Anti-ecumenism

Intrebari si raspunsuri despre monofiziti si copti

Care este cea mai impor­tanta hotarare dog­mat­ica a Sin­odu­lui de la Calcedon?

Sfin­tii Par­inti, lumi­nati de harul Preas­fan­tu­lui Duh, au hotarat:

Urmand asadar Sfin­tilor Par­inti, noi invatam intr-un glas si mar­tur­isim pe Unul si ace­lasi Fiu, Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos, Insusi desavar­sit intru Dum­nezeire cat si intru omeni­tate, Insusi Dum­nezeu ade­varat si om ade­varat din suflet ratio­nal si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dum­nezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omeni­tate, intru toate aseme­nea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dum­nezeire si, la plinirea vremii, Ace­lasi nascut pen­tru noi si pen­tru a noas­tra man­tuire din Fecioara Maria, Nasca­toarea de Dum­nezeu, dupa omeni­tate, Unul si Ace­lasi Hris­tos, Fiul, Dom­nul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara ameste­care, fara schim­bare, fara impar­tire, fara despar­tire, deose­birea fir­ilor nefi­ind nicide­cum stri­cata din pric­ina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusir­ile fiecarei firi intr-o sin­gura Per­soana si intr-un sin­gur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Ace­lasi Fiu, Unul Nascut, Dum­nezeu Cuvan­tul, Dom­nul Iisus Hris­tos, pre­cum au vestit de la inceput proorocii, pre­cum El Insusi ne-a invatat despre Sine si pre­cum ne-a predanisit noua Crezul Par­in­tilor[1].

Unii con­sid­era ca la Sin­odul al IV-lea de la Cal­cedon a fost o „nein­telegere de ter­meni”. De aceea, hotarar­ile nu au fost prim­ite de catre Dioscor si de cei impre­una cu el. Este adevarat?

Asa spun cei care vor sa mic­soreze impor­tanta Sfan­tu­lui Sinod de la Cal­cedon. In real­i­tate, toc­mai pen­tru a se depasi difi­cul­tatile ter­mi­no­log­ice, Dum­nezeu a aratat in chip min­unat care este invatatura cea ade­varata: „…si s-au adunat sase sute treizeci de Epis­copi, si alca­tuind si o parte si alta, adica drept­cred­in­ciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfin­tei Mucen­ite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe piep­tul ei, si peste putine zile facand rugaci­une si, deschizand, au vazut si s-au spaiman­tat; pen­tru ca au vazut tomul ereti­cilor lep­a­dat sub picioarele Sfin­tei, iara al drept­cred­in­ciosilor tinandu-l in cin­stitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o min­une ca aceasta. Si intorcandu-se mai var­tos spre cred­inta, au slavit pe Dum­nezeu Cel ce face in toate zilele min­unate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folo­sul celor multi”[2].

Se zice ca actu­alii copti nu mai sunt monofiz­iti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hris­tos. In aceste con­di­tii este posi­bila unirea cu acestia?

Actu­alii copti nu sunt monofiz­iti euti­hieni, ci monofiz­iti sev­e­r­ieni. De aceea il cin­stesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, dar le con­sid­era ameste­cate intr-o noua fire. Ei con­sid­era ca uni­tatea celor doua firi poate fi numita „o fire”[4]. In plus, nu accepta hotarar­ile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecu­menic de la Cal­cedon[5].

Patri­arhul monofizit Shenouda al III-lea al cop­tilor a declarat in 1979 la intal­nirea de la Chambesy:

In ceea ce priveste Sinoad­ele Ecu­menice, noi nu accep­tam decat pe primele trei […]. Noi refuzam Sin­odul de la Cal­cedon. […]. Pot sa spun foarte deschis, nicio Bis­er­ica din Ori­ent nu poate sa primeasca Sin­odul de la Cal­cedon[6].

Este gre­sit sa vor­bim despre „unirea cu cop­tii”. Se poate vorbi insa de venirea cop­tilor la Orto­doxie. Iar aceasta se poate real­iza numai intr-un sin­gur mod: sa anatem­atizeze monofizis­mul si pe susti­na­torii lui (Euti­hie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotarar­ile Sfin­telor Sinoade Ecu­menice IV-VII, sa cin­steasca dupa cuvi­inta pe Sfin­tii Par­inti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecu­menic de la Cal­cedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfan­tu­lui Maxim Mar­tur­isi­torul, a Sfan­tu­lui Ioan Dam­aschin si a Sfan­tu­lui Ier­arh Grig­orie Palama; sa accepte si Sin­od­i­conul Orto­dox­iei. Apoi sa primeasca Sfan­tul Botez Orto­dox.

Pen­tru prim­irea in Orto­doxie, monofiz­itilor li se pun mai multe con­di­tii. N-ar fi bine sa fim mai ingaduitori cu ei ca sa-i aju­tam sa vina la Ortodoxie?

Aceasta este sin­gura cale de tamaduire a celui bol­nav de erezie: sa anatem­atizeze erezi­ile, sa accepte hotarar­ile Sfin­telor Sinoade Ecu­menice si intreaga invatatura orto­doxa; apoi sa primeasca Sfan­tul Botez Orto­dox (daca nu il are deja).

Iata ce gasim scris in Pro­loage pe data de 3 decem­brie despre Sfan­tul Ier­arh Ioan Sihas­trul Epis­copul Coloniei (+558): „In al patrulea an al impara­tiei lui Mar­cian (450–457), drept­cred­in­cio­sul imparat, adica in anii 454, s-a nascut acest Sfant, Par­in­tele nos­tru Ioan, in Nicopolea Arme­niei. Si, invatand Sfin­tele Scrip­turi, dupa ce au murit par­in­tii sai, si-a impar­tit averea la saraci si, zidind o bis­er­ica cu hra­mul Preas­fin­tei Nasca­toare de Dum­nezeu, traia in lin­iste acolo, impre­una cu alti zece mon­ahi. Si pen­tru ca s-a facut vestit pen­tru fapta sa buna, a fost hiro­tonit Epis­cop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a asezat lucrurile eparhiei sale, si a savar­sit cele ce avea in gan­dul sau, a tre­cut marea, catre Ierusalim, si ajun­gand la Sfin­tele locuri si, inchinandu-se, s-a dus in Lavra Sfan­tu­lui Sava. continuare »

Despre erezia monofizita din Ziarul Lumina. Un motiv in plus de a boicota aceasta publicatie

In articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 apare un articol ce prezinta intr-o maniera distorsionata de adevarul ortodox, situatia ereticilor monofiziti.

Voi incerca sa fac un scurt comentariu asupra acestui articol.

Suntem in perioada Penticostarului, timp in care cinstim in mod deosebit Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta perioada de bucurie este caracteristica atat Bisericilor Ortodoxe care accepta dogma hristologica de la Calcedon (cum sunt cele din Rusia, Serbia, Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia), cat si Bisericilor Ortodoxe necalcedoniene, numite si Vechi Orientale, cinci la numar, care s-au indepartat de Biserica-Mama dupa Sinodul IV Ecumenic, in secolul al V-lea. Va invitam in lumea acestor Biserici.

Ortodoxia este caracterizata de sobornicitate. Cred intru una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica. Nu poate exista ortodoxie necalcedoniana, sinodul de la Calcedon fiind sinod ecumenic, a toata ortodoxia, iar Duhul Sfant marturisind ortodoxia prin gurile Sfintilor Parinti, in urma carora au fost anatemizati cei ce nu il mai aveau pe Duhul Sfant.

Nu pot fi numiti cei ce nu Il mai au pe Duhul Sfant ortodocsi, iar sintagma ortodocsi necalcedonieni este una absurda. Nu pot fi numite ortodoxe niste biserici care s-au indepartat de la biserica mama, una fiind biserica ortodoxa, iar cei ce sunt altfel nefiind ortodocsi.

Pana in urma cu aproape jumatate de secol, pentru milioanele de crestini ortodocsi orientali, raspanditi pe teritoriile Armeniei, Egiptului, Etiopiei, Siriei, Indiei, dar si in diaspora lor, noi, ortodocsii de rit bizantin, eram considerati nestorieni. Iar ei, pentru noi, erau eutihieni sau monofiziti.

Se relativizeaza in acest paragraf problema ortodoxiei unei biserici, considerandu-se ca este o chestiune de considerare. De asemenea, se face hula impotriva noastra, a ortodocsilor, circumscriindu-se ritul nostru dumnezeiesc la un areal geografic ce margineste o realitate duhovniceasca cu una spatiala, denumindu-se rit bizantin, si se spune ca pentru niste eretici, noi eram eretici, punandu-se aceasta hula prin relativizare la acelasi nivel cu o marturisire de credinta ortodoxa venita prin Duhul Sfant, si anume ca ereticii monofiziti sunt monofiziti, hotarare soborniceasca de la Duhul Sfant.

De unde aceste denumiri? De la cei doi eretici, Nestorie si Eutihie. Primul, condamnat la Sinodul III Ecumenic, si al doilea, la Sinodul IV Ecumenic. Asadar, bizantinii i-au acuzat pe orientali de monofizitism, adica de erezia lui Eutihie care considera ca in Iisus Hristos este doar o fire – cea divina, care a absorbit-o pe cea umana. In schimb, orientalii au raspuns prin acuzatia de dioprosopism, erezia lui Nestorie care invata ca in Mantuitorul exista doua persoane (si nu firi): cea divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, si cea umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. Deci toata contradictia, si apoi schisma existenta pana astazi, a pornit de la neintelegerea corecta a celor doi termeni “persoana” si “fire”.

Se numeste o marturisire de credinta ortodoxa acuza bizantina, realizandu-se hula impotriva Duhului Sfant, in acest moment autorul articolului iesind din ortodoxie, si devenind eretic. Se minte bazandu-se pe lipsa de informare a cititorului ca o marturisire venita de la Duhul Sfant si soborniceasca se datoreaza unei confuzii omenesti. Autorul iarasi cade in erezie.

Cultul vorbeste de doua firi. Insa cercetarile recente si dialogul intreprins in a doua jumatatea secolului trecut intre reprezentantii celor doua grupuri au dus la concluzia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Se inlocuieste marturia Duhului Sfant de la Calcedon cu cercetarile recente si dialogul, si pe baza unor lucruri omenesti, nu de la Duhul Sfant, se indrazneste ca niste eretici sa fie denumiti ortodocsi, prin afirmatia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Autorul cade in hula fata de Duhul Sfant si iese din ortodoxie, conditionand ceea ce el numeste ortodoxia de cercetarile recente, nu de marturia lui Dumnezeu prin Duhul Sfant prin Sfintii Parinti.

Parintele profesor Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti a studiat in amanunt cartile de cult ale Bisericii Ortodoxe Copte, scriind chiar si teza de doctorat pe aceasta tema. “Personal am aceasta convingere ca sunt intr-adevar ortodocsi, n-au nici o legatura cu monofizitismul. Nu am gasit in nici o carte de cult, in imnuri liturgice si nici in rugaciuni idei monofizite. Ci peste tot numai marturii despre cinstirea celor doua firi ale Mantuitorului”, spune pr. Necula.

Aici se spune ca ereticii monofiziti marturisiti astfel de Duhul Sfant sunt sunt intr-adevar ortodocsi. Aceasta afirmatie este eretica, caci este impotriva Duhului Sfant care a vorbit la Calcedon prin Sfintii Parinti si articolul care o contine este eretic.

“Predicatorii, arhiereii si Patriarhul nostru recunosc ca dialogul intre biserici a scos la iveala unitatea de doctrina, spune Talaat Takla Mourkus Ataas, presedintele Asociatiei Ortodoxe Copte “Sfantul Mina” din Bucuresti. In toata istoria noastra am avut o conceptie ireala despre Bisericile Bizantine. Asa cum bizantinii ne numeau monofiziti, asa si noi ii numeam nestorieni. La aceasta s-a ajuns din cauza lipsei unei explicatii ortodoxe clare. A fost o neintelegere de termeni. Nu exista lipsa de dumnezeire sau umanitate a lui Hristos in Biserica Copta.”

Aceasta afirmatie este plina de venin eretic. Daca un Sinod Ecumenic nu a scos la iveala ortodoxia, ci un dialog lipsit de Duh Sfant , caci ortodoxia este soborniceasca, si nu pe dialog, ci pe sobornicitate Duhul Sfant marturiseste ortodoxia, atunci erezia si veninul acestei afirmatii este limpede. Revelatia Duhului Sfant de la Calcedon si ortodoxia de la Duhul Sfant este acuzata de conceptie ireala. Aceasta este erezie.

Se spune ca explicatia de la Duhul Sfant de la Calcedon este absenta, si se spune ca n-a existat o explicatie ortodoxa clara. Aceasta este erezie. Se spune ca o marturisire ortodoxa a fost o neintelegere de termeni, o marturisire venita de la Duhul Sfant, de oameni pentru care termenii, si limba, erau de la har intelese si discernute, adica de la Duhul Sfant, caci Sfintii Parinti erau inspirati de Duhul Sfant si erezia o vedeau din Duhul Sfant.

Biserica Copta nu este biserica, caci numai bisericile ortodoxe care stau in sobornicitate sunt ortodoxe. Aceasta este ca tot articolul erezie. continuare »

In asteptarea noii intalniri de dialog cu papistasii, din toamna acestui an, grecii isi pun problema refuzului

Ierarhia Bisericii Eladei,  in sedinta ei ordinara  din octombrie trecut,  doar cu cateva ore  inainte de inaugurarea lucrarilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic intre ortodocsi si romano-catolici (papistasi), a luat hotararea definitiva de a trimite reprezentanti la dialog, dandu-le insa anumite directive.

In Comunicatul respectiv pe care l-a emis, Ierarhia era incredintata de “nevoia de informare mai deplina pe viitor a Sfantului Sinod al Ierarhiei asupra acestor chestiuni importante. S-a declarat si faptul ca de acum inainte Ierarhia va fi informata de toate fazele dialogului’’.

Permanenta Sfantului Sinod, in sedinta ei din luna ianuarie 2010, a hotarat  sa fie  trimise Inaltpreasfintitilor mitropoliti textele referitoare la dialogul intre Biserica Ortodoxa si romano-catolici si observatiile  reprezentantilor Bisericii noastre de la recenta intrunire a Comisiei Mixte Teologice care a avut loc in Pafos, Cipru’’.

Conform Comunicatului pe care l-a emis Comisia Mixta de Dialog dupa dezbaterea neproductiva care s-a desfasurat in Cipru in octombrie trecut, continuarea dialogului “va avea loc la Viena, Austria, intre  20 si 27 septembrie 2010, si va fi gazduita de catre cardinalul Christoph Schönborn’’.

In asteptarea amanatei convocari a Ierarhiei si ca expresie  a nelinistii asupra viitorului dialogului adresam filial catre pastorii nostri intrebarile de mai jos:

1. Biserica Eladei va participa la lucrarile Comisiei Mixte de dialog teologic la Viena in septembrie sau va exista posibilitatea refuzului participarii, cum a facut Patriarhia Bulgariei printr-o hotarare sinodala fata de intalnirea din Cipru?

2. Ierarhii nostri sunt de acord ca “papismul  este matricea ereziilor si ratacirilor” si ca  “singura modalitate pentru restabilirea comuniunii noastre cu ereticii este denuntarea de catre ei a ratacirii si pocainta, asa incat sa existe o unire si o pace adevarata’’, cum au proclamat prin ’’Marturisirea de Credinta impotriva ecumenismului’’ peste 20.000 de clerici, monahi si laici ai Bisericii Ortodoxe?  Sau considera papismul “Biserica sora” in care Botezul si celelalte taine sunt valide? Mentionam ca ’’Marturisirea de Credinta’’ a fost semnata pana in acest moment si de trei mitropoliti, membri ai Ierarhiei Bisericii Eladei.

3. Daca in cele din urma se va hotari participarea reprezentantilor Bisericii Eladei la dialogul de la Viena, participarea va fi fara obiectii referitoare la tema dezbaterii, care este “primatul” papal, din moment ce nu s-a pus in discutie diferentele noastre dogmatice fata de catolici si, in special, “filioque”-le, si alte teme a caror  dezbatere a fost semnalata ca necesara de catre profesorul Tselenghidis ?

4. Biserica Eladei va accepta ca partener egal de dialog din partea catolicilor pe “episcopul” unit  (greco-catolic) de Karkavia, Dimitrios Salaha? Nu constituie acest act o legiferare indirecta  a uniatiei (greco-catolicismului) in Elada?

5. In sfarsit, ce episcopi vor reprezenta Biserica Eladei la dialogul de la Viena? Selectia se va face din nou dupa criteriile formatiei “stiintifice” sau vor fi preferati episcopii cu activitate anti-catolica si dispozitie marturisitoare?

Intarzierea sinodala in luarea deciziilor asupra temelor deosebit de importante ale Credintei, dar si livrarea de catre Arhiepiscop a acestor teme initiativei Fanarului este un motiv intemeiat pentru crearea unei nelinisti in poporul credincios.

Din nefericire, asigurarea Ierarhiei catre poporul credincios ca “urmareste si va  continua sa urmareasca cu atentie tema dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocsii” (Comunicat al Ierarhiei, octombrie 2009) nu pare suficienta pentru a linisti pe priveghelnicul popor credincios, care, dincolo de  dialogul desfasurat in cadrul Comisiei Mixte, urmareste zi de zi deschiderile ecumeniste ale multor episcopi, care se comporta ca si cum unirea cu catolicii a avut loc deja.

(trad. I.F., sursa:  ΘΡΗΣΚΕΥΤΙΚΑ)

NU minciunilor din facultatile de teologie: Argumente ca Parintele Dumitru Staniloae nu a fost ecumenist

In unele facultati de teologie ortodoxa din Romania, studentii sunt invatati in mod gresit ca Parintele Dumitru Staniloae a fost ecumenist. Se foloseste autoritatea dogmatica a Parintelui Staniloae pentru a se justifica ecumenismul.

Este adevarat ca Parintele Staniloae a fost trimis de sinod la cateva intalniri ecumeniste, dar intentia Parintelui a fost de a expune corect Invatatura Ortodoxa, pentru a-i ajuta pe heterodocsi sa vina la Ortodoxie. Participand la acele intalniri, a constatat principiile false ale ecumenismului.

Erezia ecumenista se bazeaza pe urmatoarele principii false:

– exista mai multe Biserici adevarate (cu har) care trebuie sa se uneasca; (varianta papistasilor: Bisericile trebuie sa se uneasca cu Biserica Romano-Catolica);

– comuniunea euharistica intre Biserici (intercomuniunea) este mai importanta decat diferentele dogmatice;

– concilierea ecumenista se poate face pe cale diplomatica.

Parintele Staniloae a scris impotriva acestor principii gresite.

Impotriva primului principiu ecumenist.

Harul mantuirii nu se poate primi decat in Biserica Ortodoxa, pentru ca este lucrarea lui Hristos ramas, ieri si astazi, Acelasi cu ea[1].

Impotriva celui de al doilea principiu ecumenist.

In realitate, nu din Euharistie rezulta dreapta credinta, ci din dreapta credinta rezulta Euharistia adevarata, sau intalnirea cu adevaratul Hristos. Deci si comuniunea in adevarata Euharistie se bazeaza pe unitatea in dreapta credinta. […] De aceea Liturghia nu incepe cu Euharistia, ca sa continue (si la ce-ar mai continua?) cu marturisirea comuna a dreptei credinte, ci inainte de a se produce in Liturghie prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului si impartasirea de ele, comunitatea se lumineaza in dreapta credinta (prin marturisirea Crezului Ortodox, n. n.) si se intareste in unitatea ei, sub indrumarea preotului, iar acesta isi marturiseste aceeasi credinta prin rugaciunile sale[2].

Ca si la Botez, ca si la Euharistie, penitentul (cel care se spovedeste, n. n.) este intrebat si el de credinta sa, caci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocainta necesara in prealabil, cineva din afara de Biserica. In lumina acestui fapt se intelege de ce Biserica Ortodoxa nu poate accepta intercomuniunea[3].

O intentie a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii si deci de a crea intre ortodocsi o dispozitie de indiferentism dogmatic, se manifesta prin propuneri de realizare a unei comuniuni in Taine, cu aceeasi ocolire a elucidarii prealabile a deosebirilor doctrinare[4].

Impotriva celui de al treilea principiu ecumenist.

Din cauza marii dorinte pentru unire, se creeaza adeseori un entuziasm conciliant care crede ca prin caldura sa sentimentalista poate «sa lichefieze realitatea» si apoi sa o remodeleze fara greutate. De asemenea, se creeaza si o mentalitate diplomatica concilianta care crede ca poate impaca, prin concesii reciproce, pozitii dogmatice sau stari de fapt mai generale care tin bisericile despartite. […] Insa aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanta vitala articolelor de credinta in cauza[5].

In concluzie, Parintele Staniloae nu a fost ecumenist!


[1] cf. Arhim. Ioanichie Balan, Convorbiri duhovnicești, vol. I, editata de Episcopia Romanului și Hușilor, 1993, p. 183.

[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate și comuniune in Liturghia ortodoxa, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 397-399.

[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol III, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 92.

[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, anul XIX, 1967, nr, 4.

[5] Dumitru Staniloae, Pentru un Ecumenism Ortodox, Ed, Athos, Pireu, 1976, p. 19-20, citat de Arhim. Gheorghe Kapsanis, in Ortodoxia: nadejdea popoarelor Europei, Ed. Evanghelismos, București, 2006, p. 12.

articol de Ioan Vladuca, aparut in revista ATITUDINI, nr. 10

Scopul schimbarii calendarului: SCINDAREA BISERICII

[YOUTUBE=https://www.youtube.com/watch?v=vISvBWD1WTo]

extras din conferinta DICTATURA PSEUDO-STIINTEI de la Suceava

L-am intrebat pe parintele Iustin ce parere are despre schimbarea calendarului. Si parintele Iustin mi-a spus ca a fost un eveniment rau. De ce ? Dupa roadele lor ii vom cunoaste. A fost un eveniment rau deoarece a produs desbinarea ortodoxiei, impartirea in ortodocsi de stil vechi si ortodocsi de stil nou. Deci schimbarea in sine a fost rea. Acum, cat timp duhovnicul meu, parintele Iustin ramane pe nou, in ciuda faptului ca stie ca momentul respectiv a fost rau in sine, daca ramane pe nou si daca eu vad cu ochii mei ca aghiazma pe care o face parintele Iustin este valabila, este aghiazma adevarata, este nestricacioasa, daca eu simt puterea harului care lucreaza prin parintele Iustin , prin duhovnicul meu, si daca sfintia sa ramane pe nou , eu nu am nici un motiv sa trec pe vechi. Deci asta inseamna ca prin aceasta trecere nu s-a pierdut harul. Va dati seama ce ar insemna sa spuna un mare duhovnic ca parintele Iustin , sa spuna acuma, trecem pe vechi? O parte din ucenici il vor urma, o parte din ucenici vor ramane pe nou si se va mai face inca o desbinare. Si intre ucenicii dansului, ca n-o sa-l urmeze toti. Acuma fiecare ia informatii de pe net, unuia o sa-i convina, altuia n-o sa-i convina hotararea parintelui; desbinare peste desbinare. Si atunci eu n-am nici o motivatie sa trec pe vechi daca vad ca parintele Iustin ramane pe nou si ca sunt valabile Sfintele Taine. Apropo de Sfinte Taine nu exista ierurgii. Am fost invatati iar gresit in facultate: ierurgii si taine. Sfantul Iustin Popovici spune ca nu este valabila aceasta impartire papistaseasca, scolastica intre ierurgii si taine. Sfantul Iustin Popovici spune ca tot ceea ce se lucreaza in Biserica toate sunt taine. Deci si sfintirea apei, aghiazma mare este tot o slujba, tot o sfanta taina. Am auzit urmatoarea idee ciudata la facultate: zice, tainele impartasesc har, iar ierurgiile dau numai binecuvantarea. Dar atunci intreb, nu invoca preotul harul Sfantului Duh ca sa sfinteasca apa aceasta? Si atunci daca doar este binecuvantata si n-are har la ce-mi foloseste? Asa pot sa spun si eu binecuvantata adica vorbit de bine; vorbesc si eu ceva de bine si aia e binecuvantare. Nu. Deci a binecuvantat cu harul lui Dumnezeu, ca prin insasi rugaciunea de sfintire a apei se vede ca se transmite har. Si atunci de unde impartirea asta? De la  scolasticismul papistasilor nu? De la ei a venit impartirea asta in taine si ierurgii. (trascript preluat de la fratele Saccsiv)

Danion Vasile: Un raspuns la atacurile legate de asa-zisa „propaganda stilista”

„Toate inovatiile sau adaugirile facute pe langa invata­tura formulata de pururea pomenitii Parinti ai Bisericii, sa fie anatema!”

Din hotararile Sinodului VII Ecu­me­nic

Extrase principale din conferinta de la Oradea, aici.

O parte din conferinta la care se face referinta o puteti descarca de aici. Tot referitor la problema calendarului, puteti viziona o inregistrare din cadrul conferintei de la Adjud.

Pentru ca in ultimele zile au inceput sa circule o sumedenie de minciuni despre mine si despre lucrarea mea, la sfatul duhovnicului, am intocmit acest raspuns. Sunt uimit de nonsalanta cu care acuzatorii mei mint; cel mai tare ma uimeste ca sunt atacat nu de catre cei pe care i-am combatut in cuvintele mele, ci de catre cei cu care ma consideram de aceeasi parte a baricadei.

Cred insa ca Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai tarziu.

Intrucat am ajuns in Bucuresti abia in ziua de luni din Saptamana Patimilor, nu am apucat sa raspund mai devreme, in scris, acestor atacuri. Il iau martor pe Dumnezeu in ceea ce spun. Daca eu mint, Dumnezeu sa vadeasca aceasta, spre rusinarea mea. Daca nu mint, Dumnezeu sa vadeasca minciunile celor ce ma prigonesc invocand in chip mincinos invatatura ortodoxa.

Atacurile impotriva mea au avut doua momente mai importante. Unul a fost cu mai mult de doua saptamani in urma. Anuntasem ca voi veni la Manastirea Petru Voda – voiam sa iau binecuvantare de la parintele Iustin inaintea conferintelor pe care urma sa le tin in tara. Dar, din cauza unor schimbari de program in Basarabia, am intrat in tara abia duminica, chiar inaintea conferintei de la Adjud.

Sambata am primit un telefon de la maica Fotini, de la Petru Voda: „De ce nu ati ajuns? Va asteapta parintele sa predicati maine…” Am explicat ca nu am putut ajunge.

Venind insa in tara, deschizandu-mi telefonul, am primit cateva informatii ciudate, printre care si cea ca „parintele Iustin spune ca sunteti eretic”. Asteptam sa vin la Petru Voda, sa discut cu parintele direct, dar, intrucat ma invitase sa predic, era clar ca nu ma considera eretic, si nici nu avea motive sa o faca.

Joi, pe 18 martie 2010, aveam programata o conferinta la Piatra Neamt, impreuna cu parintele Hrisostom Manolescu. Datorita interventiei protopopului, conferinta a fost anulata, afisele rupte, organizatorul amenintat ca ramane fara post de cantaret etc.

Fiind foarte trist ca nu pot vorbi in Piatra Neamt, am rugat sa fiu sunat de parintele Iustin pentru a discuta despre aceasta tema. Parintele m-a sunat pe 18, seara, si mi-a spus asa: „Nu te intrista ca nu ai putut vorbi la Piatra, dar maine vei vorbi la Iasi, si se va duce vestea despre ce marturisesti peste marginile Iasului” (sau si in afara Iasului, nu imi aduc aminte formularea exacta, reproduc insa fidel ideea).

Parintele a avut dreptate – a doua zi a avut loc conferinta de la Iasi, de pe 19 martie, cand din racla cu sfinte moaste ale marturisitorilor de la Aiud a izvorat mir (vazandu-se clar cum mirul iesea ca un mic izvoras din bucata de craniu de marturisitor – pe care o primisem cu vreme in urma de la parintele Iustin, ca binecuvantare).

Dupa aceasta conferinta, am pornit spre Petru Voda. Am ajuns sambata noaptea, intre orele 1 si 2, si parintele se culcase deja.

Duminica am tinut o predica in care am repetat temele prezentate in anul 2009 in conferinta de la Iasi: apostazia contemporana, ecumenismul, masoneria, schimbarea calendarului, globalizarea, teme care se regaseau si in conferinta din 2010.

La sfarsitul predicii, ducandu-ma la parintele Iustin, acesta mi-a spus:

„- Ai grija cum vorbesti, ca nu or sa te mai lase sa marturisesti.

– Am gresit cu ceva, parinte?

– Nu, nu ai gresit cu nimic, dar fii atent pe viitor. Ce bine ar fi daca Romania ar avea zece ca tine…

– Zece ce, parinte? Mireni sau…

– Mireni, ca nu mai avem calugari care sa marturiseasca. Ai mare grija, sa poti propovadui cuvantul mai departe.

La plecare, i-am cerut parintelui o cruce, sa o am ca binecuvantare de la sfintia sa. Cand am vazut ca mi-a daruit chiar crucea cu care binecuvanta credinciosii, emotionat l-am intrebat:

– Parinte, imi dati binecuvantare sa o tin in maini la conferinte, in timp ce vorbesc?

– Da, cu crucea inainte”, a  spus, si mi-a dat binecuvantare de drum.

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura parintelui Iustin, duminica trecuta, duminica Sfintei Maria Egipteanca. De atunci, mi s-au „transmis” tot felul de afirmatii ale parintelui impotriva mea.

Ma simt cu inima impacata si astept sa ajung la Petru Voda pentru a vedea in ce masura parintele a fost dezinformat de catre prigonitorii mei. Ii raman oricum indatorat pentru tot ce a facut pentru mine in acesti ani.

Acum, trec la partea a doua a atacului impotriva mea. Rezumatul acuzelor se afla comprimat intr-un articol difuzat cu mare repeziciune pe net, intitulat „Propaganda stilista sub numele unei conferinte”. Marturisesc cu tristete ca oameni cunoscuti mie au preluat si difuzat materialul fara sa imi dea vreun telefon, fara sa auda si ce am eu de spus.

In continuare, analizez materialul punct cu punct:

1.  In seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema „Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.

Nu am afirmat ca schimbarea calendarului ar fi un semn apocaliptic. Am spus doar ca Sfantul Kuksa al Odessei numea noul calendar „calendarul Antihristului”. Parintii cu viata sfanta din Patriarhia Rusa au protestat impotriva schimbarii calendarului. De aceea Sfantul Patriarh Tihon a readus Biserica Rusa pe stil vechi, dupa ce tot el impusese noul calendar. Despre acest lucru nu se invata la nicio facultate de teologie din tara (detalii se gasesc in cartea Elder Michael, The Last Mystic from Valaam, tiparita de parintele Serafim Rose; varianta romaneasca a cartii, inclusa in „Tebaida Nordului”, a fost cenzurata de traducator). Eu cred ca principala problema legata de schimbarea calendarului este schimbarea modului de raportare la Traditie.

2. Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har.

Nu am facut o astfel de afirmatie.

3. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului”

In volumul „Calauza in credinta ortodoxa”, aparuta la Editura Manastirea Sihastria, la paginile 413-427, parintele Cleopa analizeaza intr-un capitol problema schimbarii calendarului. Pe viitor voi analiza mai detaliat acest capitol, deocamdata voi mentiona doar cateva greseli:

a) INVATACELUL: Dar cum si cand s-a facut aceasta indreptare? (a calendarului – n.n.)

PREOTUL: Iata cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.

La Constantinopol, in 1923, nu a fost Sinod. A fost o intrunire ortodoxa, la care au refuzat sa participe Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, Arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxa Bulgara (bulgarii erau considerati schismatici, si pentru a reintra in comuniune cu Patriarhia de Constantinopol li s-a cerut sa accepte schimbarea calendarului, in 1968). Patriarhia Rusa nu a avut delegati.

b). Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor sfintilor parinti (nota – trebuie precizat ca si aici parintele Cleopa vorbeste in necunostinta de cauza. In realitate calendarul bisericesc a fost schimbat dupa vestita Enciclica a Patriarhiei Ecumenice din 1920 – cu trei ani inainte de Constantinopol. In aceasta Enciclica se precizeaza ca: „Dupa parerea noastra, o asemenea prietenie si o dispozitie primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxa si pseudo-bisericile eretice – n.n.] intre ele, poate fi aratata si demonstrata in particular in urmatoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sarbatori crestine in acelasi timp de catre toate Bisericile”; celelalte puncte ale documentului se pot citi pe https://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%E2%80%93-enciclica-din-1920/ . Schimbarea calendarului a fost un pas spre dezbinarea Ortodoxiei si apropierea de celelalte confesiuni. Documentul din 1920 o vadeste cu prisosinta.) si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeiesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin.

Sinodul respectiv nu a fost sinod pan-ortodox, a fost o adunare bisericeasca, deoarece au lipsit mai multe Biserici locale. Din vechea pentarhie, Roma era in erezie, iar din celelalte patru patriarhii vechi au lipsit trei, fiind prezenta doar Patriarhia de Constantinopol. Dupa cum putem citi si in volumul de Indrumari misionare, volum elaborat de un colectiv de autori de la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, aparut la Editura Institutul Biblic in 1986, „la consfatuirea inter-ortodoxa [iata termenul corect, “consfatuire”, nu “sinod” – n.n.] din Constantinopol (1923), n-au participat insa toate Bisericile Ortodoxe Autocefale sau nationale”. De fapt, la sedinte au participat doar noua membri: sase episcopi, un arhimandrit (acesta fiind din partea Bisericii Romane) si doi laici. Iata marele sinod „panortodox” care a schimbat calendarul! continuare »

Solicitam inregistrarea conferintei lui Danion Vasile de la Oradea

Ca urmare a unui mail ce l-am primit de la foarte multe persoane, in care sunt anumite acuze la adresa fratelui Danion Vasile, considerand ca sunt exagerate, solicitam o inregistrare a conferintei de la Oradea. Mai adaugam rugamintea catre toti fratii nostri ortodocsi sa nu cadem in capcanele puse de dusmanii din-afara Bisericii, care seamana dezbinarea si dezinformarea intre noi, pentru ca nu suporta a fi desconspirati si invinuiti de ereziile si blasfemiile facute. Sa fim alaturi de cei care inca mai marturisesc Adevarul si sa nu ne asemanam tortionarilor din inchisorile comuniste. Dar ca sa nu gresim, sa fim mereu in sfat cu marii nostri duhovnici, care sa ne acopere lucrarea cu sfintele lor rugaciuni.

Va rugam pe toti cei care ne puteti ajuta cu inregistrarea sa o puneti pe transfer.ro si sa postati apoi linkul  la comentariile acestui articol.

Cititi replica freatelui Danion: Danion Vasile: Un raspuns la atacurile legate de asa-zisa „propaganda stilista”

Casatoriile cu cei neortodocsi sunt interzise. Regulile stabilite de Mitropolia Moldovei – Arhiepiscopia Sucevei

MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI – ARHIEPISCOPIA SUCEVEI SI RADAUTILOR

                      Va facem cunoscut ca Permanenta Consiliului Eparhial din data de 12.02.2010 a stabilit urmatoarele:

1. Atunci cand unul dintre miri vine din alta parohie, cununia religioasa se va oficia numai dupa ce respectivul va prezenta certificatul de botez si adeverinta de la parohia din care face parte, din care sa rezulte ca nu a mai fost cununat.

2. Cand unul dintre miri este de alta confesiune, cununia religioasa se va oficia numai dupa trecerea la Ortodoxie. Preotul paroh va pregati pe cel in cauza prin cateheze speciale, cu toata responsabilitatea, astfel incat trecerea sa nu fie formala sau frauduloasa. Cel care vine de la alta confesiune va da in scris o declaratie pe propria raspundere ca face trecerea la Ortodoxie din convingere si nesilit de nimeni.

3. Cand unul sau ambii miri sunt divortati, atunci vor prezenta hotararea judecatoreasca prin care s-a desfacut casatoria, urmand ca parohia sa intervina la Sf. Arhiepiscopie pentru obtinerea divortului religios, dupa care se va putea oficia Sf. Taina a Cununiei.

4. Nasii de cununie care vin din alta parohie trebuie sa prezinte adeverinta ca sunt ortodocsi si cununati religios. Logodna nu da dreptul de a fi nasi de cununie.

5. La savarsirea Sf. Taine a Cununiei  preotii se vor ingriji in mod obligatoriu ca sa ofere gratuit mirilor din partea bisericii cel putin un catehism, pentru ca tanara familie sa cunoasca invatatura ortodoxa. (Precizam ca aceste daruri pot fi decontate la gestiunea parohiei).

                       Veti comunica tuturor parohiilor si veti controla cu toata seriozitatea punerea in practica a prezentei.

Din incredintarea I.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor.

Cum au inteles Ortodoxia doi dintre ierarhii BOR, aflati acum pe taramuri apuse(ne)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=bQfXWtIofYQ]

(extras din conferinta sustinuta de Serafim Joanta la Iasi, pe 16 martie 2010)

Mai jos aflati cum alt ierarh BOR este de acord ca ortodocsii sa se impartaseasca la papistasi(romano-catolici) si recunoaste botezul lor eretic.

Conferinta episcopala italiana a emis saptamana trecuta un ghid pentru preoti in care sunt prevazute principiile de abordare pastorala a credinciosilor rasariteni necatolici. In aceasta categorie sunt inclusi si romanii ortodocsi care se afla in Italia, transmite Radio Romania Actualitati.

La intalnirea de la Ancona a participat si episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan, care considera ca documentul catolic despre relatia pastorala cu ortodocsii reflecta pozitia clasica a Bisericii catolice fata de ortodoxism.

Ghidul pentru preotii catolici recomanda ca, in cazul in care li se solicita de catre un credincios ortodox administrarea sacramentelor: botez, spovedanie, impartasanie, maslu, sa indrume respectiva persoana catre un preot ortodox dintr-o structura canonica, de la care sa primeasca tainele. In situatia in care un asemenea preot nu exista, preotul catolic poate sa impartaseasca sacramentele unui ortodox in cazul in care constata indeplinirea a trei conditii: cererea spontana din partea ortodoxului, buna lui vointa si nevoia spirituala urgenta.

In cazul casatoriilor mixte, preotii catolici pot cununa un catolic cu o ortodoxa cu conditia ca partea catolica sa se angajeze sa faca tot posibilul ca botezul copiilor sa se faca in Biserica Catolica. Episcopul Siluan spune ca si din partea ortodoxa exista o deschidere reciproca in ceea ce priveste casatoriile mixte.

Canoanele, formal, interzic casatoria ortodocsilor cu neortodocsi. Insa conditiile actuale, concrete, in care ne aflam ne pun in situatia de a reconsidera aceasta situatie. Ne gandim si la partea ortodoxa care nu trebuie pedepsita. Daca partea catolica spune ca nu doreste sa renunte la identitatea ei, dar doreste si este de acord sa primeasca Sfanta Taina a Casatoriei in Biserica Ortodoxa si sa-si creasca copii in credinta ortodoxa, atunci noi dam o dispensa prin care sa se savarseasca Sfanta Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa a unui ortodox cu un catolic, cu un crestin catolic care dovedeste ca are certificat de botez si mai ales ca nu a mai fost casatorit, nu mai are o alta casatorie, a declarat Episcopul ortodox roman pentru Italia, Siluan Span.

Acum si raspunsul Parintelui Arsenie Papacioc:

[vodpod id=Groupvideo.4530996&w=425&h=350&fv=]

Romano-catolicismul nu poate fi considerat Biserica…Nu au nici un sens dialogurile teologice cu papistasii

„Prapastia e de netrecut, nu au nici un sens dialogurile teologice, daca nu se rezolva diferentele dogmatice…”, a mentionat profesorul Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Aristotelice din Tesalonic, domnul Dimitrios Tselenghidis, vorbind in Larisa.

Profesorul Dimitrie Tselenghidis de la Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii Aristotelice din Tesalonic, vorbind in dimineata zilei de duminica (14.03.2010) la o manifestare ce a fost organizata in Larisa de Uniunea Locala a Teologilor si Vatra Crestina „Apostolul Pavel”,  si-a exprimat teza ca romano-catolicismul si protestantismul nu pot fi considerate biserici si ca ele constituie „erezii”.

Dezvoltandu-si tema – „Importanta dogmei in dialogurile cu eterodocsii pentru unitatea in Hristos”, domnul Tselenghidis a accentuat ca dogma, fiind indicele si marturia gandirii ortodoxe, ar trebui sa constituie conditia prima si de baza in calea unui dialog care are ca scop readucerea celor rataciti in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. A subliniat ca aceasta Biserica nu este alta decat cea Ortodoxa, din care insa – cum a subliniat vorbitorul – romano-catolicii s-au desprins in 1054, din pricina deviatiilor lor dogmatice, cea mai grava fiind cea a filioque-lui, in baza careia Sfantul Duh nu purcede doar din Tatal (conform cu formularea ortodoxa din Simbolul Credintei), ci si de la Fiul.

Domnul Tselenghidis a exprimat teze diferite de cele ale Patriarhiei (Constantinopolului), Bisericii Eladei si altor Biserici Ortodoxe Autocefale (care, pe de-o parte considera eretice dogmele romano-catolicilor referitoare la filioque si primatul papal, dar nu considera eretica si intreaga biserica romano-catolica, pentru ca nu a existat in acest sens vreo hotarare a unui Sinod Ecumenic), sustinand ca romano-catolicismul, din clipa in care a falsificat dogma, a pierdut harul dumnezeiesc, a cazut din Biserica, prin urmare a incetat sa fie Biserica, constituind o comunitate crestina eretica. Vorbitorul a apreciat ca in realitate prapastia cu caracter eclesial dintre cele doua parti – ortodoxa si romano-catolica – este pentru moment de nedepasit, fapt care, dupa parerea mea, se datoreaza metodei eronate a dialogului teologic, adica abordarii dialogului „in aceiasi termeni (de pe aceleasi pozitii)” cu actualele diferente dogmatice. Daca nu se inlatura abaterea romano-catolicilor de la dogma, dialogurile nu au nicio noima esentiala…”, a concluzionat vorbitorul.

La manifestatie au fost de fata: Inaltpreasfintitul Mitropolit Ignatios de Larisa si Tarnovo, care a fost de acord cu pozitiile marturisitoare – cum le-a caracterizat – ale profesorului vorbitor, presedintele Vetrei Crestine din Larisa „Apostolul Pavel”, profesorul curent de la Universitatea Ionios, domnul Atanasios Evstathios, presedintele Uniunii Locale a Teologilor (filiala al Uniunii Panelenice a Teologilor), domnul Vas. Sterghioulis, directorul Invatamantului Gimnazial-Liceal si vicepresedintele Uniunii Teologilor, domnul Ioannis Karamitros, secretarul general si membrul Comisiei Directoare a Uniunii Teologilor, domnii Evag. Kouvaras si Haris Andreopoulos, primarul de Ampelona si doctorul in teologie, domnul Atanasios Hrisoverghis, presedintele Asociatiei Sarakatsaneon din Larisa, domnul Stelios Sourlas, fostul presedinte al Asociatiei Juridice, domnul Fer. Nanis, reprezentanti ai altor institutii locale si multa lume.

(traducere: ML; sursa: religiousnet.blogspot.com, via Impantokratoros.gr)

Hotararea dogmatica a Sinodului 7 Ecumenic. Afurisenie pentru cei ce nu cinstesc Icoanele

Hotaram cu toata grija si acrivia: impreuna cu chipul Cinstitei si De-viata-facatoarei Cruci, in sfintele biserici ale lui Dumnezeu sa se puna si: Cinstitele si Sfintele Icoane, pictate sau lucrate in mozaic, sau facute din materii potrivite, pe Sfintele Vase si Vesminte, pe ziduri si scanduri, in case si pe drumuri!

Sfantul si Marele Sinod Ecumenic care prin harul lui Dumnezeu si datorita hotararii dreptcre­din­ciosi­lor si iubitorilor de Hristos, imparatii nostri Constantin si mama sa Irina, s-a adunat pentru a doua oara la Niceea, slavita metropola a provinciei Bithinia, in sfanta biserica a lui Dumnezeu numita Sfanta Sofia, urmand predaniei Bisericii Sobornicesti, a hotarat cele ce urmeaza:

Cel care ne-a daruit noua lumina cunostin­tei Sale si ne-a izbavit din intunericul nebuniei idolesti, Hristos Dumnezeul nostru, dupa ce Si-a facut mireasa Sfanta Sa Biserica Soborniceasca cea fara pata sau zbarcitura (Efes. 5, 27), a fagaduit sa vegheze asupra ei, zicand cu tarie sfintilor Sai ucenici: Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 20). Aceasta fagaduinta nu a facut-o insa numai acelora, ci prin ei [a facut-o] si noua, celor care am crezut prin ei in numele Lui (Ioan 17, 20).

Insa unii oameni, nesocotind acest dar, inaripati de catre vrajmasul cel viclean, s-au indepartat de judecata cea dreapta si, impotri­vin­du-se predaniei Bisericii Sobornicesti, au pacatuit intru intelegerea adevarului, [si], precum zice proverbul, nu si-au brazdat bine ogorul si mainile lor nu au avut ce culege.

Ei au indraznit sa defaime podoaba bineplacuta lui Dumnezeu a sfintelor aseza­minte, numindu-se preoti fara sa [si] fie; despre care Dumnezeu striga prin profeti: multime de pastori au calcat via Mea; calcat-au cu picioare­le lor partea Mea… (Ieremia 12, 10). Caci urmand unor oameni nelegiuiti, increzatori in propriile cugete, au clevetit Sfanta Biserica, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, si nu fac deosebire intre curat si necurat (Ezechiel 22, 26), numind icoana Domnului si a sfintilor Sai ca pe statuile idolilor diavolesti.

De aceea, intru bunavointa Sa, Domnul Dumnezeul nostru, nesuferind ca cel ascultator sa fie vatamat de o asemenea ciuma, prin ravna dumnezeiasca si cu aprobarea lui Constantin si a Irinei, preacredinciosii nostri imparati, ne-a chemat de peste tot pe noi, intaistatatorii preoti­ei, pentru ca dumnezeiasca predanie a Bisericii Sobornicesti sa isi regaseasca taria prin hotara­rea noastra soborniceasca.

Cercetand si examinand cu multa acrivie si avand in vedere scopul adevarului nu inlaturam nimic, nu adaugam nimic, ci pastram neschim­ba­te [toate] cele bune ale Bisericii Sobornicesti; si urmam cele sase Sfinte Sinoade Ecumenice, mai intai pe cel reunit in stralucita metropola Niceea, [si] impreuna cu el pe cel care a avut loc in cetatea imparateasca de Dumnezeu ocrotita [a Constantinopolei]. continuare »

Premizele biblice ale erorilor papalitatii

Nu exista premize biblice ale erorilor papalitatii, asa cum nu exista acoperire revelationala obiectiv valabila pentru greselile ereziarhilor tuturor vremurilor.

Afirmatia aceasta este ortodoxa si formularea ei, absolut corecta. Biserica noastra nu poate renunta la nicio iota si nicio cirta din ea, fara sa se expuna primejdiei de a aluneca pe povirnisurile prapastioase ale cailor batatorite de eterodocsi, fara a cadea in ireparabila greseala de a consimti sa cada la tranzactii oneroase asupra depozitului de credinta pe care l-a mostenit de la Mintuitorul Hristos, si pe care l-a formulat (definit), conservat si aparat cu atita intelepciune si dirzenie vreme de aproape doua milenii.

Si totusi, vorbim si noi, crestinii ortodocsi rasariteni, de premizele biblice ale erorilor papalitatii si ale altor comunitati crestine iesite din fagasul traditional al Bisericii celei una. De fiecare data, insa, insotim acest fel de a vorbi de precizarea expresa ca ceea ce numim, in virtutea obisnuintei, premize ale erorilor eterodocsilor, sint „premize” numai intrucit au fost ridicate la acest rang si calificate ca atare de cercuri teologice-bisericesti care zac in afara Ortodoxiei. In realitate, aceste „premize” sint simple pretexte de evadare doctrinara din limitele Revelatiei divine impartasita oamenilor, menite sa camufleze lipsa de concordanta a unor formulari dogmatice inovatoare, de data tirzie si de obirsie dubioasa, cu invatatura lui Hristos, atita cit este ea consemnata in scripturile inspirate.

Inovatiile doctrinare in numele carora a fost sfisiata unitatea Bisericii crestine nu pleaca de la Biblie, nu-si au izvorul in ea, nu Biblia este aceea care ar fi dat impulsul formularii lor. Daca era altfel, este neindoios ca s-ar fi sesizat de mult crestinatatea cea oarecind una si ar fi procedat in consecinta, valorificind aceste impulsuri de dogmatizare in deplinatatea ei. Roadele acestui supliment de dogmatizare ar fi intrat, normal, in patrimoniul doctrinar al intregii crestinatati si Biserica lui Hristos ar fi fost crutata de calamitatile cutremurelor care i-au zdruncinat cu atita violenta cele douazeci de veacuri de existenta institutionala.

Faptul ca tocmai ramura apuseana a Bisericii crestine – si mai ales ea – manifesta ciudata predilectie de a fauri periodic dogme noi, trebuia sa dea loc la nedumeriri, cum s-a si intimplat, trebuia sa stirneasca luari de pozitie si proteste pe cit de energice, pe atit de justificate, – cu atit mai virtos cu cit ceea ce se dogmatiza in Apus, tintea nu la o cit mai deplina preamarire a lui Dumnezeu, ci la ingrosarea inadmisibila a gloriei papilor Romei.

Fripti de arsita duhului pustiitor al stapinirii de multe, episcopii Romei au pierdut, cu vremea, orice farima de cuviinta crestineasca, de umilinta apostoleasca si de masura omeneasca, transformindu-se in purtatori exclusivi ai puterii celor doua sabii, auto-investindu-se cu prerogativa hulitoare de atotstapinitori, pe pamint si in cer[1]. Revendicind zgomotos pentru sine monopolul conservarii si dezvoltarii doctrinei crestine, papalitatea procedeaza simultan la despuierea ocirmuirii sinodale bisericesti si a stapinirii lumesti de atributiile cu care le-a inzestrat Dumnezeu, prin Fiul Sau. Vremurile smolite ale Evului-Mediu stau marturie despre reusita vremelnica a ofensivei de asezare a papalitatii pe scaunul cel mai de sus al ierarhiei valorilor umane. E epoca in care imperialismul papal invadeaza, triumfator, istoria continentului nostru. Regii si imparatii tremura inaintea papei si pasind umiliti, pe jos, ii duc calul de friu: coroanele lor sint in miinile lui, el le distribuie si tot el le doboara de pe crestetele celor care cuteaza sa schiteze cel mai mic gest de semetie sau independenta personala. Pe recalcitranti, ii nimiceste dezlegind pe supusii lor de juramintul de fidelitate ce-l datorau detinatorilor puterii de stat.

O atit de nemasurata putere, concentrata in miinile unui singur om, trebuia pusa la adapost de capriciile si surprizele vremurilor schimbacioase. Sinodul de la Vatican a purtat grija de acest lucru. Conditiile dubioase in care a fost dogmatizata la 1870 infailibilitatea papei, intereseaza mai putin la acest loc [2]. Fapt este ca prin definitiile acelui sinod de pomina, episcopul Romei devine de drept ceea ce se inversunase a se arata prin toate manifestarile sale de pina atunci: „summus episcopus”, vicarul lui Hristos pe pamint. Cind vorbeste el ex cathedra, orice replica devine nula si neavenita. „Roma locuta, causa finita”. Practic, orice viitor sinod ecumenic devine inutil.

De-acum inainte, tot ceea ce poate furniza un simulacru de justificare nemasuratului orgoliu al papalitatii imperialiste, va fi pus la contributie in scopul sprijinirii si intaririi vointei sale de putere nelimitata. Biblia insasi va fi solicitata – si obligata – sa motiveze, retrospectiv, pasiunea inovatoare a papalitatii.

Aceasta procedura poate aparea ca neomenoasa si scandaloasa in fata constiintelor crestinesti de toate confesiunile – cea romano-catolica inclusiv -, dar nicidecum inadmisibila si infructuoasa mai ales, din clipa in care papalitatea detine, prin definitie sinodala, plenitudinea magisteriului invatatoresc, iar Comisiunea biblica a Vaticanului vegheaza ca tot ceea ce este defavorabil Sfintului Scaun sa fie taxat si infierat ca fals. Elasticitatea textelor biblice – cum dovedeste istoria bisericeasca – a incurajat pe toti ereziarhii sa-si acopere cu autoritatea scripturilor inspirate, interpretate tendentios, vatamarile pricinuite de ei integritatii si curatiei invataturii de credinta a Bisericii lui Hristos. continuare »

Patriarhul Daniel: Cei ce nu cinstesc icoanele, nu-l urmeaza pe Hristos

Surprinzator, dar avem de-a face cu o declaratie marturisitoare(sic!) a sanctitatii sale Daniel, care in Duminica Ortodoxiei incearca sa mai potoleasca norodul smintit de blasfemia savarsita prin oferirea de sfinte moaste papistasilor. La acea data, a precizat ca ortodocsii, catolicii si protestantii au in comun marturisirea lui Hristos. Oare tablourile papistasilor pot fi numite icoane? Iar dupa cate stim protestantii nu sunt cinstitori ai sfintelor icoane, ba unii chiar le mai si hulesc, si iata cum patriarhul se contrazice pe sine, marturisirea-i fiind anulata. Tot sanctitatea sa mai face referire la Sinodiconul Ortodoxiei, ca fiind un “act solemn…care lauda pe Sfintii marturisitori si anatematizeaza ereticii”, doar ca este citit in “anumite locuri”, catedrala patriarhala nefiind unul dintre acestea, ca majoritatea bisericilor si manastirilor din Romania; aceasta ca urmare a faptului ca patriarhia nu incurajeaza astfel de randuieli, caci incalca corectitudinea politica a forurilor ecumeniste si secularizate din care face parte. Iar ereticii care sunt, in opinia sanctitatii sale? Oare coincide cu cea a Sfintilor Parinti, ce-i considera eretici pe papistasi(romano-catolici), greco-catolici, monofiziti si protestanti? Raspunsul este dovedit ca fiind negativ, prin toate actiunile si misiunea sanctitatii sale.

Prin urmare, ortodoxia romaneasca nu se poate numi si una marturisitoare, asa cum sta scris in Sinodiconul Ortodoxiei:

“Aceasta este credinta Apostolilor; este credinţa Parintilor; este credinta ortodocsilor; aceasta credinta tine lumea locuita.”

SINODICON-ul Ortodoxiei – Randuiala din Duminica Biruintei Ortodoxiei (prima duminica din Postul Mare)

DOWNLOAD VARIANTA PDF

Dupa ispravirea citirii ceasurilor, spre locul obisnuit unde se afla arhiereul in vesminte, vin din altar arhimandritii, egumenii, preotii, diaconii; preotii scot icoana Mintuitorului si a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si le pun pe analogul din mijlocul bisericii.

[De se va intimpla ca arhiereul sa nu fie de fata la aceasta slujba (in parohiile de mir sau manastiri), cuvintele acestuia se rostesc de preot; iar de va lipsi protodiaconul (diaconul), cuvintele acestuia se rostesc, la fel, de preot]

Incepe protodiaconul: Binecuvinteaza, Stapine !

Arhiereul: Binecuvintat este Dumnezeul nostru…

Strana: Amin. Imparate ceresc…

Citetul: Sfinte Dumnezeule… (rugaciunile incepatoare). Doamne miluieste (12 ori). Veniti sa ne inchinam…

Si psalmul 74:

Marturisi-ne-vom Tie, Dumnezeule, marturisi-ne-vom Tie si vom chema numele Tau, povesti-voi toate minunile Tale.

Cind voi lua vreme, eu dreptatea voi judeca.

Topitu-s-au pamintul si toti cei ce locuiesc pre dinsul: eu am intarit stilpii lui.

Zis-am celor faradelege, nu faceti faradelege si celor ce gresesc, nu va inaltati cornul.

Nu va ridicati asupra inaltimii cornul vostru si nu graiti impotriva lui Dumnezeu nedreptate.

Ca nici de la rasarituri, nici de la apusuri, nici de la munti pustii.

Ca Dumnezeu judecator este: pre acesta smereste si pre acesta inalta.

Ca paharul este in mina Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestecatura si au abatut din aceasta in aceasta, insa drojdiile lui nu s-au desertat, bea-vor toti pacatosii pamintului.

Iara eu ma voi bucura in veac, cinta-voi Dumnezeului lui Iacov.

Si toate coarnele pacatosilor voi zdrobi si se va inalta cornul dreptului.

Slava, si acum: Aliluia (trei ori).

Protodiaconul citeste ectenia obisnuita pina la cei ce calatoresc pe ape… apoi rosteste aceasta:

Pentru ca sa caute cu ochi milostiv la sfinta Sa Biserica si sa o pazeasca pe ea nevatamata si nebiruita de eresuri si de credinte desarte, si cu pacea Sa sa o ingradeasca, Domnului sa ne rugam !

Pentru ca sa potoleasca dezbinarile ei si cu puterea Sfintului Duh sa ii intoarca pe toti care s-au abatut de la cunostinta Adevarului si sa ii numere cu turma Sa aleasa, Domnului sa ne rugam !

Pentru ca sa lumineze cu lumina intelepciunii Dumnezeiesti cugetele care s-au intunecat cu necredinta, iar pe credinciosii sai sa-i intareasca si neclintiti in ortodoxie sa-i pazeasca, Domnului sa ne rugam !

Apoi:Dumnezeu este Domnul, si S-a aratat noua… glasul 4

Multumiti fiind noi, nevrednicii, robii Tai, Doamne, pentru binefacerile Tale cele mari, ce ni s-au facut noua, slavindu-Te Te laudam, bine Te cuvintam, multumim, cintam si preaslavim a Ta buna milostivire, si ca niste robi cu dragoste strigam Tie: Facatorule de bine, Mintuitorul nostru, slava Tie.

Slava, glasul 3

De binefacerile Tale si de daruri, invrednicindu-ne in dar ca niste robi netrebnici Stapine, alergind cu osirdie catre Tine, multumire dupa putere Iti aducem si slavindu-Te pe Tine, ca pe Facatorul de bine si Ziditorul strigam: Slava Tie, preaindurate Dumnezeule.

Si acum, glasul 4

Precum a inaltimii de sus podoaba, si pe cea de jos frumusete ai aratat-o sfintei salasluiri a maririi Tale, Doamne, intareste-o pre aceasta in vecii vecilor si primeste pentru Nascatoarea de Dumnezeu, rugaciunile noastre pe care neincetat Tie ti le aducem, Viata si Inviere a tuturor!

Protodiaconul:Sa luam aminte !

Arhiereul:Pace tuturor.

Citetul:Si duhului tau.

Protodiaconul:Intelepciune, sa luam aminte.

Citetul:Prochimen, glas al 4-lea

Rasaditi fiind in casa Domnului, in curtile Domnului Dumnezeului nostru vor inflori.

Stih: Veselise-va dreptul de Domnul si va nadajdui intru El.

Din cartea cea catre romani a Sfintului Apostol Pavel citire (cap. 16)

Fratilor, va indemn sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei. Caci unii ca acestia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pintecelui lor, si prin vorbele lor frumoase si magulitoare inseala inimile celor fara de rautate. Caci ascultarea voastra este cunoscuta de toti. Ma bucur deci de voi si voiesc sa fiti intelepti spre bine si nevinovati la rau. Iar Dumnezeul pacii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi!

Preotul: Pace tie, cititorule.

Citetul: Si duhului tau.

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Protodiaconul: Binecuvanteaza, parinte, pe binevestitorul Sfantului Apostol si Evanghelist Matei

Preotul: Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului, intru tot laudatului Apostol si Evanghelist Matei, sa-ti dea tie, celui ce binevestesti, cuvant cu putere multa, spre plinirea Evangheliei iubitului Sau Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Protodiaconul: Amin.

Protodiaconul: Intelepciune, drepti, sa ascultam Sfanta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Strana:Si duhului tau.

Protodiaconul:Din Sfanta Evanghelie de la Matei citire.

Strana:Slava Tie, Doamne, slava Tie !

Preotul:Sa luam aminte.

Sfinta Evanghelie de la Matei (cap. 18):

Zis-a Domnul: vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: ca ingerii lor, in ceruri, pururi vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. Ce vi se pare? Daca un om ar avea o suta de oi si una din ele s-ar rataci, nu va lasa, oare, in munti pe cele nouazeci si noua si ducindu-se va cauta pe cea ratacita? Si daca s-ar intimpla s-o gaseasca, adevar graiesc voua ca se bucura de ea mai mult decit de cele nouazeci si noua, care nu s-au ratacit. Astfel nu este vrere inaintea Tatalui vostru, Cel din ceruri, ca sa piara vreunul dintr-acestia mici. De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai cistigat pe fratele tau. Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvintul. Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagin si vames. Adevarat graiesc voua: Oricite veti lega pe pamint, vor fi legate si in ceruri, si oricite veti dezlega pe pamint, vor fi dezlegate si in ceruri.

Preotul: Pace tie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slava Tie, Doamne, slava Tie.

Apoi:

Miluieste-ne Dumnezeule dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie auzi-ne si ne miluieste !

Inca ne rugam pentru marele domn si parintele nostru Prea Fericitul Patriarh (N) si […] si pentru toti fratii nostri cei intru Hristos.

Cela ce nu voiesti moartea pacatosilor, ci astepti intoarcerea si pocainta lor, intoarce-i pre toti cei rataciti la Sfinta Ta Biserica, rugamu-ne Tie, Milostive Doamne, auzi-ne si ne miluieste !

Cel ce ai zidit aceasta lume spre slava Ta, fa ca si cei ce se impotrivesc cuvintului Tau sa se intoarca si impreuna cu toti credinciosii, cu credinta adevarata si blagocestie, pre Tine, Dumnezeul nostru, sa te proslaveasca, rugamu-ne Tie, Atotputernice Facatorule, auzi-ne si ne miluieste !

Cela ce ne-ai dat noua porunca Ta ca sa Te iubim pre Tine Dumnezeul nostru si pre aproapele nostru, fa ca miniile, dusmaniile, supararile, camata, incalcarile de juramint si alte faradelegi sa se stinga, iar dragostea adevarata sa imparateasca in inimile noastre, rugamu-ne Tie, Mintuitorul nostru, auzi-ne si cu milostivire ne miluieste !

Arhiereul, vozglas:Auzi-ne pre noi, Dumnezeul nostru, Mintuitorul nostru…

Strana:Amin.

Protodiaconul:Domnului sa ne rugam !

Strana:Doamne, miluieste !

RUGACIUNE

Dumnezeule Preainalte si Ziditorule a toata faptura, Cela ce umpli toate cu marirea Ta si pe toate le tii cu puterea Ta, Tie, Izvorului a toate darurile Domnului nostru aducem multumire noi, nevrednicii, ca nu Te intorci de la noi pentru faradelegile noastre, ci ne arvunesti pre noi cu indurarile Tale. Tu spre mintuirea noastra ai trimis pre Unul nascut Fiul Tau si ai binevestit nemasurata Ta pogorire catre neamul omenesc: ca cu vrere nu voiesti moartea pacatosului, si astepti sa ne intoarcem la Tine si sa fim mintuiti: Tu, pogorind spre neputinta firii noastre, ne intaresti pre noi cu Atotputernicul Har al Sfintului Tau Duh, ne mingii cu mintuitoarea credinta si cu nadejdea desavirsita a vesnicilor bunatati si povatuindu-i pe alesii Tai in Sionul cel de sus, ca pe lumina ochiului ii pazesti.

Marturisim Doamne, marea si neajunsa Ta iubire de oameni si milostivire. Dar vazind alunecarile multora, cu osirdie Te rugam, Atotbunule Doamne: cauta la Biserica Ta si vezi ca chiar de am primit cu bucurie Bunavestirea Ta, dar spinii desertaciunii si ai patimilor o fac pe dinsa putin-roditoare, iar in altii si fara de rod, si, inmultindu-se faradelegile unii prin eresuri, altii prin dezbinare se impotrivesc adevarului Tau evanghelicesc, se indeparteaza de mostenirea Ta, se leapada de Harul Tau si se rapun spre judecata preasfintului Tau Cuvint. Preamilostive si Atotputernice, nu Te minia pina in sfirsit, Doamne! Fii milostiv, Te roaga Biserica Ta, stiindu-Te pre Tine Ocirmuitorul si Savirsitorul mintuirii noastre, Iisuse Hristose, fii noua milostiv, intareste-ne pre noi cu puterea Ta in Dreapta Credinta, lumineaza ochii celor ce ratacesc cu Lumina Ta Dumnezeiasca, ca sa inteleaga adevarul Tau: inmoaie inasprirea lor si deschide-le auzul, ca sa auda glasul Tau si sa se intoarca catre Tine, Mintuitorul nostru. Indrepteaza, Doamne, faradelegile lor si viata lor straina de buna cuviinta crestineasca; fa ca toti intru sfintenie si fara de prihana sa vietuim, si asa mintuitoarea credinta sa se inradacineze si purtatoare de rod in inimile noastre sa fie. Nu intoarce fata Ta de la noi, Doamne, da-ne noua bucuria mintuirii Tale; da Doamne si pastorilor Bisericii Tale rivna sfinta, si cu duhul Evangheliei dospeste grija lor pentru mintuirea si intoarcerea celor rataciti. Ca asa fiind toti povatuiti, sa ajungem unde este credinta desavirsita, implinirea nadejdii si dragostea adevarata si acolo cu preacinstitele cete ale puterilor ceresti sa Te preaslavim pre Tine, Domnul nostru, pre Tatal, si pre Fiul si pre Sfintul Duh, in vecii vecilor. Amin.

Apoi protodiaconul, stind la locul pregatit, rosteste: Cine este mare ca Dumnezeul nostru; Tu esti Dumnezeu Carele faci minuni.

Apoi iarasi cu glas ridicat:Cine este mare ca Dumnezeul nostru…

Si apoi cu glas foarte ridicat:Cine este mare ca Dumnezeul nostru…

Ziua Ortodoxiei praznuind, o!, neam drept-slavitor, sa-L slavim cel mai mult pre Pricinuitorul tuturor bunatatilor, pre Dumnezeu, Carele este binecuvintat intru toti vecii. Acesta este Dumnezeul nostru, Carele rinduieste si intareste mostenirea Sa iubita – Sfinta Biserica, pre stramosii care au cazut prin calcarea poruncii mingiindu-i cu cuvintul Sau nemincinos, a carei temelie a pus-o inca in rai; Acesta este Dumnezeul nostru, Carele povatuindu-ne catre acea fagaduinta mintuitoare, nu fara de marturii Siesi o lasa, ci vrind sa se savirseasca mintuirea vestit-a mai inainte intii prin stramosi si prooroci, in multe chipuri aratind-o; Acesta este Dumnezeul nostru, Carele de multe ori si in multe feluri a grait parintilor prin prooroci, in zilele din urma a grait noua prin Fiul, cu Carele si veacurile Le-a facut, vestindu-ne bunavointa Tatalui pentru noi, ne-a deschis tainele ceresti, ne-a incredintat cu puterea Sfintului Duh despre adevarul bunei vestiri, a trimis pre apostoli in toata lumea ca sa propovaduiasca Evanghelia Imparatiei, a intarit-o pre Aceasta cu multe puteri si minuni. Acestei descoperiri mintuitoare urmind, de aceasta veste buna tinindu-ne,

(aici clerul impreuna cu norodul binecredincios marturiseste cu glas biruitor)

credem intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamintului, vazutelor tuturor si nevazutelor. Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut. Carele pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mintuire S-a pogorit din cer si S-a intrupat de la Duhul Sfint si din Maria Fecioara si S-a facut om. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pilat din Pont, a patimit si S-a ingropat. Si a inviat a treia zi dupa Scripturi. Si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vie cu slava sa judece viii si mortii, a Caruia imparatie nu va avea sfirsit. Si intru Duhul Sfint, Domnul de viata Facatorul, Carele din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Carele a grait prin prooroci. Intru una sfinta si soborniceasca si apostoleasca Biserica. Marturisesc un Botez intru iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor. Si viata veacului ce va sa fie. Amin.

Apoi protodiaconul:

Aceasta este credinta apostoleasca,

Aceasta este credinta stramoseasca,

Aceasta este credinta dreptslavitoare,

Aceasta credinta lumea a intarit !

Inca si soboarele sfintilor parinti si predaniile si scrierile lor impreuna-glasuitoare cu Dumnezeiasca descoperire, le primim si le intarim.

Chiar daca si acestei Pronii a Domnului pentru noi si mintuitoarei descoperiri dusmanii Ortodoxiei i se impotrivesc, pomeni-va atunci Domnul ocara robilor Sai: slava hulitorilor a ocarit-o si pe cei indrazneti si vrajmasi Dreptei Credinte fricosi si grabnici la fuga i-a aratat.

Precum pre cei care isi cuceresc mintea sa intru ascultarea Dumnezeiestii descoperiri si care nevoitu-s-au pentru aceasta ii fericim si ii laudam;

asa si pre cei care se impotrivesc acestui adevar si care nu s-au pocait Domnului carele asteapta intoarcerea si pocainta lor si, urmind Sfintei Scripturi si de datinile Bisericii dintru inceput tinindu-ne, ii lepadam si ii dam anatemei.

Celor care tagaduiesc fiintarea lui Dumnezeu si spun ca aceasta lume de la sine s-a facut si toate cele dintr-insa fara Pronia lui Dumnezeusi din intimplare se fac, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care graiesc ca Dumnezeu nu este duh, ci trup; sau ca nu este drept, milostiv, preaintelept, atotstiutor si alte hule asemenea rostind, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care indraznesc sa graiasca ca Fiul lui Dumnezeu nu este de o fiinta cu Tatal si nu este de aceeasi cinstire cu El, asijderea si Duhul Sfint, si care marturisesc pre Tatal, si pre Fiul si pre Sfintul Duh nu ca pre Cel ce este Unul Dumnezeu, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor ce nebuneste graiesc ca nu a trebuit pentru mintuirea noastra si spre curatirea pacatelor noastre sa vina in lume Fiul lui Dumnezeu in trup si sa primeasca patima de voie, moarte si inviere, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care nu primesc harul rascumpararii propovaduit in evanghelie ca singurul mijloc de indreptatire inaintea lui Dumnezeu, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care indraznesc sa graiasca ca Preacurata Fecioara Maria nu a fost inainte de nastere, la nastere si dupa nastere Fecioara, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor ce nu cred ca Duhul Sfint i-a inteleptit pre prooroci si apostoli si printr-insii ne-a vestit noua calea adevarata spre pocainta si a intarit aceasta cu minuni, si ca acum in inimile crestinilor credinciosi si adevarati vietuieste si ii povatuieste pre ei la orice adevar, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care tagaduiesc nemurirea sufletului, sfirsitul veacului, judecata ce va sa fie si rasplata vesnica pentru faptele bune in ceruri, iar pentru pacate – osindire, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care tagaduiesc toate sfintele Taine, de Biserica lui Hristos tinute, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care tagaduiesc soboarele sfintilor parinti si predaniile lor care sint intr-un duh glasuitoare cu Dumnezeiasca descoperire si de Biserica dreptslavitoare-soborniceasca cu blagocestie pastrate, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care cugeta precum ca imparatii pravoslavnici sint ridicati in scaunul stapinirii nu din deosebita pentru ei bunavointa Dumnezeiasca, si la ungerea lor darurile Sfintului Duh spre primirea acestei mari chemari asupra lor nu se revarsa, si astfel indraznind la razvratire si viclenie impotriva lor, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care ocarasc si hulesc sfintele icoane pe care Sfinta Biserica le primeste spre amintirea lucrarilor lui Dumnezeu si a bine-placutilor Lui, spre trezirea evlaviei celor ce le privesc pre ele si a dorintei de a-i urma, si celor care le numesc pre acestea idoli, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor ce se ridica impotriva Bisericii lui Hristos invatind ca ea s’a impartit in „ramuri” si care spun ca Biserica nu fiinteaza in chip vazut, ci din „ramuri” si schisme, din feluritele slaviri si credinte mincinoase se va alcatui in viitor intr-un singur trup, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

si celor care nu deosebesc adevarata Preotie si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci invata precum ca botezul si euharistia ereticilor sint indestulatoare pentru mintuire, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

si celor ce se afla in unire duhovniceasca cu acesti eretici sau ii sprijina pre ei, sau apara noul lor eres ecumenist, inchipuindu-l drept dragoste frateasca si drept unire a crestinilor despartiti care, chipurile, se va intimpla, ANATEMA (norodul repeta de trei ori cu glas mare „Anatema”).

+ + +

Iar celor care se nevoiesc pentru Ortodoxie in cuvint, scrieri, invataturi, suferinte si viata bine placuta lui Dumnezeu, ca unor aparatori si lucratori ai Acesteia, Biserica lui Hristos, savirsind pomenirea de peste an, striga:

Sfinte binecredinciosule si intocmai cu apostolii imparat Constantin si maica ta Elena, dreptslavitorilor imparati ai Rasaritului Crestinesc: Teodosie cel Mare, Teodosie cel Mic, Iustinian, si ceilalti drept-credinciosi imparati si imparatese ale Imparatiei Crestinatatii Rasaritului, rugati-va lui Dumnezeu sa ne lumineze calea in aceasta lume plina de desertaciuni cu viata voastra pilduitoare de slujitori ai lui Dumnezeu, cu osirdia voastra dregatoreasca de mare folos pentru intarirea Bisericii lui Hristos !

Sfinte Binecredinciosule Voievod Stefan cel Mare, Sfinte Binecredinciosule Voievod-mucenic Constantin Brincoveanu, rugati-va lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ticalosii urmasi ai vostri, in aceste vremi cumplite de racire peste masura a credintei celei mintuitoare a Rasaritului Ortodox, vremi de scadere a Tarii stramosesti si de putinatate a vredniciei duhovnicesti a dregatorilor ei, sa ne intareasca pe noi in dainuirea noastra intru Dreapta Credinta pe paminturile rinduite de Dumnezeu spre mintuire neamului nostru !

Sfinte Nicodim de la Tismana, Sfinte patriarh Nifon II al Tarigradului, Sfinte ierarhe Ghelasie de la Rimet, Sfinte Ierarhe Varlaam al Moldovei, Sfinte Ierarhe Dosoftei al Moldovei, Sfinte Ierarhe Iorest Marturisitorul al Ardealului, Sfinte Ierarhe Sava Marturisitorul al Ardealului, Sfinte Sfintite Mucenice Antim Ivireanul, Sfinte Ierarhe Maxim Brancovici, Sfinte Paisie de la Neamt, Sfinte Sfintite Mucenice Serafim, rugati-va lui Dumnezeu cel Unul in Treime sa ne fereasca de nenumaratele si feluritele ispite ale vremurilor de astazi care se abat peste noi, nevrednici de a ne numi crestini ai vremurilor de pe urma, din pricina putinatatii noastre duhovnicesti, si asupra bunelor rinduieli ale vietii crestinesti in Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos !

Binecredinciosilor voievozi care s-au osirduit pentru buna orinduire a Bisericii Ortodoxe pe paminturile stramosesti Mircea cel Batrin, Alexandru cel Bun, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Petru Rares, Petru Schiopu, Vasile Lupu, Matei Basarab si marilor dregatori ortodocsi, vesnica pomenire !

Preasfintitilor Patriarhi ai Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, si ai intregii Rusii si preasfintitilor mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, vesnica pomenire !

Presfintitilor mitropoliti, evlaviosi ostenitori pentru curatia si intarirea Bisericii crestine drept-slavitoare in neamul nostru Teoctist I de la Neamt, Gheorghe (cel ars de viu), Teoctist II de la Neamt, Teofan de la Voronet, Grigore de la Voronet, Gheorghe de la Bistrita, Teofan de la Risca, Macarie II al Ungrovlahiei, Teofil de la Rimnic, Gavriil al Basarabiei si Voziei, Veniamin al Moldovei si arhierei ai Basarabiei Antonie, Iacov, Vladimir si Atanasie, vesnica pomenire !

Celor care au patimit si au fost ucisi in razboaiele pentru Credinta ortodoxa si Tara, domnilor, boierilor, oastei iubitoare de Hristos, celor care au patimit pentru Hristos in vremea prigoanei asupraBisericii si tuturor dreptslavitorilor crestini care in dreapta credinta si evlavie intru nadejdea invierii au raposat,vesnica pomenire !

Dreptslavitoarea Biserica a lui Hristos, cu marire aducindu-si aminte de cei ce s-au nevoit in evlavie si aceasta spre urmare aratind tuturor fiilor ei, dreptslavitorilor crestini, asijderea are datoria sa laude nevointele acestora care prin mintuitoarea credinta si faptele bune, pregatindu-se pentru fericirea vesnica, intaresc Ortodoxia.

Apoi rosteste:

Tuturor sfintitilor patriarhi ortodocsi multi ani (de trei ori) !

Marelui domn si parintelui nostru Preafericitului Patriarh (N) si […] multi ani (de trei ori) !

Preasfintiei Sale (epsicopul locului) multi ani (de trei ori)!

Preasfintitilor mitropoliti ortodocsi, arhiepiscopi si episcopi si la tot clerul bisericesc, multi ani (de trei ori) !

De Dumnezeu pazitei tarii noastre, stapinirii si oastei ei si tuturor dreptslavitorilor crestini, care drept marturisesc credinta mintuitoare si sint in supunerea Bisericii lui Hristos, daruieste-le Doamne, pace, liniste, buna sporire, imbelsugarea roadelor pamintului si multi ani (de trei ori) !

Sfinta Treime, pre acestia ii preaslaveste si ii intareste pina la sfirsit in dreapta credinta; iar pre razvratitii si hulitorii dreptslavitoarei credinte si ai Bisericii lui Hristos si pre cei care nu sint in supunerea ei intoarce-i si fa ca sa vina la cunostinta adevarului Tau vesnic, pentru rugaciunile Preasfintei Stapinei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si ale tuturor sfintilor, amin.

Dupa aceasta rugaciune arhiereul zice:

Slava Tie Dumnezeule, Binefacatorului nostru in vecii vecilor !

Strana:Amin.

Si cinta imnul sfintului Ambrosie al Mediolanului, iar in timpul acestei cintari arhiereul, arhimandritii si toata sfintita adunare saruta sfintele icoane de pe analoguri:

Pre Tine Dumnezeule, Te laudam, pre Tine, Doamne, Te marturisim, pre Tine, preavesnicule Parinte, tot pamintul Te mareste. Tie toti ingerii, Tie cerurile si toate puterile, Tie Heruvimii si Serafimii cu neincetate glasuri Iti striga: Sfint, Sfint, Sfint Domnul Dumnezeu Savaot, plin este cerul si pamintul de marirea slavei Tale. Pre Tine preaslavita ceata a apostolilor, pre Tine laudata multime a proorocilor, pre Tine Te lauda prealuminata oaste a mucenicilor, pre Tine in toata lumea Te marturiseste sfinta Biserica, pre Parintele maririi celei neajunse, pre Cel inchinat Unul-Nascut Fiul Tau si pre Sfintul Mingiietorul Duh. Tu esti Imparatul Slavei Hristoase, Tu esti al Parintelui pururea fiitor Fiu. Tu spre izbavirea omului, luind fire de om, nu Te-ai ingretosat de pintecele Fecioarei, Tu, stricind acul mortii, ai deschis credinciosilor cereasca imparatie. Tu de-a dreapta lui Dumnezeu sezi intru slava Parintelui si credem ca vei veni Judecator. Pre Tine dar, Te rugam, ajuta robilor Tai, pre care i-ai rascumparat cu cinstitul Tau Singe. Invredniceste-i a imparati impreuna cu sfintii Tai intru vesnica Ta slava. Mintuieste, Doamne, norodul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, indrepteaza-i si ii inalta pre dinsii in veci. In toate zilele Te vom binecuvinta pre Tine si vom lauda numele Tau in veac si in veacul veacului. Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi. Miluieste-ne pre noi, Doamne, miluieste-ne pre noi. Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nadajduit intru Tine. Spre Tine, Doamne, am nadajduit, sa nu ne rusinam in veci. Amin.

Si se face otpustul obisnuit.

+ + +

extras din Moliftelnicul necenzurat,
tiparit de Manastirea Petru Voda

Aberatiile papistasilor din dogma Cociliului I Vatican si cum papistasii au confiscat cuvantul “catolica”

Va prezentam 2 extrase din conferinata “Dictatura pseudo-stiintei”, sustinuta de teologul Ioan Vladuca, la Satu Mare.

Aberatiile blasfemiatoare din dogma papistasa a Conciliului I Vatican

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=NMbEvFupbMk]

De ce catolicismul nu este biserica, ci adunare de eretici

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=B1RIGPYpbSM]

Mai jos puteti viziona intreaga conferinta:

Partea I

[vodpod id=ExternalVideo.923075&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9491862%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1451775%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Partea a II-a

[vodpod id=ExternalVideo.923076&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9494196%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A2894958%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cititi si:

RANDUIALA primirii la Credinta Ortodoxa a schismaticilor si ereticilor romano-catolici, ori altii

Aberatiile papistasilor din dogma Cociliului I Vatican si cum papistasii au confiscat cuvantul "catolica"

Va prezentam 2 extrase din conferinata “Dictatura pseudo-stiintei”, sustinuta de teologul Ioan Vladuca, la Satu Mare.

Aberatiile blasfemiatoare din dogma papistasa a Conciliului I Vatican

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=NMbEvFupbMk]

De ce catolicismul nu este biserica, ci adunare de eretici

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=B1RIGPYpbSM]

Mai jos puteti viziona intreaga conferinta:

Partea I

[vodpod id=ExternalVideo.923075&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9491862%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A1451775%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Partea a II-a

[vodpod id=ExternalVideo.923076&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9494196%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3Duser%3A2894958%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cititi si:

RANDUIALA primirii la Credinta Ortodoxa a schismaticilor si ereticilor romano-catolici, ori altii

Apostazie: Papistasii vor sluji la Sfantul Mormant de Sfintele Pasti ortodox, deoarece si ei sarbatoresc pe aceeasi data

Slujba de Sfintele Pasti din acest an va fi precedata de un serviciu papistas.

Potrivit site-ul misiunii ruse ecleziastice, seful politiei orasului vechi, colonelul Avi Roiv, a spus despre aceasta la intalnirea sa cu o delegatie a fundatiei St Andrei,  primul chemat, care a fost mult timp implicata in transportul Sfintei Lumini din Tara Sfanta in Rusia.
Datorita faptului ca in acest an, Sfintele Pasti coincide cu cel catolic, in mod traditional papsitasii vor fi primii ce vor oficia serviciul lor eretic, iar slujba ortodoxa va fi facuta dupa programul normal de pana acum.

Se mai precizeaza ca datorita afluxului mare de persoane, slujba va fi transmisa pe ecrane in curtea din afara bisericii Sf. Mormant.

Consideram ca acest lucru este o apostazie a Bisericii Ortodoxe de la Ierusalim, deoarece sunt lasati niste eretici sa intinezeze sfantul locas. Catolicii nu pot fi numiti crestini, deoarece il considera pe papa, capul bisericii, prin urmare se numesc papistasi si nu crestini.

Video si text de la Conferinta Teologica Internationala: „Marturisirea Credintei: intre Dragoste si toleranta.”

Parintele Nicolae Tanase

[vodpod id=ExternalVideo.921758&w=425&h=350&fv=]

Danion Vasile, teolog, scriitor si publicist ortodox din Romania

„Apologetii tolerantei sunt apologetii apostaziei”

„Daca tema noastra este „marturisirea credintei, intre dragoste si toleranta”, am sa arat pana unde merge adevarata dragoste crestina. Fiind in inchisoare, Valeriu Gafencu s-a imbolnavit de plamani, a facut tuberculoza si fiind foarte bolnav, a reusit sa faca rost de medicamente, de streptomicina, fiind medicamente care ajungeau foarte greu in inchisoare.

Numai ca in loc sa ia medicamente si sa supravietuiasca, Valeriu Gafencu a preferat sa dea medicamentele unui pastor evreu, Richard Wurbrand. Cel care dupa ce a iesit din inchisoare a plecat in Occident si a scris, si a vorbit mult despre prigoana din Romania secolului XX. Si Gafencu a murit, iar pastorul evreu a supravietuit zeci de ani si in Romania exista voci, chiar in randul clerului, care se opun canonizarii acestui nou mucenic, spunand ca a fost antisemit, ca nu i-a iubit pe evrei. I-a iubit atat de mult, in cat si-a dat viata pentru ca Richard Wurbrand sa traiasca. Aceasta, iubitilor, este masura dragostei la care ne cheama Hristos. Suntem noi in stare sa murim in locul mamei noastre? Fiti sinceri, cei care sunteti casatoriti, sunteti gata sa muriti pentru sotia voastra sau pentru sotul vostru, sau pentru copiii vostri? Sa recunoastem ca inimile noastre sunt pustii, ca nu stim sa iubim. Tocmai de aceea este foarte important sa ne rugam acestor noi marturisitori sa ne invete sa mergem pe urmele lor, sa avem iubire jertfelnica, pentru ca adevarul poate fi un cutit, poate fi o sabie rece, putem sa sufocam si pe ceilalti cu „adevarul” nostru si sa ii ducem si pe ceilalti in iad. Trebuie ca in inimile noastre sa fie iubire. […]

Traim intr-o lume care si-a facut din toleranta un idol

Traim intr-o lume care si-a facut din toleranta un idol. Traim intr-o lume care a facut din toleranta un zeu. […] In Noul Testament, in Sfanta Scriptura nu gasim cuvantul „toleranta”.

Sensul vechi al cuvantului „toleranta”, facea referinta la purtarea celuilalt. In dictionarul limbi romane editat de Academia Romana in 1983, definitia cuvantului toleranta este urmatoarea: „a ingadui, a permite un lucru, o situatie, un fapt nepermis, a trece cu vederea, a admite, a arata”. Adica, sensul era de a rabda ceva nepermis. Numai ca in zilele noastre, termenul „toleranta” a fost denaturat. Dusmanii adevarului schimba sensul termenilor si in declaratia principiilor tolerantei din 16 noiembrie 1965, Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), spune asa la paragraful 1.3: „toleranta implica respingerea dogmatismului si absolutismului”. Si cum talcuiesc doi comentatori, doi teoreticieni ai tolerantei, practic, orice convingere religioasa, politica sau culturala poate conduce la intoleranta in cazul in care ea, convingerea, nu lasa loc pentru nici o indoiala de eroarea ideilor in care credem si falsitatea ideilor pe care le tagaduim. Adica, daca noi credem in Dumnezeu fara sa lasam in sufletele noastre o urma de indoiala, dupa aceasta noua definitie, suntem intoleranti. Parintele Gherghe Florovski spunea ca „intoleranta” este doar o denumire defaimatoare a „convingerii”.

Daca il iubim pe Hristos, suntem denumiti „fanatici”, „intoleranti”, „retrograzi”, „habotnici”

Societatea de astazi vrea sa lasam loc indoielii in sufletele noastre. Adica, sa fim apostati. Apologetii tolerantei sunt apologetii apostaziei si incearca sa ne convinga sa amestecam adevarul cu minciuna. Un intelectual roman, Cosmin Nicolescu spunea asa: „in mod evident, sunt lucruri de care spiritual vorbind, nu se pot tolera unele pe altele. Binele nu poate tolera raul, adevarul nu poate tolera minciuna, dreptatea nu poate tolera nedreptatea, frumosul nu poate tolera uratul, valoarea nu poate tolera nonvaloarea”. Cu toate acestea, in ziua de azi, este din ce in ce mai accentuata invatatura masonica stabilita in „declaratia de principii masonice” din 1921, potrivit carora: „crestinismul a dominat lumea prin intoleranta sa”. Daca il iubim pe Hristos, suntem denumiti „fanatici”, „intoleranti”, „retrograzi”, „habotnici”. Iubitilor, in ziua de azi sa ni se spuna „retrograzi” este un nume de cinste, e un cuvant pe care trebuie sa-l purtam cu bucurie in sufletele noastre. Ar trebui sa ne bucuram ca pastram adevarul Mantuitorului Hristos si al Sfintilor Parinti si ar trebui sa ne intristam daca am primi minciuna. […] continuare »

Audio si Foto de la Conferinta Teologica Internationala, cu aproape 3000 de participanti: „Marturisirea Credintei: intre Dragoste si toleranta.”

Pe 8 februarie 2010, imensa sala a Palatului National din Chisinau s-a dovedit a fi neincapatoare pentru cei aproape 3000 de crestini care au venit sa asculte participantii la Conferinta Teologica cu genericul „MARTURISIREA CREDINTEI: intre dragoste si toleranta” dedicata Zilei de Praznuire a Noilor Mucenici si Marturisitori, care s-a bucurat de prezenta mai multor teologi si duhovnici din Republica Moldova, Romania, Rusia si Ucraina, printre care: Prot. Mitr. Vasile Ciobanu, parohul Bisericii “Sf. Nicolae” din s. Costesti, r. Ialoveni,  Alexei Galit, decanul Facultatii de Teologie din Chisinau, Danion Vasile, teolog (Romania), Prot. Gheorghe Gorodentev, profesor la Seminarul Teologic din Odesa (Ucraina), cunoscutul aparator al drepturilor copiilor nenascuti Pr. Nicolae Tanase (Romania) si Pr. Petru Vlascenko (Federatia Rusa).

Lucrarile conferintei au inceput cu binecuvantarea si cuvantul de salut al Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Vladimir: „„Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii”, zice Mantuitorul Hristos. Daca ar fi sa ne intrebe un aborigen de pe o insula ratacita in ocean sa-i spunem intr-un cuvant cei aceea Evanghelie, cred ca acel cuvant ar fi „dragoste”. Toata Sf. Evanghelie de la inceput pana la sfarsit este despre dragoste. Despre dragostea lui Dumnezeu pentru om si despre dragostea omului pentru Dumnezeu.

Tema a fost apoi dezvoltata de invitatii conferintei, in ordinea respectiva: cunoscutul teolog si scriitor roman Danion Vasile (Romania), parintele Vasile Ciobanu (Republica Moldova), protoiereul Gheorghe Gorodentev, profesor la Seminarul Teologic din Odesa (Ucraina), cunoscutul aparator al drepturilor copiilor nenascuti parintele Nicolae Tanase (Romania), parintele Petru Vlascenko (Federatia Rusa) si decanul Facultatii de Teologie din Republica Moldova Alexei Galit. De asemenea, au fost prezentate materiale video trimise de catre cei care, din pricini binecuvintate, n-au putut sa fie prezenti la conferinta, in sustinerea cauzei crestinilor: adresarea parintelui Petru (Kucer), staretul manastirii Bogoliubovo si a liderului asociatiei crestin-ortodoxe „Sveataia Rusi” Aleksei Dobacin (Federatia Rusa).

Catre sfirsitul conferintei, crestinilor adunati le-a fost reamintit textul declaratiei lansate joi, 4 februarie 2010, si li s-a cerut sa confirme, prin vot, sustinerea tezelor cuprinse in Declaratie. Dintre cei prezenti in sala, majoritatea absoluta a pledat intru sustinerea declaratiei, inregistrindu-se si citeva voturi contra, precum si abtineri.

Cuvant introductiv al IPS Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si al intregii Moldove

[vodpod id=ExternalVideo.921484&w=425&h=28&fv=]

Danion Vasile

1.[vodpod id=ExternalVideo.921482&w=425&h=28&fv=]

2. [vodpod id=ExternalVideo.921483&w=425&h=28&fv=]

Parintele Nicolae Tanase

[vodpod id=ExternalVideo.921485&w=425&h=28&fv=]

IPS Vladimir raspunde la intrebarile

[vodpod id=ExternalVideo.921486&w=425&h=28&fv=]

Parintele Vasile Ciobanu

[vodpod id=ExternalVideo.921488&w=425&h=28&fv=]

Conferinta s-a incheiat cu cintarea de catre toata adunarea a imnului pascal „Hristos a inviat!”

In final s-au impartit, gratuit, peste 7000 de exemplare a trei carti cu tematica ortodoxa de importanta majora, una dintre ele avand drept titlu chiar genericul conferintei.

surse: MDN.md, Toaca.md

RANDUIALA primirii la Credinta Ortodoxa a ereticilor romano-catolici, ori altii

 

Precizam ca aceasta randuiala se gaseste in Molitfelnicul din 1896. În moliftelnicele din 1992 au schimbat numele de retici atribuit papistașilor, numindu-i doar schismatici. Actualmente, și aceasta a fost scoasa de catre ierarhia filo-papistasa din BOR din toate Moliftelnicele, caci asa e politic corect, cum e si diavolul. Mai jos aveti fragmente din Slujba, cat si varianta completa pentru download:

Dupa ce vine la preot cel ce voieste sa devina drept-credincios (ortodox), preotul, avand invoire si binecuvantare de la arhiereul sau, il duce pe el la biserica si-i porunceste sa stea inaintea usilor bisericii; iar preotul, intrand in altar si imbracandu-se cu epitrahilul si felonul, iese afara in usa bisericii si, poruncind aceluia sa inge-nuncheze, il intreaba pe el asa:

Intrebare: Voiesti sa te lepezi de toata ratacirea schismaticilor si de impreuna-petrece-rea cu ei, in care ai fost pana acum?

Raspuns: Voiesc cu adevarat.

Intrebare: Voiesti cu adevarat sa fii in toate ascultator Sfintei Biserici Ortodoxe a Rasaritului si in unire cu Credinta Ortodoxa si statornic sa petreci intr-insa pana la sfarsitul vietii tale?

Raspuns: Voiesc cu adevarat.

Preotul: … Da-i lui ca, fara fatarnicie, neclintit si fara inselaciune, sa se uneasca cu Sfanta Ta Biserica, sa se scarbeasca si sa lepede toate eresurile cele pierzatoare de suflet; sa primeasca cu adevarat, sa marturiseasca si tare sa tina Credinta Ortodoxa. Uneste-l cu turma Ta cea aleasa, uneste-l cu Sfanta Ta Biserica;

Si sfarsind rugaciunea, zice: Scoala-te si te intoarce catre apus si te leapada de toata ratacirea si greselile catolice, in care ai fost pana acum.

Si, intorcandu-se catre apus, il intreaba:

Intrebare: Te lepezi de toata ratacirea si greseala adunarii catolice, in care ai fost pana acum?

Raspuns: Ma lepad de toata ratacirea si greseala adunarii catolice, in care am fost pana acum.

Intrebare: Afurisesti toate eresurile si dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu si ai adevarului, si ai Sfintei Lui Biserici?

Raspuns: Afurisesc toate eresurile si dezbinarea lor, ca pe ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu si ai adevarului, si ai Sfintei Lui Biserici.

Dupa aceasta zice catre dansul: Intoarce-te catre rasarit si te inchina Domnului la Care ai venit. Iar el, intorcandu-se catre rasarit, se inchina pana la pamant ο data, zicand asa:

Ma inchin Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Unuia Dumnezeu Care este in Treime sfant, nedespartit, slavit si inchinat.

Preotul zice: Binecuvantat este Dumnezeu, Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina; binecuvantat fie in veci. Amin. Si indata ii da lui capatul epitrahilului in dreapta, zicand: Intra in Biserica lui Dumnezeu, Care te-a departat de la dezbinarea catolica si sa stii ca te-ai izbavit din laturile mortii si din pieirea cea vesnica; sa urasti toata dezbinarea si tot eresul; calca toata nedreptatea si ratacirea eresului si schismei; cinsteste cu dreapta credinta pe Dumnezeu Tatal Atottiitorul si pe Iisus Hristos Fiul Lui si pe Duhul Sfant, unul, adevaratul, viul Dumnezeu: Preasfanta si nedespartita Treime.

SĂ SE ŞTIE

Pentru armeni, care soborniceşte sânt blestemaţi ca nişte eretici, aceştia întorcându-se şi lepădându-se de la erezia lor, îi primim prin ungerea cea cu Sfântul Mir, ca şi pe ceilalţi schismatici.
Se cuvine a-i boteza din nou pe ereticii care, după mărturisirile lor, nu botează în numele Sfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, nici prin cele trei afundări.
Şi precum Sfinţii Părinţi ne-au arătat, pe ereticii catolici şi cei (neo)protestanţi, ca pe unii care nu săvârşesc cele trei afundări, nu mai au harul lucrător şi nici dogma Treimii curată, se cuvine a-i primi cu Botezul întreg, după care să-i miruim precum urmează.

Descarcati versiunea completa.

Cititi si: RANDUIALA – Cum se cuvine sa primim pe schismatici, adica pe papistasii care vin la ortodoxie

Imagini scanate din Molitfelnicul din 1992