electronică mondială, o monedă mondială, o economie mondială, aşa şi Ecumenismul, la nivel religios, vrea să unească toate religiile (ecumenism inter-religios) şi toate ereziile (ecumenism inter-creştin) într-o religie mondială, sfidând şi marginalizând uriaşele, giganticele şi haoticele diferenţe dogmatice şi dărâmând din temelii dogmele şi credinţa Bisericii Ortodoxe. continuare »

Arhiplină a fost ala „Melína Merkúri” a Stadionului „Pace şi Prietenie”, unde a avut loc conferinţa organizată de Mitropolia de Pireu cu tema: „Teologie patristică şi erezie postpatristică”. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa următorilor ierarhi: Arhiepiscopul Sinaiului, kir Damianós, Mitropolitul Glifadei, kir Pavlos, Mitropolitul de Nafpaktos, kir Ierótheos, Mitropolitul Kithirelor, kir Serafim, Episcopul de Marathon, kir Melíton, reprezentantul Arhiepiscopiei Atenei, şi, desigur, a Înaltpreasfinţitului Pireului, kir Serafim.

Conferinţa a fost deschisă de Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, care a subliniat între altele: „conferinţa de azi este o mărturisire de credinţă în faţa teologiei post-patristice a zilelor noastre”.

Arhimandritul Athanasios Athanasíou, Stareţul Marelui Meteor, care a salutat personal acest eveniment, definind dintru început „fenomenul” postpatristic: „Teologia postpatristică, în linii generale, constituie o prelungire a diferitelor teologii mai recente dezvoltate în Occident, mai ales în Occidentul protestant: teologia socială, teologia politică, teologia libertăţii, a eliberării, teologia revoluţiei, teologia „neagră”, teologia contextuală, teologia feministă, teologia colectivă etc.,  şi este rod al secularizării, al raţionalismului şi constituie o deviere de la credinţa şi învăţătura ortodoxă. continuare »

O problemă reală care ameninţă Biserica de câţiva ani încoace este ecumenismul. Sf. Justin Popovici a fost printre primii care a atras atenţia asupra acestui pericol, numindu-l panerezia timpurilor noastre. Cum vedeţi învăţătura Sfântului Justin Popovici într-o perioadă în care ecumenismul este din ce în ce mai activ?

Pentru mine Sf. Justin Popovici este cea mai frumoasă aplicare a dogmei în veacul nostru. Este omul care l-a readus pe Dumnezeu între oameni, într-o civilizaţie întemeiată pe sine, pe un umanism luciferic. Un mare teolog şi dogmatist de valoare, care a incomodat şi incomodează prin modul în care spune tranşant Adevărul. Bineînţeles că în facultăţile de Teologie nu îl veţi găsi studiat. El apare ca un mare duşman al Bisericii şi al Europei, pentru că a combătut papismul şi toate rătăcirile umaniste ale statelor europene, dar în special erezia catolică ce i-a îndepărtat pe oameni de Dumnezeu. El este pe drept un adevărat apostol al naţiunilor europene. A delimitat credinţa Răsăritului de cea a Apusului; Răsăritul care își trăieşte viaţa în pocăinţă şi asceză, prin suferinţe şi necazuri, iar Apusul absorbit de curentul ecumenist şi umanist. Revoluţia franceză constituie apogeul umanismului şi nihilismului – Franța, Germania, Italia, Portugalia sunt părinţii umanismului şi nici până astăzi nu pot suporta Răsăritul ortodox.

Cititi integral pe site-ul ATITUDINI.

Sfântul Fotie cel Mare şi Sinodul al VIII-lea Ecumenic

de Mitropolitul Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos Vlahos

Sinodul din 879-880 d.Hr. de la Constantinopol, care a avut loc pe când Patriarh al Constantinopolului era Sfântul Fotie cel Mare – această mare personalitate patristică –, a prezentat din toate punctele de vedere o importanţă foarte mare şi un interes excepţional, cu atât mai mult cu cât acest mare Sinod a avut loc înainte de ocuparea tronului Vechii Rome de către franci şi de introducerea oficială a lui Filioque şi, desigur, înainte de întreruperea comuniunii euharistice pe care Patriarhul Constantinopolului a impus-o Papei Romei în 1009. Acesta este motivul pentru care vom analiza câteva puncte caracteristice ale Sinodului, considerat al VIII-lea Sinod Ecumenic, puncte de un interes deosebit mai ales pentru zilele noastre. În cercetarea acestei teme am citit în primul rând Actele Sinodului, atât cât s-a păstrat din ele, precum şi diferite studii teologice asupra Sinodului.

1.  Evenimentele care au precedat convocarea Sinodului din 879-880

Sfântul Fotie cel Mare s-a urcat pe tronul Constantinopolului în anul 858, în pofida voinţei sale, după ce a fost detronat Patriarhul Ignatie, aşa cum Fotie însuşi mărturiseşte într-o scrisoare a sa către Papa Nicolae I. Susţinătorii lui Ignatie s-au adresat Papei Nicolae I cu acuzaţia că Ignatie a fost detronat pe nedrept, iar Fotie a fost înscăunat necanonic în locul lui Ignatie şi, în plus, a fost ridicat la treapta de Patriarh direct de la simplu mirean, adică hirotonia sa a avut loc „peste noapte”. continuare »

Site-ul oficial al parohiilor mitropoliei Moldovei din Italia informează despre următorul eveniment:

Ca în fiecare an, între 18 și 25 ianuarie, în multe părți din lume se celebrează Săptămîna de rugăciune pentru unitatea creștinilor [detalii importante despre această curvie duhovnicească mondială se pot citi aici] în timp ce în altele se celebrează de Rusalii. La fel această întîlnire ecumenică a avut loc și în orașul Vicenza, Italia, la întîlnire fiind prezentă biserica catolică reprezentată de către noul episcop a episcopiei de Vicenza mons. Beniamino Pezziolli, iar bisericile ortodoxe la rîndul său au fost reprezentate de către prot.mitr. Veniamin Onu (Mitropolia Moldovei), părintele Cristian Manasturean (Episcopia Română), părintele Milivoje Topić (Episcopia Sîrbă), William Jourdan (Biserica Metodistă). Fraza aleasă pentru Săptămîna de rugăciune din 2012, luată din scrisoarea Sfîntul Pavel către Corinteni (cf 1 Cor 15, 51-58) este: „Toți vom fi schimbați prin victoria Domnului nostru Isus Cristos”. […] continuare »

Blogul ortodox ΑΚΤΙΝΕΣ, in limba greaca, a publicat 5 articole cu imagini de la saptamana ecumenista din Romania, care s-a incheiat pe 25 ianuarie. Din cauza acestor greseli facute de patriarhia romana, multi romani sunt tratati foarte urat de catre greci, cand merg in pelerinaj in Grecia, acuzandu-ne ca suntem eretici si ca ne vindem credinta papistasilor. Acelasi lucru se intampla si in Rusia. Le au si grecii si rusii pe ale lor, dar in acest caz au dreptate, caci suntem cea mai ecumenista patriarhie! Si mai grav este ca vom fi “marginalizati” de Insusi Dumnezeu, pentru calcarea Sfintelor Canoane.

Iata si articolele de pe blogul ΑΚΤΙΝΕΣ:

• Ρουμανία – Φωτογραφίες από τον οικουμενιστικό εσπερινό στο Βουκουρέστι για το τέλος της εβδομάδας συμπροσευχών του 2012
• Ρουμανία – Φωτογραφίες από την έβδομη ημέρα οικουμενιστικών συμπροσευχών του 2012.
• Ρουμανία – Φωτογραφίες από την έκτη ημέρα οικουμενιστικών συμπροσευχών του 2012.
• Ρουμανία – Φωτογραφίες από την τέταρτη ημέρα οικουμενιστικών συμπροσευχών του 2012.
• Ρουμανία – Φωτογραφίες από την τρίτη ημέρα οικουμενιστικών συμπροσευχών του 2012.

Tot acest blog a semnalat ecumenismul episcopului Siluan al Italiei, care a mers chiar alaturi de ereticul papa Ratzinger, la Vatican, facand de rusine Ortodoxia.

Ce spune Biserica lui Hristos despre faptele săvârșite de ierarhii noştri?

• Matei 7:15: “Luati-vă aminte de proorocii mincinosi, care vin către voi în vesmintele oilor, iar dinlăuntru sunt lupi răpitori.”
• Matei 24:24: “Că se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si minuni, cât să însale, de va fi cu putintă, si pre cei alesi.”
• Faptele Apostolilor 5:29: “Si răspunzând Petru si apostolii, ziseră: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni.”
• Fapte 20:28: “Luati drept aceea aminte, si vouă si la toată turma întru care pre voi Duhul Cel Sfânt v-au pus socotitori, ca să pasteti Biserica lui Dumnezeu, pe care o au câstigat prin sângele Lui.”
• Fapte 20: 29-30: “Pentru că eu stiu aceasta că vor intra, după venirea mea lupi grei între voi, necrutând turma. Si dintre voi, singuri se vor scula bărbati grăind îndărătnicie, ca sa tragă pre ucenici după dânsii.”
• Romani 16:17-18: “Si rog pre voi fratilor să socotiti pre aceia ce împerecherile si smintelile fac afară de învătătura care voi ati învătat, si vă abateti de la ei. Pentru că unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pântecelor lor, si prin bunăcuvântare si bun grai însală inimile prostilor.” continuare »

In orasul Siret din judetul Suceava de multi ani slujba de sfintire a Aghiazmei Mari din ziua Bobotezei s-a savarsit impreuna cu clerici romano-catolici si greco-catolici! Acest lucru a contrariat si ingrijorat pe multi credinciosi din oras si a mahnit pe preotii din imprejurimi.

Anul acesta, raspunzand plangerilor aduse de mireni din orasul Siret si de preoti ortodocsi din orasele invecinate, Inaltpreasfintia Sa Parintele Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor a participat in persoana la slujba de sfintire a Aghiazmei Mari din Siret, punand astfel capat unui intreg sir de greseli grave in slujirea de credinta a preotilor ortodocsi ai locului.

Salutam raspunsul Inaltpreasfintiei Sale, Parintele Pimen ce nu a lasat fara raspuns plangerea fiilor de credinta cat si a mirenilor si preotilor ortodocsi care au luat atitudine in aceasta privinta.

| euliber.ro

Incep prin a prezenta cuvantul IPS Serafim de Pireu, un om de-o verticalitate uluitoare, asa cum noi nu am avut niciodata in ierarhia BOR. La intalnirea ortodoxa din Tesalonic, din 2004, IPS Serafim a marturisit urmatoarele:

Am mai aratat si cu alte ocazii ca intalnirile inter-crestine si inter-religioase- ecumenismul in ansamblul lui- nu inseamna numai negarea Sfintei Evanghelii, ci este o jignire adusa directa Sfintilor Mucenici si Noilor Marturisitori. Nivelarea crestinismului otodox din zilele noastre face fara rost patimirile, lipsurile, luptele si jertfele Sfintilor Apostoli pentru raspandirea invataturii celei cu adevarat mantuitoare la “fratii” lor iudei si la celelalte neamuri, batjocorind in acelasi timp staruinta pana la moarte a Sfintilor Mucenici in marturisirea dreptei credinte. Se relativizeaza insasi lucrarea mantuitoare a lui Hristos, care a venit in lume nu ca unul dintre multe adevaruri existente in toate religiile –dupa parerea ecumenistilor- ci ca SINGURUL ADEVAR INTRUPAT SI CA SINGURA CALE DE MANTUIRE. […] continuare »

La apelul initiat aici, am fost anuntati ca si-au anuntat participarea la prostest in jur de 50 de persoane, doar ca locatia este posibil sa se schimbe. Nu garatam deocamdata acest lucru, dar se pare ca reprezentantul coptilor, “preotul” Talaat, ar fi refuzat(de ce atat de tarziu?) biserica Sf. Elefterie, motivand ca este prea mica si departe de centrul lor, care se afla vis a vis de biserica Sf. Ecaterina si langa Facultatea de Teologie si caminul studentilor de la Teologie. Mentionam ca centrul coptilor este dat tot de Patriarhia Romana, aflandu-se sub nasul teologilor nostri, care numai Ortodoxie nu cunosc.

Este posibil sa fim luati prin surprindere si astfel sa se slujeasca la alta biserica. Motivul principal ar fi teama si asta e bine. Numai ca nu trebuie sa cadem in plasa lor, iar pana aflam ceva sigur, s-a hotarat sa ramana aceeasi locatie – biserica Sf. Elefterie Vechi, ora 7, pe 7 ianuarie.

Intre timp poate reusesc sa se stranga macar 100 de persoane. Puteti trimite adeziunea dvs. la adresa de email [email protected]

In 2012, situatia zilelor libere legale arata asa:

– 1 ianuarie 2012 – duminica
– 2 ianuarie 2012 – luni
– posibil 24 ianuarie 2012 – marti
Sfintele Pasti 2012
– 15 aprilie 2012 – duminica
– 16 aprilie 2012 – luni
– 1 mai 2012 – marti – Ziua Internationala a Muncii
– 3 iunie 2012 – duminica Rusaliilor
– 4 iunie 2012 – luni
– 15 august 2012 – miercuri – Adormirea Maicii Domnului (Sfanta Maria)
– posibil 30 noiembrie (Sfantul Apostol Andrei) – vineri (propusa de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, dar inca nevotata)
– 1 decembrie 2012 – sambata – Ziua Nationala a Romaniei
– 25 decembrie 2012 – marti – Craciunul 2012
– 26 decembrie 2012 – miercuri – Craciunul 2012

Pe langa cele 2 zile libere propuse din 24 ianuarie, Ziua Marii Uniri, si 30 noiembrie, Sfantul Andrei, s-a mai propus si o Zi Nationala a Rugaciunii, sarbatoare ecumenica.

| roportal

Oare cine propune in Parlament astfel de zile ecumeniste si cum se va raporta Patriarhia Romana la un astfel de sincretism religios? Ramane sa aflam, cu nadejdea ca ortodocsii nu vor fi partasi la aceasta.

La inceput de an, Ortodoxia risca sa fie batjocorita din nou prin profanarea unei biserici din Bucuresti – Sf. Elefterie Vechi, care printr-o hotarare patriarhala va fi data coptilor spre a sluji de “Craciunul” lor pe stil vechi. Sfintele Sinoade Ecumenice ii considera pe copti (monofiziti) ca fiind eretici. Termenul de „eretic” nu este o insulta, ci un indicator al conditiei celor abatuti de la invatatura de credinta ortodoxa. Iar Sfintii Parinti nu au fost nici inselati, nici lipsiti de pregatire teologica cand i-au numit pe monofiziti ca fiind eretici. Acelasi lucru il arata si minunea Sfintei Mucenite Eufimia: tomul ortodox a fost gasit in mana dreapta a Sfintei, ca semn de primire, iar tomul ereticilor a fost gasit sub picioarele Sfintei, ca semn de lepadare. Despre relevanta acestei minuni, Sfantul Paisie Aghioritul spune foarte clar: „Oare atatia Sfinti Parinti care au fost luminati de Dum­nezeu si au trait in aceeasi vreme cu ei [cu monofizitii] i‑au inteles gresit, si ve­nim noi acum, dupa atatea veacuri, ca sa‑i corectam pe Sfintii Pa­rinti? Dar nici minunea Sfintei Eufimia nu o pun la socoteala? Oare si ea a inteles gresit cartea ereti­cilor?” continuare »

Sinodul de la Laodiceea a hotarat ca „niciun crestin nu se cuvine sa paraseasca pe martirii lui Hristos si sa se duca la pseudo-martiri adica la ai ereticilor, sau la cei ce mai inainte au fost eretici; caci acestia sunt straini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dansii sa fie anatema” – Canonul 34, [63; 225].

Sfantul Ciprian al Cartaginei a spus ca „asemenea oameni, chiar daca au fost ucisi in numele credintei lor, nu-si vor spala nici cu sange greselile lor. Vina dezbinarii e grava, de neiertat, si suferinta n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot ramane cu Dumnezeu cei ce nu vor sa fie uniti cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar daca vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, aceea nu va fi coroana credintei, ci pedeapsa tradarii, si nu sfarsitul glorios al celui cu virtute religioasa, ci moartea din disperare. Unul ca acestia poate fi ucis, dar nu poate fi incoronat. Marturiseste ca e crestin, ca si diavolul care adesea minte ca e Hristos, caci Insusi Domnul ne atrage luarea-aminte si zice: «Multi vor veni in numele Meu spunand: Eu sunt Hristos, si pe multi vor insela.» Dupa cum el nu e Hristos, chiar daca inseala cu numele, la fel nu poate fi crestin cine nu ramane in Evanghelia lui Hristos si a adevaratei credinte” [221; 444]. continuare »

Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.

Calugarii athoniti au ales locul, salbatic si neumblat, si tot ei au zidit manastirile si bisericile de pe stanci. Calugarii au sfintit locul, cu rugaciunile si sangele lor, si tot calugarii au hotarat, intr-un glas, ca “avaton-ul” sa ramana valid, indiferent de legile si poftele lumii pagane.

O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Frasinei, Romania; Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.

Sfantul Munte este ales, zidit si pastrat de calugari cu pretul vietii

Muntele Athos a fost declarat loc sfant al calugarilor in urma decretului imparatului bizantin Vasile I Macedoneanul, emis in secolul al IX-lea. De-a lungul anilor, nenumarati calugari si-au jertfit viata spre a pazi Sfantul Munte, impotriva piratilor si a paganilor, care au cautat sa pangareasca si sa distruga locul.

Muntele Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. Din aceasta perioada au inceput sa se zideascasi primele “lavre” athonite. continuare »