[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=13M17DFC_4M]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YD64E8X1vsc]

“TINUTUL SECUIESC”, PAMANT ROMANESC!

ARDEALUL, ARDEALUL, ARDEALUL NE CHEAMA!

CU NOI ESTE DUMNEZEU, INTELEGETI UNGURI SI VA PLECATI, CACI CU NOI ESTE DUMNEZEU!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=YD64E8X1vsc]

“TINUTUL SECUIESC”, PAMANT ROMANESC!

ARDEALUL, ARDEALUL, ARDEALUL NE CHEAMA!

CU NOI ESTE DUMNEZEU, INTELEGETI UNGURI SI VA PLECATI, CACI CU NOI ESTE DUMNEZEU!

A P E L

FRATI ROMANI din judetele Covasna, Harghita si Mures!

Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures, va cheama sa lasati pentru o zi grijile voastre acasa si sa veniti la Toplita, sambata, 20 martie 2010!
Veniti sa ne alaturam glasurile spre a le spune diriguitorilor tarii ca in judetele Covasna, Harghita si Mures, traim peste 400.000 de romani! Suntem urmasii celor care secole de-a randul au infruntat ,,cele mai crancene mijloace cu scopul de a ne desfiinta si maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost intaiul patriarh al Romaniei, Miron Cristea, fiu al Toplitei Romane.
Asemenea mijloace, sub o alta forma, sunt folosite si astazi impotriva identitatii si dainuirii noastre. Iar acestea se petrec dupa mai bine de noua decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, cand Transilvana noastra strabuna s-a unit cu Romania!
Asa cum a hotarat Adunarea reprezentantilor romanilor din judetele Covasna, Harghita si Mures, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Muresului, si de aceasta data, dorim sa ne exprimam ingrijorarea pentru continuarea actiunilor anticonstitutionale ale unor lideri politici si civici maghiari, ce urmaresc enclavizarea acestei zone, prin infaptuirea autonomiei teritoriale pe
criterii etnice a asa-zisului „tinut secuiesc”, si sa solicitam autoritatilor statului: Parlamentului Romaniei, Presedintiei, Guvernului, precum si intregii societati romanesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societatii civile – sa ia atitudine si sa-si exprime, public si neechivoc, o pozitie transanta referitor la actiunile iredentiste, revizioniste si separatiste, care atenteaza fatis la unitatea si suveranitatea statului si natiunii romane.
Prin glasul autorizat al reprezentantilor romanilor din cele trei judete, dorim sa tragem un nou semnal izvorat din ingrijorarea romanilor aici traitori si direct afectati, fata de recenta adoptare tacita, in Senatul Romaniei, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea Romaniei, lege prin care se doreste refacerea formulei staliniste, de trista amintire, a Regiunii
Autonome Maghiare, si a regiunii de nord-est a Transilvaniei rupta din trupul tarii, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptarii in Camera Deputatilor a proiectului de Lege privind statutul minoritatilor nationale, prin care se urmareste legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice si sfortarea proclamarii limbii maghiare ca limba oficiala in asa – zisul „tinut secuiesc” si apoi in toata Transilvania, si nu in ultimul rand, de continuarea actiunilor de discriminare si deznationalizare a romanilor din Arcul Intracarpatic.

Vom cere ca in perspectiva reorganizarii regiunilor de dezvoltare social-economica a tarii, in concordanta cu cerintele Uniunii Europene, in configurarea acestora sa nu prevaleze criteriul etnic, care s-a dovedit generator de disfunctionalitati, discriminari si subdezvoltare si nicidecum dezvoltarea armonioasa si echilibrata a Romaniei.
Vom cere raspicat sa fie respectat statutului limbii romane ca limba oficiala in activitatea institutiilor administratiei publice locale.
Vom reinnoi propunerile noastre de stabilire prin lege a unor garantii in procesul de descentralizare, care sa evite abuzurile si discriminarile romanilor numeric minoritari de catre autoritatile locale, precum si cele privind asigurarea cadrului legal de reprezentare a populatiei romanesti din zona, in structurile decizionale legislative si administrative locale si centrale.
Ii vom chema din nou pe concetatenii de etnie maghiara la conlucrare, considerand ca singura solutie de convietuire este buna intelegere, bazata pe respectul reciproc, in spiritul valorilor crestine si europene, si nu separatismul si enclavizarea. Romania a dovedit ca este si ramane patria comuna a tuturor fiilor ei, pe care ii ocroteste deopotriva, indiferent de etnia,
nationalitatea ori confesiunea lor, modelul interetnic romanesc fiind apreciat pe plan international.
Le vom reaminti tuturor romanilor ca toate aceste probleme cu care ne confruntam aici, nu sunt doar ale romanilor din aceste judete, ci ele vizeaza fiinta nationala si reprezinta o problema vitala a intregii tari, a carei rezolvare presupune exprimarea solidaritatii tuturor romanilor, din tara si din strainatate.
De aceea va chemam, frati romani din Covasna, Harghita si Mures, sa veniti sambata, 20 martie 2010 la Toplita Romana, sa va exercitati drepturile constitutionale si sa ne unim glasurile pentru apararea drepturilor noastre, dar si pentru apararea unitatii si integritatii Romaniei, pentru ca pruncii nostri sa aiba un viitor, aici, in vatra stramoseasca.
Sf. Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Tg. Mures
6 martie 2010

Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures

tel./fax: 0267.313534

email: cohara_ro@yahoo.com
www.forumharghitacovasna.ro

Nota: Asociatia Civic Media raspunde apelului Forumului Civic al  Romanilor si va participa cu o delegatie la Toplita, asa dupa cum recomanda si altor organizatii civice.

Foto: Parohia Costisata

„Nu regret că am îmbrăcat cămaşa legionară. Regret că nu am îmbrăcat mai devreme cămaşa lui Hristos”

Valeriu Gafencu

Acum traim intr-o epoca in care crestinii descopera o alta cale de marturisire: a nebuniei crucii, a jertfei pentru Adevar. Vrajmasii lui Hristos au dezlantuit cea mai mare si mai cruda prigoana asupra crestinilor. Acum cine crede trebuie sa stea gata de moarte: calea asta e un privilegiu spiritual de o mare frumusete, din care insusi monahismul apare cu valori si semnificatii noi.

Am considerat deci necesar sa fac fagaduinta calugareasca, chiar daca ne aflam pe calea martiriului. Cand esti pus in situatia de a-ti da viata, fagaduintele aspre ale monahului raman departe, dar au valoare, caci dovedesc ravna pentru cele sfinte; cand credinta se marturiseste cu pretul umilintei si al torturilor, toate nevointele ascetice par usoare, dar primirea lor dovedeste totusi, sensul duhovnicesc al jertfei. Deci acum, cand sunt pus in situatia de a-mi da viata pentru credinta, fagaduinta mea monahala, desi nedepusa practic, e o mangaiere a sufletului meu.

Monahismul a aparut in istoria crestinismului atunci cand Biserica a devenit oficiala si credinciosii plini de ravna, nemultumiti de modul de viata al societatii crestine de atunci, s-au retras sa traiasca autentic Evanghelia.

Ei au constituit adevarate focare de inalta spiritualitate crestina si au inraurit mult lumea crestina medievala si pe cea moderna. E stiut ca manastirile au jucat un rol cultural major, ca au avut rol educativ stralucit, rol social de caritate si rol de propovaduire a crestinismului. Prin barbatii purtatori de Duh, ele au inraurit adesea politica si istoria, desi n-au reusit totdeauna sa le ridice nivelul constiintei crestine.

Astazi insa satana se teme sa nu piarda puterea asupra lumii, de aceea este in plina ofensiva impotriva crestinilor, atat monahi cat si laici. Monahismul este discreditat prin sloganuri false si rau intentionate. Diavolul ii ispiteste pe crestinii de azi, ca pe Domnul in munte, sa fie asemenea lui, iar cand ei refuza, trece la metoda exterminarii lor prin toate mijloacele. Unii vin cu aur sa ne cumpere, altii vin cu sabia sa ne taie, noi insa ne adancim in duhul evanghelic.

Avem nevoie de marturisitori si traitori crestini, monahi si laici. Nu ne retragem din batalia istoriei, ci ne formam si ne otelim in indarjita ei tensiune. Lui Hristos i-a fost incredintata toata puterea in cer si pe pamant. Torturile la care suntem supusi sunt usi prin care Hristos reimprospateaza si ridica mai sus biserica si lumea.

*

Cum era Valeriu

Valeriu nu era insa un om fericit decat printr-un mare efort launtric si mai ales prin darul lui Dumnezeu, care era deplin si puternic in el, intarindu-l sa biruiasca suferinta prin trairea in duh. Atat temnicerii si reeducatii, cat si prietenii erau impresionati de „ceva” din Valeriu, dar putini au stiut ca acel „ceva” era Hristos.

Pe chipul lui slab se descifrau lumini ce acopereau umbrele suferintei. Fruntea ii era inalta, alba, senina, brazdata cateodata de o suvita de par neastamparata. Nimic insa nu impresiona mai profund ca cerurile ce se succedau tot mai adanci si mai luminate in ochii lui albastri, patrunzatori. Era in ei ceva statornic si cald, care vibra si ii dadea o expresie vie, inteligenta, activa (Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos).

Valeriu, ardere de tot

Ardea…ardere de tot, la propriu, in fata tuturor ca o faclie de lumina spre care si de la care fiecare lua putere sufleteasca si trupeasca. Cuvintele erau purtatoare de duh. Gesturile erau binecuvantari si imbratisari. Faptele, arareori sau tarziu sesizate si descoperite, erau daruri integrale ale fiintei lui.

Valeriu nu daruia, se daruia. Capacitatea de jertfa concretizata in cuvintele Mantuitorului: „Daca iti da cineva o palma pe obrazul drept, intoarce-l si pe cel stang”, „Daca iti ia haina, da-i si camasa”, „Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila pe jos, mergi cu el doua”, „Iubiti pe vrajmasii vostri” si „Nu este mai mare dragoste decat sa-si puna cineva viata pentru prietenii sai”, la Valeriu era asa de fireasca, incat daca n-ar fi facut-o in ascuns (tainic) pe multi i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar.

La inceputul prieteniei noastre, voind sa ma spovedesc pentru a ma putea impartasi, cercetandu-mi cugetul, am gasit o stare de indoiala pe care o aveam asupra sinceritatii manifestarilor duhovnicesti ale lui Valeriu. Mi se parea ca unele din formele pe care le imbraca viata lui duhovniceasca au uneori ceva artificial si chiar ostentativ. I-am descoperit vinovatia gandurilor mele. M-a ascultat cu atentie; la sfarsit, plangand, m-a imbratisat si, rugandu-ne amandoi, a luat asupra lui toata tulburarea pe care mi-o provocase. „Sunt vinovat in fata lui Dumnezeu pentru tulburarea pe care ti-am provocat-o: iti multumesc ca mi-ai sesizat o lacuna de care nu eram constient cu adevarat, caci nu numai prin pacatul propriu-zis poti sminti pe cineva, nu numai cu cele de stanga, ci si cu cele de dreapta, cu virtutile, cand nu sunt facute cu tact duhovnicesc, spre ferirea cugetului fratelui care se poate sminti din pricina libertatii tale, tu fiind incredintat ca faci binele”

(Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata).

DESCARCATI SI DATI MAI DEPARTE:  ACATISTUL NOULUI MUCENIC VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOR

Nu se cuvine a vorbi despre Sfintii Inchisorilor, fara a pomeni Miscarea Legionara sau cuvantul legionar. Cei ce fac aceasta se aseamana jidovilor sionisti si tortionarilor.

In ziua de 8 noiembrie, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, discutam ce nume sa dam acestei organizatii tineresti. Eu am spus:
– Arhanghelul Mihail.
Tatal meu spune:
– Este in biserica o icoana a Sfantului Mihail, pe usa din stanga a altarului.
– Sa mergem sa vedem. M-am dus cu Mota, Garneata, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudose. Ne uitam si intr-adevar ramanem uimiti. Icoana ni s-a aratat de o frumuseste neasemuita. Eu niciodata nu fusesem atras de frumusetea unei icoane. Acum insa ma simteam legat de aceasta cu tot sufletul si-mi facea impresia ca Sf. Arhanghel e viu. De atunci am inceput sa iubesc icoana.
De cate ori gaseam biserica deschisa, intram si ne inchinam la icoana. Ni se umplea sufletul de liniste si de bucurie.

extras din Cartea Capitanului

Părintele Justin Pârvu

Despre Corneliu Zelea Codreanu si Legiunea Arhanghelului Mihail, istoricii nostri mai vechi sau unii mai noi au avut grija sa denatureze adevarul. Au facut-o cu un scop: generatiile care le-au urmat(sau vor urma) sa nu stie adevarata istorie a romanilor. Nu s-a scris “fara ura si partinire”, asa cum ar trebui sa o faca adevaratii istorici.

Corneliu Zelea Codreanu a fost inca din timpul vietii sale o legenda, iar moartea sa, care a fost o jertfa – “cea mai scumpa dintre nunti”, cum spunea cantecul legionar, a facut ca proiectarea sa mitica sa capete o deosebita profunzime. Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea Legionara au fost insa si o realitate care apartine istoriei romanilor. N-o putem neglija si trebuie sa o intelegem. Mai mult, Corneliu Zelea Codreanu a intrat intr-un panteon al mitologiei romanesti, unde trebuia demult sa-si afle locul.

Ma bucura faptul ca se studiaza acest fenomen si marturiile noastre, ale celor care mai traiesc, putini intr-adevar, pot ajuta la descrierea unei istorii care n-a beneficiat pana nu demult decat de un singur fel de prezentare, bineinteles, negativa. Caci cei care au scris erau dusmanii miscarii, cei carora le era frica de ea si ma mira faptul ca inca le mai este, astazi cand tinerii din “Fratiile de Cruce” de la sfarsitul anilor ’30 sunt octogenari sau nanogenari. Sunt tot mai putini astazi dintre cei care au trait acele vremuri si au crezut in biruinta legionara si marturia lor nu trebuie sa se piarda.

Tinerii legionari erau credinciosi si au crezut in rolul crestin al Miscarii. Dupa ani sau chiar zeci de ani de temnita grea, multi dintre supravietuitori s-au indreptat catre manastiri. Aici si-au aflat linistea, loc de rugaciune, nevointa si curatenie. Candva, Codreanu gandea ca ultim mijloc, retragerea in munti, caci de veacuri, romanul a primit lupta in munti si codri. Astazi, muntele si manastirile sale raman doar locurile unde romanul lucreaza pentru mantuire. Pentru mantuirea neamului nostru. Aceasta este lupta noastra.

Părintele Arsenie Papacioc

Nu putem gandi Miscarea Legionara fara voia lui Dumnezeu; deci a fost voia lui Dumnezeu chiar daca a plecat de la niste cauze materiale istorice.

Paăintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Tinand cont de cati martiri a dat, cred ca a fost de la Dumnezeu, dar oameni fiind, au facut si greseli.

Părintele Dumitru Stăniloae

Corneliu Codreanu era si el o figura foarte interesanta; si atragea ca si Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic asa; acelasi spirit hotarat si sigur; alegea o cale si gata; mergea pe ea. Impresionau amandoi prin forma lor hotarata de a fi. Era un dar al lor. Cred ca e o oarecare asemanare intre ei, parca erau o piatra, o stanca. Eu n-am avut aceasta exactitate de a defini lucrurile, m-am leganat asa, in cunoasterea adevarului. Eu am pus foarte mult pret pe iubire, pe blandete, pe bunatate, pe valorile Treimii; scrisul meu a atras – e adevarat, dar ca persoana n-am exercitat aceasta atractie pe care o exercitau Codreanu sau Arsenie Boca, si nu stiu cum e mai bine… Am fost solicitat dupa ’90 de niste tineri sa scriu ceva despre Ion Mota: eu cred ca Mota care era baiatul protopopului din Orastie era foarte crestin; si el s-a dus intr-adevar ca sa apere Occidentul de comunism. Pe Marin nu l-am cunoscut. (interviu, revistaScara, nr.7).

Părintele Arsenie Boca despre sfințenia Mișcării și a lui Corneliu Codreanu

„Am fost tinut la securitate sase saptamani. Cu parintele Arsenie discutam numai cand ne gaseam singuri. Restul timpului fie ca ascultam discutiile din camera, fie ca ma duceam cu gandul departe.

Intr-o zi se intampla sa ramanem amandoi in camera. Parintele Arsenie atunci imi spune: „Daca ar fi trait Capitanul ce lucruri frumoase am fi facut noi…”. Altadata imi spune: „Sa stii ca Legiunea nu va invinge pana nu se va completa numarul de legionari in cer”. Asta ar insemna sa moara toate generatiile din 1927 pana in 2000. Ar trebui sa treaca 60-80 de ani. Ar insemna sa nu mai traiasca nici un legionar din zilele noastre.

„Dumnezeu va avea grija sa ramana si samanta pe pamant”, imi raspunde parintele Arsenie. A fost ultima discutie cu parintele Arsenie. Pe mine m-au luat si m-au dus la Penitenciar. M-au bagat singur intr-o celula la etajul trei, complet izolat de ceilalti legionari. (Fragment din manuscrisul lui Mircea Puscasu, fost detinut politic, legionar).

Ion Gavrila Ogoranu in „Brazii se frang, dar nu se indoiesc”, vol. 3, reda marturisirea facuta de mitropolitul Antonie Plamadeala chiar langa crucea de la manastirea Sambata:

„Marturisesc acum, lucru ce nu l-am facut niciodata, urmatoarea intamplare: eram prin 1947 in chilia parintelui Arsenie, care se dezbracase pana la brau sa se spele; pe pieptul parintelui atarna o cruce care avea si o garda legionara pe ea. M-am speriat si l-am intrebat:

– Parinte, nu ti-e teama sa porti un asemenea obiect primejdios?
– O am de la Corneliu Codreanu, el mi-a daruit-o”.

Parintele Ilarion Felea

Nu am facut politica si nu sunt legionar, dar vorbesc ca preot: Miscarea legionara va birui sigur, caci:

1. a cucerit tinerimea tarii
2. are un cap care stie ce vrea si e ascultat
3. are la temelia ei adevarul, credinta si dragostea crestina si impotriva acestora nu avem nicio putere.

Monahul Athanasie Stefanescu spunea despre idealurile si “omul nou” pe care il dorea Corneliu Codreanu ca baza a “Romaniei legionare”:

Telul final nu este viata, ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantui-torului nostru Iisus Hristos. Neamul este, deci, o entitate care-si prelungeste viata si dincolo de pamant. Neamurile sunt realitati si in lumea cealalta, nu numai in lumea aceasta. Acest student(Corneliu Zelea Codreanu) a indrumat generatia lui avand ca arhetip pe Hristos. Lupta a fost grea, acerba, cerand sacrificii pentru credinta lor in Dumnezeu si neamul romanesc, tineretul a fost supus la un experiment unic in lume, cunoscut sub numele de experimentul Pitesti, unde toti au fost prabusiti ca asa era reteta. Dar in fata lui Dumnezeu nu conteaza caderile, ci ridicarile. Preotul Calciu a fost unul dintre acestia. Generatia acestui student, in verde imbracata si la icoane inchinata, a fost martirizata cum n-au fost decat crestinii din primele secole. Din randurile ei ridicandu-se pe treptele cele mai inalte ale eroismului si chiar sfinteniei. Daca in iuresul luptei au fost si greseli, sa nu se uite ca una este individul cu instincte morbide, care ucide dragul de a ucide si alta  este individul care lupta in numele cetatii si al tarii, care a fost dintodeauna declarat erou.

extras din cartea Realitatea unui mit: Corneliu Zelea Codreanu

IPS Bartolomeu Anania

Marturisesc insa ca in “Fratia de Cruce” din Seminar nu se facea politica, nici antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea adevarului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.

Corneliu Codreanu era si el o figura foarte interesanta; si atragea ca si Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic asa; acelasi spirit hotarat si sigur; alegea o cale si gata; mergea pe ea. Impresionau amandoi prin forma lor hotarata de a fi. Era un dar al lor. Cred ca e o oarecare asemanare intre ei, parca erau o piatra, o stanca. Eu n-am avut aceasta exactitate de a defini lucrurile, m-am leganat asa, in cunoasterea adevarului. Eu am pus foarte mult pret pe iubire, pe blandete, pe bunatate, pe valorile Treimii; scrisul meu a atras – e adevarat, dar ca persoana n-am exercitat aceasta atractie pe care o exercitau Codreanu sau Arsenie Boca, si nu stiu cum e mai bine… Am fost solicitat dupa ’90 de niste tineri sa scriu ceva despre Ion Mota: eu cred ca Mota care era baiatul protopopului din Orastie era foarte crestin; si el s-a dus intr-adevar ca sa apere Occidentul de comunism. Pe Marin nu l-am cunoscut. (interviu, revistaScara, nr.7).

Nicolae Steinhardt despre legionari:

“N-a fost cameră în care tinerii – şi mai ales legionarii – să nu-mi vie în ajutor”

“Mult, mult, mult mai buni au fost tinerii prin închisori decât bătrânii. Pentru că mai uşor renunţi la viaţă când ai timp îndelungat de trăit! Pentru că la tinereţe patimile sunt mai aprinse, dar şi vigoarea spirituală mai neîntinată! Pentru că n-au cunoscut ranchiunele, prejudecăţile şi duşmăniile generaţiei mai vechi! Pentru că erau mai puţin obsedaţi cu acreli şi răbufniri, mai puţin încărcaţi de anexele trecerii timpului: sluţenii, eşecuri, dezamăgiri, confirmând astfel teoria lui Robert Brasilach după care e bine să mori înainte de a te fi pângărit mersul înnoroiat al anilor! Nu ştiu. Au fost mai buni.

Pe 8 februarie 2010, imensa sala a Palatului National din Chisinau s-a dovedit a fi neincapatoare pentru cei aproape 3000 de crestini care au venit sa asculte participantii la Conferinta Teologica cu genericul „MARTURISIREA CREDINTEI: intre dragoste si toleranta” dedicata Zilei de Praznuire a Noilor Mucenici si Marturisitori, care s-a bucurat de prezenta mai multor teologi si duhovnici din Republica Moldova, Romania, Rusia si Ucraina, printre care: Prot. Mitr. Vasile Ciobanu, parohul Bisericii “Sf. Nicolae” din s. Costesti, r. Ialoveni,  Alexei Galit, decanul Facultatii de Teologie din Chisinau, Danion Vasile, teolog (Romania), Prot. Gheorghe Gorodentev, profesor la Seminarul Teologic din Odesa (Ucraina), cunoscutul aparator al drepturilor copiilor nenascuti Pr. Nicolae Tanase (Romania) si Pr. Petru Vlascenko (Federatia Rusa).

Lucrarile conferintei au inceput cu binecuvantarea si cuvantul de salut al Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Vladimir: „„Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii”, zice Mantuitorul Hristos. Daca ar fi sa ne intrebe un aborigen de pe o insula ratacita in ocean sa-i spunem intr-un cuvant cei aceea Evanghelie, cred ca acel cuvant ar fi „dragoste”. Toata Sf. Evanghelie de la inceput pana la sfarsit este despre dragoste. Despre dragostea lui Dumnezeu pentru om si despre dragostea omului pentru Dumnezeu.

Tema a fost apoi dezvoltata de invitatii conferintei, in ordinea respectiva: cunoscutul teolog si scriitor roman Danion Vasile (Romania), parintele Vasile Ciobanu (Republica Moldova), protoiereul Gheorghe Gorodentev, profesor la Seminarul Teologic din Odesa (Ucraina), cunoscutul aparator al drepturilor copiilor nenascuti parintele Nicolae Tanase (Romania), parintele Petru Vlascenko (Federatia Rusa) si decanul Facultatii de Teologie din Republica Moldova Alexei Galit. De asemenea, au fost prezentate materiale video trimise de catre cei care, din pricini binecuvintate, n-au putut sa fie prezenti la conferinta, in sustinerea cauzei crestinilor: adresarea parintelui Petru (Kucer), staretul manastirii Bogoliubovo si a liderului asociatiei crestin-ortodoxe „Sveataia Rusi” Aleksei Dobacin (Federatia Rusa).

Catre sfirsitul conferintei, crestinilor adunati le-a fost reamintit textul declaratiei lansate joi, 4 februarie 2010, si li s-a cerut sa confirme, prin vot, sustinerea tezelor cuprinse in Declaratie. Dintre cei prezenti in sala, majoritatea absoluta a pledat intru sustinerea declaratiei, inregistrindu-se si citeva voturi contra, precum si abtineri.

Cuvant introductiv al IPS Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si al intregii Moldove

[vodpod id=ExternalVideo.921484&w=425&h=28&fv=]

Danion Vasile

1.[vodpod id=ExternalVideo.921482&w=425&h=28&fv=]

2. [vodpod id=ExternalVideo.921483&w=425&h=28&fv=]

Parintele Nicolae Tanase

[vodpod id=ExternalVideo.921485&w=425&h=28&fv=]

IPS Vladimir raspunde la intrebarile

[vodpod id=ExternalVideo.921486&w=425&h=28&fv=]

Parintele Vasile Ciobanu

[vodpod id=ExternalVideo.921488&w=425&h=28&fv=]

Conferinta s-a incheiat cu cintarea de catre toata adunarea a imnului pascal „Hristos a inviat!”

In final s-au impartit, gratuit, peste 7000 de exemplare a trei carti cu tematica ortodoxa de importanta majora, una dintre ele avand drept titlu chiar genericul conferintei.

surse: MDN.md, Toaca.md

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=egyTbjCVfs0]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=DAuRPmiYpN8]

Astazi, 10 feb­ru­arie 2010, Par­in­tele Justin implineste 91 de ani. Unii din­tre noi poate cre­deam ca nu vom mai avea prile­jul si bucu­ria sa-l felici­tam pe par­in­tele si sa-i uram un inca La multi ani! Pen­tru aceasta mul­tumim Dom­nu­lui ca ne-a invred­nicit pe noi, ucenicii putin ravn­i­tori si ascul­ta­tori, sa ne mai des­fa­tam inca de binecu­van­tar­ile si dragostea par­in­teasca a mare­lui nos­tru duhovnic.

De la anul care a tre­cut si pana acum, Par­in­tele Justin a par­curs o perioada nu tare usoara, …continuare

Alte site-uri care se alatura sarbatoririi Parintelui Justin:

Victor Roncea: PARINTELE Justin Pârvu, 91 de ani de slujire a României

Savatie Bastovoi: La mulţi ani, Părinte Iustin!

Saccsiv: LA MULTI ANI! Azi PARINTELE IUSTIN PARVU implineste 91 de ani

Romania, uneste-te!: Părintele Iustin Pârvu împlineşte 91 de ani. La mulţi ani …

Napoca News: Părintele Iustin Pârvu a împlinit 91 de ani! La mulţi ani, Părinte!

Monitorul de Suceava: Părintele Iustin Pârvu, la 91 de ani

Curentul: Părintele Justin Pârvu, 91 de ani de slujire a României

Evenimentul: Părintele Iustin Pârvu împlineşte 91 de ani

Crestin ortodox: Parintele Iustin Parvu implineste 91 de ani

RealitateaMedia: Părintele Iustin Pârvu împlineşte 91 de ani

Manastirea Hancu: Părintele Iustin Pârvu împlineşte astăzi 91 de ani

Monitorul de Neamt: Pãrintele Iustin Pîrvu, la 91 de ani

Puterea Credintei: PARINTELE IUSTIN PARVU IMPLINESTE ASTAZI 91 DE ANI

Crestin ortodox(wordpress): La mulţi ani Părintelui Iustin Pârvu!

Ziare.com: Parintele Iustin Pirvu, la 91 de ani

Noua Galileie: Părintele Iustin Pârvu a împlinit 91 de ani

Pe 5 februarie 1986 trecea cu pace la Domnul Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al Sfantului Valeriu Gafencu si autorul nepretuitelor marturii “INTOARCEREA LA HRISTOS” si DETINUTUL PROFET.

Asteptam pe toti cei ce au fost primitori ai cuvintelor sale tasnite din multa suferinta, lacrimi si iubire pentru noi, sa-i cinstim memoria prin particiarea la  parastasul care se va savarsi la mormantul lui Ioan de la cimitirul manastirii Cernica, in data de 6 februarie 2010, ora 12.

Cei care doresc si au posibilitatea sunt asteptati sa ajunga mai devreme la cimitir pentru  pregatirea desfasurarii parastasului.

Mijloace de transport din Bucuresti: Metrou pana la Statia Pantelimon, RATB si Microbus din fata magazinului Cora Pantelimon pana la manastire.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WeRCEH_MrI8]

Par­inte, ne bucu­ram ca va gasim sanatos si ca bunul Dum­nezeu va tine inca ala­turi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vre­muri tul­buri in care ne aflam. Multi cres­tini, din toate par­tile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pen­tru sfin­tia voas­tra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grab­nic. Cum ati dep­a­sit boala? Ati simtit spri­jinul rugaci­u­nilor lor?

Eu nu sunt in masura sa mul­tumesc cres­tinilor ortodocsi, si cunos­cuti, si necunos­cuti, si sa le apre­ciez sol­i­dar­i­tatea lor pen­tru sufer­inta. Nu sunt in masura nici sa le mul­tumesc, dar nici sa ma ridic la inal­timea convin­ger­ilor pe care le au fata de nevred­ni­cia mea, ca om pacatos. Este ade­varat si m-am con­vins de sol­i­dar­i­tatea aceasta crestina intre viata de man­a­s­tire si viata mire­nilor cres­tini ortodocsi, si care mi-a dat un sem­nal foarte put­er­nic ca exista totusi in viata noas­tra crestina sen­ti­men­tul acesta al dragostei, de aju­torare, in care dragostea cu ade­varat face min­uni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucu­rat mult si mi-a dat viata si nade­jdea ca ne putem men­tine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de sufer­inta, incat sa ni se umezeasca ochii pen­tru binele celuilalt. Dau slava lui Dum­nezeu pen­tru toate. Eu nu sunt vred­nic de atata dragoste din partea cred­in­ciosilor. Eu le mul­tumesc tuturor aces­tora si Dum­nezeu sa le daruiasca lor, famili­ilor lor si nea­mu­lui nos­tru, bucu­ria pe care am avut-o de sar­ba­to­rile aces­tea ale Nas­terii si Botezu­lui Dom­nu­lui si sa le implin­easca cele mai inalte ide­aluri ale vietii noas­tre crestine!

ATITUDINI NR.9, extras din inter­viul real­izat de mon­ahia Fotini,
18 ian­uarie 2010, la praznuirea Sfin­tilor Athanasie si Chiril

Cititi interviul integral pe site-ul revistei ATITUDINI.

Cat despre cercul din jurul lunii, acesta este un fenomen normal, numit halou, si se explica prin refractarea luminii de la luna(refractata de la soare) pe cristalele fine de gheata din atmosfera superioara. Forma hexagonala a cristalelor de gheata face ca haloul sa aiba mereu aceeasi dimensiune si il vedem sub un unghi de 22 de grade.

Puteti vedea imagini asemanatoare aici.

Un film despre ce se intampla cand incurci Imparatia lui Dumnezeu cu puterea seculara. Pavel Lunghin este regizorul filmului “Ostrov“, un fidel urmas al scolii de film a lui Tarkovski.

Anul 1565.   Intuneric. Este timpul domniei lui Ivan cel Groaznic. O Rusie sfasiata de foamete si de război.
Peste tot semne de trădare…  Si iar, trădare. Servitorii credinciosi si garzile umpland tara de sange. In fiecare om descopereau un  dusman. Legea pentru ei – Tarul.

[vimeo https://vimeo.com/8492641 width=640 height=480]

Singurul care s-a ridicat impotriva nelegiuirilor – Mitropolitul Filip, prieten din copilarie, loial, al lui Ivan cel Groaznic. Vocea lui s-a facut auzita si… s-a sacrificat pe el insusi. Un film care reda povestea unuia dintre cele mai dramatice episoade ale domniei Primului Tar Rus, Ivan al IV-lea. Doi ani din viata teribilului tar si relatia cu Mitropolitul Moscovei Filip (Colicevim).

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WA73KvdDJDc]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=459dGAr7tRs]

Celor iubitori si ascul­ta­tori ai cuvan­tu­lui Par­in­telui Justin, ca si pelerinilor care pas­esc cu dragoste si nade­jde pragul man­a­s­tirii noas­tre, facem rugam­intea de a ni se alatura in rugaci­une si oste­neala dupa put­ere pen­tru insanatosirea cat mai grab­nica a Par­in­telui Justin.

Avem incredere in ingaduinta si bunavointa dum­neav­oas­tra ca sa intelegeti nevoia sfin­tiei sale de repaos tem­po­rar, intru bucu­ria unei reved­eri cat mai apropiate.

In urma supra­so­lic­i­tarii noas­tre, a tuturor, dar mai ales in urma obosi­toarelor iesiri din man­a­s­tire, in ved­erea slu­jirii Sfan­tu­lui Maslu, Par­in­tele a cap­atat o usoara pneu­monie si slabirea organ­is­mu­lui. Medicii i-au pre­scris un trata­ment care tre­buie urmat cu strictete si care, in pofida dor­in­tei Par­in­telui de a primi cred­in­ciosii spre sfat si folos duhovnicesc, ii interz­ice insa orice solic­itare, toc­mai pen­tru a grabi implinirea aces­tei dorinte.

Va astep­tam in con­tin­uare cu dragoste in sfanta noas­tra man­a­s­tire, sa luati parte la sfin­tele slu­jbe, avand incred­intarea ca Par­in­tele Justin veg­heaza din chilia sfin­tiei sale in duh de rugaci­une pen­tru fiecare.

Mul­tumim pen­tru dragoste, rugaci­une si intelegere, nu inainte de a va dori un an binecu­van­tat, cu impliniri duhovnicesti, si cu toate cele de folos spre mantuire.

Man­a­s­tirea Petru-Voda

preluare dupa: ATITUDINI.COM

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MYc3e1qIiIw]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=JgwKFAaeTDw] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Zw5GZ7baPAc] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=2nGAChdD6tQ] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=CEVUgLzkmR4] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=JYjAZ9k_X5Q] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VoXGfhQd9M0] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ohM0a1gMRi0] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=SlAqcZzm0uM] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5evRr4VSDf4]

SARBATORI FERICITE!!!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=p-PBYsV08lo] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nVl7qeei2XE] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=tqiNBEeXCy4] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5zTE9xfY2bY]

Mesaj al Părintelui Iustin Pârvu cu ocazia Sărbătorilor