Traian Trifan, Dr. în Drept internaţional: “Capitanul Corneliu Codreanu a deschis drumul bataliei spre Invierea Neamului, implantand in constiinte, prin exemplul vietii sale, responsabilitatea in fata lui Dumnezeu pentru actele savarsite pe pamant si pecetluind cu sangele sau acest crez pentru neamul nostru”. (Traian Trifan, Mărturisesc… Robul 1036, Ed. Scara, 1998, p. 119).

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=xTlaaDc83Ko] urmariti la sfarsitul articolului o dedicatie speciala pentru politrucii zilelor noastre

Era in toamna anului 1937. Venisem la restaurantul legionar din strada Gutenberg nr.3 pentru masa de pranz. Lume multa la mesele deja pline si multe alte persoane care asteptau sa se elibereze un loc. Ma asez si eu la rand. Putin timp si intru in sala. Dintr-un colt de unde pandeam un loc liber, zaresc pe Capitan asezat la o masa cu inca doua persoane cu care statea de vorba. Dupa discutie mi-am dat seama ca erau arhitecti care se ocupau cu construirea blocului cu cateva etaje, ce urma sa adaposteasca prima infiripare a comertului legionar.

In timp ce Capitanul se ospata cu niste ochiuri, ii observam toate gesturile. La un moment dat ii intalnesc privirea. Am ramas ca hipnotizat. Din ochii lui se desprindea ceva nedefinit, un fel de caldura interioara care ma invaluie, ma cuprinde, ma fascineaza, uitand de tot ce ma inconjoara.

Cu incetul sala se goleste. Eu, ramas singur, privesc mereu in aceeasi directie, unde parca mi se desvelise un mister.

Capitanul se ridica si se indreapta spre iesire. Acum ii vad statura. Inalt, de o frumusete rara. Frumos ca un Adonis, cu mersul apasat, maiestos, hotarat.

Uitasem de ce am venit si o iau pe urma lui pana ce-l pierd din vedere.

Proaspat student la Facultatea de Litere, in Capitala tarii, iesit din „Fratia de Cruce” de la liceul „Traian Doda” din Caransebes, scoala unde se forjau caracterele, totul imi pare acum o legenda, unde imi angajasem viata. L-am mai vazut de atatea ori pe Capitan, fie in costum de schi pe treptele sediului, fie antrenandu-se cu noi a canta pentru prima data „Imnul Muncitorilor”. Am invins „Internationala”, exclama Capitanul, imnul opus proletariatului comunist. La numai un an si jumatate, acest atlet al lui Hristos se afla intemnitat intr-o celula rece si umeda din inchisoarea Jilava, asteptand sa fie judecat pentru tradare de tara. Resemnat, citea Noul Testament, procesul lui Iisus. Singur in celula simtea ca drumul sau nu mai era lung. Citind mereu cele patru evanghelii, vedea dealul Capatanii, urcusul greu, se apropie de Cel ce va fi rastignit, urmarindu-I procesul si se pregateste si el, incredintandu-si sufletul crestin, lui Iisus, simtind ca fariseii il vor condamna si pe el. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=957gtitvkO0]

Autor: Fabian Seiche, Editura Agaton, 2010, 607 pagini

Arsenie Boca mi-a fost foarte apropiat ca student la Sibiu. Venea la mine si statea luni de zile uneori. Dupa aceea s-a facut calugar, a stat in Bucuresti pe la un frate al meu… Era o taina in el, era un om care spunea cu hotarare, nu spunea cu ezitari, cum spun alti oameni, si cum si eu imi dau seama ca nu pot defini lucrurile. El parca le spunea in asa fel ca dadea o siguranta omului care-l asculta. Avea ceva propriu; eu nu stiu sa fi pus intr-un mod foarte complicat problemele; el le spunea intr-un mod hotarat, asa fara ezitari. El avea un fel propriu al lui care impunea. Dar nu stiu de ce n-a mai venit la mine.

Corneliu Codreanu era si el o figura foarte interesanta; si atragea ca si Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic asa; acelasi spirit hotarat si sigur; alegea o cale si gata; mergea pe ea. Impresionau amandoi prin forma lor hotarata de a fi. Era un dar al lor. Cred ca e o oarecare asemanare intre ei, parca erau o piatra, o stanca. Eu n-am avut aceasta exactitate de a defini lucrurile, m-am leganat asa, in cunoasterea adevarului. Eu am pus foarte mult pret pe iubire, pe blandete, pe bunatate, pe valorile Treimii; scrisul meu a atras e adevarat, dar ca persoana n-am exercitat aceasta atractie pe care o exercitau Codreanu sau Arsenie Boca, si nu stiu cum e mai bine…

mai departe: Despre Ion Mota, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Noica

Cititi si: INEDIT: Parintele Arsenie Boca – Comentariu la Pateric

1. Introducere

A scrie despre martiri si teroare in Romania este un mare curaj, intrucat nu cred ca cineva se pricepe cu adevarat la martiri iar daca nu ai trait nici vremurile de martiraj si teroare,  atunci poti fi atins, cu siguranta, de o umbra de impostura[1].

1.1. Motivatia titlului

Personal doresc sa cunosc adevarul istoric recent al Romaniei, care a dat ”nor de marturii”[2] ale credintei crestine. Stiu ca acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfant pese noi si tara noastra, ca sa nu ne uscam in desertul uitarii, al minciunii si al nesimtirii actuale, in special al nesimtirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astazi, sa vorbim de proprii martiri, in Romania martirizata tocmai de stapanii lor.

Chiar daca adevarul este crud si barbar, am credinta ca el ne poate ajuta la purificare si mantuire. Stim ca ”cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de-a privi in fata si a recunoaste adevarul. El e crud, acest adevar, dar numai el foloseste”[3] spune Eminescu si doar el” te face liber”[4] ne invata Mantuitorul Hristos. Iar ”acolo unde lipseste curajul nici o alta virtute nu poate supravietui”, spune un apologet crestin[5].

Doresc doar sa cunosc Istoria nationala sau ”nationalitatea in marginile adevarului”[6] pentru a putea trai in viitor cu demintate nationala si sa am raspunsul gata pregatit cand voi merge la judecata Domnului” cu slava neamului meu”[7].

Despre „Noul Ierusalim”, cetatea cereasca a fiilor lui Dumnezeu de dupa invierea si judecata ob­steasca, sta scris: „Neamurile vor umbla‑n lumina ei, si‑mparatii pamantului intr‑insa isi vor aduce slava”[8]; si „cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slavi numele Tau? Ca Tu esti Sfant, si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate”[9].

Deci scriu despre martiraj si teroare ideologica din Romania recenta, din perspectiva eschatologica, ca teolog si preot si nicidecum din postura de martir sau erou si nici ca judecator moralist al istoriei.

Cu toate ca in mizeria ideologica a epocii in care traim ”s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, sa fie nevoie de curaj… iar cand e vorba de martirii romani care au murit in inchisorile comuniste nu-ti trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteala” [10], eu imi asum acest risc de a fi considerat orice, doar de dragul adevarului si de dragul vesniciei neamului meu.

Doresc sa arat apoi, ca martirajul este un act de credinta crestina profunda si o sansa enorma spre mantuire, in ciuda faptului ca unii laici democrati  nu au intelegere pentru martiraj iar in conceptia lor ”martirul fiind o victima idioata, care se chinuie degeaba, cu ochii atintiti la o himera… iar opinia curenta este ca martirii au fost niste bieti nenorociti care au crapat fara nici un rost si de aceea ii putem lesne da uitarii. Cu alte cuvinte, nu pierdem nimic daca tacem in privinta martirilor. In realitate, daca ii uitam pe ei, ne uitam fundamentul pe care stam, ne uitam radacinile”[11] si nu mergem la judecata lui Dumnezeu decat cu rusinea neamului dat uitarii si nicidecum cu slava lui…

Cu toate ca nu exista martiri universali, insa respectand martirii fiecarui neam, respectam pe sfintii universali ai lui Dumnezeu, care devin ”impreuna cetateni cu sfintii  si casnici ai lui Dumnezeu”[12], doar daca au facut actul martiric in numele si de dragul lui Dumnezeu in Vechiul Testament si al lui Hristos si a credintei crestine, in Legea Harului. Altfel sunt ori victime, ori agresori, ori tortionari, ori eroi ai neamului sau viteji ai popoarelor, daca ”ce-i martiric pentru mine devine dusman postum pentru altul”, precizeaza Sorin Lavric[13].

2. Ce este un martir dupa invatatura ortodoxa?

Martirul reprezinta o sinteza a smereniei si a jertfei personale cu lucrarea harica a lui Dumnezeu in el, in lupta impotriva raului de orice fel[14], rabdand chinul, nedreptatile sau dandu-si viata de dragul lui Hristos, a adevarului si a credintei crestine.

Cand cineva  eclipseaza sau isi asuma de unul singur suferinta multora, doar ca a supravietuit terorii si temnitelor comuniste, sau cand deturneaza suferinta altora in favoarea unei confesiuni[15], a unei tagme, a unei etnii, sau a unei miscari politice, cu scopul de a-si etala meritele  sau curajul, sau si mai rau cu scopul de a falsifica si musamaliza istoria[16], atunci asistam la o competitie martirica ridicola si frivola, ducand in desuitudine notiunea de martiraj si o poate  transforma, facand-o fara valoare hristica. Acestia nu sunt martiri crestini, ci victime a unui sistem sau erori umane. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jWAFqW56M84]

filmare realizata de fratele Danion Vasile.

de Ieromonahul Cosma, manastirea Sihastria

Sf. Apostol Pavel indemna pe credinciosii din timpul sau: ,,Aduceti-va aminte de mai marii vostri si privind cu luare aminte cum si-au incheiat viata, urmati-le credinta”. Parintele Ioanichie Balan s-a nascut in ziua de 10 februarie 1930 intr-o familie cu mai multi copii din localitatea Stanita, Judetul Neamt. A urmat cursurile scolii primare si generale din localitate, apoi si-a continuat studiile la un liceu comercial. La finalizarea studiilor, atras de faima staretului Sihastriei, intra in obstea acestei manastiri, in toamna anului 1949, la putin timp dupa ce Parintele Cleopa Ilie, inconjurat de un grup format din 27 de monahi, a fost trimis staret la Manastirea Slatina. Parintele Ioanichie (fratele Ioan) intra asadar in obstea acestei manastiri intr-un moment delicat din istoria ei. Pe de o parte obstea manastirii se injumatatise, fiind oarecum slabita din punct de vedere numeric dar si duhovnicesc, prin plecarea staretului si a celor mai importanti calugari la Manastirea Slatina. Pe de alta parte, in Romania se instalase deja regimul comunist la conducere, care proiecta planuri de subjugare, compromitere si discreditare sau chiar desfiintare a monahismului si a BOR.

Fratele Ioan Balan, fiind un om ,,scolit” pentru vremea respectiva[1] , a fost de un real folos Manastirii Sihastria, care, asa cum am amintit, trecea printr-un moment foarte delicat. El a fost randuit, la putin timp dupa intrarea in manastire, sa se ocupe de cancelaria si aprovizionarea manastirii. Parintele Ioanichie, inca de la inceputul calugariei, a avut preocupari scriitoricesti. In arhiva manastirii se pastreaza date si insemnari referitoare la evenimente petrecute in istoria Sihastriei. Cele mai multe au fost consemnate de el. A fost calugarit de Staretul Ioil Gheorghiu, in luna aprilie 1953 la Manastirea Neamt, primind numele fostului staret si reorganizator al vietii monahale de la Sihastria, Ioanichie Moroi. In acelasi an a fost hirotonit ierodiacon. Intr-un raport al Securitatii din 18 februarie 1950 se mentiona: ,,La Manastirea Sihastria-Neamt se afla tanarul Ioan Balan, din Roman, fost functionar la un magazin de stat, in scopul de a se calugari. Stabiliti care este activitatea susnumitului, legaturile sale, intrucat a fost membru activ al Oastei Domnului, cu toate ca era functionar de stat”[2]. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MoY2b5pCZ04]

Vedeti si:

Parastasul din 2009

Cuvantul Parintelui Justin la inmormantarea Parintelui Gheorghe Calciu

UPDATE

Pentru gurile rele care zvoneau acum cateva zile ca Parintele Justin este “sechestrat si izolat” publicam o inregistrare video in care se vede cum Parintele primeste zeci si sute de oameni si sfintia sa este staretul in functie al Manastirii Petru Voda.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=-vWSdhiwEeE] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VWw89HPMXyo]

Mai-marilor Voievozi ai ostilor ceresti, rugamu-va pe voi, noi, nevrednicii, ca prin rugaciunile voastre sa ne acoperiti pe noi, cu acoperamantul aripilor maririi voastre celei netrupesti, pazindu-ne pe noi cei ce cadem cu deadinsul si strigam: izbaviti-ne din nevoi, ca niste mai-mari peste puterile celor de sus.

In aceasta zi binecuvantata pentru neamul romanesc, manastirea Petru Voda, al carei staret este Parintele arhimandrit Justin Parvu, isi sarbatoreste hramul, avand ca ocrotitori pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Intreaga viata a Parintelui Justin s-a aflat in stransa legatura cu Sfintii Arhangheli, care l-au aparat cu aripile lor si i-au dat curajul marturisirii credintei in cele mai aprige timpuri ale neamului romanesc. Sa indraznim si noi a cere Sfintilor Arhangheli sa ne dea curajul marturisirii credintei ortodoxe si Parintelui Justin sa-i daruiasca putere si sanatate pentru a ne pastori multi ani inainte. La multi ani, Parinte staret! La multi ani manastirea Petru Voda si vietuitorilor din aceasta manastire! La multi ani tuturor celor care poarta numele de Mihai(ela), Gabriel(a)!

Parintele Justin despre inceputurile Manastirii Petru Voda:

Ceea ce mi-a oferit bucurie, e ca am pus temelia acestei biserici, inchinata in cinstea marilor marturisitori ai razboiului comunist; in cinstea lor am ridicat biserica cu patronii – „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”. S-au adaugat apoi casele care se vad ca o marturie a ostenelilor credinciosilor ortodocsi din partea locurilor. Dupa asa-zisa Revolutie am venit aici, in Petru Voda  si am inceput lucrarile acestea frumoase cu ajutorul credinciosilor care s-au nevoit, stand zi de zi pana ce s-a acoperit biserica inceputa in mai. In acelasi an am ajuns la acoperisul ei, la sfarsitul lunii octombrie, inceputul lui noiembrie. Apoi a urmat pictura – din interiorul bisericii, din exteriorul ei, asa incat a fost de altfel si bucuria si m-am regasit asa, in rostul meu din viata pe care am parcurs-o. De altfel toate aceste nevointe, aceste greutati, valtori prin care am trecut – n-au facut altceva decat sa hotarasca si sa intareasca in mine convingerile mele – a iubirii de tara si neamul acesta obidit.

Cuvant despre Sfintii Arhangheli

Sfintii Arhangheli sunt in numar de sapte, care stau inaintea tronului slavei lui Dumnezeu, dupa cum spune insusi Sfantul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor sapte Biserici care sunt in Asia … si de la cele sapte Duhuri care stau inaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Si acestia sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil si Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumita misiune divina de indeplinit.

continuare »

Sa facem din tara asta un Canaan de rugaciune

Parinte, spuneati ca traim intr-un lagar electronic, chiar daca noi nu sesizam si inca avem impresia ca suntem liberi, intr-o societate democratica. Credeti ca este vreo diferenta intre acest lagar si cel comunist?

Dragii mei, nu este nicio diferenta. Ca este comunism sau neocomunism, ca este sub Ceausescu, sau sub Iliescu, sau sub oricare alt x-ulescu, prizonierul tot prizonier ramane. De aici putem vedea noi arta si dibacia la care au ajuns acesti stapani ai lumii, dupa cum au reusit sa transpuna in mintile noastre comunismul drept democratie, cenzura drept libertate, incat au ajuns sa desavarseasca aceasta arta demonica, arta minciunii; traim intr-un veac al minciunii si al inselarii, incat nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumam, toate sunt modificate si nefiresti. Se lucreaza cu informarea si dezinformarea in asa grad, incat nici tu nu mai stii care este partea reala a lucrurilor. Ca sa distingi azi adevarul de minciuna e greu si pentru oamenii duhovnicesti si cat de cat asezati; este nevoie de o mare atentie si trezvie, sa ne cunoastem inamicul ce ne sta inainte. Este insusi tatal minciunii si isi aduna in laboratorul minciunii toate uneltele acestea prin care lucreaza si pe care le compromite neincetat. Ei folosesc astfel de tehnici pentru un scop foarte important – sa induca confuzia –, aceasta este o arma importanta a sionismului international. Prin indoiala si confuzie anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la baza unei civilizatii. Adica este o descompunere si morala, si spirituala a omului, incat el nu mai exista ca fiinta umana; este o depersonalizare a fiintei umane. Acesta a fost de altfel si scopul lor, de a aduce omenirea intr-un stadiu de neincredere. Diavolul, vrajmasul de moarte al omului, a reusit sa il dezmosteneasca pe om de toate calitatile cu care a fost inzestrat in rai.

Dar cum poate reusi fara voia noastra?

Pai, desigur ca prin voia noastra; prin neascultarea noastra de poruncile lui Dumnezeu, am lasat portite deschise pentru tatal minciunii. Cine mai tine azi seama pentru ce inaltime duhovniceasca am fost creati si de ce bogatie ne facem lipsiti prin neascultarea noastra? Cine mai asculta de sfaturile Parintilor Bisericii? Daca nu suntem intr-un rost duhovnicesc, nu ne aflam pe o axa buna. Degeaba avem noi ratiuni drepte si logice, daca nu isi au rostul duhovnicesc, sunt fara valoare; nu esti acoperit de har. Discernamantul este sarea Harului dumnezeiesc. Ei amesteca lucrurile si prezinta unele informatii reale, unele false, astfel incat sa ne slabeasca puterea de a discerne. Acesta este, de altfel, scopul lor demonic. Continua »

 

Va suspunem atentiei o propunere venita din partea d-nei Emilia Corbu:

Canonizarea martirilor care au suferit in temnitele comuniste este inca un deziderat desi, in cei 20 de ani de cand evenimentul este asteptat, crestinii ortodocsi de la inalti ierarhi pana la simpli credinciosi au pastrat mereu vie amintirea si jertfa lor. Au fost depuse dosare pentru canonizare. S-au scris zeci de articole, studii, carti. Le-au fost dedicate numere intregi ale unor reviste ortodoxe. S-au tinut conferinte in toata tara, s-au organizat expozitii, emisiuni radio si de televiziune. De ce Sf. Sinod intarzie, doar Dumnezeu stie. Cert este ca nicio idee politica sau judecata lumeasca nu are dreptul de a opri, tergiversa sau amana ,,sine die,, acest proces care s-ar inscrie intr-o ordine fireasca a Bisericii Ortodoxe.

Doar rugaciunea ne-a mai ramas. Rugaciunea constanta si vie. Stiu ca exista manastiri care se roaga neincetat pentru recunoasterea jertfei celor din temnitele comuniste. Stiu ca exista preoti care la fiecare Sf. Liturghie pomenesc jertfa lor. Stiu ca poporul are mare evlavie la ei.

Asa ca ne-am gandit ca la cele de mai sus sa se adauge si rugaciunea mirenilor. Dar nu sporadic, ci oarecum organizat. Sa ne constituim un grup de cel putin 30 de mireni pentru fiecare zi a lunii. Si in fiecare zi cate unul sa se roage cel putin doua ore pentru canonizarea sfintilor. Continua sa citesti…

[vimeo https://vimeo.com/11950085]

Despre reducerea omului la un numar

„Faptul ca din partea Sa Dumnezeu a facut totul pentru om, pana si jertfa Sa pe cruce, dovedeste ca omul are un pret imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intentiei divine; centrul si sinteza creatiunii Sale: lumea vazuta imbinata cu lumea nevazuta. Iata de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii divine; adica sa traim deodata, si ca persoane vazute, si ca persoane nevazute; caci omul are valoarea aratata de jertfa de pe cruce. Cand omul traieste in adevarata lui valoare, e subiect de istorie, pe cand daca renunta la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, in rand cu oricare dintre obiecte; nu mai poarta un nume, ci poarta un numar. Deci, ce poate sa insemneze coborarea omului la simpla valoare economica, decat o degradare a lui in randul vitelor, care se vor salbatici intreolalta si-si vor impinge conducatorii pana la marginile nebuniei. Asta inseamna treaba unuia, care ar incovoia crinii in gunoi, pretuind mai mult gunoiul decat mirosul crinului. Pentru o alunecare a omului de la nume la numar, au sa dea seama toti inzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu raspunderi, cu mariri, cu puteri si cu tot felul de haruri.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cararea Imparatiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Romane a Aradului, Deva, 2006.

Marcel Bouros

„De sub tavalug” e un titlu optimist!

Domnule, a fost groaznic, dar a trecut! In realitate am iesit de sub tavalug asemeni firului de iarba prin asfalt, dar datorita pacatelor noastre nu am iesit la lumina soarelui, ci in mlastina disperarii, in mlastina placerilor ieftine si a sangelui copiilor omorati in pantece.

In vremurile crancene de ieri, Nichifor Crainic a propus solutia statului etnocratic, astazi in pragul disolutiei statului national roman si in furtuna antihristica mai avem o singura solutie- singura valabila ieri, astazi si maine- intoarcerea la Hristos!

O vom face sau vom pieri!

Solutia statului etnocratic este astazi utopica.

Daca tot trebuie sa existe un stat, propunem statul hristocratic propus de profeti.

Cine-i profetul? Asta ne va arata Dumnezeu, dar numai dupa ce noi vom fi ascultat de porunca Sa: „Fiti desavarsiti precum Tatal vostru din ceruri desavarsit este.”

Am mostenit o lume rea a carei hidosenie a fost vadita de marturisitorii Adevarului. Deoarece nu vrem sa ne sfintim, nu vom reusi prin puterile noastre sa schimbam lumea, vom lasa copiilor nostri o lume si mai rea! Avem insa la randul nostru datoria marturisirii astfel incat copiii nostri sa nu confunde Lumina cu intunericul.

In zadar cautam solutii orizontale, nu exista! Exista o singura salvare: verticala crucii, sa zburam pe cruce!

In marea Sa dragoste, Dumnezeu aproape ca vrea sa-si calce cuvantul, sa ne anuleze liberul arbitru si sa ne mantuiasca cu forta, sa ne determine sa tasnim pe cruce! Si, cu toate acestea, noi ramanem lipiti pe orizontala mortii!

Saracul Dumnezeu! Saracul tata care-si vede fiul prins in ghearele mortii. Mai de plans e Dumnezeu- Tatal decat omul- tata, deoarece Dumnezeu n-a gresit cu nimic, pe cand noi singuri ne aruncam fiii in ghearele mortii.

In fata atator agresiuni si minciuni- criza, buletinul, creditul, incalzirea globala, drogurile etc, etc, etc, omul contemporan pare a nu mai avea nicio solutie! Nimic mai fals! A murit oare Dumnezeu? continuare »

Mereu ni se spune ca e bine ca armata romana e in Afganistan si Iraq pentru ca i se ofera sansa de a se antrena in conditii reale, de razboi. Si ca ar trebui sa fim fericiti pentru asta.
Acelasi lucru nu e valabil si pentru Israel?
S-a spus ca Israelul ar fi dorit sa se antreneze in Bucegi intrucat zona muntoasa de acolo seamana cu lantul muntos Elbruz din Iran cel care face granita comuna cu Afganistanul, situat la nord de Teheran, insa eu nu stiu de ce tind sa nu diger aceasta explicatie… Sa fim seriosi, cine isi pune in cap sa desfasoare operatiuni militare in zone precum cea din zona cuprinsa intre Cabana Pestera – Cabana Padina – Seaua Strunga – Coltii Tapului – Cabana Vf. Omu, unde nu gasesti un loc decent de aterizare cu elicopterul ?
Deci cat timp le-a trebuit salvamontistilor sa ajunga la locul accidentului, aproape 20 de ore? si asta in conditii de vara, urgenta maxima, ajutoare suplimentare? hai mai, nu ne luati de fraieri; n-or fi salvamontistii nostri cei mai grozavi din lume, dar nici babe in carje. Convingerea mea este ca au ajuns abia atunci cand au fost lasati sa ajunga….
Locul accidentului este “Coltii Tapului”, [aici] deasupra Poienii Gutanu, situata in partea vestica a Masivului Bucegi. Cea mai apropiata localitate este Moeciu de Sus, iar accesul in Poiana Gutanu se face pe un drum de caruta, cu plecare din Simon, Bran.
Martori din zona spun ca toata ziua, intreaga zona cuprinsa intre Babele -Vf. Omu – Muntele Gaura a fost survolata de mai multe elicoptere militare, ba chiar au fost zarite echipe de militari care pareau ca pazesc ceva, mai ales in contextul in care un cioban care se afla pe la Seaua Strunga s-a plans ca nu a fost lasat sa treaca cu oile spre Padina de doi ” militari care aveau un aparat d-ala ce parca masura curentul..”. Exact in acest areal se afla insa celebra “Gura de Rai”. E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativun kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii.

Tot mai multe voci vorbesc si despre cumpararea in masa de pamant romanesc de catre oameni de afaceri din Israel. De ex. Brasovul este aprox. 80% cumparat de jidani. Tot in acea zona va fi construit un aeroport imens, ce va constitui puntea de debarcare a zeci de mii de jidani, chiar in mijlocul Romaniei. Asta probabil dupa ce mare parte din romani vor fi ucisi in razboiul in care conducerea inconstienta a tarii ne poate baga.

Scrieti emailuri presedintelui ([email protected]) si primului ministru ([email protected]) ca sa-i trimita pe jidani acasa cu toate jucariile lor. Romania nu e pamant de batjocora si nici de vanzare. Mania lui Dumnezeu se va abate mai naprasnic asupra lor.

Vizionati si: Shimon Peres : Israel cumpără România

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tiOSa2T4mks]

Cei care vor să sprijine refacerea casei lui Eminescu de la Văratec îşi pot face cunoscută intenţia, transmiţând prietenilor, rudelor, cunoscuţilor, persoanelor publice, posturilor de televiziune, publicaţiilor, instituţiilor etc link-ul articolului de faţă, însoţit de mesajul ”Susţin restaurarea casei lui Eminescu din Văratec””.

Evident, exista deja o mana destul de viguroasa de sustinatori locali si la nivel national, intre care se numara si autorii site-ului Mihai Eminescu.ro, condusi de o profesoara energica si plina de evlavie, Doina Ciobanu, de la Scoala cu clasele I-VIII Nr 3 din Suceava, avand in invatamant o vechime de peste 35 de ani si care, de 14 ani, sustine rubrica unei emisiuni religioase -TREPTE SPRE LUMINA – la actualul post de televiziune Intermedia Suceava. Exista si banii, exista si dorinta. Mai lipseste vointa celor care trebuie sa aprobe restaurarea casei. Tocmai de aceea reinoim Apelul Salvati casa lui Eminescu de la Varatec! si va rugam sa il retransmiteti urmatorilor:

Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, PF Daniel – [email protected]

Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, IPS Teofan – https://www.mmb.ro/ro/contact.html

Ministrului Culturii si Patrimoniului National, Kelemen Hunor – [email protected]

Institutul National al Monumentelor Istorice – [email protected]

Academia Romana – Presedinte Ionel Haiduc – [email protected]

Sectia de Filologie si Literatura – Acad Eugen Simion, Secretar stiintific: [email protected]

Sectia de Filosofie, Teologie, Psihologie si Pedagogie – Acad Alexandru Surdu, Secretar stiintific – [email protected]

Fundatia “Credinta si Creatie. Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga – Maica Benedicta” – [email protected]

Scrieti, preluati bannerul campaniei si difuzati aceaste informatii mai departe pana la restaurarea casei Eminescu de la Varatec si redarea ei publicului larg

UPDATE: Apelul Civic Media

O VIATA DE MARTIR

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.
A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti,
Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.
Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.
Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana la 22 Iulie, va mai trai inca 2 ani.
Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit.

Pe 22 Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor.

La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor, care primeste cu bucurie aceasta veste.
Cateva luni mai tarziu, pe postul national de televiziune, se difuzeaza filmul documentar Semne, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, in care este prezentata descoperirea. continuare »

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Iubiti frati intru Hristos ! Am fost adunati cu totii de acelasi apel, al aceluiasi parinte. Telul este comun pentru toti. Lupta devine mai grea, pe masura ce este dusa mai inversunat. Se starnesc astfel legiuni intregi de vrajmasi, iar principalul lor scop este sa strice aceasta unitate, creata in jurul parintelui Justin. Creand zazanie intre noi, e mai usor pentru cel viclean de a ne birui si a ne pierde sufletele. Am spus ca ne uneste acelasi scop si acelasi “stalp” al Ortodoxiei. Nuantele dintre noi sunt inevitabile, si ca mod de gandire si ca personalitate. Dar nu exista “perechea potrivita”, “jumatatea perfecta”, daca nu ne ingaduim unii pe altii. Stim cu totii asta. Ascultarea de inteleptul parinte Justin trebuie sa elimine orice susceptibilitate intre noi. Chiar nu exista alta sansa. Parintele sustine o cauza, sustine niste actiuni, sustine niste persoane cu buna stiinta, cu multa pricepere si cu un binecuvantat discernamant, daruit de Dumnezeu cel Atotstiitor. Suntem dispusi, pur si simplu, de a merge pe mana parintelui Justin, pana in “panzele albe” ? Dorim mantuirea mai presus de orice, fara a cauta argumente care sa ne alunge aceasta “neliniste” ce inca rasuna in urma apelului facut de parintele Justin ? Sa ne dam seama ca lupta va fi cumplita, poate peste puterile multora dintre noi. Ne va fi greu sa renuntam la “cuibusorul” nostru, sa ne stramutam si, intr-un fel, sa o luam de capat. E un sacrificiu enorm pentru o familie cu copii mici, cu copii la scoala etc. Constient de acest lucru este si parintele Justin si nu ne-a cerut decat sa facem ce e mai bine pentru mantuirea noastra. Aceasta a ajuns sa fie solutia pentru mantuire, in zilele noastre. Nu este absolut nici o exagerare si nu incape nici o indoiala in aceasta privinta. Ne trebuie doar increderea, credinta si iubirea pentru Adevar. Cine vede toate acestea in parintele Justin nu poate face altceva decat ce-i scris in cuvantul parintelui Justin. Cuvant ce este rod al trairii dupa Sfanta Scriptura. Sa punem in practica ce ne indeamna parintele Justin si sa ne insusim ca pe o binecuvantare, fiecare cuvintel din comunicatul parintelui. Astfel se pogoara peste noi binecuvantarea cuvenita celor ce fac ascultare; a celor ce merg in sfat pe cale, a oamenilor smeriti si a celor increzatori in sfintenia daruita de Dumnezeu celor bineplacuti Lui. Aici se rezuma totul : ascultarea in duhul Sfintei Evanghelii si a Sfintilor Parinti. Din acest “izvor” ne vom “hrani sufletele” cand va trebui sa ne lipsim de toate cele lumesti. Sa ne intarim aceasta credinta si incredere in marele iubitor de Hristos si de neam romanesc, cuviosul parinte Justin Parvu. Restul va fi lucrarea Prea Bunului Dumnezeu.

Noi cerem si ii daruim autoritate parintelui Justin asupra noastra, iar el primind-o isi asuma responsabilitatea pastoririi noastre.

Dacă citiţi cărţile Sfinţilor Părinţi, veţi vedea că mulţi s-au sfinţit cu uşurinţă, fără să-şi facă prea multe griji, şi-au sfinţit sufletele fără să facă osteneli, fără să facă jertfe, fără să ducă lupte ascetice. Dar cum s-au sfinţit? Au ales ascultarea.

Acela care face ascultare de Stareţul său, Îi urmează lui Hristos, Care a făcut ascultare faţă de Tatăl Său. Şi, astfel, Dumnezeu se simte îndatorat să îl binecuvînteze pe cel ce îi urmează.

Ieromonahul Efrem Katunakiotul (Sfîntul Munte Atos)
+ 27 februarie 1998 (Calendarul Predania, 2009)

articol publicat si in data de 16 Feb, 2009

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=bUbe0PBhI2o]

Cele trei persoane, printre care un roman, retinute miercuri de autoritatile transnistrene au fost eliberate, a anuntat Ministerul roman de Externe.

Ieromonahul Savatie Bastovoi, un fotograf moldovean si un cetatean roman au fost retinuti miercuri pentru verificari, potrivit MAE.

Ambasada Romaniei la Chisinau este in permanenta legatura cu acestia si le ofera asistenta consulara necesara.

Cei trei cetateni arestati miercuri de catre politistii transnistrieni au fost eliberați dupa mai bine de trei ore. Acestia au fost supuși unui interogatoriu din partea organelor MGB si abia dupa aceea eliberati. Ieromonahul Savatie Bastovoi a declarat ca cetațeanul roman reținut a continuat sa fie in stare de soc, chiar si dupa ce a fost eliberat.

Nici o zi fara arestari, acesta pare sa fie sloganul politistilor transnistrieni. Acestia au sechestrat miercuri la vama din Bender 3 cetateni, fara a le explica motivul retinerii.

Pe ofiterii de la vama i-a alarmat faptul ca in masina in care se deplasau Ieromonahul Savatie Bastovoi, Octav Esinenco si un cetatean roman se aflau mai multe diafilme.

Oamenii venea din Chisinau si se indreptau spre manastirea “Noul Neamt” din satul Chitcani si din declaratiile date atat politistilor, diafilmele erau niste materiale pentru un documentar despre ateismul din spatiu sovietic.

sursa: jurnaltv.md

Pentru detalii despre proiectul la care lucreaza Parintele Savatie, cititi Diafilmele cu bucluc

Pustnicul Zosima

Despre pustnicul Zosima, am aflat ca a fost monah la Manastirea Rarau. L-a cunoscut pe parintele Daniil Tudor – Staret la Manastirea Rarau, intre anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarau, fiind prigonit de autoritatile comuniste.

Fratele I. l-a intrebat in anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Parinte, ce o sa fie in Romania in anul 2011?
– O sa fie mare macel in orase*. O sa fie mai rau decat ti-a spus parintele Pustnic N. Roaga-te sa te pazeasca Dumnezeu, ca este greu de scapat de ce o sa fie.
Fratele I. a insistat sa afle mai mult:
– Ce o sa fie, revolta, razboi sau cutremur?
Zosima i-a raspuns:
– O sa traiesti si o sa vezi. Sa te rogi lui Dumnezeu neincetat.

Sihastrul Zosima a spus sa nu luam documentele biometrice si ca este foarte bine ca la manastirile de pe Muntele Rarau se slujeste zilnic Sfanta Liturghie.

* Este canonul romanilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi si alte mari pacate. Criza economica, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de munca, neplata integrala a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case si a multor masini achizitionate in leasing, fara a li se restitui banii platiti; patimile si pacatele, vor scoate milioane de romani in strada, avand loc acest mare macel in Rornania. Indrumam pe crestini nostri, sa mearga la Biserica si la Sfintele Manastiri, sa se roage pentru pace si mantuire, sa posteasca, sa se spovedeasca si Impartascasca si sa nu participe la aceste revolte. Sunt Parinti care spun ca Romania va fi atat de distrusa, incat nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenata de marile puteri, care se vor confrunta dupa puțin timp in cel de al III-lea Razboi Mondial, care va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor.

extras din cartea Pustnicii nevazuti ai Athosului, Editura Panaghia

Cititi si:

• Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania
• Mesaj de la editorul cartii “Pustnicii nevazuti ai Athosului”, in care au aparut prorociile despre masacrul din 2011